Articol scris de CLAUDIU PADUREAN
in ziarul Romania Libera din 24 ianuarie 2011
Sibianul Hermann Oberth, născut în 1894, a intrat în istorie ca părintele fondator al rachetei şi astronauticii.
Din păcate însă, performanţele sale tehnice au fost umbrite de evoluţia sa ulterioară din politică, acesta gravitând în jurul ideilor de extremă dreaptă.
Unul dintre cei mai cunoscuţi savanţi din lume are origini în Transilvania.
Hermann Oberth se numără printre părinţii ştiinţei rachetelor şi astronauticii.
Tot el a lucrat şi într-un laborator secret, în Germania nazistă, care a produs rachetele cu ajutorul cărora dictatorul Adolf Hitler spera să schimbe cursul celui de-al doilea război mondial.
Echipa condusă de savantul Wernher von Braun, discipolul lui Hermann Oberth, dar în care lucra şi savantul născut în Transilvania, a produs celebrele rachete V2, care au dus la masacrarea a mii de britanici.
Însă aceeaşi echipă ştiinţifică, „răpită" de americani, a avut o contribuţie majoră în programul spaţial american şi în producerea rachetelor din seria Apollo, care au permis oamenilor să ajungă pe Lună.
Hermann Oberth a lucrat inclusiv în acest program spaţial.
Hermann Oberth s-a născut în anul 1894, la Sibiu.
După unele opinii, familia acestuia provenea din oraşul Mediaş, acolo unde se află şi un muzeu dedicat părintelui astronauticii.
Potrivit propriilor sale memorii, Hermann Oberth era fascinat de romanele lui Jules Verne, scriitorul francez care a plasat acţiunea unuia dintre romanele sale, „Castelul din Carpaţi", chiar în Transilvania.
Cărţile preferate ale lui Hermann Oberth erau însă romanele „De la Pământ la Lună" şi „Călătorie în jurul Lunii".
Preocupat să transpună în realitate idele scriitorului francez, Hermann Oberth a creat prima sa rachetă încă din gimnaziu, la vârsta de 14 ani.
La finalul studiilor liceale, el a decis să plece la München, pentru a studia Medicina.
Aici l-a găsit izbucnirea primului război mondial.
Hermann Oberth a fost mobilizat ca medic militar.
Însă experienţa zguduitoare pe care a cunoscut-o în spitalele de campanie, precum şi suferinţele văzute l-au determinat să renunţe definitiv la profesia de medic.
Aşa că el a decis să se întoarcă la Universitatea din München pentru a studia Fizica, la finalul primului război mondial.
Rachetele spaţiale, „o utopie"
Sasul din Sibiu şi-a pregătit teza de doctorat care avea legătura cu vechea sa pasiune pentru rachete.
În anul 1922, el şi-a prezentat teza unei comisii formate din specialişti germani.
Aceştia însă au refuzat să îi acorde titlul de doctor în ştiinţe, pe motiv că realizarea unor rachete spaţiale ar fi „o utopie".
După acest episod, Hermann Oberth a devenit un critic acerb al sistemului de învăţământ.
Savantul din Sibiu a refuzat să îşi mai susţină vreodată doctoratul, din ambiţia de a deveni un om de ştiinţă mai valoros decât cei care i-au refuzat recunoaşterea.
Astfel, el a reuşit să îşi publice teza de doctorat sub forma unei cărţi, care a stârnit un imens scandal în presă.
În anul 1923, Hermann Oberth a publicat cartea cu titlul „Racheta în spaţiul interplanetar", iar în anul 1929, a publicat şi lucrarea „Moduri de a călători în spaţiu".
Ideile sale i-au adus celebritatea.
În anii 1928 - 1929, Hermann Oberth a fost cooptat, în calitate de consultant ştiinţific, în echipa celebrului regizor Fritz Lang, care turna pelicula ştiinţifico-fantastică „Femeile de pe Lună", realizat de studiourile UFA.
De altfel, la puţină vreme după realizarea filmului, Fritz Lang a emigrat în Statele Unite ale Americii, după ce a refuzat oferta lui Goebbels de a turna filme de propagandă pentru nazişti.
Printre altele, Fritz Lang este autorul capodoperei „Metropolis", care este considerată drept una dintre cele mai reuşit pelicule din toată istoria filmului mut.
Pelicula originală a fost redescoperită, din întâmplare, acum câţiva ani, a fost restaurată şi prezentată publicului inclusiv cu o serie de scene inedite pentru cinefili.
Prima rachetă
În toamna anului 1929, Hermann Oberth a realizat o premieră ştiinţifică, lansarea primei rachete cu combustibil lichid, Kegelduse, spre deosebire de cea creată în adolescenţă, care folosea alt tip de combustibil.
În realizarea acestei rachete, Hermann Oberth a fost ajutat de un colectiv de studenţi de la Universitatea Tehnică din Berlin, printre care se număra şi viitorul părinte al programului spaţial american, Wernher von Braun.
De altfel, Wernher von Braun, un descendent al unei vechi familii aristocrate din Prusia, a fost unul dintre cei mai străluciţi discipoli ai lui Oberth.
În slujba lui Hitler
În anul 1938, familia Oberth a decis să emigreze în Austria. Hermann Oberth a devenit profesor la Colegiul Tehnic din Viena.
După ocuparea Austriei de către Germania, Hermann Oberth a devenit profesor la Colegiul Tehnic din Dresda.
Apoi, el a fost cooptat în programul lui Adolf Hitler de creare a unor arme noi, secrete, menite să schimbe cursul confruntărilor militare.
Mai întâi, sibianul a lucrat în Wittenberg, timp în care şi-a mutat familia lângă Nürnberg.
Apoi, sub numele fals de Fritz Hann, Herman Oberth a fost inclus în echipa care lucra, sub conducerea discipolului său, Wernher von Brau, la Peenemunde.
Această echipă a dus la crearea primelor rachete de mari dimensiuni, celebrele V2, care au masacrat un mare număr de britanici în timpul celui de-al doilea război mondial.
La finalul războiului, Wernher von Braun şi o mare parte a echipei de oameni de ştiinţă implicaţi în dezvoltarea noilor arme ale lui Adolf Hitler au fost „răpiţi" de către americani, în cadrul unei operaţiuni secrete, Operaţiunea Agrafa.
Deja începuse competiţia dintre americani şi sovietici pentru „creierele" lui Hitler.
În acest context, Hermann Oberth s-a mutat în Elveţia, în anul 1948.
Apoi, în anul 1950, el s-a mutat în Italia, iar în anul 1953, sibianul s-a întors în Germania Federală, pentru a scrie şi publica o carte în care îşi expunea o serie de idei legate de crearea unui reflector spaţial, a unei staţii spaţiale şi a unei nave spaţiale cu propulsie electrică.
De asemenea, Hermann Oberth a conceput costume de cosmonaut.
Cercetător pentru programul spaţial american
Savantul din Sibiu a fost cooptat, de Wernher von Braun în cadrul programului spaţial american.
El a lucrat, timp de cinci ani, pentru NASA şi a avut o contribuţie extrem de importantă la programul care s-a concretizat în crearea rachetelor din seria Apollo, care au permis aselenizarea lui Neil Armstrong.
În anul 1958, Hermann Oberth s-a întors în Germania, unde a publicat o carte despre un vehicul şi o catapultă lunare.
Tot el a proiectat un elicopter şi un avion silenţios.
În anul 1960, savantul sibian s-a întors în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat în programul de dezvoltare a rachetelor Atlas.
Hermann Oberth s-a pensionat în anul 1962, la vârsta de 68 de ani.
Până la moartea sa, în anul 1989, el a continuat să scrie.
A abordat mai ales teme legate de filosofie.
Însă Hermann Oberth, în timpul crizei petrolului din anul 1977, a conceput o centrală eoliană, menită să asigure accesul europenilor şi americanilor la energie regenerabilă.
Politician nazist?
Dacă Hermann Oberth este considerat, pe bună dreptate, unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă ai secolului XX, totuşi biografia sa conţine numeroase umbre.
Se pare că Hermann Oberth a aderat la ideologia nazistă în perioada în care proiecta rachete pentru Adolf Hitler şi când fusese înrolat ca ofiţer SS.
După război, el s-a înscris în formaţiunea de extremă dreapta Partidul Naţional-Democrat.
Hermann Oberth a publicat, printre altele, o broşură prin care propunea un program demografic asemănător celui nazist, care presupunea avortarea copiilor cu dizabilităţi.
În anul 1965, sasul a candidat pentru partidul extremist şi a cerut eliberarea criminalilor de război.
Tragedie paternă
Hermann Oberth s-a căsătorit la vârsta de 35 de ani cu Tilli.
Soţia sa i-a dăruit patru copii, însă el a avut nefericirea să îi vadă pe doi dintre ei cum au devenit victime ale celui de-al doilea război mondial.
Un băiat a murit, ca militar, pe front, pentru ca, în august 1940 să-i moară şi fiica, într-un accident de muncă.
Comentariu propriu : Este un exemplu ca intodeauna marii romani ( savanti,scriitor, filozofi, medicii, oameni de cultura, etc.) ca sa se realizeze profesional trebuie sa se emigreze.
Noi ca natie niciodata nu am stiut sa ne pastram/stimulam , sa ne respectam valorile, dar am stiut a dracului de bine sa ne mandrim cu ei, dupa ce le-am dat cu sutul la partea dorsala.
