21 decembrie 2012 – Apocalipsa sau coincidenta?

Foto (1)

Oracolele au prezis o apocalipsa care va avea loc in timpurile noastre, centrata in jurul anului 2012. Toate sugereaza ca ceva se va intampla in acea zi. Chiar daca majoritatea au fost scrise in urma cu sute de ani, acuratetea lor intereseaza in mod special lumea moderna, deoarece previziunile apocaliptice pe care le contin se refera in mod special la perioada pe care noi o traim in prezent. Este o profetie sau doar o coincidenta?

Inapoi la mayasi

Maya a fost una dintre cele mai cunoscute civilizatii din Mezoamerica. Istoria maya cunoaste trei faze: perioada preclasica, care incepe in jurul anului 2600 i.Cr., clasica si postclasica, perioada care s-a incheiat cu cateva secole in urma, desi sunt voci care sustin ca populatia maya nu a disparut cu adevarat niciodata. Perioada cuprinsa intre anii 250 e.n. si 900 e.n., cunoscuta si sub numele de perioada clasica, avea sa insemne apogeul culturii mayase. Domeniile vaste pe care acestia le ocupau, incluzand teritoriul actual al Mexicului, Guatemalei, nordul Belizelor si vestul Hondurasului, au contribuit la supravietuirea si perpetuarea acestei civilizatii pentru o lunga perioada de timp.

Desi nu mayasii au fost cei care au pus bazele astrologiei, epigrafiei, scrisului sau sistemelor calendaristice, ci le-au preluat de la o puternica civilizatie antecesoare, olmecii, aceste stiinte au fost desavarsite de catre mayasi. Nici cunostintele de arhitectura si inginerie nu le erau straine. Marturie a acestui fapt stau constructiile care le-au supravietuit timp de secole: arhitectura ceremoniala, incluzand piramide care serveau drept temple, palate si observatoare astronomice, rezervoare subterane in care colectau si pastrau apa de ploaie, toate construite fara ajutorul uneltelor de metal. In jurul anului 300 e.n., mayasii au adoptat un sistem de conducere ierarhic, condus de regi si de nobili. Civilizatia s-a dezvoltat intr-un regat foarte bine structurat in timpul perioadei clasice. Societatea lor era formata din mai multe state independente, fiecare dintre ele avand atat o societate agricola rurala, cat si intinse localitati urbane, construite in jurul lacasurilor de cult. Declinul a inceput dupa anul 900 e.n., cand, din motive inca ramase neintelese, mayasii din regiunile sudice si-au abandonat orasele. Ulterior, formatiunile nordice au fost integrate in civilizatia tolteca, ceea ce le-a prelungit existenta si cultura pana in jurul anului 1200. Cateva formatiuni periferice au continuat sa existe pana la venirea conquistadorilor, la inceputul secolului XVI.

Calendarul cel lung, la final

Conceptul de calendar mayas in sine este unul complex, asta deoarece nu exista doar unul, ci trei astfel de calendare. Primul dintre ele este calendarul religios, care are nevoie de 260 de zile pentru a completa un ciclu religios. Cel de-al doilea este cel solar, care are 365 de zile, numit Haab. Echivalentul a ceea ce cunostem noi in prezent a fi un an, insemna la mayasi echivalentul unui Tun, 20 de Tun inseamna un Katun, 20 de katun este echivalentul unui Baktun (aproape 400 de ani), iar 13 Baktun inseamna Marele Ciclu de 1 872 000 zile sau 5 200 de Tun, adica 5 125 de ani. Primele doua calendare erau folosite pentru a prezice influente care puteau schimba destinul, preziceri personale sau evenimente apropiate. Insa nici unul dintre ele nu contine teribila sentinta care da nastere unor dezbateri din ce in ce mai aprinse, pe masura ce momentul se apropie. Toate acestea sunt prevazute de un al treilea sistem, cel numit "Calendarul cel lung."

Calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent, a fost introdus in Europa in 1582. Conform acestuia, Pamantul face o orbita completa in 365,25 de zile, cu o eroare de 0.0003 %, o masuratoare destul de exacta, avand in vedere ca a avut loc in urma cu 400 de ani. Calenadrul mayas este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a caror cultura dateaza cu 3000 de ani mai devreme. Acestia, fara a avea la indemana instrumentele secolului XVI european, au reusit sa aproximeze un an in 365,2420, deci cu o eroare de 0.0002 %, o masuratoare mult mai precisa si, mai ales, facuta mult mai devreme.

Oamenii de stiinta au incercat sa coreleze sistemul de numerotare al calendarului mayas cu calendarul gregorian, inca de la inceputul acestui secol. Aceasta corelatie, cunoscuta sub denumirea de corelatia GMT, a fost finalizata in 1950. Astfel, inceputul Marelui Ciclu sau ziua 0.0.0.0.0. ii corespunde datei de 11 august 3114 I.Cr. si se termina in 13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012. De-a lungul decadelor ce au urmat, multe dezbateri s-au focusat pe gasirea corelatiei exacte dintre cele doua calendare. Majoritatea cercetatorilor din domeniu sunt de acord insa ca aceasta echivalare este cat se poate de exacta, ceea ce inseamna ca intr-adevar, sfarsitul calendarului maya corespunde datei de 21 decembrie 2012.

In 21 decembrie, in timpul solstitiului de iarna, o conjunctura planetara mai putin obisnuita va avea loc: Pamantul se va alinia cu Soarele, care se va afla in mijlocul ecuatorului galaxiei Caii Lactee, alcatuind ceea ce vechii maya numeau "Copacul sfant". Ciudata aliniere nu va fi brusca, ci este pregatita de cateva mii de ani, pentru a avea loc in data de 21 decembrie 2012, la ora 11:11 a.m. GMT. Conform credintei mayase, centrul galaxiei este uterul cosmic: loc al mortii, al transformarii, al regenerarii si al renasterii. Acest moment marcheaza finalul calendarului. 

2012: oracole, vrajitori, prezicatoare, hexagrame, calendare, internet

Nu doar mayasii sunt de parere ca ni se pregateste ceva. Numeroase documente, carti sau marturii pastrate par sa vina in sustinerea teoriei sabiei lui Damocles.

Cu putin timp inaintea erei noastre, traia intr-o pestera vestita Sybilla, prezicatoarea lui Apollo, care isi scria viziunile, dupa iesirea din transa, pe frunze de stejar. O parte dintre acestea au fost colectionate si pastrate in ceea ce reprezenta templul lui Jupiter. Dupa una dintre viziuni, prezicatoarea a anuntat ca viata pe Pamant va avea 9 perioade a cate 800 de ani. Conform acesteia, omenirea tocmai traverseaza ultima perioada. Pe langa asta, ea a mai prevazut ascensiunea Imparatului Constantin si nasterea lui Isus cu 20 de ani inainte, ceea ce i-a indreptatit pe multi sa o considere o precursoare a crestinismului.

I Ching sau "Cartea schimbarilor" era folosita in general pentru previziuni si sfaturi de natura personala. Citirea se facea pe baza unor hexagrame, formate din linii continue sau intrerupte, existand 64 de combinatii posibile. Insa de la un oracol personal, I Ching a devenit in ultimele decade un soi de carte a apocalipsei. Totul a pornit de la controversatul cercetator Terence McKenna, care a realizat o reprezentare grafica matematica a celor 64 de hexagrame care compuneau I Ching, din care a reiesit un soi de harta a timpului. Acesta a recunoscut un tipar in cele 64 hexagrame, pe care le-a transpus intr-un grafic, in care se regaseau date importamte ale istoriei omenirii. Diagrama incepe din anul 1000 i.e.n., momentul crearii cartii I Ching. Printre altele, McCanon a observat ca anul caderii imperiului roman sau cele doua razboaie mondiale sunt marcate grafic cu o linie descendenta, in vreme ce in dreptul datei descoperirii Lumii Noi exista o linie ascendenta. Insa curiozitatea acestui tabel grafic este data de faptul ca se incheie in dreptul datei care ii corespunde calendaristic lui 21 decembrie 2012.

O alta prezicatoare care a trait in Anglia la inceputul anilor 1 500, denumita mama Shipton, despre care se spune ca ar fi fost jumatate umana si jumatate fiinta supranaturala, vine sa sutina prezicerile altor oracole, adaugand chiar unele noi. Aceasta a anticipat corect moartea lui Henric al VIII-lea, domnia reginei Victoria, marea ciuma sau ororile celor doua razboaie mondiale si apocalipsa, cand conform viziunilor acesteia, jumatate din populatia planetei va pieri.

Una dintre cele mai exacte surse privitoare la ipotetica apocalipsa este calendarul mayas, deoarece ofera o data concreta a ceea ce va sa fie sfarsitul lumii: anul, luna si ziua. Este o predictie exacta venita de la o civilizatie care isi lua calendarul in serios, obsedata de tinerea socotelii timpului, intr-atat de exact, incat au putut prezice eclipse in viitorul indepartat. Calendarul este si profetic: 5 martie 1519 este data exacta la care mayasii au prevestit sosirea conquistadorilor condusi de Cortes. In acea zi, istoria consemneaza debarcarea capitanului spaniol pe tarmurile Lumii Noi. In 21 decembrie 2012 calendarul mayas isi incheie un mare ciclu, caruia, cel putin in aparenta, nu-i mai urmeaza nimic.

Astronomii moderni confirma calculele mayasilor. Pamantul se va afla intr-un aliniament exact cu Soarele si cu centrul Caii Lactee, un eveniment galactic care are loc o data la 25 800 ani. Nimeni nu stie exact care vor fi efectele acestui aliniament asupra Pamantului, insa geofizicienii au o teorie care vine in sustinerea prezicerilor mayase: este vorba despre fenomenul inversarii polilor, in cadrul caruia acestia isi inverseaza pozitiile, cauzand catastrofe naturale in lant care vor zgudui lumea intreaga: cutremure, tsunami, incendii care vor avea ca rezultat pagube materiale si pierderi importante de vieti omenesti. Aceasta ar fi totodata si ultima catastrofa pe care omenirea ar trebui sa o infrunte. Albert Einstein este unul dintre primii oameni de stiinta care au sustinut aceasta teorie inca din 1955. Un nou studiu al Universitatii Princeton dezvaluie faptul ca Pamantul nu se confrunta cu aceasta schimbare dramatica pentru prima data. In urma cu 800 de milioane de ani, Polul Nord se afla in mijlocul Pacificului, iar Alaska se afla la ecuator. Miscarea nu s-a petrecut brusc, ci de-a lungul unei lungi perioade de timp.

Dincolo de oracole, calendare si magicieni, stiinta moderna vine cu propria sa previziune asupra datei la care lumea se va sfarsi. Este vorba despre world wide web, care a reusit sa creeze un circuit de comunicare fara precedent in istoria omenirii. Internetul poate fi mai mult decat un simplu punct de referinta al previziunilor apocaliptice. Acesta a devenit chiar mijlocul de transmitere al unui astfel de mesaj, care de aceasta data nu apartine unei vrajitoare care traieste intr-o pestera si nici unei carti chinezesti. Profetii insapimantatoare au inceput sa apara dintr-o directie care nici macar nu este umana, un "oracol" numit "web-bot". Programul scaneaza world wide web-ul pentru a sorta informatiile legate de viitor, avand ca rezultat o serie de profetii, care sunt in final, la fel de ambigue ca si oracolele lumii antice. Acesta incearca sa citeasca starile inconstiente ale omenirii, scanand masiv limbajul folosit in mii de site-uri web. Procesul implica mai multe programe numite "paienjeni" sau "agenti", care citesc tot internetul, in cautarea unor anumite cuvinte-cheie. Programul a fost conceput initial pentru realizarea unor previzuni financiare, legate de bursa si de investitii. In 2001, unii programatori au observat ca rezultatele obtinute erau mai mult decat simple informatii financiare. Frazele au inceput sa se lege, sa se combine cu anumite date din calendar, incepand sa primeasca un sens. Specialistii si-au dat seama ca ar putea avea de-a face cu niste predictii legate de evenimente viitoare. Unul dintre evenimentele majore pe care dezlegarea acestor fraze le-a putut prezice sunt chiar atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.

Daca intr-adevar acest sistem functioneaza, atunci viitorul nu arata prea roz: pe langa calamitati naturale, conflicte armate, apare si data de 2012. Web-Bot prezice ca anumite catastrofe vor lovi Pamantul la acea data, ca urmare a unei alinieri stranii a planetelor.

Lumea dupa 12 decembrie 2012

Sunt voci care sustin ca mayasii nu au mai inregistrat nimic dincolo de aceasta data fatidica, insa exista documente care par sa contrazica acest lucru. Anumite ramasite ale culturii mayase vorbesc si despre alte evenimente care au loc dupa 2012. Multe dintre acestea sunt prezentate sub forma unor date foarte indepartate. Intr-una dintre tablitele inscriptionate de la Palenque, apare o alta data a calendarului, 1.0.0.00.8 5 Lamat 1 Mol, echivalentul datei de 21 octombrie 4772, cu aproape 3 000 de ani in viitor. Regele Pacal din Palenque a prezis ca la aceasta data un important eveniment mayas isi va sarbatori a 88-a aniversare, sugerand astfel ca acesta nu credea ca lumea se va termina in 2012.

In ciuda imensei publicitati si discutiilor care se desfasoara pe seama acestui eveniment ce se apropie, Susan Milbrath, curator la Muzeul de Istorie Naturala din Florida, a declarat in numele comunitatii arheologice ca nu a fost descoperit, pana in prezent, vreun document care sa ateste ca maya credea ca lumea se va sfarsi in 2012, ci doar ca in acel moment se va incheia un mare ciclu calendaristic, care fara indoiala va avea si urmari la nivel planetar, dar nu neaparat apocaliptice. "Pentru vechii maya, data reprezinta o mare sarbatoare de incheiere a unui intreg ciclu", declara Sandra Noble, director executiv la Foundation for the Advancement of Mesoamerican Studies din Florida. In viziune acesteia, intreaga isterie mediatica declansata in jurul acestui eveniment, nu este decat o ocazie de castig pentru anumite parti. Parerea acestora este sustinuta si de E. Wyllys Andrews, director la Universitatea Tulane:"Va fi un alt ciclu. Stim cu siguranta ca civilizatia maya stia ca mai fusese un astfel de ciclu inainte, ceea ce implica si faptul ca stiau ca va urma un altul."

Unii oameni de stiinta sunt de acord asupra faptului ca, in ciuda metodelor si mijloacelor stiintifice de care dispunem, nu putem prevedea viitorul intocmai. Pentru acestia, mesajul profetiilor este ca trebuie sa ne pastram o atitudine optimista in ceea ce priveste viitorul. Tot timpul oamenii s-au gandit ca sfarsitul lor este aproape, l-au anticipat si l-au asteptat. Pana in prezent, insa, s-au inselat de fiecare data.

Facts - Alte sfarsituri ipotetice

8 septembrie 2040 - Aliniere planetara, despre care se crede ca va avea efecte nefaste asupra Pamantului, provocand, in mod special, cutremure foarte puternice

2076 - sfarsitul calendarului musulman

2240 - sfarsitul calendarului evreiesc

preluare de pe sursa:

http://www.descopera.ro/stiinta/3184025-21-decembrie-2012-apocalipsa-sau-coincidenta

Sincronicitățile – mesaje din universul invizibil

Întâmplări mărunte din viața noastră, unele coincidențe stranii sau ciudate care se leagă de alte întâmplări care par rupte de contextul firului cursiv al vieții de zi cu zi dar care se pot corela mai târziu cu alte evenimente și brusc totul pare să prindă sens, se luminează, are un înțeles pentru noi, ne ghidează pașii către locul în care trebuie să fim sau ne descoperă un adevăr de care depinde viitorul și evoluția noastră – aceasta este sincronicitatea, este ceva mai mult decât o simplă coincidență, este ceva mai mult decât simplul noroc sau soarta.

Sincronicităţile şi magia din spatele acestor coincidenţe pline de semnificații pot fi infomații dezvăluite dinspre dimensiunile nevăzute ale universului nostru unde Îngerii, Ghizii Spirituali şi alţi mesageri divini ai luminii și iubirii plutesc într-un zbor liber… mereu prezenți în jurul nostru, îndrumându-ne, pe tot parcursul călătoriei noastre spirituale, aici şi acum! Este modul de comunicare al universului cu noi şi mesajul începe să devină din ce în ce mai clar atunci când din mintea egoistă, iluzia separării a fost transformată şi transcende permiţând luminii divine a sufletului nostru să răzbească şi să strălucească. Formula magică este să te încrezi în această devenire şi să te racordezi la cea mai înaltă vibraţie a iubirii pentru tot ce există, să te deschizi și să primești universul trăindu-i fiecare cuantă în orice manifestare a sa.

Aşa cum rezonăm când ne acordăm şi ne aliniem câmpului energetic infinit, aşa suntem și noi. Decalajul dintre gând şi manifestarea acestuia începe să se micşoreze… mergând către realizarea potenţialului individual maxim şi a abilităţilor de a manifesta binele suprem pentru cei din jur. Momentul în care toate acestea încep să se manifeste aduce cu sine trezirea spirituală sau realizarea dumnezeirii. Fiind esenţa iubirii şi a luminii începem să descoperim ceva magic: iniţiem acea conversaţie continuă cu invizibilul şi devenim canale clare și limpezi ale expresiei divine, care permit luminii să strălucească prin noi.


Darul sincronicităţii

Sincronicitatea – este manifestarea unei coincidenţe importante şi semnificative. Este o asemănare, o corepondenţă, sau o conexiune între ceva ce se întâmplă în afara noastră şi ceva ce se întâmplă în interiorul nostru. În cazul unei coincidenţe obişnuite, evenimentele sunt conectate prin însemnătate mai degrabă decât de cauză şi efect. Acest lucru nu poate fi considerat încă sincronicitate, ci pur şi simplu o sincronizare. Ea devine sincronicitate atunci când acesta face o legătură semnificativă cu scopul vieţii noastre sau ajută la devoalarea destinului nostru pentru a arăta dragoste, a vedea cu înţelepciune şi pentru a aduce vindecarea pentru noi înşine şi lumea noastră.

Toate coincidenţele sunt conectate prin însemnătate, dar sincronicitatea se întâmplă atunci când această însemnătate este relevantă pentru evoluţia noastră personală. Este impulsul momentului în care suntem aruncaţi pe o traiectorie a vieţii şi care se poate întâmpla dintr-o dată! Se întâmplă exact la timpul potrivit. De asemenea, se întâmplă exact în momentul potivit în sensul că este parte integrantă a dreptăţii în univers şi ne aduce exact acele piese, acele bucăţi de puzzle de care avem nevoie pentru a ne contura, sau pentru a fi conturaţi de destinul nostru.

„sin” – cu, alăturat
„cronos” – timp

Sincronicitatea este o legătură sau o conexiune care se întâmplă într-un mod anume şi în timp util. O corespondenţă între două lucruri este clarificată deodată. Conexiunea care să le unifice a fost mereu prezentă, dar o coincidenţă imediată şi semnificativă o face vizibilă aici şi acum. Sincronicitatea combină, astfel, o unicitate esenţială cu una existenţială. Prezentul etern îşi face o apariţie în prezentul momentan.

Acesta este motivul pentru care pare potrivit să spun că sincronicităţile ne ghidează în drumul nostru spiritual.

Jung spunea despre sincronicitate că este „o relaţie ne-provocată, dar semnificativă între evenimente fizice şi psihice …. Un exemplu special de ordine a-cauzală …. succesiunea conştientă devine simultaneitate …. Sincronicitatea produce evenimentele în spaţiu şi timp mai mult ca însemnătate decât ca şi o simplă întâmplare”.

O coincidenţă înseamnă două evenimente neprevăzute care se petrec simultan. Ea devine sincronicitate atunci când conectarea celor două întâmplări se face prin sens şi însemnătate. Şi tu şi eu iubim trandafirii roşii. Aceasta este o coincidenţă. Dacă fără să ne cunoaştem reciproc, ne întâlnim în timp ce ne ciocnim capetele când ne aplecăm să mirosim acelaşi trandafir roşu care ne-a captat privirea, şi apoi mai târziu, ne găsim căsătoriţi, asta da, este sincronicitate!

Sincronicitatea ne dă un indiciu despre scopul ascuns în profunzimea şi sensul universului şi modul în care acesta însuşi lucrează prin vieţile noastre. Unicitatea noastră proprie își trage seva şi îşi are fundaţia în ordinea mare a lucrurilor. Toate evenimentele obiective au o configuraţie subiectivă corespunzătoare în psihicul nostru. Sincronicitatea este o secvenţă instantanee a acestei corespondenţe, este surpriza faptului că ceva brusc se potriveste!

Evenimentele spontane şi plasate în viaţa noastră exact la momentul oportun sunt adevărate noduri în caracterul continuu al creaţiei, reamintiri despre unitatea inviolabilă care stă la baza acesteia. Sincronicitate este întotdeauna remarcabilă, şocantă şi, uneori stranie. Sentimetul de „pe altă lume” pe care îl avem atunci când aceasta se întâmplă poate fi un indicator despre faptul că un tipar originar se relevă în conştiinţa noastră, iar sămânţa lui a germinat în adancurile psihicului nostru.

Lucrurile se întâmplă aşa cum este nevoie pentru a sluji cel mai bine scopului universului. Convingerea că putem interveni cu acesta este un alt tertip al aroganţei Ego-ului. Poate că nu ştim despre felul în care ceea ce se întâmplă acum se încadrează într-adevăr în viitorul nostru. Putem doar să avem încredere că, în plus faţă de tot ceea ce se petrece, nu există o altă viziune care să ne confirme şi să facă toată acesteă „realitate” să pară varianta corectă.

Cu toate acestea, sincronicitatea nu se poate întâmpla prin orice intervenţie conştientă a ego-ului, deoarece acesta este un fenomen al esenţei universului: o intrare a lumii transpersonale în cea personală, în grădina curţii noastre. Este un moment în care se manifestă acea unitate care a fost mereu şi deja a existat între psihologic şi spiritual, între minte si univers, între TU şi EU, între EU şi INFINIT – tot ceea ce fiinţează şi există.

 Apare atunci când inconştientul din noi este gata să facă un pas în conştiinţa cuprinzătoare şi extinsă a universului. Tocmai despre aspectul ăsta se ocupau oracolele antice!

Artistul interior al Sinelui nostru adevărat utilizează două pensule: una conştientă: sincronicitatea; şi una inconştientă: visele. Sincronicităţile (coincidenţele pline de sens) din vieţile noastre şi imaginile din vise care ne-au entuziasmat cel mai mult sau ne-au stupefiat, sunt cele mai bune (deşi de cele mai multe ori ambigue) indicii despre auto-actualizarea noastră. Atunci când un vis confirmă o mişcare în psihic, aceasta este ea însăşi sincronicitate. Rugăciunea care îşi găseşte răspuns este sincronicitate deoarece acest tip de rugăciuni sunt cele care sunt în concordanţă cu destinul nostru şi vibrează în acelaşi ton cu universul.

Sincronism este momentul special în care destinul ne împinge să mergem mai departe. Este impulsul actului care iniţiază un alt val de mişcare şi este trăit ca şi cum ar fi un gând ce ne ghidează inteligent. Este ca şi cum o putere ascunsă alege unde să arunce o picătură într-un vas cu apă (vasul fiind EU, TU), și ea ştie cu precizie ce va provoca: un şir de alte valuri, şi mai ştie, de asemenea, care va fi direcţia urmată de aceste valuri.

Acesta este procesul prin care realitatea arhetipală se întrupează în timpul istoric: ceva necunoscut ne determină să facem ceva şi nu ştim cine este, ce, de ce sau prin cine acţionează. Sincronicitatea ne confirmă că, într-adevăr, nu suntem niciodată singuri în univers: „O măreaţă iubire! Omul este o lume unică, şi este însoţit mereu de alta”, a scris George Herbert.

Multe evenimente psihice nu apar instantaneu, ele sunt supuse unei perioade de „incubaţie” în inconştient.

Este ceva ce nu s-a întâmplat încă, dar care se pregăteşte. Sincronicitatea taie prin legăturile urzelii timpului.

Ea transcende limitele fiinţării şi devenirii. Aceasta se datorează faptului că în lumea interioară nu există nici o separare între trecut şi viitor, clipa din secunda de acum sau veşnicie, ceea ce se întamplă, ceea ce este pe cale să se întâmple, şi ce se va întâmpla. Numai prezentul există, şi el include totul. În sincronicitate ne întâlnim viitorul sau trecutul, toate dimensiunile timpului, în prezentul nostru: „pentru a se transforma pe el însuşi în interiorul nostru, viitorul intră în noi cu mult înainte de a se întâmpla” – Rilke.

Sincronicitatea frapează prin coincidenţa semnificativă a două evenimente sau de o serie de evenimente, dar ea poate fi, de asemenea, coincidenţă de percepţie psihică şi un eveniment care se întâmplă în acelaşi timp, ca şi în cazul ESP. Premoniţiile fac parte din această categorie. În ambele cazuri, şi ESP-ul şi premoniţia, se poate vorbi de sincronicitate numai dacă este prezentă semnificaţia coincidenţei, acesta este întotdeauna ultimul criteriu de identificare. Sincronicitatea apare într-un vis care dezvăluie ceea ce este deja cunoscut ca fiind adevărat sau pe cale de a deveni adevărat.

Visele şi astrologia manifestă multe corespondenţe sincrone. Există o sincronicitate imensă între zodiac şi înclinaţiile noastre sau alegerile pe care le facem în viaţă. Ritualurile sunt forme de sincronicitate prin care sunt puse în scena acte corespunzătoare harului lăuntric.

Sincronicitatea apare în munca noastră cu noi înşine, asupra noastră. S-ar putea să fie sincronicitate în faptul că informaţiile şi cunoştinţele noastre despre problemele reale cu care ne confruntăm, în sinea noastră şi în relaţiile noastre cu cei din jur, vin simultan cu puterea de a le face faţă. De obicei suntem intr-o fază de negare, pentru o lungă perioadă de timp înainte de a recunoaşte şi a ne însişi în cele din urmă adevărata realitate. Sincronismul constă în faptul că de multe ori doar ne permitem să ştim când ne putem folosi de ceea ce cunoaştem.

Când suntem gata pentru a învăţa ceva nou, apare din senin un profesor.

Acest lucru înseamnă sincronicitate. Ocazional, o persoană, care a murit mai demult sau recent, ne apare în minte iar şi iar în cursul unei săptămâni sau chiar o perioadă mai lungă de timp. S-ar putea ca importanţa acestei persoane în viaţa noastră să revină în mintea noastră într-un mod convingător. Poate că am învăţat ceva de la acea persoană şi acum trebuie să ne amintim acea lecţie de viaţă, sau poate că există ceva pe care abia acum suntem pregătiţi să învăţăm. Aceasta poate fi o altă formă de sincronicitate. Faţa profesorului / bunicului apare atunci când a venit timpul să fim instruiţi sau pentru a obţine o înţelegere mai profundă asupra ceea ce suntem.

Acesta ar putea fi chiar un moment bun să cerem acelei persoane să fie ghidul nostru din cealaltă lume, dacă acest demers se potriveşte punctului nostru de vedere asupra lumii.

Sincronicitatea, de asemenea, apare atunci când arunci o privire înapoi în viaţa ta şi vezi modul în care toate întâmplările te-au pregătit sau te-au îndrumat întru totul pentru realizarea ta la cel mai mare potenţial. Un sentiment ascuns sau un adevăr a aşteptat să fie trezit întocmai de persoana potrivita sau de anumite circumstanţe, deşi uneori poate a fost dureroasă experienţa. Destinul trebuia să aibă doar un astfel de început și să urmeze acest parcurs. Fiecare om şi fiecare eveniment din teatrul vieţii este parte a metaforei călătoriei noastre. Problema dintr-o relaţie mai veche nu poate fi: “cât de rău a fost”, ci: „cât de multă nevoie am avut de acest moment al vieţii pentru a învăţa!”.

Cei mai mulţi dintre noi continuă să întâlnească parteneri care ne arată exact unde trebuie să muncim cu noi înşine, de exemplu: abuzurile, infidelitățile sau o anumită tipologie de caracter. Rănile sunt deschideri către lipsurile din viaţa noastră. De multe ori, singura modalitate prin care o piesă pierdută din sufletul nostru sau din viaţa noastră se întoarce la noi, este prin intermediul unei alte persoane. Necunoscutul este înfricoşător, şi din această cauză oamenii şi evenimentele care vin în viaţa noastră de-a lungul acestei călătorii ne ajută să mergem acolo, la capătul drumului. Acest lucru este tot o sincronicitate. Singura greşeală pe care o facem este să rămânem agăţaţi de unele persoane prea mult, sau, prea puţin timp. Cum şi cu cine am făcut această greşeală? Îi luăm ca pe ei înşişi literalmente, în loc să ținem cont de ei înşişi ca şi forţele metaforice, care apar lângă noi pentru a stimula sau a mustra. Ce m-a eliberat din construcţia unui tipar monoton şi m-a lăsat să respir descătuşat sub cerul liber? Cine m-a ghjidat în cele din urmă pe calea asta în care văd dincolo de limitările mele?

Şi în final, dar nu în ultimul rând, există sincronicitate şi în metodele sau dispozitivele de divinaţie, cum ar fi I Ching sau Tarot: alegem inevitabil hexagrama sau cartea care coincide cu circumstanţele din viaţa noastră.

Această coincidenţă semnificativă se bazează pe convingerea că psihicul ne va direcţiona către informaţiile de care avem nevoie exact atunci când avem nevoie de ele.



Noroc sau destin?

Punctul culminant al sincronicitşţii este relevarea directă a destinului: designul întregului univers funcţionează şi se desfăşoară de la sine afişat în faţa fiecărei vieţi umane unice. „Viaţa este o luptă pentru a reuşi să fim în fapt ceea ce suntem în design … Voinţa noastră este liberă să realizeze sau să nu realizeze designul vital care suntem în esenţă, dar pe care nu-l putem schimba sau abrevia….” a scris Ortega y Gasset.

Ceea ce refuzăm să aducem în conştiinţă, se întoarce la noi ca soartă. Ne loveşte din afară când refuzăm să ţinem seamă de convocările sale din interior. Din punct de vedere spiritual este logic să îţi creezi un acord acord de durată cu universul, care să poate fi doar un „DA” necondiţionat la tot ceea ce este. Atenţia dată sincronicităţilor ne ajută să ne alăturăm evenimentelor în desfăşurare într-un mod conştient. Cuvântul „design” îşi adaugă elementul de măiestrie!

Fiecare generaţie prezintă universului o populaţie de oameni care aduc prin ei înşişi exact acele ingrediente care sunt necesare pentru a face lumea mai bună. Fiecare persoană este o celulă crucială în acest trup mistic al omenirii. Există sincronicitate în faptul că, aici şi acum, lumea are întotdeauna doar resursele umane de care are nevoie în continuare în evoluţia sa, aşa cum se cuvine pentru această epocă. Natura participă la aceeaşi sincronicitate prin multitudinea de specii şi etape de creştere şi schimbare în fiecare epocă: creează o epocă a gheaţii şi o epocă temperată în acord cu toate cerinţele evoluţiei. Sunt aici, la momentul potrivit, şi tocmai la timp pentru mine, ca să-mi aduc și eu contribuţia şi natura mă sprijină oferindu-mi doar condiţiile care pot susţine acest demers. Şi tot aşa sunt şi toţi oamenii din viaţa mea.

Destinul este adesea legat de carieră. Activitatea şi munca noastră în lume este de multe ori modul nostru de a sluji sau de a ne actualiza potenţialul. Iona este arhetipul biblic al refuzului destinului propriu. Deoarece era nevoie de el ca profet, refuzul său la chemarea de a deveni ceea ce trebuia să fie nu a fost luat în considerare. El a fost înghiţit de o balenă şi obligat să-şi înghită mândria proprie. Există, de asemenea, momente pe parcursul vieţii, când refuzurile de tipul acesta sunt permise dar apoi „un mare prinţ zace în închisoare”, cum spune Donne.

Jung spunea: „Ne găsim destinul pe calea pe care o luăm tocmai pentru a-l evita”. Cea mai mare tragedie umană este să ne abatem de la calea destinului şi să pierdem puterea de a ne activa potenţialul din cauza anilor de dependenţă de droguri, alcool, sau a relaţiilor abuzive, fără şanse de reuşită sau epuizante.

Datorită acestora un mare potenţial din noi poate dispărea treptat, şi nimeni nu va face nimic pentru a opri această stingere treptată. Lumea va sta cu mâinile încrucişate şi totodată se va lepăda de un dar de preţ al nostru. Vom sta cu mâinile încrucişate în timp ce ne distrugem pe noi înşine, aruncându-ne cu mult timp în urmă pe scara evoluţiei, mult prea departe de împlinirea pe care o căutăm şi la care trebuie să ajungem. Nu există nici o garanţie că vreo balenă va interveni pentru noi, aşa cum a făcut pentru Iona, îți va suna vreun telefon sau alarma ceasului la timp. Provocarea este să ne găsim destinul nostru exact în ceea ce refuzăm să ne implicăm. Aceasta nu este o sarcină uşoară. Este greu să te opreşti şi să cauţi cu atenţie o altă variantă în timp ce alergi contra cronometru pe un alt drum! Este oare destinul meu scris pe un pergament, sigilat într-o sticlă şi aruncat în mare, pentru a fi eliberat numai la mult timp după ce am plecat?

 
Am citit că sunt nouă factori care atrag sincronicitatea, și nu ar trebui neglijați – folosindu-ne de ei și punându-i în acțiune, atunci când suntem conștienți de puterea lor, aceștia lucrează în avantajul nostru, creând în jur oportunități și aducându-ne acele resurse de care avem nevoie pentru a ne atinge visele:
1. Competența – să fii competent în ceea ce faci. Dacă vrei să devii bun la ceva, atunci practică, practică, practică până când devii competent. Cu cât ești mai bun și mai abil în ceea ce faci, cu atât atragi mai mult oportunitățile din jur.
2. Starea – „Calitatea vieții tale este dată de calitatea stărilor în care ești zi de zi” – Tony Robbins
Nu poți trăi în afara stărilor pe care le experimentezi, ele ne influențează în fiecare secundă
3. Trecutul – trecutul trebuie lăsat trecutului, e bine să luăm cu noi învățămintele din experiențele pe care le-am trăit. Învață să te ierți și să ierți, împacă-te cu tine însuți! Nu poți înainta dacă faci un pas înainte și apoi un pas înapoi!
4. Convingerile – renunță la credințele și convingerile care te limitează, sunt bariere auto-impuse, sunt frâne: nu poți să devii medic dacă la nivel inconștient crezi că toți medicii sunt incompetenți și incapabili să pună un diagnostic corect.
5. Intenția – stabilește clar o intenție pentru acel tip de experiență care vrei să se întâmple în viața ta. E ca și când ai transmite un mesaj universului că vrei să iți atingi un anumit obiectiv.
6. Valorile – sunt adevărate filtre pe care le avem, asemeni credințelor – încălcându-le devii frustrat și nu faci decât să întorci spatele oportunităților de care ai nevoie; sincronicitatea va lucra împotriva ta.
7. Visele și obiectivele – ai un vis, vrei ceva. Nu mai pierde timpul, transformă visul în obiective și apucă-te de treabă! Ce mai stai? Cine vrei să o facă pentru tine? Era o vorbă: „cu cât muncești mai mult, cu atât ești mai norocos!”
8. Scopul în viață – care este scopul tău? Unde este pasinea din el, pasiunea din viața ta?! Pentru ce exiști? Ai o misiune? Dacă știi care este aceasta, atunci esti foarte aproape de ea!
9. Câmpul morfogenetic – toate sistemele vii trăiesc în interiorul unui câmp energetic. Mediul în care trăiești te poate modela sau poate fi modelat: familia, prietenii, colegii – energia enisă de ei ne influențează în fiecare clipă la un nivel foarte subtil. Scopul în viață este în legatură directă cu locul nostru în acest câmp.

Cum prinde şansa contur? Şansa poate fi pur şi simplu un mod jucăuş al universului de a colabora cu noi în şlefuirea destinului nostru. Astfel, sincronicitatea integrează iraţionalul în competiţia organizată de evoluţie.

Provocarea este întotdeauna aceeaşi: să crezi în designul artistic, în ciuda compoziţiei aleatoare. Amintirile ne arată pe noi, oamenii, ca fiind grosolan de ignoranţi şi distructivi, dar, totodată, înduioşător de sensibili şi reconfortanți. Poate că Gandhi a exprimat această tensiune între înfăţişarea existenţială şi designul nostru esenţial cu o foarte mare acurateţe: „Văd că omenirea încă supravieţuieşte după toate încercările de a se autodistruge, şi drept urmare, presupun că este legea dragostei cea care guvernează omenirea.”

„Sincronicitatea este un dar al universului, disponibil pentru a fi utilizat în fiecare moment. Este muzica subtilă şi dulce a existenţei, pe care o putem auzi numai dacă vom asculta cu adevărat. Dansul nostru către această curgere sincronistică este extazul trăirii şi simţirii. Este dansul împreunării dintre sine şi univers.”
Scott Rabalais

preluare de pe sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…