Puterea mintii si controlul durerii

Sunt multe situaţiile în care ne confruntăm cu apariţia unor dureri. De la cele mai simple migrene sau dureri de stomac până la cele mai cumplite chinuri ale unei crize de rinichi, fenomenul durerii generează un şoc cu repercursiuni mai mult sau mai puţin grave la nivel fizic, energetic, psihic şi mental, lată de ce este bine să ştim ce trebuie să facem în asemenea situaţii.

De multe ori, nu boala însăşi ne sperie, ci simptomul predilect care aduce suferinţă: durerea. De altfel, mulţi oameni trec cu uşurinţă peste anumite simptome de debut ale unor boli, ratând chiar şansa unui tratament mai uşor, numai pentru că ele nu sunt asociate cu durerea fizică. Din această cauză, unii nici nu cred că sunt bolnavi pentru că pe ei “nu îi doare nimic”. Şi totuşi …

Atunci când vorbim despre durere, foarte uşor ne reamintim de situaţiile în care am suferit datorită acesteia. Încărcătura psiho-emoţională rămâne de multe ori vie şi dorim să fim sănătoşi mai mult ca urmare a fricii de suferinţă şi de durere decât ca experimentare mai plenară şi fericită a vieţii.

Există situaţii în care durerea persistentă îngreunează foarte mult tratamentul şi lungeşte procesul de vindecare datorită unor complicaţii care au apărut datorită consumului exagerat de sedative sau insomiilor, depresiilor şi chiar anumitor tendinţe suicidare generate de frica produsă de chinul durerii, etc.

Psihologia modernă a conceput un număr considerabil de tehnici psihice menite să diminueze considerabil durerile. Ideea principală în multe dintre aceste metode este aceea a distragerii atenţiei de la punctul sau zona dureroasă; aceasta este o strategie simplă, dar extrem de eficace atunci când este corect executată.

Cel mai elocvent exemplu din viaţa de zi cu zi este cel al părinţilor, care – plini de dragoste şi compasiune – mângâie copilul care plânge datorită durerii provocate de o rană. După câteva momente în care îi adresează cuvinte pline de calm şi înţelegere, dar mai ales dacă îi fac şi promisiuni tentante – o prăjitură sau o îngheţată se pot dovedi salutare în astfel de împrejurări – plânsul şi lacrimile sunt oprite, iar copilul este împăcat.

Durerea poate fi controlată şi eliminată dacă ştii cum să acţionezi!

De fapt, ce se produce atunci este o schimbare inconştientă pentru copil a direcţiei de focalizare a atenţiei sale: de la disconfortul provocat de rană, la bucuria plăcută de a savura o prăjitură. Metoda distragerii atenţiei reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de control şi stopare a durerii şi, atunci când este utilizată în combinaţie cu alte tehnici specifice, poate îndepărta chiar dureri mai mari ale corpului fizic, cum ar fi cele provocate de gastritele acute sau de ulcerul stomacal.

În astfel de cazuri, se poate face apel şi la tehnici de relaxare, yoga, tehnici de vizualizare pozitivă precum şi alte modalităţi menite să distragă şi să re-focalizeze atenţia. De fapt, cheia întregii probleme este capacitatea de a crea chiar noi înşine un tip de autosugestie puternică, opusă senzaţiei mentale de durere.

Doctorul Theodore Barber, psiholog principal la spitalul Medfield din Massachussets şi cercetător renumit în domeniul complex al acţiunii şi efectelor durerii asupra fiinţei umane, a ajuns – în urma experimentelor efectuate – la concluzia că durerea fizică, oricât de puternică ar fi ea, poate fi controlată complet dacă persoana în cauză este antrenată corespunzător, astfel încât să îşi poată impune propriile idei forţă, printr-o autosugestie puternică.

De fapt, pentru o bună reuşită în cazul aplicării unei sugestii contrare durerii resimţite, trebuie să ne raportăm constant la trei puncte de vedere esenţiale în acest proces:

1. trebuie să ne educăm voinţa, astfel încât să dobândim abilitatea de a ne îndrepta atenţia într-o altă direcţie decât cea în care este atrasă spontan, involuntar, datorită durerii pe care o resimţim într-un anumit loc;

2. este necesar să ne concentrăm asupra senzaţiilor dureroase într-un mod cât mai detaşat şi neafectat de vreun gând de iritare, nervozitate sau mânie, ca şi cum ne-am plasa în poziţia unei alte persoane care, deşi simte durerea, nu este totuşi influenţată de aceasta;

3. trebuie, de asemenea, să obţinem abilitatea de a ne disocia (psihic, emoţional) de durerea care ne afectează respectiva parte a corpului, ca şi cum aceasta nu ar face parte din corpul nostru.


Atitudinea corectă în confruntarea cu durerea

Deşi este greu de presupus că ar putea exista o atitudine corectă în faţa durerii, totuşi ea există şi fiecare dintre noi intuim de la caz la caz, în fiecare situaţie neplăcută şi dureroasă că se impune un anumit gen de autocontrol mărit asupra stărilor noastre în acele momente. Iată două atitudini concrete:

1. Prima dintre ele se referă la posibilitatea îndepărtării durerii prin acţiunea voluntară de distragere a minţii de la locul afectat, utilizând imaginaţia, concentrarea şi vizualizarea creatoare, dar opusă senzaţiei dureroase. S-a constatat că unele persoane pot tolera o durere intensă pur şi simplu prin adoptarea unei atitudini de detaşare, în care ele înţeleg şi se referă la senzaţia dureroasă ca la ceva ce provine din afara lor şi nu din ele însele. Această atitudine non-identificatoare cu durerea permite un control superior al stării interioare. Este chiar recomandabil să nu dramatizăm situaţia şi să nu exagerăm prin acele văicăreli şi lamentări zadarnice care epuizează şi secătuiesc organismul de energiile vitale atât de necesare în acele momente.

2. Una dintre modalităţile specifice în care oamenii reacţionează la durere este aceea de a se simţi agasaţi, iritaţi de aceasta, înverşunându-se împotriva ei. De obicei, natura umană exagerează şi amplifică mult aspectul negativ al durerii şi în general vorbind, toate lucrurile şi fenomenele care îi displac.

Felul în care vă exprimaţi şi vă manifestaţi în toate aceste situaţii exprimă de fapt propria dumneavoastră viziune asupra vieţii şi felul în care vă integraţi în ea. Oamenii reacţionează în faţa durerii exact aşa cum fac în faţa conjuncturilor mai neplăcute ale vieţii, adică amplificând şi exagerând aspectele negative şi implicându-se într-un mod “dureros” în ele.

Trebuie, mai ales în aceste conjuncturi, să ne păstrăm controlul, să reuşim să gândim pozitiv, să abordăm cu încredere şi totodată cu detaşare aspectele mai puţin plăcute, căci o viziune preponderent optimistă şi stenică ne ajută întotdeauna să ieşim cu mult mai repede din impas.


Tehnici de control al durerii

Cele câteva tehnici care vor fi prezentate în continuare este bine să fie abordate şi aplicate în succesiunea expusă mai jos.

1. Relaxarea

Întindeţi-vă la orizontală pe o pătură, la sol. Trebuie să fiţi singur în cameră şi să vă asiguraţi că nu veţi fi deranjat pe întreaga durată a practicii. Destindeţi-vă întregul corp, gradat, relaxându-vă cât mai profund. Începeţi de la picioare către cap, mai întâi partea stângă a corpului, apoi cea dreaptă.

Conştientizaţi relaxarea întregului corp, stare de armonie, liber­tate, detaşare de limitările corpului fizic. Uneori, acest singur aspect este suficient pentru a îndepărta durerea.


2. Tehnica evocării

Urmăriţi să evocaţi unele amintiri şi gânduri foarte plăcute, care să vă facă să uitaţi, pur şi simplu de durere. Această metodă este de natură să vă focalizeze atenţia în altă parte decât în locul unde simţiţi durerea. Procesul este relativ difi­cil de realizat (mai ales atunci când durerea este foarte mare), dar poate fi dus la bun sfârşit printr-un antrenament perseverent.

Un sfat practic este de a urmări să percepeţi lucrurile şi fiinţele din jurul dumneavoastră într-un mod cu totul aparte, complet diferit de modul obişnuit de a le privi. Luaţi cunoştinţă cu ceea ce este în jurul dumneavoastră ca şi cum vedeţi lucrurile pentru prima oară. Acordaţi mai multă atenţie detaliilor, culorilor, formelor, consistenţei, mirosu­lui, umbrelor, luminii şi chiar persoane­lor care se află în apropierea acestor obiecte.

Disipaţi-vă atenţia de la orice lucru care v-ar putea conduce din nou că­tre durerea din corp, utilizând pentru aceasta toate metodele care vă inspiră cum ar fi: să bateţi din palme într-un anu­mit ritm, să fredonaţi sau chiar să cântaţi o melodie, să recitaţi poezii, etc. O altă variantă este aceea de a vă lăsa liberă fantezia pentru a vă aminti momente plă­cute din trecut cu o încărcătură emoţio­nală intensă şi să vă abandonaţi acelei trăiri.

In egală măsură vă puteţi proiecta şi în viitor, închipuindu-vă de exemplu o călătorie minunată într-un loc pe care doriţi de mult timp să îl vizitaţi. Urmăriţi să vă identificaţi cât mai bine cu aceste situaţii şi să vă focalizaţi mentalul asupra lor.


3. Tehnica utilizării imaginaţiei creatoare

Această tehnică se bazează pe observa­ţia că imaginaţia creatoare poate modifi­ca percepţiile senzoriale.

Imaginaţi-vă cu putere că sunteţi sub influenţa sedativă, profund calmantă şi binefăcătoare a unor plante rare, culese de pe munte la un moment astrologie fa­vorabil de către un mare vindecător.

Ur­măriţi cu mare atenţie cum acea persoană în care aveţi mare încredere vă pregăteşte acel remediu. El face o pudră foarte fină din toate acele plante şi vă dă mai întâi să o mirosiţi. Simţiţi mirosul tare, aromatic, dar totodată calmant al acelui amestec.

Vă cere apoi să luaţi o mică cantitate din acel elixir şi să o ţineţi sub limbă. Sesi­zaţi gustul puternic al acelui amestec de plante rare şi simţiţi cum vă cuprinde treptat anestezia; urmăriţi mental cum particulele fine, atomii şi moleculele se difuzează prin gustul specific în limbă şi apoi se distribuie şi impregnează locul sau porţiunea dureroasă a corpului, vin­decând, eliberându-vă astfel de senzaţiile neplăcute.

Treptat, vă veţi simţi cuprins ca de un fel de ameţeală, specifică unei anestezii reuşite şi veţi observa în acel moment diminuarea durerii din ce în ce mai mult. Sugestionaţi-vă în mod repetat în acele momente că durerea vă părăseş­te, scade în intensitate, devine din ce în ce mai slabă, până când dispare complet. Pe tot parcursul acestei etape urmăriţi să fiţi şi să rămâneţi cât mai relaxat cu pu­tinţă.

Nu săriţi peste nici un aspect al acestei vizualizări; cu cât ea este mai amănunţită, cu atât mai uşor vă va fi să vă detaşaţi de durere.


4. Tehnica disocierii

Această metodă foarte eficientă constă în a vă sugestiona cu putere şi a vă ima­gina până la a crede cu toată fiinţa voas­tră că durerea, în fapt, nu face parte din dumneavoastră. Mai precis, ea nu se află acolo. Cu alte cuvinte, durerea este ceva separat de corpul dumneavoastră, este ceva diferit de dumneavoastră înşivă şi nu aveţi nici o legătură cu ea.


5. Tehnica analizei şi observării detaşate a durerii

Focalizaţi-vă cu putere chiar asupra durerii şi nu permiteţi minţii să se disper­seze în altă parte. Procedeul implică a căuta să ne apropiem cât mai mult de senzaţia efectivă a durerii, a o studia şi a o analiza cu atenţie.

Este ca şi cum am urmări să divizăm durerea în părţile ei componente; vom descoperi astfel că, de obicei, durerea constă într-un cumul de felurite senzaţii şi sentimente schimbă­toare.

Nu vă gândiţi la ea ca fiind durere, ci mai curând concentraţi-vă asupra altor schimbări sau modificări în senzaţiile pe care le resimţiţi în acele momente. În acest sens, este bine să fiţi atent şi con­centrat să percepeţi diferitele senzaţii de presiune, arsură, mâncărime, înţepături, etc, observând că ele variază, se modi­fică de la o clipă la alta.

Senzaţia noastră de ansamblu asupra fenomenului trebuie să fie aceea că durerea reprezintă un eve­niment neutru care se desfăşoară în in­teriorul nostru; ea trebuie înţeleasă ca un aspect complex, dar fără semnificaţii psihice sau fizice.


6. O tehnică Zen

Această tehnică constă în a urma dure­rea, a-i permite să se desfăşoare, a o ex­perimenta în ansamblul ei, deoarece acum durerea este percepută şi înţeleasă ca o experienţă interesantă, care ne absoarbe total atenţia. O astfel de înţelege­re şi intuiţie reflectă, în fapt, chiar transcenderea senzaţiei dureroase, adică exact scopul urmărit de noi.

Curiozitatea lăun­trică pe care o manifestăm în legătură cu acest aspect nu trebuie să ne determine să catalogăm durerea ca fiind plăcută sau neplăcută, ci mai curând să o studiem cu atenţie şi să îi permitem în mod detaşat libertatea de a se manifesta.

Aspectul subtil al acestei tehnici îl reprezintă de­păşirea atitudinii de identificare a noastră cu corpul fizic care ne determina anterior să interpretăm şi să simţim durerea ca pe o parte intrinsecă a fiinţei noastre.


7. Tehnici de autosugestie

Pentru dobândirea controlului asupra durerii, una dintre metodele cele mai efi­ciente este aceea de a recurge la virtuţile binefăcătoare ale sugestiei şi autosuges­tiei pozitive. Uneori, autosugestia se do­vedeşte atât de eficientă, încât unele per­soane pot suporta chiar intervenţii chirur­gicale, altfel extrem de dureroase, fără anestezie.

Procedeul constă în repetarea unei sugestii sau unui set de sugestii bi­nefăcătoare timp de minimum 15 minute, de mai multe ori pe zi şi în mod special înainte de culcare. Rostirea lor trebuie făcută cu multă convingere, sinceritate şi cu o pură trăire emoţională. Repetându-le cu credinţă, ele ne vor ajuta enorm chiar şi în procesul vindecării.

Iată câteva sugestii pozitive, binefăcătoare: “Sunt perfect calm, liniştit, şi complet relaxat.”, “Mă simt plin de forţă şi resimt cu putere bucuria de a trăi “, “Mă focalizez tot mai mult pe senzaţiile plăcute din corp.”, “Sunt cuprins de o profundă pace lăuntrică şi o stare de bine interior.”, “Sunt perfect sănătos din toate punctele de vedere; fizic, psihic, mental şi spiritual”.



preluare de pe sursa: http://piatza.net/puterea-mintii-si-controlul-durerii/