Trovanţii – pietrele vii

Minunile pământului în forme aruncate la tot pasul

Despre trovanţi lumea spune multe: că sunt pietre însufleţite; că au apărut din joaca lui Dumnezeu, binedispus după ce a creat toate minunăţiile naturii; că e bine să îi ocroteşti şi să te porţi frumos cu ei, pentru că altfel se pot răzbuna aducându-ţi necazuri; că e bine să fie udaţi pentru a putea creşte şi să se dezvolte.

Balatrucii sau dorobanţii, cum mai sunt numiţi la noi, au ţesut un adevărat folclor în jurul lor, din care, pe lângă cele enumerate mai sus, nu lipsesc nici poveştile despre descendenţa lor din nişte civilizaţii extraterestre superioare.

Specialiştii au încercat să stabilească exact provenienţa trovanţilor. Lectorul Alexandru Andrașanu, din cadrul Societăţii Geologice a României, într-o lucrare pe această temă, a precizat că termenul de trovant este specific literaturii geologice române şi că a fost introdus de Murgoci, în lucrarea „Terţiarul din Oltenia”. „Ştiinţific vorbind, trovanţii sunt nişte concreţiuni grezoase, iar secreţia neuniformă a cimentului conduce la diferite forme ale acestora, uneori bizare.

Ei sunt caracterizaţi prin gradul de deschidere şi comunicare a spaţiului interstiţial”. În alte lucrări se specifică faptul că, în urmă cu peste şase milioane de ani, zona pe care este amplasat în prezent muzeul arăta cu totul diferit faţă de azi. Se spune că spaţiul respectiv era ocupat de o deltă, iar actuala carieră s-a format prin depunerea succesivă a materialului transportat de pe continent. „Procesul de formare a trovanţilor este considerat ca făcând parte din diageneza timpurie. Cele două condiţii esenţiale de formare a trovanţilor ar fi următoarele: existenţa unor sedimente nisipoase ori prezenţa unor fluide carbonatice în nisipuri”- susţine geologul.

Medicul Ioan Chintăuan, directorul ştiinţific al Complexului Muzeal Bistriţa Năsăud a făcut şi el câteva menţiuni cu privire la Muzeul Trovanţilor din Vâlcea: „Aceste forme sculpturale naturale sunt folosite de secole în satele în apropierea cărora ele apar la suprafaţă în râpe şi ogaşe. Din multele reprezentări existente unde stau nemişcate în eleganţa liniilor este dificil să alegi forma dorită, cu atât mai mult cu cât imaginaţia nu te lasă să te fixezi la ceva anume”. Pietrele care cresc au chiar nişte prelungiri care pot fi considerate rădăcini. Dacă sunt tăiate, secţiunile seamănă cu ale unui trunchi de copac cu inele colorate. Au două forme de baza: sferică şi elipsoidală.

La noi există un Muzeu al Trovanţilor care a fost înfiinţat în 1996 de un colectiv al Facultăţii de Geologie şi Geofizică Bucureşti – Societatea pentru Protecţia Mediului Geologic. Din 2006, el s-a transformat în Rezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor şi a intrat sub tutela Asociaţiei Kogayon, care îl îngrijeşte din resurse proprii, cu sprijinul voluntarilor.

Muzeul Trovanţilor se află la 38 km de Râmnicu Vâlcea şi la 8 km de Horezu, în comuna Costeşti, în apropierea drumului care leagă Râmnicu Valcea de Târgu Jiu şi vizitarea lui este gratuită. Practic, este locul unde te împiedici frecvent de ei, te întâmpină în cele mai bizare şi surprinzătoare forme, unele imitând sculpturi artistice de dimensiuni din cele mai variate şi estetica este pe măsura misterului care îi învăluie. Trovanţii de aici nu sunt însă singurii din ţară. Astfel de pietre se găsesc şi pe Dealul Feleacului (jud. Cluj), pe teritoriul satului Caşolţ (Sibiu), în Munţii Buzăului, dar şi în Hăşdat (Hunedoara).

În lumea minerală, numai cristalele cresc, dar trovanţii se pare că nu vor să ţină cont de acest lucru şi, după câteo ploaie mai lungă, din nisipul umed răsar mici mogâldețe, iar pietrele de dimensiuni mai mari efectiv cresc şi pe suprafaţa lor apar puişori, nişte pietre mai mici, care parcă sunt purtaţi pe spinare de părinţi.

Sunt oameni care spun că „pietrele vii” emană energii negative, dar folclorul abundă de poveştile miraculoase ale celor care au fost protejaţi de către aceştia şi au văzut schimbări în bine în viaţa lor mult prea vizibile pentru a putea fi contestate. Şi drept urmare au fost puşi la loc de cinste pe lângă case. În Transilvania, de exemplu (şi nu numai), ţăranii au folosit trovanţii pe post de temelie pentru locuinţele lor, iar pe cei mai frumoşi şi mai misterioşi i-au aşezat la loc de cinste pe lângă poarta casei. Tot în Transilvania există cimitire vechi care au trovanţi aşezaţi la căpătâiul mormintelor iar în comuna vâlceană Costeşti oamenii nu se sfiesc să-şi împodobească grădina cu ei pe post de statui, sau chiar în ghivece, udaţi din când în când, asemeni plantelor.

Mirajul fericirii şi bunăstării aduse de aceştia a ajuns şi în casele oraşenilor, care mai « ciupesc » câteun trovănţel, în pelerinjul lor prin rezervaţiile protejate, pentru a-l îngriji cu mare drag acasă.


Și la noi și-n lumea-ntreagă…

… în Noua Zeelandă, Antarctica sau Groenlanda, trovanţii stârnesc uimire şi admiraţie.

Uşor de recunoscut, chiar şi pentru un ochi nespecialist, ei diferă mult ca mărime, culoare sau consistenţă şi pot avea forme dintre cele mai diverse: sferă, disc, cilidru…

Interesante sunt pietrele sferice roșii din Parcul Național Theodore Roosevelt, situat în Dakota de Nord, SUA, colorate astfel datorită faptului că au în compoziția lor fier. Deși ating până la 3 metri diametru, concrețiunile de aici pot fi considerate pitice pe lângă cele din depresiunea Faiyum, din Egipt, care ajung până la 9 metri și par a fi cele mai mari din lume.

Concrețiuni grezoase mai sunt întalnite și în Africa de Sud, China, Australia, Mexic, Argentina, Peru, Rusia, Kazahstan, Spania, Franta sau Cehia. Americanii au trovanții lor în Colorado, Wyoming, California, Arkansas, Montana sau New York.

Și acum vă invit să vedeți faimoșii „trovanți” de apartament și de grădină ai franțuzoaicei Stephanie Marin: forma “pietrelor vii” este confecționată din fibre polisiliconice hipoalergenice. Pernele și sofalele ei “cresc” în jurul unui miez de spumă Bultex. Specialiștii le recomandă pentru efectul lor incredibil de reconfortant.

Un articol interesant despre trovanți se găsește pe site-ul celor de la Formula As:

http://www.formula-as.ro/2010/937/enigme-16/pietrele-vii-12933

preluare de pe sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…