Se afișează postările cu eticheta evocare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta evocare. Afișați toate postările

4 octombrie 2011

Terapia de soc sau criza mondiala a capitalismului

Terapia de soc sau criza mondiala a capitalismului

Structura social-politica a lumii contemporane din Europa a suferit dupa evenimentele din 1989-1991 din Europa de Est modificari de anvergura a caror finalitate inca nu s-a produs , fiind greu predictibila in prezent in conditiile celei de a 3-a Mari Crize Economice a sistemului Capitalist mondial izbucnita in 2008 in SUA si care a agravat si extins gravele probleme sociale existente in lumea capitalista.

Ca urmare , la inceputul secolului 21 exista o mare cantitate de suferinta umana pe care lumea occidentala vestica si SUA , si lumea din tarile periferice europene estice nu o mai poate indura.

Este o criza de sistem care a afectat nu doar economia ci toate laturile vietii sociale. Criza de sistem aduce
Capitalismul in situatia de a nu mai putea functiona. Aceasta criza pune in discutie chiar modul de productie capitalist.

 Asa se explica de ce burghezia , azi neo-liberala , care a cucerit puterea in numele libertatii , a dezvoltarii initiativei private si a neinterventiei Statului in economie , renunta acum la toate principiile sale si cere Statelor la nivel international , prin UE si G 7 care a devenit G 20 sa intervina pentru a impiedica prabusirea sistemului capitalist , a FMI si a Bancii Mondiale .

In acest context importanta este ideea constructiei Socialismului ca alternativa la calea capitalista.

Diversiunea Politica din 1989-1991 din Europa de Est numita fals Revolutie si diversiunea Economica bazata pe teoria Terapiei de Soc impusa sub falsa denumire de Tranzitie , care au deturnat Socialismul din Europa de Est spre un Capitalism Primitiv , au determinat absenta unor elite succesoare consacrate ideilor socialiste , favorizand gradul de confuzie a vietii in intreaga zona europeana si dezorientand si alte popoare din alte zone ale lumii care cautau o noua cale de evolutie a societatii.

Acest inceput din Estul Europei de deturnare a mersului omenirii spre Socialism nu va putea pune capat unei cautari de milenii pentru o societate mai buna si mai dreapta. Din timpuri stravechi ideea de justitie sociala este sadita in constiinta oamenilor. Atata vreme cat lumea este impartita in 20 % lumea bogatilor si 80 % lumea saracilor , cautarea justitiei sociale nu poate sa dispara. De asemenea nu poate sa dispara nici ideea de internationalism.

Daca victoria Revolutiei Socialiste din Octombrie 1917 din Rusia si victoria Aliatilor asupra nazismului din al Doilea Razboi Mondial – si in ciuda Razboiului Rece ce a urmat , declansat de Truman impotriva URSS si a lumii socialiste – au fost evenimente care au oferit solutii de rezolvare a problemelor sociale la nivel de mase , nu acelasi lucru se poate spune despre falsele Revolutii sangeroasa , mai putin sangeroasa si de catifea din Europa de Est din 1989-1991 si despre asa zisa Tranzitie post socialista din aceste tari.

Asa zisele Revolutii si asa zisa Tranzitie globala post socialista bazata pe Terapia de Soc a lui SACHS si pe Haos , ca fapte politice care au determinat istoria recenta a Europei , suscita comentarii in interpretarea lor. Totusi , examinarea obiectiva a datelor oferite de aceste fapte politice din punctul de vedere al intentiilor , al utilitatii si al rezultatelor , face lumina si releva fara indoiala ca ele capata cu totul alte dimensiuni prin rolul unic jucat in deturnarea timpului istoric al Socialismului din Europa.

Deturnarea s-a facut la vremurile din secolele 18-19 de mult apuse , la care omenirea nu vrea sa se mai intoarca . Si totusi in Europa de Est istoria a fost fortata in sens invers si s-a restaurat un Capitalism Primitiv si Banditesc asemanator celui din secolul al 19-lea din SUA. Altfel spus , asa zisele Revolutii si Tranzitia globala bazata pe Terapia de Soc a lui SACHS si pe Haos s-au opus sensului unic de scurgere a Timpului caruia astronomul si fizicianul englez A.S. EDDINGTON i-a dat sugestiva si eleganta denumire de “Sageata a Timpului” (1).

Strans legata de problema Sagetii Timpului de la stanga la dreapta , de la Trecut spre Viitor este si aceea a ireversibilitatii timpului , atacata de asemenea de falsele Revolutii si falsa Tranzitie globala din fostele tari socialiste pentru restaurarea Capitalismului Primitiv , Banditesc.

Cu totii stim ca in spatiu putem sa ne ducem si sa ne intoarcem , dar nu ne putem intoarce in timp. Sensul timpului ramane indreptat exclusiv dinspre trecut spre viitor. Iar stiinta si-a spus cuvantul in acest domeniu. Stiinta respinge corectiile in timpul social – istoric.

Dar chiar si marile sensuri ale fiintei umane care sunt ancorate pe cele trei dimensiuni ale timpului au fost atacate. Acestea sunt :

1. Puterea de a institui creator prezentul

2. Puterea de a descifra viitorul

3. Puterea de a reconstitui trecutul in sensul de a-l reface din memorie , de a-l evoca.

Insusirile generale ale timpului , profund incorporate in timpul social al oamenilor , au fost supuse unei atac politic major niciodata intamplat in istorie , acela al deturnarii cursului istoriei din Europa de Est. A avut loc incalcarea grosolana a Legii Continuitatii si a fost provocata in mod artificial si brusc Discontinuitatea vietii economice si sociale a miloane de oameni de pe o imensa suprafata a Europei , inclusiv URSS , afectand prezentul si viitorul acestor natiuni.

Timpul social al oamenilor fiind atacat prin rupturi si socuri , a fost atacata violent si constiinta umana. S-a distrus imensul volum de experienta si de informatie care sta la baza instruirii , element fundamental ce da sens istoriei si vietii oamenilor. Totodata o mare lovitura a fost data potentialului creator ca reprezentant al Timpului , stiindu-se foarte bine ca potentialul creator se mareste cu timpul.

Prin aplicarea experimentului Tranzitiei globale in Europa de Est bazata pe Terapia de Soc a lui SACHS si pe HAOS , Timpul , ca resursa a societatii , a fost pierdut in cea mai mare parte.

Tarile Europei de Est carora le-a fost diabolizat si distrus Timpul Istoric al constructiei socialiste si al oamenilor , au fost fortate sa treaca de la un nivel mediu superior de dezvoltare avut la sfarsitul secolului al 20-lea , la un nivel de sub-dezvoltare caracteristic secolelor 18 – 19 , incat acum nu mai sunt asigurate nici macar elementele necesare sustinerii biologice a fostelor popoare socialiste din Europa. Mai mult , pana in 1989 natiunile socialiste din Europa inclusiv URSS , contribuiau in mod exemplar la faurirea civilizatiei prin potentialul creativ al economiilor lor.

In 1989-1991 drumul firesc spre Socialism al dezvoltarii societatii in Europa de Est a fost intrerupt in mod brutal si cu viclenie.

Istoria dezvoltarii societatii omenesti arata ca orice sistem social a avut nevoie de un anumit timp pentru a-si demonstra superioritatea fata de sistemul precedent si in comparatie cu sistemele alaturi de care coexista. In 1989-1991 tarile socialiste din Europa inclusiv URSS nu au mai fost lasate sa-si continue drumul , Timpul lor istoric. Aceste tari socialiste reusisera intr-un Timp istoric scurt – comparativ cu durata de aproximativ cinci secole de existenta a Capitalismului – sa obtina rezultate superioare in domeniul economic si al finalitatii sociale care este calitatea vietii oamenilor in intreaga sa complexitate.

Inca din timpul celei de a 2-a Mari Crize Mondiale a Sistemului Capitalist din anii 1970 Socialismul devenise pentru Capitalism un concurent redutabil pe plan mondial din punct de vedere economic , politic si social . In 1989-1991 acest concurent socialist a fost inlaturat pe cai oculte numai in zona Europei de Est si URSS.

Timpul istoric al Socialismului european a fost frant si intors din drumul lui .

Sociologul si antropologul profesor emerit Shamuel Noah EISENSTADT din Israel arata ca fostele regimuri socialiste din Europa de Est au promovat regimuri moderne. El precizeaza : “Atat Constitutiile cat si alegerile au atestat faptul ca aceste regimuri , prin tipul lor de legitimare , prin relatiile lor internationale , precum si prin programul lor politic si cultural total , au fost regimuri moderne , au facut parte din modelul cultural al modernitatii , iar modul lor caracteristic de industrializare a fost legat de mobilizarea sociala pe scara mare si pe extinderea educatiei , emanciparea realizandu-se in toate straturile sociale” (2).

Dupa aplicarea experimentului Tranzitiei bazata pe Terapia de Soc si pe Haos in Europa de Est timp de 20 de ani , 1989- 2009 , contributia benefica a tarilor socialiste din Europa la civilizatia intregii Europe a disparut. Marele Capital al lumii occidentale si al Statelor Unite a reusit performanta negativa de a prabusi tarile socialiste de la nivelul lor mediu superior de dezvoltare , la un nivel de sub-dezvoltare caracteristic Lumii a Treia , prin politica Terapiei de Soc , a FMI , a Bancii Mondiale si a UE.

Distrugerea pe cai oculte a Socialismului in Europa de Est ca urmare a vointei nascute in mintile oamenilor Marelui Capital si a Serviciilor Secrete a adus profituri atat de mari Marelui Capital , incat marea majoritate a populatiei din fostele tari socialiste a fost aruncata intr-un imens malaxor al mizeriei si saraciei , cu toate urmarile ce decurg de aici si care pun in pericol supravietuirea fiintei umane si demnitatea sa.

Putin cate putin aceste efecte negative provocate in Europa de Est prin experiment politic , economic si social in perioada 1989-2009 s-au adaugat problemelor sociale din lumea capitalista nesolutionate de secole , incat actuala a 3-a Mare Criza Generala a Capitalismului , care este cea mai mare si mai grava din istorie , pune in mare incurcatura Europa dupa incheierea Razboiului Rece.

Este stiut ca stiintele politico-istorico strategice sunt diferite de stiintele exacte prin lipsa totala a posibilitatii de experimentare. In acest sens , istoricul roman acad.Florin Constantiniu precizeaza : “Istoria nu este o stiinta experimentala precum chimia”. Si totusi transpunerea in practica a Tranzitiei globale a Europei de Est bazata pe teoria Terapiei de Soc a lui SACHS pentru restaurarea Capitalismului Primitiv , reprezinta un experiment de anvergura unic in istorie , executat asupra populatiilor de pe o mare suprafata a Europei inclusiv URSS.

Acest experiment unic global intrece prin urmarile sale Holocaustul lui Hitler impotriva evreilor din al Doilea Razboi Mondial si cele doua bombe atomice lansate de aviatia americana la 6 august 1945 asupra orasului Hirosima si asupra orasului Nagasaki la 9 august 1945.

Tarile Europei de Est carora le-a fost atacat Timpul istoric al Socialismului in scopul restaurarii Capitalismului Primitiv , au devenit Laboratorul lumii capitaliste de experimentare in plan economic, politic si social a teoriei Terapiei de Soc fabricata de CIA in sprijinul ideologiei burgheze si a teoriilor apologetice burgheze referitoare la vesnicia si renovarea continua a Capitalismului .

Tarile socialiste au fost fortate prin Operatiuni sub Acoperire sa se intoarca din drumul lor socialist care ducea spre progres , la forma de societate de tipul Capitalismului Primitiv – Banditesc. Teoria Terapiei de Soc este o teorie burgheza si una din principalele Operatiuni sub Acoperire a Servicii- lor Secrete americane pentru schimbarea cursului normal al istoriei in Europa de Est.


Opinii despre Terapia de Soc:

Analistul politic militar roman Col.(r) Florian GARZ arata ca : “Terapia de Soc , inventie a unor economisti americani patronati de CIA , specialisti in diversiuni economice , s-a dovedit in final dezastroasa pe toate planurile”.(3)

Mai multe personalitati academice cum ar fi : Linnet MAYERS de la Chicago Tribune , olandezul Jan TRIMBERGSEN laureat al Premiului Nobel si colaboratorul sau Jan BERKAWER , au criticat puternic reformele impuse de specialistii americani fostelor tari socialiste din Europa de Est subliniind ca aceste reforme nu au produs decat prabusiri , saracie , disperare si o imensa prapastie intre saraci si bogati (4).

Profesorul american Noam KHOMSKI Presedintele Institutului de Cercetari de pe langa Universitatea Columbia din New-York , in studiul sau “Ordine internationale : vechi si noi” publicat in 1996 arata ca : “Obiectivul strategic fundamental al Marelui Capital in fosta lume socialista l’a reprezentat prabu-sirea ei economica la nivelul de dezvoltare al Lumii a Treia. Acest obiectiv a fost realizat cu un succes extraordinar , fosta lume socialista este in prezent o noua Lume a Treia din toate punctele de vedere” , estimeaza profesorul
Noam KHOMSKI si mai precizeaza ca : “Marele Capital , cu capitalul american in frunte , a actional in acelasi mod in care au actionat Englezii dupa cucerirea Indiei prin campaniile militare din 1756 – 1763. In perioada respectiva INDIA avea un nivel de dezvoltare industriala egal cu cel al ANGLIEI. Ocupantii englezi au distrus orice forma de industrie indiana aruncand aceasta gigantica tara , izvor de cultura si civilizatie , in cea mai ingrozitoare stare de sub-dezvoltare si de saracie care exista pe lume (5).

Profesorul universitar american Gregory D.FOSTER de la Colegiul Industrial al Apararii din Washington a publicat in 1995 cartea sa “O viziune strategica post Razboiul Rece”. Aceasta carte prezinta in cel mai exact mod posibil evenimentele care s-au produs in lume dupa al Doilea Razboi Mondial.

Profesorul Gregory D. FOSTER face aprecieri de o extraordinara importanta si de o mare actualitate cu privire la modificarea cursului istoriei si plasarea ei pe coordonate foarte periculoase din cauza dogmei Razboiului Rece.

Iata ce afirma Gregory D. FOSTER : “Aderenta la anti-comunism si mai ales la anti-sovietism , si la aberanta dogma a Razboiului Rece timp de 45 de ani , a produs o auto-orbire a tuturor fortelor politice traditionale din Statele

Unite , iar dupa terminarea Razboiului Rece cursul istoriei a fost deturnat si plasat pe coordonate foarte periculoase (6).

Orice apreciere a actualei Crize Generale a Capitalismului numai prin luarea in consideratie a Prezentului , fara o analiza retrospectiva a Trecutului istoric , cel putin a celui apropiat , din bulversta si mutilata Europa de Est si fara o prospectiva post-criza , cand va fi si daca va fi , ar fi unilaterala si ar duce inevitabil la concluzii eronate.


BIBLIOGRAFIE :
1. Carte “Timpul si gandirea fizica contemporana” , Editura Enciclopedica , Bucuresti , 1972 , p.199
2. S.N.EISENSTADT , sociolog si antropolog , profesor emerit din Israel distins cu Amarfi Prize for Sociology and Social Sciences in 2001 si cu EMET Prize in Sociology in 2005 (Internet – pagina revazuta la 16 sept.2009)
3. Florian GARZ , “Istoria Interzisa”, Ed.Obiectiv Craiova , p.112
4. Ibidem
5. Noam KHOMSKI , “Ordres Internationaux : anciens et nouveaux” 1966 , apud , Florian GARZ , “Istoria Interzisa” , p.110
6. G.D.FOSTER , « Une vision strategique post Guerre Froide » 1995 , apud , Florian GARZ , « Apocalipsa si Romania » , Editura Obiectiv Craiova , p.104-105


Articol de Nina GEORGESCU, Cercetator politic independent, Redactor AGORAVOX Franta

preluare de pe sursa: http://piatza.net/terapia-de-soc-sau-criza-mondiala-a-capitalismului/

21 septembrie 2011

Puterea mintii si controlul durerii

Puterea mintii si controlul durerii

Sunt multe situaţiile în care ne confruntăm cu apariţia unor dureri. De la cele mai simple migrene sau dureri de stomac până la cele mai cumplite chinuri ale unei crize de rinichi, fenomenul durerii generează un şoc cu repercursiuni mai mult sau mai puţin grave la nivel fizic, energetic, psihic şi mental, lată de ce este bine să ştim ce trebuie să facem în asemenea situaţii.

De multe ori, nu boala însăşi ne sperie, ci simptomul predilect care aduce suferinţă: durerea. De altfel, mulţi oameni trec cu uşurinţă peste anumite simptome de debut ale unor boli, ratând chiar şansa unui tratament mai uşor, numai pentru că ele nu sunt asociate cu durerea fizică. Din această cauză, unii nici nu cred că sunt bolnavi pentru că pe ei “nu îi doare nimic”. Şi totuşi …

Atunci când vorbim despre durere, foarte uşor ne reamintim de situaţiile în care am suferit datorită acesteia. Încărcătura psiho-emoţională rămâne de multe ori vie şi dorim să fim sănătoşi mai mult ca urmare a fricii de suferinţă şi de durere decât ca experimentare mai plenară şi fericită a vieţii.

Există situaţii în care durerea persistentă îngreunează foarte mult tratamentul şi lungeşte procesul de vindecare datorită unor complicaţii care au apărut datorită consumului exagerat de sedative sau insomiilor, depresiilor şi chiar anumitor tendinţe suicidare generate de frica produsă de chinul durerii, etc.

Psihologia modernă a conceput un număr considerabil de tehnici psihice menite să diminueze considerabil durerile. Ideea principală în multe dintre aceste metode este aceea a distragerii atenţiei de la punctul sau zona dureroasă; aceasta este o strategie simplă, dar extrem de eficace atunci când este corect executată.

Cel mai elocvent exemplu din viaţa de zi cu zi este cel al părinţilor, care – plini de dragoste şi compasiune – mângâie copilul care plânge datorită durerii provocate de o rană. După câteva momente în care îi adresează cuvinte pline de calm şi înţelegere, dar mai ales dacă îi fac şi promisiuni tentante – o prăjitură sau o îngheţată se pot dovedi salutare în astfel de împrejurări – plânsul şi lacrimile sunt oprite, iar copilul este împăcat.

Durerea poate fi controlată şi eliminată dacă ştii cum să acţionezi!

De fapt, ce se produce atunci este o schimbare inconştientă pentru copil a direcţiei de focalizare a atenţiei sale: de la disconfortul provocat de rană, la bucuria plăcută de a savura o prăjitură. Metoda distragerii atenţiei reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de control şi stopare a durerii şi, atunci când este utilizată în combinaţie cu alte tehnici specifice, poate îndepărta chiar dureri mai mari ale corpului fizic, cum ar fi cele provocate de gastritele acute sau de ulcerul stomacal.

În astfel de cazuri, se poate face apel şi la tehnici de relaxare, yoga, tehnici de vizualizare pozitivă precum şi alte modalităţi menite să distragă şi să re-focalizeze atenţia. De fapt, cheia întregii probleme este capacitatea de a crea chiar noi înşine un tip de autosugestie puternică, opusă senzaţiei mentale de durere.

Doctorul Theodore Barber, psiholog principal la spitalul Medfield din Massachussets şi cercetător renumit în domeniul complex al acţiunii şi efectelor durerii asupra fiinţei umane, a ajuns – în urma experimentelor efectuate – la concluzia că durerea fizică, oricât de puternică ar fi ea, poate fi controlată complet dacă persoana în cauză este antrenată corespunzător, astfel încât să îşi poată impune propriile idei forţă, printr-o autosugestie puternică.

De fapt, pentru o bună reuşită în cazul aplicării unei sugestii contrare durerii resimţite, trebuie să ne raportăm constant la trei puncte de vedere esenţiale în acest proces:

1. trebuie să ne educăm voinţa, astfel încât să dobândim abilitatea de a ne îndrepta atenţia într-o altă direcţie decât cea în care este atrasă spontan, involuntar, datorită durerii pe care o resimţim într-un anumit loc;

2. este necesar să ne concentrăm asupra senzaţiilor dureroase într-un mod cât mai detaşat şi neafectat de vreun gând de iritare, nervozitate sau mânie, ca şi cum ne-am plasa în poziţia unei alte persoane care, deşi simte durerea, nu este totuşi influenţată de aceasta;

3. trebuie, de asemenea, să obţinem abilitatea de a ne disocia (psihic, emoţional) de durerea care ne afectează respectiva parte a corpului, ca şi cum aceasta nu ar face parte din corpul nostru.


Atitudinea corectă în confruntarea cu durerea

Deşi este greu de presupus că ar putea exista o atitudine corectă în faţa durerii, totuşi ea există şi fiecare dintre noi intuim de la caz la caz, în fiecare situaţie neplăcută şi dureroasă că se impune un anumit gen de autocontrol mărit asupra stărilor noastre în acele momente. Iată două atitudini concrete:

1. Prima dintre ele se referă la posibilitatea îndepărtării durerii prin acţiunea voluntară de distragere a minţii de la locul afectat, utilizând imaginaţia, concentrarea şi vizualizarea creatoare, dar opusă senzaţiei dureroase. S-a constatat că unele persoane pot tolera o durere intensă pur şi simplu prin adoptarea unei atitudini de detaşare, în care ele înţeleg şi se referă la senzaţia dureroasă ca la ceva ce provine din afara lor şi nu din ele însele. Această atitudine non-identificatoare cu durerea permite un control superior al stării interioare. Este chiar recomandabil să nu dramatizăm situaţia şi să nu exagerăm prin acele văicăreli şi lamentări zadarnice care epuizează şi secătuiesc organismul de energiile vitale atât de necesare în acele momente.

2. Una dintre modalităţile specifice în care oamenii reacţionează la durere este aceea de a se simţi agasaţi, iritaţi de aceasta, înverşunându-se împotriva ei. De obicei, natura umană exagerează şi amplifică mult aspectul negativ al durerii şi în general vorbind, toate lucrurile şi fenomenele care îi displac.

Felul în care vă exprimaţi şi vă manifestaţi în toate aceste situaţii exprimă de fapt propria dumneavoastră viziune asupra vieţii şi felul în care vă integraţi în ea. Oamenii reacţionează în faţa durerii exact aşa cum fac în faţa conjuncturilor mai neplăcute ale vieţii, adică amplificând şi exagerând aspectele negative şi implicându-se într-un mod “dureros” în ele.

Trebuie, mai ales în aceste conjuncturi, să ne păstrăm controlul, să reuşim să gândim pozitiv, să abordăm cu încredere şi totodată cu detaşare aspectele mai puţin plăcute, căci o viziune preponderent optimistă şi stenică ne ajută întotdeauna să ieşim cu mult mai repede din impas.


Tehnici de control al durerii

Cele câteva tehnici care vor fi prezentate în continuare este bine să fie abordate şi aplicate în succesiunea expusă mai jos.

1. Relaxarea

Întindeţi-vă la orizontală pe o pătură, la sol. Trebuie să fiţi singur în cameră şi să vă asiguraţi că nu veţi fi deranjat pe întreaga durată a practicii. Destindeţi-vă întregul corp, gradat, relaxându-vă cât mai profund. Începeţi de la picioare către cap, mai întâi partea stângă a corpului, apoi cea dreaptă.

Conştientizaţi relaxarea întregului corp, stare de armonie, liber­tate, detaşare de limitările corpului fizic. Uneori, acest singur aspect este suficient pentru a îndepărta durerea.


2. Tehnica evocării

Urmăriţi să evocaţi unele amintiri şi gânduri foarte plăcute, care să vă facă să uitaţi, pur şi simplu de durere. Această metodă este de natură să vă focalizeze atenţia în altă parte decât în locul unde simţiţi durerea. Procesul este relativ difi­cil de realizat (mai ales atunci când durerea este foarte mare), dar poate fi dus la bun sfârşit printr-un antrenament perseverent.

Un sfat practic este de a urmări să percepeţi lucrurile şi fiinţele din jurul dumneavoastră într-un mod cu totul aparte, complet diferit de modul obişnuit de a le privi. Luaţi cunoştinţă cu ceea ce este în jurul dumneavoastră ca şi cum vedeţi lucrurile pentru prima oară. Acordaţi mai multă atenţie detaliilor, culorilor, formelor, consistenţei, mirosu­lui, umbrelor, luminii şi chiar persoane­lor care se află în apropierea acestor obiecte.

Disipaţi-vă atenţia de la orice lucru care v-ar putea conduce din nou că­tre durerea din corp, utilizând pentru aceasta toate metodele care vă inspiră cum ar fi: să bateţi din palme într-un anu­mit ritm, să fredonaţi sau chiar să cântaţi o melodie, să recitaţi poezii, etc. O altă variantă este aceea de a vă lăsa liberă fantezia pentru a vă aminti momente plă­cute din trecut cu o încărcătură emoţio­nală intensă şi să vă abandonaţi acelei trăiri.

In egală măsură vă puteţi proiecta şi în viitor, închipuindu-vă de exemplu o călătorie minunată într-un loc pe care doriţi de mult timp să îl vizitaţi. Urmăriţi să vă identificaţi cât mai bine cu aceste situaţii şi să vă focalizaţi mentalul asupra lor.


3. Tehnica utilizării imaginaţiei creatoare

Această tehnică se bazează pe observa­ţia că imaginaţia creatoare poate modifi­ca percepţiile senzoriale.

Imaginaţi-vă cu putere că sunteţi sub influenţa sedativă, profund calmantă şi binefăcătoare a unor plante rare, culese de pe munte la un moment astrologie fa­vorabil de către un mare vindecător.

Ur­măriţi cu mare atenţie cum acea persoană în care aveţi mare încredere vă pregăteşte acel remediu. El face o pudră foarte fină din toate acele plante şi vă dă mai întâi să o mirosiţi. Simţiţi mirosul tare, aromatic, dar totodată calmant al acelui amestec.

Vă cere apoi să luaţi o mică cantitate din acel elixir şi să o ţineţi sub limbă. Sesi­zaţi gustul puternic al acelui amestec de plante rare şi simţiţi cum vă cuprinde treptat anestezia; urmăriţi mental cum particulele fine, atomii şi moleculele se difuzează prin gustul specific în limbă şi apoi se distribuie şi impregnează locul sau porţiunea dureroasă a corpului, vin­decând, eliberându-vă astfel de senzaţiile neplăcute.

Treptat, vă veţi simţi cuprins ca de un fel de ameţeală, specifică unei anestezii reuşite şi veţi observa în acel moment diminuarea durerii din ce în ce mai mult. Sugestionaţi-vă în mod repetat în acele momente că durerea vă părăseş­te, scade în intensitate, devine din ce în ce mai slabă, până când dispare complet. Pe tot parcursul acestei etape urmăriţi să fiţi şi să rămâneţi cât mai relaxat cu pu­tinţă.

Nu săriţi peste nici un aspect al acestei vizualizări; cu cât ea este mai amănunţită, cu atât mai uşor vă va fi să vă detaşaţi de durere.


4. Tehnica disocierii

Această metodă foarte eficientă constă în a vă sugestiona cu putere şi a vă ima­gina până la a crede cu toată fiinţa voas­tră că durerea, în fapt, nu face parte din dumneavoastră. Mai precis, ea nu se află acolo. Cu alte cuvinte, durerea este ceva separat de corpul dumneavoastră, este ceva diferit de dumneavoastră înşivă şi nu aveţi nici o legătură cu ea.


5. Tehnica analizei şi observării detaşate a durerii

Focalizaţi-vă cu putere chiar asupra durerii şi nu permiteţi minţii să se disper­seze în altă parte. Procedeul implică a căuta să ne apropiem cât mai mult de senzaţia efectivă a durerii, a o studia şi a o analiza cu atenţie.

Este ca şi cum am urmări să divizăm durerea în părţile ei componente; vom descoperi astfel că, de obicei, durerea constă într-un cumul de felurite senzaţii şi sentimente schimbă­toare.

Nu vă gândiţi la ea ca fiind durere, ci mai curând concentraţi-vă asupra altor schimbări sau modificări în senzaţiile pe care le resimţiţi în acele momente. În acest sens, este bine să fiţi atent şi con­centrat să percepeţi diferitele senzaţii de presiune, arsură, mâncărime, înţepături, etc, observând că ele variază, se modi­fică de la o clipă la alta.

Senzaţia noastră de ansamblu asupra fenomenului trebuie să fie aceea că durerea reprezintă un eve­niment neutru care se desfăşoară în in­teriorul nostru; ea trebuie înţeleasă ca un aspect complex, dar fără semnificaţii psihice sau fizice.


6. O tehnică Zen

Această tehnică constă în a urma dure­rea, a-i permite să se desfăşoare, a o ex­perimenta în ansamblul ei, deoarece acum durerea este percepută şi înţeleasă ca o experienţă interesantă, care ne absoarbe total atenţia. O astfel de înţelege­re şi intuiţie reflectă, în fapt, chiar transcenderea senzaţiei dureroase, adică exact scopul urmărit de noi.

Curiozitatea lăun­trică pe care o manifestăm în legătură cu acest aspect nu trebuie să ne determine să catalogăm durerea ca fiind plăcută sau neplăcută, ci mai curând să o studiem cu atenţie şi să îi permitem în mod detaşat libertatea de a se manifesta.

Aspectul subtil al acestei tehnici îl reprezintă de­păşirea atitudinii de identificare a noastră cu corpul fizic care ne determina anterior să interpretăm şi să simţim durerea ca pe o parte intrinsecă a fiinţei noastre.


7. Tehnici de autosugestie

Pentru dobândirea controlului asupra durerii, una dintre metodele cele mai efi­ciente este aceea de a recurge la virtuţile binefăcătoare ale sugestiei şi autosuges­tiei pozitive. Uneori, autosugestia se do­vedeşte atât de eficientă, încât unele per­soane pot suporta chiar intervenţii chirur­gicale, altfel extrem de dureroase, fără anestezie.

Procedeul constă în repetarea unei sugestii sau unui set de sugestii bi­nefăcătoare timp de minimum 15 minute, de mai multe ori pe zi şi în mod special înainte de culcare. Rostirea lor trebuie făcută cu multă convingere, sinceritate şi cu o pură trăire emoţională. Repetându-le cu credinţă, ele ne vor ajuta enorm chiar şi în procesul vindecării.

Iată câteva sugestii pozitive, binefăcătoare: “Sunt perfect calm, liniştit, şi complet relaxat.”, “Mă simt plin de forţă şi resimt cu putere bucuria de a trăi “, “Mă focalizez tot mai mult pe senzaţiile plăcute din corp.”, “Sunt cuprins de o profundă pace lăuntrică şi o stare de bine interior.”, “Sunt perfect sănătos din toate punctele de vedere; fizic, psihic, mental şi spiritual”.



preluare de pe sursa: http://piatza.net/puterea-mintii-si-controlul-durerii/