de Carol Popa
O veche zicala romaneasca stabileste diferenta intre pesimisti si optimisti: in timp ce pesimistii sustin ca "mai rau de atat nu se poate!", optimistii ii contrazic cu replica scurta, dar plina de substrat "ba se poate!". Criza mondiala a alimentelor, sau mai precis a materiilor prime pentru industria alimentara, mi-a amintit de aceasta zicala si de faptul ca uneori merita sa fi u optimist. In pofi da tuturor stirilor negative care au invadat jurnalele TV despre criza alimentelor si scumpirile in lant. Motivele care m-au determinat sa privesc criza alimentelor din alta perspectiva au fost acele informatii legate de interesul sporit al unor investitori straini veniti din diverse colturi ale lumii, din Arabia Saudita sau China, din Africa de Sud sau Chile.
Am incercat sa inteleg de ce oamenii de afaceri ar plasa capitaluri in agricultura din Romania, aflata de 20 de ani intr-un proces de reorganizare continua, inregistrand recolte profitabile un an din trei si amenintata permanent de capriciile vremii, de la seceta la inundatii. O analiza atenta a datelor statistice mi-a clarifi cat cea mai mare parte din aceste aspecte. Agricultura performanta se desfasoara in Romania pe suprafete reprezentand aproximativ 30% din totalul suprafetei agricole. Restul suprafetei este ocupata pentru agricultura de subzistenta sau pur si simplu reprezinta teren nelucrat. Faramitarea proprietatilor a incurajat aceasta stare de fapt, in detrimentul activitatilor economice profi tabile.
Ponderea agriculturii in Produsul Intern Brut (PIB) a fost de numai 6% in 2010, in aceste conditii. Ce s-ar intampla daca, pe un scenariu optimist, Romania ar avea agricultura moderna pe 60% din totalul suprafeței agricole? Ponderea agriculturii in PIB ar trece de 10%, incasarile bugetare ar creste, ponderea deficitelor in PIB ar fi mai mica. Mai ales a deficitului comercial, unde raportul dintre importurile si exporturile de produse agricole este net in favoarea primei categorii.
In aceste conditii, optimistii vor spune sa-i lasam pe investitorii straini sa faca agricultura in Romania, ca sa ne fi e noua mai bine. Iar pesimistii vor arata cu degetul catre investitori, de fi ecare data cand preturile alimentelor vor creste, dand vina pe ei pentru toate neajunsurile societatii romanesti. Dar preturile produselor agricole, conform prognozelor publicate de OMC (Organizatia Mondiala a Comertului), ar putea creste indiferent de prezenta investitorilor straini in agricultura romaneasca, cu peste 100% in urmatorii 4-5 ani.
Asta ma determina sa ma intorc la zicala romaneasca si sa o abordez in mod optimist: mai rau decat criza alimentelor se poate! Se poate sa traiesti cu picioarele pe o mina de aur si sa fi i sarac lipit, pentru ca nu stii sa o folosesti! Se poate sa detii ca tara mii de hectare de teren agricol neexploatat, in timp ce pretul recoltelor se dubleaza pe pietele internationale! Se poate sa te plangi timp de 20 de ani ca agricultorii castiga putin si toate profi turile se duc catre producatorii si comerciantii de alimente, iar atunci cand lucrurile au luat o intorsatura favorabila agricultorilor sa nu observi acest lucru la timp!
Pe scurt, mai rau decat criza alimentelor este sa nu profi tam din plin de ea!
O veche zicala romaneasca stabileste diferenta intre pesimisti si optimisti: in timp ce pesimistii sustin ca "mai rau de atat nu se poate!", optimistii ii contrazic cu replica scurta, dar plina de substrat "ba se poate!". Criza mondiala a alimentelor, sau mai precis a materiilor prime pentru industria alimentara, mi-a amintit de aceasta zicala si de faptul ca uneori merita sa fi u optimist. In pofi da tuturor stirilor negative care au invadat jurnalele TV despre criza alimentelor si scumpirile in lant. Motivele care m-au determinat sa privesc criza alimentelor din alta perspectiva au fost acele informatii legate de interesul sporit al unor investitori straini veniti din diverse colturi ale lumii, din Arabia Saudita sau China, din Africa de Sud sau Chile.
Am incercat sa inteleg de ce oamenii de afaceri ar plasa capitaluri in agricultura din Romania, aflata de 20 de ani intr-un proces de reorganizare continua, inregistrand recolte profitabile un an din trei si amenintata permanent de capriciile vremii, de la seceta la inundatii. O analiza atenta a datelor statistice mi-a clarifi cat cea mai mare parte din aceste aspecte. Agricultura performanta se desfasoara in Romania pe suprafete reprezentand aproximativ 30% din totalul suprafetei agricole. Restul suprafetei este ocupata pentru agricultura de subzistenta sau pur si simplu reprezinta teren nelucrat. Faramitarea proprietatilor a incurajat aceasta stare de fapt, in detrimentul activitatilor economice profi tabile.
Ponderea agriculturii in Produsul Intern Brut (PIB) a fost de numai 6% in 2010, in aceste conditii. Ce s-ar intampla daca, pe un scenariu optimist, Romania ar avea agricultura moderna pe 60% din totalul suprafeței agricole? Ponderea agriculturii in PIB ar trece de 10%, incasarile bugetare ar creste, ponderea deficitelor in PIB ar fi mai mica. Mai ales a deficitului comercial, unde raportul dintre importurile si exporturile de produse agricole este net in favoarea primei categorii.
In aceste conditii, optimistii vor spune sa-i lasam pe investitorii straini sa faca agricultura in Romania, ca sa ne fi e noua mai bine. Iar pesimistii vor arata cu degetul catre investitori, de fi ecare data cand preturile alimentelor vor creste, dand vina pe ei pentru toate neajunsurile societatii romanesti. Dar preturile produselor agricole, conform prognozelor publicate de OMC (Organizatia Mondiala a Comertului), ar putea creste indiferent de prezenta investitorilor straini in agricultura romaneasca, cu peste 100% in urmatorii 4-5 ani.
Asta ma determina sa ma intorc la zicala romaneasca si sa o abordez in mod optimist: mai rau decat criza alimentelor se poate! Se poate sa traiesti cu picioarele pe o mina de aur si sa fi i sarac lipit, pentru ca nu stii sa o folosesti! Se poate sa detii ca tara mii de hectare de teren agricol neexploatat, in timp ce pretul recoltelor se dubleaza pe pietele internationale! Se poate sa te plangi timp de 20 de ani ca agricultorii castiga putin si toate profi turile se duc catre producatorii si comerciantii de alimente, iar atunci cand lucrurile au luat o intorsatura favorabila agricultorilor sa nu observi acest lucru la timp!
Pe scurt, mai rau decat criza alimentelor este sa nu profi tam din plin de ea!
preluare de pe sursa:
