23 noiembrie 2014

Amenzi rutiere primite in strainatate

Amenda primita in strainatate

S-a gătat şi cu asta!

Nu mai poţi scăpa de amenzile rutiere pe care le-ai primit în străinătate

de Tudor AURELIAN
Ehei, pe câţi dintre apropiaţii mei nu i-am auzit lăudându-se cum au păcălit ei poliţia şi fiscul din-nu-ştiu ce ţară din U.E., în sensul că au primit o amendă rutieră, dar apoi au ”uitat” să o mai plătească, şi respectivele autorităţi au fost nevoite să le ia boii de la bicicletă.
***
Acum am să îţi dau o veste tare proastă pe tema asta: din ianuarie 2014, odată cu apariţia Legii nr.5/2014, situaţia s-a schimbat dramatic.
Legea prevede că şoferii români care săvârşesc contravenţii la regulile de circulaţie în ţările U.E., vor primi amenzile la adresa lor de domiciliu din România, prin facilitarea schimbului transfrontalier de informaţii.
Sunt încriminate şi sancţionate doar o serie de încălcări ale regulilor de circulaţie în ţările U.E., precum: viteză excesivă, nepurtarea centurii de siguranţă, conducerea sub influenţa alcoolului sau a stupefiantelor etc.
Prevederile se aplică în relaţia României cu toate statele membre UE, cu excepţia câtorva ţări care nu au adoptat încă Directiva 2011/82/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011, de facilitare a schimbului transfrontalier de informaţii privind încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră, respectiv:
  • Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
  • Irlanda;
  • Danemarca;
***
A propos, eşti interesat să afli:
  • pentru ce tipuri de amenzi vei fi urmărit prin toată U.E.
  • cum îţi va fi comunicată amenda la adresa ta de do-miciliu;
  • în cat timp se prescrie aceasta amenda
  • despre cum află Poliţia Rutieră din ţările U.E, toate datele tale personale;
  • despre modurile în care vei putea plăti amenda rutieră aplicată ţie în ţările U.E.,
  • despre ce vei păţi dacă nu-ţi plăteşti amenda rutieră aplicată în U.E.,
  • amenda ce ti-a fost aplicata ţie în UE pe când erai la volanul unei maşini închiriate de la o firma de „rent-a-car”;
  • daca aceasta Lege nr.5/2014, se aplică sau nu, şi amenzilor aplicate ţie în statele non – U.E;
***
Dacă da, să ştii că răspunsurile la toate acestea sunt date pe larg in capitolul 74 al cărţii

.„MAESTRU ÎN ANULAREA AMENZILOR RUTIERE – cum să devii”.


http://www.maestrii-succesului.ro/

17 februarie 2014

13 februarie 2014

BOMBA BOMBELOR!!! Ofiţeri şi Agenţi acoperiţi pe care Serviciile Secrete i-au infiltrat în presa română



I. S.R.I.:

* Robert Turcescu (colonel)
* Radu Tudor (lt. colonel)
* Sebastian Ghiţă (maior)
* Andreea Pora (maior)
* Nadia Ciurlin (căpitan)
* Cătălin Striblea (căpitan)
* Mădălina Puşcalău (lt. major)

II. S.I.E.:
* Andrei Bădin (colonel)
* Corina Drăgotescu (colonel)
* Silviu Mînăstire (căpitan)
* Mugur Ciuvică (agent)
* Bogdan Chirieac (agent + agent dublu, ruso-american)

sursa:

Am luat aur la Olimpiada Internaţională de Mate!!! Aşa, şi?



Sunt vreo şase. Cinci băieţi si-o fată. Doi dintre ei au benoacle. "Feţe de tocilari", aşa gîndeşte lumea despre ei! Plus vreo doi-trei profesori, dintr-ăia de au 15-şpe milioane de lei vechi si halesc conserve în deplasările peste graniţă, ca să pună deoparte diurna şi s-o utilizeze la "trei stele", ultra-all inclusive, în Grecia, alături de soţia sa, o "mîhnită" de profă de biologie. 

La aeroport nu-i bagă nimeni în seamă, dar deasupra capului, unul dintre dascăli ţine o tăblie pe care scrie:"România". Aeroportul se întrebă: "Ce e, mă, cu amărîţii ăştia?" Au nişte tricouri galbene pe ei, iar la gît le atîrnă medalii. La unii, de aur. "Dacă sînt sportivi, de ce nu e ciorchinele de camere TV pe ei?" continuă întrebările. Aaaa, uite, au şi-un steag. Un tricolor! Cînd îl afişează, o fac cu mîndrie. "Bă, esti nebun?! Ăştia chiar mai cred în chestia asta cu reprezentarea cu cinste a ţării, cu... Cine sînt?" Da, chiar aşa, cine sînt de nu-i bagă nimeni în seamă, în afară de rude?

1. 
Omer Cerrahoglu - Clasa a XI-a, vine din Maramu', din Baia Mare. Avea 14 ani cand cucerea prima medalie de aur, la Bremen , Germania , în 2009. N-a vrut să dezamăgească, aşa că acum a venit tot cu cel mai preţios metal la gît. 



2. Radu Bumbăcea - A luat - culmea nesimţirii! - BAC-ul, la "Tudor Vianu", in Bucureşti. Aur la Amsterdam şi în Kazahstan. Adoră literatura, ştiinţele si-a fost, deja, acceptat la Cambridge . Pentru cei care n-au timp să caute pe Google, băieţii de aici au pornit la drum Universitatea în 1209, cam pe vremea cînd noi ne apucam de cnezate si voievodate. 


3. Ioana Tamaş - la 18 ani a primit premiu pentru întreaga activitate. Singura fată din lot - fără nici o legătură cu fotbalistul! De cînd era în şcoala generală, la Nr. 79, rupea pe matematică. În primăvară a primit premiul "Laurenţiu Panaitopol" pentru întreaga activitate de olimpic pe parcursul şcolii! "Poftiiiim???!!! N-are nici 20-j de ani şi primeşte diplome pentru "întreaga activitate"?! A, şi ea are benoacle. Unii poartă ochelari din cauza jocurilor pe calculator sau Wii. Ei, pentru c-au citit prea multe cărţi. 


4. Tavi Drăgoi - E pasionat de chitară, informatică şi electronică. A luat doar "argint", dar a fost acceptat, deja, la Harvard! Completare. "Harvard" desemnează o Universitate din SUA, fondată la 1636, cu 140 înainte ca americanii să se pună pe făurit state. Pur statistic, pe aici au trecut 75 de omuleţi care au luat premiul Nobel la diferite discipline! 


5. Fane (Ştefan) Spătaru, from Alexandria - atenţie, Alexandria de Teleorman, nu de Egipt! S-a"încălzit" pe plan local, la Balcaniada din Turcia, de unde a venit cu aur. Acum a coborît o treaptă, a luat doar argint, dar e mezinul trupei, are şanse. 

6. Fane (Ştefan) Ivanovici - Vine din Bacău . Cei mai buni prieteni ai lui? Newton, L'Hospital, Gauss... 


7. Radu Gologan - e coordonatorul. Prof în Poli, în Bucuresti. 10 ani ca preşedinte al Comisiei Naţionale a Olimpiadei de Matematică.40 de articole de cercetare, peste 30 didactice, cărţi, bla-bla-bla. Le-a vorbit unor studenţi din Rusia, Franţa, SUA, Germania . 



În concluzie, nişte tocilari! Iată Delegatia României participantă la Olimpiada Internaţională de Matematică. Locul 1 pe Europa şi locul 10 în lume (din 100 de ţări, într-un clasament neoficial). Două medalii de aur luate în Argentina , la Mar del Plata, la cea de-a 53-a ediţie. Pe cine interesează, însă, o astfel de ştire? În ţară avem 120.000 de nebacalaureaţi. "Pacyno" se dă cu gel cînd merge să afle rezultatele la BAC. La Iaşi , de trei ani, la acelaşi liceu, NIMENI n-a luat examenul. Iar noi vorbim despre nişte puşti de 16-18 ani care uimesc lumea! Gata, şi aşa povestea e cam lungă... 

Apropo, aţi aflat că nea Gigi (asta vara) s-a suit pe maşină şi-a dirijat circulaţia, la trei dimineaţa, în Mamaia? Sau ca Salam si Adrian Copilu' Minune au mai multi fani (si ai multi bani) decat aveau George Enescu, Eminescu si Brancusi, la un loc?! 




'BRAVOS NATIUNE, HALAL POPOR ! PRIVITI EROIC LA TELEVIZOR!''



textul îi aparține lui Catalin Oprişan
 si e primit prin email

11 februarie 2014

Adevaruri spirituale care nu sunt invatate in scoli… Daca toti le-am cunoaste, am putea schimba lumea radical!



 1. Noi, oamenii, suntem fiinte spirituale aflate intr-o calatorie. 
Inainte de a ne naste in acest corp fizic, ne-am planificat un moment in timp in care vom incepe sa ne trezim si vom sti sa raspundem la intrebarile: “Cine suntem si ce cautam aici?” Pantecele mamei noastre a fost pentru noi ca un tunel de uitare si am stiut dinainte care este cel mai mare risc: acela de a nu ne mai aminti niciodata in aceasta viata. Noi nu am fost niciodata deconectati de la sursa noastra de lumina; provocarea noastra este aceea de a ajuta sa creasca pilonul nostru interior de lumina, in amintirea a ceea ce suntem cu adevarat. 

2. Sufletele noastre nu mor niciodata; nu vom schimba decat vehiculul. 
 Atunci cand este timpul sa deconectam cordonul vietii de la corpul nostru fizic, sufletul nostru se ridica in afara corpului nostru fizic. Luam cu noi experienta vietii noastre, dar concentrarea noastra se schimba la un nivel usor diferit de vibratii. Noi nu vom mai avea aceeasi forma fizica intr-o viata viitoare, si asta pentru ca sufletul nostru nu are forma. Fiecare viata ne aduce mai multa experienta si intelepciune.

3. Totul este energie ce vibreaza la o anumita frecventa. 
Toate lucrurile vii de pe pamant au constiinta, chiar si pietrele si copacii. Fiecare lucru este conectat la “arborele vietii” sau la o sursa de energie infinita. Ne putem conecta la constiinta copacilor si pietrelor si putem chiar initia conversatii cu ei pe frecventele lor particulare de vibratie. Corpurile noastre sunt 90% apa si pot fi programate si modelate catre o anumita frecventa de vibratie prin ganduri, sunet, culoare si dragoste. In momentul in care am inteles vibratiile, atunci putem vindeca orice boala sau indispozitie din organism prin schimbarea vibratiei.

4. Gandurile noastre creeaza realitatea noastra. 
Toate gandurile sunt energie care se manifesta in ceea ce vedem ca realitate. Intotdeauna, a fi constienti de gandurile noastre este unul dintre primii pasi in luarea responsabilitatii in ceea ce priveste co-crearea propriei realitati. Este un concept simplu, dar necesita constientizare si munca. In cazul in care fiecare persoana de pe Pamant si-ar indrepta gandurile sale catre pace si dragoste, atunci in lume nu ar mai exista nici razboi si nici tiranie. Concentrandu-ne pe ganduri negative, vom crea o frecventa de vibratie mai mica; daca ne vom concentra pe ganduri pozitive, putem creste frecventa de vibratie. Realitatea noastra este o manifestare a ceea ce cream prin modelele noastre de gandire.

5. Noi ne aflam aici pentru ca am fost asteptati aici. 
 Exista mai multe rase si dimensiuni de fiinte pe aceasta planeta: ingeri, heruvimi, arhangheli, sirieni etc. Noi ne-am oferit voluntar pentru a fi aici, in acest moment, raspunzand astfel apelului planetei Pamant care a strigat dupa ajutor. Am venit aici din alte galaxii, universuri si cosmosuri. Multi au venit aici de fiecare data cand a existat o sansa pentru a obtine o “varsta de aur”, dupa “cadere”.

6. Cei mai multi dintre noi ne-am mai intrupat aici inainte, de mai multe ori, cu scopul de a ne pregati pentru viata aceasta. 
 Exista suflete care sunt aici pentru a fi conducatori sau indrumatori de cale spirituala, dar exista si suflete care au dorit sa fie aici doar pentru a asista la cresterea vibratiei rasei umane. Multi dintre noi avem mai multe “clase” de absolvit, pentru a deveni proprii maestri in procesul reincarnarii.

7. Nu suntem niciodata singuri. 
Nu am putea exista aici fara ajutorul ghizilor nostri spirituali, fiinte vibrationale inalte de lumina care au facut pacturi cu noi in a ne a ajuta in calea spre ascensiune. Acesti ghizi spirituali exista intr-un alt nivel vibrational sau dimensional decat al nostru, si, prin urmare, cei mai multi dintre noi nu ii putem vedea. Ei sunt mereu cu noi si ne asteapta cu rabdare ca noi sa le cerem ajutorul. Ei ne respecta liberul arbitru si nu pot interveni daca noi nu le cerem acest lucru. Cele mai multe indrumari vin din interior, ca o intuitie, printr-un proces de telepatie; mesajele pot veni, de asemenea, si de la alti oameni, care sunt un fel de “intermediari” ai ghizilor nostri spirituali.
8. Timpul este o iluzie. 
 Avem un trecut si am fost deja in viitor. Majoritatea particulelor noastre de energie (sufletele noastre) exista intr-un loc fara timp. Timpul este creat in scopul de a experimenta si face parte dintr-un experiment controlat. Meditatia este cheia pentru a ne intoarce in locul fara timp, acolo putand gasi toate raspunsurile.

9. Ascensiunea nu inseamna a merge undeva. 
 Ascensiunea este o stare de a fi, o concentrare spre constientizare si o constiinta intr-o frecventa vibrationala mai inalta. Nu mergem nicaieri, ci pur si simplu redescoperim locul din care credeam ca suntem plecati. Noi suntem deja ceea ce ne dorim sa fim; doar trebuie sa fim din nou constienti.

10. Iubirea este totul. 
Gasirea si reconectarea la sentimentul de iubire este cel mai important lucru pe care il putem face noi, ca oameni. Iubirea neconditionata este cheia pentru a ne intoarce la Sursa. Fara iubire, nimic nu e.
Daca aceste adevaruri ar fi cunoscute si puse in practica de toti, atunci intreaga omenire s-ar putea schimba enorm.
Invidia, razboiul, dusmania, ura, egoismul… toate aceste lucruri ar putea disparea intr-o clipita, iar tot ce-ar ramane ar fi doar iubirea, pacea si linistea spirituala.
Nu asa ca ar fi minunat?

De aceea, impartasiti acest articol la cat mai multi oameni… poate reusim sa declansam impreuna o anumita schimbare pozitiva in randul oamenilor!

7 februarie 2014

Cât mai rabzi, popor român?


cat mai ai rabdare popor roman
De 24 de ani te fraieresc. Îți dau un mic, o găleată și două pixuri și cu zâmbete mieroase te îndeamnă să crezi că dacă vor ajunge la putere vor face dreptate iar pe șanțul din fața porții (dacă n-ai robinet direct în bucătărie) va curge lapte și miere.  Din când în când îți dau câteva pungi de făină, zahăr și vreo două kile de ulei și-ți spun că sunt din partea lor deși sunt ajutoare de la Uniunea Europeană. Iar tu le pupi mâna cu recunoștință. Știu, ai pensia mică, te înțeleg. Și la urma urmei, e dreptul tău, bine faci că nu le refuzi. Dar te implor, popor român, nu-i mai crede. Uită-te de zece ori la chipul lor și descoperă-le zâmbetul viclean.
Te-am înțeles când i-ai crezut pe primii. Veneai din comunism, erai disperat după apă caldă, căldură și mâncare pe tejgheaua magazinului. Am înțeles apoi că i-ai girat pe ceilalți. Ți-au promis că vor face dreptate, că asasinii care ți-au omorât copiii în decembrie 89 sau cei care ți i-au bătut în Piața Universității vor fi judecați și vei putea să spui la căpătâiul lor: ”iată, tată, te-am răzbunat”. Apoi, deși erau tot unii sau alții, ți s-a părut că au apărut fețe noi și ai crezut din nou (pentru a câta oară?) că s-au schimbat. Și iar te-ai hrănit cu speranța că viața ta va fi mai bună, că ți se vor întoarce copiii acasă din zări străine, să te mai prindă în viață.
Nu știu să-ți dau sfaturi, popor român. Nu știu dacă dreapta e mai bună sau stânga. Știu însă că ești aici de peste 2000 de ani și că ai supraviețuit migratorilor, invadatorilor, războaielor, foametei și secetei. Și că toate astea trebuie să-ți fi format ochiul și priceperea să îi descoperi pe cei care, chiar dacă nu-ți vor face viața mai bună, măcar nu te vor minți de la obraz. Alege dintre ei pe cei care îți vor spune adevărul, oricât de dureros ar fi acesta.
Nu-i mai alege după zâmbet, popor român. Nu-i mai alege după ura pe care ți-o inoculează împotriva celuilalt. Nu-i mai alege ca să-i faci în ciudă vecinului tău. Și, cel mai mult te rog, nu-i mai alege după numărul de pixuri sau  spectacole pe care le dau în campania electorală. Să nu uit, popor român, să te întreb ceva: tu ți-ai da fata de nevastă unuia care e acuzat că a furat? N-aș crede, ți-ar fi frică să nu-ți fure bruma de avere pe care ai strâns-o de-o viață. Atunci, te implor, nu mai da țara pe mâna unuia care este acuzat de furt, va fura toată bruma de avere pe care au strâns-o de secole înaintașii tăi părinți.
Gândește, popor român, gândește! Tu ești în criză, abia te descurci de azi pe mâine să ai ce pune copiilor pe masă. Atunci ei de ce nu sunt? Crezi tu că banii pe care ți-i dau în campania electorală sunt bani munciți? Și-ar lua de la gura familiei lor ca să îți dea ție, dacă banii nu ar fi murdari și nu ar fi siguri că mâine fac rost de alții? Crezi că ar da spectacole gratis pentru tine, dacă nu ar avea de gând ca ulterior, să pună înapoi, din afaceri ilegale, banii pe care i-au cheltuit ca să te prostească să le dai votul?
Cât mai rabzi, popor român? Nu vezi cu câtă indiferență te tratează? Nu vezi că nu le pasă dacă îți mor copiii prin spitale sau accidente? Nu vezi că nu le pasă de sănătatea ta, de educația nepoților tăi?  Nu te sfătuiesc ce să faci, popor român și nici cu cine să votezi. E problema ta, e conștiința ta. Dar dacă totuși aș fi în locul tău, aș alege pe acela care nu îmi dă nimic în campania electorală. L-aș alege pe acela care m-ar informa cinstit că laptele și mierea trebuie să mai aștepte până țara iese din criză, că banii sunt puțini și că numai punând umărul cu toții, vom ieși din impas. Aș alege pe acela căruia i-aș da, fără teamă, fata de nevastă.
Sursă  Justitieoarba.com

Inima ce se trezeşte




Iubirea necondiţionată îţi vine în mod firesc. 

E în firea ta să simţi compasiune pentru tine însuţi şi pentru alţii. E în firea ta dorinţa de a întinde o mână şi de a alina un prieten. Iţi stă în fire să primeşti iubirea celor cărora le pasă de tine.

Nimic din toate acestea nu cere efort. Nimic din toate acestea nu cere învăţătură.

De ce, atunci, trăieşti atât de rar experienţa iubirii necondiţionate? Răspunsul s-ar putea să te surprindă. La început ai fost una cu Dumnezeu şi te-ai împărtăşit din atotputernicia Iubirii Sale. Nimic nu ţi-a fost imposibil. 

Dar, apoi, ai început să te întrebi ce s-ar întâmpla dacă ai crea separat de Dumnezeu?

Întrucât n-ai mai făcut-o niciodată înainte, nu erai prea sigur de tine. A apărut îndoiala şi te-ai întrebat: „Şi dacă ceva merge prost?”

Această îndoială a fost doar neliniştea separării, dar ea a dat naştere multor altor gânduri înfricoşătoare. 

Printre ele era şi acesta: „Dacă încurc lucrurile. Dumnezeu s-ar putea să Se supere pe mine şi să-mi retragă Iubirea Sa.” Iar acest gând a fost argumentul hotărâtor.

N-a durat mult ca de la acest gând să treci la trăirea experienţei de a te simţi vinovat şi deconectat de la prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu.

Bineînţeles că această separaţie a fost artificială şi autoimpusă, dar tu ai resimţit-o ca reală. Ai crezut în ea. 

Şi, astfel, tot ceea ce ai creat după aceea a fost rezultatul acestei credinţe: „Dumnezeu nu mă iubeşte. El este nemulţumit de mine. Nu sunt vrednic de Iubirea Sa.”

Şi, astfel, ai „căzut din graţie” în propria ta minte. Ai trecut de la a împărtăşi puterea omnipotentă a Iubirii lui Dumnezeu, la a-ţi fi frică de această Iubire. Un alt mod de a spune aceasta este că ţi s-a făcut frică de propria-ţi putere creatoare şi ai ascuns-o, ca să nu mai dai de ea. Ai încetat să fii un creator şi ai devenit o victimă. Ai încetat să fii o cauză şi ai devenit un efect. 

Cu alte cuvinte, ai întors realitatea pe dos. Ai făcut ca Iubirea să fie înfricoşătoare. Când te simţi separat, e greu să-ţi aduci aminte cum era înainte de separare.

Aceasta pare a fi dilema care îţi este caracteristică. Pentru a-ţi găsi calea de întoarcere la Dumnezeu, trebuie să-ţi reconstitui paşii şi să-ţi dai seama că „separaţia” a fost opţiunea ta, nu a Lui. Ai pus întrebarea: „Ce ar fi dacă abuzez de această putere?” 

Apoi. ai continuat prin a face o lume în care puterea ta era înfricoşătoare.

Nu te-ai oprit ca să aştepţi răspunsul lui Dumnezeu la îndoiala şi frica ta. Dacă ai fi ascultat răspunsul Lui, ai fi auzit cam aşa: „Tu eşti iubit fără condiţii. Nu îmi voi retrage niciodată Iubirea Mea pentru tine. Numai amintindu-ţi că eşti iubit, poţi acţiona într-un mod iubitor.”

Dacă ai fi ascultat răspunsul lui Dumnezeu, visul tău despre separaţie s-ar fi sfârşit. Căci răspunsul lui Dumnezeu contestă instantaneu presupunerea ta că nu eşti iubit.

Această presupunere e ideea nevrotică originară.

Orice victimizare începe cu această idee. Nu poţi gândi lucruri „rele” şi nu poţi comite fapte „rele”, decât dacă crezi că eşti „nedemn de iubire”. Orice atac porneşte din această unică presupunere.

Adam şi Eva şi-au pus şi ei întrebarea „ce-ar fi dacă … „Ce-ar fi dacă aş mânca din măr şi aş deveni la fel de puternic ca Dumnezeu?” Ei de asemenea, şi-au dat propriul răspuns înfricoşător, au simţit ruşinea şi s-au ascuns de Dumnezeu. Tu pui aceeaşi întrebare, chiar acum. Mesteci acelaşi măr. Te joci şi tu de-a v-aţi ascunselea cu Dumnezeu. Într-adevăr, ceea ce menţine experienţa ta de victimă e jocul continuu de a pune această întrebare şi de a răspunde la ea.

În lumea plăsmuită de tine, eşti fie o victimă, fie un torţionar. Pe măsură ce treci prin aceste roiuri, vezi că e mică diferenţa între ele. Victima are nevoie de torţionar şi viceversa. Problematica răului nu apare până când nu te îndoieşti de propria ta vrednicie de a oferi şi de a primi iubire.

Aceasta este starea ta existenţială. Te îndoieşti că eşti vrednic de iubire … tu şi oricine altcineva din lumea ta. 
Acum apare alegerea, singura alegere pe care trebuie s-o faci: ai de gând să răspunzi tu însuţi la întrebarea „sunt eu vrednic de iubire?”, sau ai de gând să aştepţi să auzi răspunsul lui Dumnezeu? Este chiar aşa de simplu: ai de gând să-L laşi pe Dumnezeu să-ţi corecteze presupunerea originară eronată, sau ai de gând să accepţi această presupunere ca pe un adevăr şi să-ţi clădeşti întreaga viaţă pe baza ei?

Nu e niciodată prea târziu să te opreşti din mestecatul mărului. Nu e niciodată prea târziu să-ţi dai seama că răspunsul tău la propriul tău interogatoriu înfricoşător este nesatisfăcător. Nu e niciodată prea târziu să te întorci către Dumnezeu şi să spui: „Dumnezeule! Răspunsul meu mi-a umplut mintea de frică. 

Răspunsul meu mi-a adus în viaţă numai durere şi luptă. Trebuie că este răspunsul greşit. Vrei, Te rog, să mă ajuţi să găsesc altul?”

Vezi tu, viaţa ta spirituală pe pământ nu începe până când nu pui această întrebare. Nu contează ce religie ai. Nu contează care este statutul tău social sau economie.

Fiecare dintre voi va ajunge la un punct în viaţa sa când va fi gata să conteste propriile sale credinţe şi presupuneri false. Iar acesta e începutul vindecării voastre şi restaurarea puterii voastre şi a rostului vostru.

Îndoiala de propria îndoială, negarea propriei negativităţi reprezintă punctul de cotitură, sfârşitul coborârii în materie şi începutul înălţării la Cer. Ele reprezintă reînnoirea parteneriatului tău cu Dumnezeu, Noul Legământ. 

Nu poţi fi un partener al lui Dumnezeu, atât timp cât te vezi pe tine sau pe oricine altcineva ca pe o victimă ghinionistă. Noul Legământ îţi cere să recunoşti împărăţia lui Dumnezeu în propria ta inimă. Este un alt mod de a spune că respingi ideea că Dumnezeu este separat de tine.

Respingi ideea că nu meriţi să fii iubit sau că semenul tău este nedemn de iubire. Respingi ideea răului ca pe o idee creată în frică. Respingi ideea că puterea lui Dumnezeu poate fi batjocorită.

Noul Legământ este acceptarea răspunsului lui Dumnezeu la întrebarea „Ce ar fi dacă …?” El este începutul propriei tale mântuiri şi începutul primirii de către oameni a împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.

A fost odată ca niciodată un moment în care ai respins parteneriatul tău creativ cu Dumnezeu. Acum eşti gata să-l revendici din nou. A fost odată ca niciodată un moment în care ţi-a surâs ideea că ai putea fi nevrednic de iubire în ochii lui Dumnezeu.

Acum îţi revendici eterna ta comuniune întru iubire cu El. Atunci când îl accepţi din nou pe Dumnezeu în viaţa ta, întregul tău mod de a trăi experienţa lumii şi a tuturor fiinţelor din ea se schimbă. Eşti tată şi mamă pentru fiecare copil ce îţi vine în cale, eşti fiu sau fiică pentru orice persoană mai în vârstă. 

Îi eşti prieten atât prietenului, cât şi celui lipsit de prieten. Îi eşti iubit atât celui care-şi aminteşte că este iubit, cât şi celui care a uitat acest lucru.

Nu există Ioc unde să nu fie necesară prezenţa ta iubitoare, cât şi mărturia despre Iubirea lui Dumnezeu. Totul strigă în gura mare că are nevoie de cuvintele tale blânde. Toţi ar bea din paharul care ţi-a astâmpărat ţie setea.

Visul nefericirii se sfârşeşte atunci când el e pus la îndoială şi respins. Dacă îţi pui la îndoială nefericirea, devii conştient de iubirea necondiţionată ce sălăşluieşte în inima ta. 

Dacă nu-ţi pui la îndoială nefericirea, trăieşti experienţa ei din ce în ce mai profund, până când ajungi în străfunduri. Asta, pentru că numai când ajungi acolo devii nemulţumit de propriile tale răspunsuri.

Nimeni nu poate forţa pe altul să devină conştient. În momentul în care este pregătit, fiecare individ trăieşte experienţa zădărniciei de a da şi a primi iubire condiţionată.

Fiecare persoană se cramponează de separare şi de control, până când durerea provocată de ea devine de nesuportat. Pragul durerii este diferit pentru fiecare individ în parte, dar toată lumea îi trece până la urmă.
Iată de ce îţi cer să nu predici altora, ci doar să-ţi extinzi iubirea asupra lor. Cei ce sunt gata s-o primească te vor urma şi îţi vor cere ajutorul. 

Cei care nu sunt gata, îşi vor continua călătoria fără să interfereze cu a ta. Un preot, un pastor, îi „păstoreşte” pe cei în nevoie. El extinde iubirea asupra celor care o cer, în tăcere sau în cuvinte. El nu bagă groaza în necredincioşi, folosind cuvinte sau concepte ce promit o mântuire viitoare.

Mântuirea este acum pentru cei ce vor să fie mântuiţi. Nu îi judeca pe ceilalţi, căci nu este al tău a judeca. Cei care ajung mai târziu în sânul Iubirii lui Dumnezeu nu sunt mai puţin vrednici decât cei care ajung mai devreme.

În adevăr, nu Dumnezeu este Cel Care te înalţă şi nici eu. Te înalţi tu însuţi, în măsura în care îţi aminteşti cât de vrednic eşti să fii iubit şi în măsura în care îţi accepţi rolul în planul lui Dumnezeu. Acceptarea omnipotenţei tale este imposibilă fără reconcilierea cu Dumnezeu. Căci toată puterea vine de la El.

 Iei parte la ea ca un partener egal ce te afli, dar nu poţi exercita niciodată această putere, fiind separat de El. Chiar şi în visul: „Ce ar fi dacă … ?” nu te-ai putea niciodată separa total de Iubirea lui. În acel vis, ai trecut pragul durerii şi ai ales să tentorci.

Aşa se întâmplă cu fiecare dintre voi. Puterea lui Dumnezeu nu poate fi batjocorită. Ea poate fi respinsă, negată, ascunsă. Dar tot ceea ce înseamnă respingere, negare şi vină secretă are o limită. Adevărul poate fi distorsionat, dar nu poate fi niciodată complet eradicat sau negat. 

O luminiţă rămâne întotdeauna în cea mai profundă beznă. Iar acea luminiţă va fi întotdeauna găsită, atunci când apare dorinţa de a o găsi.

Tu, prietene, eşti eroul propriului tău vis. Eşti cel ce visează întunericul şi cel ce aduce lumina. Eşti deopotrivă ispititorul şi mântuitorul.

Vei ajunge să cunoşti asta, dacă nu o ştii deja.

În această dramă creată de tine însuţi, singura ta discuţie în contradictoriu este cu Dumnezeu. Ea pare să fie cu aproapele tău, dar nu e. Pomul binelui şi al răului creşte în propria ta minte. Şi, tot în propria ta minte, tu explorezi problema inegalităţii şi a batjocurii. 

Va veni o vreme când răspunsul tău şi răspunsul lui Dumnezeu vor fi unul şi acelaşi. Şi, atunci, pomul binelui şi al răului se va transforma în pomul vieţii, indivizibil şi întreg. Iubirea nu va mai avea opus, ci se va extinde liberă în toate direcţiile.

Când cineva se apropie de tine, cineva care vrea să pună condiţii iubirii tale sau iubirii sale, îi vei spune: „Frate, eu am visat acest vis şi ştiu la ce duce. Duce numai la suferinţă şi moarte. Nu e drept cu nici unul dintre noi. Hai să punem la îndoiala presupunerile ce i-au dat naştere. Sunt încredinţat că, împreună, vom găsi o cale mai bună.”

Dacă te întrebi vreodată care este rostui tău aici pe pământ, citeşte, te rog, încă o dată paragraful de mai sus. 

Atunci îţi vei aminti că rostul tău este, pur şi simplu, să răspunzi la strigătul după iubire, oriunde l-ai auzi. Ceea ce nu e greu de făcut, dacă doreşti să-l faci. Nu se cer calităţi sau talente speciale. „Cum”-urile şi „de ce”-urile iubirii se rezolvă de la sine, de îndată ce păşeşti prin uşa ce se deschide în faţa ta.

Nu am spus niciodată că ar trebui să treci prin ziduri şi nici măcar că ar trebui să umbli pe apă. Am arătat doar spre uşa deschisă şi te-am întrebat dacă eşti gata să intri.

Şi asta este tot ce trebuie să-l întrebi pe aproapele tău. Cel care iubeşte în mod necondiţionat nu este niciodată ataşat de consecinţe. Oamenii vin şi pleacă şi nu vei şti niciodată de ce şi de unde. Despre unii vei crede că vor trece cu uşurinţă prin uşă, dar, dintr-o dată, vor face cale-ntoarsă. Alţii, despre care eşti convins că nu vor da cu ochii de uşă, vor trece pragul cu o uşurinţă neaşteptată.

Nu fi îngrijorat. Nu e deloc treaba ta cine vine şi cine pleacă. Legământul e făcut în fiecare inimă şi numai Dumnezeu ştie cine e gata şi cine nu. Să lăsăm cunoaşterea în seama Lui şi să ne punem, pur şi simplu, în slujba Sa. Viaţa curge mult mai liniştit atunci când facem Voia Sa. Iar încrezându-ne în El, inimile noastre debordează de iubire şi acceptare.

Astfel ajungem să cunoaştem că oferta de iubire este nelimitată. Ea nu are nici început, nici sfârşit. Toate limitările pământului sunt absorbite în iubirea neţărmurită a Cerului, pe măsură ce împărăţia lui Dumnezeu se instaurează în propriile noastre inimi.


Paul Ferrini


preluare de pe sursa:

6 februarie 2014

Iata transcriptul inregistrarii spuselor monahului din Athos ce vorbeste despre al treilea razboi mondial

O sora a tradus o subtitrare in limba rusa dupa:

- Geronda, cum credeţi în timpul apropiat vom vedea martori şi mucenici întru Hristos? 
- Da, vor apărea. Da, aşa cred eu.

- Şi cine vor fi ei?
- Din fericire, Elada noastră în al treilea război mondial nu va lua parte. Deoarece poporul este slab va interveni dragostea lui Dumnezeu.

- Milostivirea Domnului va fi?
- Da. Va întări credinţa şi ne va acorda sprijin necătînd la faptul că majoritatea din noi se îndepărtează
de El. În momentul dat au fost alegerile şi din păcate mulţi nu au înţeles că nu trebuiau să participe la ele.

- Vrem să sperăm şi să credem în aceasta. Puteţi să transmiteţi părerea şi gîndurile dumneavoastra oamenilor simpli, care cred în Hristos, nefiind ortodocşi, deoarece ortodocşii vor înţelege şi vor auzi cuvintele dumneavoastră.
- Mai înainte de toate trebuie să se roage, şi eu mă rog pentru toţi oamenii de pe pămînt.

- Poate fi şi aşa : că pe timpul lui antihrist şi aşa fel de credincioşi în Hristos vor fi mucenici, neînchinîndu-se omului păcatului?
- Totul este posibil, totul este în mîinile Domnului. Domnul este viu, şi fiecare poate să se mîntuiască neînchinîndu-se fiarei.

- Deci Domnul este cu toţii care cred în el?
- Da şi oricare poate deveni mucenic şi să se mîntuiască.

- Eu voi monta un film cu subtitre în engleză, ce mai înainte de toate să le transmit credincioşilor?
- Să se ţină de Dumnezeu, să nu se despartă de el. Să creadă în Hristos.

- Să creadă fără îndoieli?
- Da, anume fără îndoieli. Cu crucea în mîină şi cu Hristos în inimă să meargă înainte, să nu le fie frică,
să nu asculte poveşti. Cînd va veni timpul adevărului să-l mărturisiţi pe Domnul şi să nu refuzaţi că sunteţi creştini.

- Imi cer iertare că vă întrerup, vreau să vă întreb – toţi ortodocşii şi mulţi neortodocşi iubesc muntele Athos şi Gradina Maicii Domnului. Ce poate fiecare din noi face ca binecuvîntarea 

Maicii Domnului să nu plece de pe Athos?
- Maica Domnului aproape a plecat de pe Athos, Sfînta s-a aratat şi a spus cuvintele care ne aduc durere şi alinare – Plec, sunt deja la malul mării. Despre « Portăriţa » vorbim acum.


- A plecat? Noi am auzit de acest caz, dar cînd am încercat să aflăm dacă este adevărat, ni s-a 
spus că Maica Domnului nu a plecat.
- Nu a plecat încă. A spus – plecSpun ceea ce ştiu – majoritatea călugărilor vorbesc – că în locul icoanei „Portăriţa” în mănăstire se află copia.


- Copia icoanei?
- Da, copia. Vedeţi – care este greşeala noastră? Maica Domnului acum se află la ieşirea de Athos
şi este gata să plece în Palestina. În Ierusalim (plînge). Deoarece acolo va fi a Doua Venire
a lui Hristos. Ştiţi voi de aceasta?

- Da, ştim. Acolo se vor îngrămădi popoarele?
- Da, acolo o să se strîngă. Cum vedem soarele aşa şi acolo toti îl vor vedea pe Domnul. Acolo îl vom vedea. Noi nu putem încă înţelege cum îl vom vedea pe Dumnezeu, pentru înţelegerea noastră omenească aceasta este neclar, dar în acel moment noi vom înţelege că îl vedem pe El.

- Dacă pleacă Maica Domnului – nu se va duce sub apă Athosul?
- Da, se va duce la fund insula. Muntele Athos este vulcan. Acolo sub insulă sunt ascunşi draconi. Dacă
va pleca de pe munte Maica Domnului – aceşti draconi vor ieşi la suprafaţă şi îi vor urmări pe călugări.
Cînd va pleca Maica Domnului toate mănăstirile şi chiar copacii i se vor închina şi-şi vor lua 
rămas bun.


- Degrabă va fi aceasta?
- În curînd (plînge). Este aproape. Guvernul pe care l-am ales astăzi, iubiţi creştini, va fi sinonimul razboiului mondial III. Nu vă numesc date concrete, nu vă trebuie să ştiţi aceasta, deoarece ca oameni
facem multe greşeli. Dar vă spun că în decurs de doi ani veţi fi cu un pas mai aproape de aceast război straşnic.

- Şi războiul şi căderea Athosului se va petrece pe perioada acestor doi ani?
- Mai mult că da.
Totul ce v-am povestit acum nu va fi cunoscut la toţi. Cînd mă veţi pierde pe mine, atunci acest material
va fi cunoscut la toţi.

- Domnul vă va lua? Înainte de aceste evenimente? Înseamnă că posibil vorbim pentru ultima dată?
Zîmbeşte dînd din cap.

Comentariu saccsiv:
   Inregistrarea o primisem de la un frate si cum nu stiam pe cineva care sa traduca din greaca, am postat-o dupa cum stiti, acum cateva zile. Acum, dupa ce-am aflat spusele monahului, parca imi vine a zice ca daca
n-o postam nu era vreo pierdere.
Sa analizam oleaca.
Spune ca Grecia nu va intra in razboi. Dar asta contrazice multe alte profetii. Pe de alta parte, la bunul Dumnezeu totul e cu putinta. Si vedem bine in ce situatie cumplita sunt actualmente grecii. Poate se vor
pocai multi dintre ei, poate datorita rugaciunilor multora, razboiul ii va ocoli.
Mai zice ceva de eretici … Iar tema asta e tare migaloasa. Stim de exemplu ca:
Unii pagani vor ajunge in Rai. Dar vor fi orbi …
Si mai stim ca vremurile apocaliptice vor fi cumplite. Dar cum multi evrei se vor intoarce, e clar ca si multi eretici vor face la fel si se vor trezi si nu se vor inchina antihristului. Dar dumirindu-se, consider ca vor
parasi inclusiv ratacirile lor.
Mai zice de caderea Athosului. Asta au spus-o multi, de la Sfantul Nil incoace :
Pomenirea Sfantului Cuvios NIL ATHONITUL. Sa ne reamintim de extraordinarele sale PROFETII despre ANTIHRIST si MUNTELE ATHOS …
Pomenirea Cuviosului NIL izvorâtorul de mir. Profetia sa despre ANTIHRIST
Nu stiu insa cat de reala o fi informatia despre icoana Portarita.
Mai zice despre Ierusalim ca „acolo va fi a Doua Venire a lui Hristos”. Dar noi stim ca El va veni pe
norii Cerului si il vor vedea toti.
OBLIGATORIU DE CITIT. Sfantul Ierarh Nifon: VEDENIE DESPRE INFRICOSATA JUDECATA
Insa mai inainte va fi incoronat antihristul la … Ierusalim.
La final subliniaza ca al treilea razboi mondial bate la usi. Cu asta suntem cu totii de acord.
Una peste alta, consider ca spusele monahului mai mult incurca decat lamuresc. Dar poate gresesc. Rog pe cei cu temeinica pregatire teologica sa-si expuna parerea.
Cititi va rog si:
Sfantul mitropolit Varlaam: PROOROCII DESPRE VREMURILE DIN URMA si caderea crestineasca a Moldovei. DACA NE UITAM IN JUR, CE OBSERVAM?
PROFETIA Sfantului ANATOLIE al OPTINEI despre vremea cand ERETICII VOR PUNE MANA PE BISERICA …
Profetia Sfantului CALINIC de la Cernica despre 1992, inceputul SFARSITULUI LUMII …
PROFETIA Sfantului LAVRENTIE DE CERNIGOV despre ANTIHRIST
Sfantul EFREM SIRUL despre ANTIHRIST …
Skartsiuni Dimitriu: “Profetii despre antihrist”
Text exceptional: MARSUL DISTRUGATORULUI
Text remarcabil despre ANTIHRIST
Vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt despre ANTIHRIST, caderea in erezii, semnul fiarei, sfarsitul lumii …

preluare de pe 
Sursa: Saccsiv’s Weblog

5 februarie 2014

Biblioteca Vaticanului confirma: dacii nu au fost romanizati niciodata, dacii erau de fapt stramosii romanilor condusi de Traian...



Ceea ce afirmă acum oamenii de ştiinţă şi istoricii din Occident, dar şi cercetătorii de la Hamburg, care au prelevat AND-ul unor morminte străvechi de pe teritoriul Daciei, că românii sunt urmaşii dacilor, ramura nordică a tracilor, este tot mai evident şi devine un curent istoriografic autentic.

Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai.
 
El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum! Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă: “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers!!!
 
Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”.
 
În general, istoricii români au mers pe pista falsă a cercetărilor făcute de Şcoala Ardeleană că dacii au fost exterminaţi de romani şi noi suntem latini puri. Sigur, în perioada interbelică, curentul acesta latinist, mai mult politic decât ştiinţific, a fost atenuat, sub influenţa lui BP Haşdeu, de istoricii Giurescu, Iorga sau PP Panaitescu, care au presărat şi elemente dacice de continuitate şi chiar o importantă influenţă slavă. A fost comod pentru istoricii români să susţină continuitatea latină şi originea romană a românilor din considerente politice, pentru a avea un loc important în Europa, iar românii ardeleni oprimaţi să aibă drepturi egale cu ungurii şi austriecii în Transilvania.
 
În anii 90, la facultatea de istorie a UBB am susţinut în scrieri şi seminarii elementul etnic major de origine dacică a românilor în dauna celui latin. Eu eram un adept al teoriilor lui Nicloae Densuşianu şi Vasile Pârvan şi chiar editasem celebra carte a lui Nicolae Miulescu, “Dacia – Ţara Zeilor”, ce susţinea originea dacă a românilor şi chiar că limba geto-dacilor era înrudită cu latina, astfel explicându-se de ce Traian vorbea, conform imaginilor de pe Columnă, cu dacii capturaţi fără translator. Pentru susţinerea acestor teze am fost ostracizat la UBB. Era moda atunci ca noi românii să fim latini, slavi, mongoli, cumani sau avari, numai români NU. Bineînţeles, colegii mei, adepţii teoriei cumane, slave şi maghiare la baza originii poporului român erau repede răsplătiţi de Marga şi profesorii de la UBB cu burse în străinătate şi invitaţii la conferinţe naţionale şi internaţionale, pentru a se susţine tot felul de teze soroşiste.
 
De dragul adevărului istoric, chiar dacă am fost izolat în universitate, nu am renunţat la ideea că românii sunt urmaşii dacilor, ca trunchi etnic major. Pur şi simplu m-am bazat pe logica istorică simplă. Romanii au cucerit numai circa 28% din teritoriul Daciei. Pe Traian nu l-a interesat decât un culoar de ocupaţie spre capitala Sarmisegetuza şi minele de sare şi aur de la Roşia Montana din Munţii Apuseni, ca să-şi umple tezaurul de la Roma. Dacia lui Burebista şi Decebal se întindea de la Tisa, Carpaţii Păduroşi în Slovacia, Bucovina de nord din Ucraina de azi, peste Nistru până la Bug. În concluzie, romanii au cucerit abia o treime din teritoriul ocupat de daci: ei controlau Banatul, o parte din Oltenia, Munţii Orăştiei şi Munţii Apuseni. Dacii liberi au rămas în Partium, Maramureş, Tisa, Bucovina de Nord, Moldova până la Nistru -Bug şi Muntenia. Deci cea mai mare parte a teritoriului Daciei a rămas în stăpânirea dacilor liberi.
 
Istoricul Dio Cassius (n.155 – d.229 e.n.) descrie razboaiele purtate de Daci si Romani – spunand despre Traian (conducatorul Legiunii Romane) ca a fost un trac veritabil si ca razboaiele purtate erau fraticide (intre popoare de aceeasi origine). Iar Traian, spunea inainte de a porni la lupta: “ma intorc in tara strabunilor mei
 
Ocupaţia romană a durat din 105 până în 275 e.n., adică 170 de ani şi numai pe un teritoriu restrâns. În consecinţă cum puteau fi romanizaţi şi să-şi însuşească limba latină dacii, dacă numai o treime din teritoriul lor era ocupat de către romani. Mai mult, ocupaţia romană a durat numai 170 de ani, cu mult mai puţin ca în Galia şi Britania, iar englezii nu vorbesc o limbă latină, iar galeza se mai vorbeşte popular până azi în unele regiuni ale Franţei rurale. Transilvania a fost ocupată de către austrieci de la 1700 la 1918, adică 218 ani şi românii ardeleni nu vorbesc germana nici acasă şi nici pe stradă, poate numai elevii de la un liceu de profil. Basarabenii au fost ocupaţi 200 de ani de ruşi dar vorbesc limba română în familie. Deci ideea romanizării Daciei ocupată teritorial numai o treime de Roma cade şi din punct de vedere al simplei logici istorice.
 
Tot mai evident ies la lumină cercetări ştiinţifice legate de ADN, că românii sunt urmaşii dacilor. Nu va trece mult timp când curentul istoriografic al originii geto-dace a limbii şi poprului român se va impune, bineînţeles cu recunoaşterea unor influenţe istorice latine sau slave.
 
sursa foto:www,descopera.ro
De Ionuţ Ţene – NapocaNews.ro
http://manifestulromanuluiscuipat.blogspot.ro/2014/02/bibliotecile-vaticanului-confirma-dacii.html