Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările

7 februarie 2014

Inima ce se trezeşte




Iubirea necondiţionată îţi vine în mod firesc. 

E în firea ta să simţi compasiune pentru tine însuţi şi pentru alţii. E în firea ta dorinţa de a întinde o mână şi de a alina un prieten. Iţi stă în fire să primeşti iubirea celor cărora le pasă de tine.

Nimic din toate acestea nu cere efort. Nimic din toate acestea nu cere învăţătură.

De ce, atunci, trăieşti atât de rar experienţa iubirii necondiţionate? Răspunsul s-ar putea să te surprindă. La început ai fost una cu Dumnezeu şi te-ai împărtăşit din atotputernicia Iubirii Sale. Nimic nu ţi-a fost imposibil. 

Dar, apoi, ai început să te întrebi ce s-ar întâmpla dacă ai crea separat de Dumnezeu?

Întrucât n-ai mai făcut-o niciodată înainte, nu erai prea sigur de tine. A apărut îndoiala şi te-ai întrebat: „Şi dacă ceva merge prost?”

Această îndoială a fost doar neliniştea separării, dar ea a dat naştere multor altor gânduri înfricoşătoare. 

Printre ele era şi acesta: „Dacă încurc lucrurile. Dumnezeu s-ar putea să Se supere pe mine şi să-mi retragă Iubirea Sa.” Iar acest gând a fost argumentul hotărâtor.

N-a durat mult ca de la acest gând să treci la trăirea experienţei de a te simţi vinovat şi deconectat de la prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu.

Bineînţeles că această separaţie a fost artificială şi autoimpusă, dar tu ai resimţit-o ca reală. Ai crezut în ea. 

Şi, astfel, tot ceea ce ai creat după aceea a fost rezultatul acestei credinţe: „Dumnezeu nu mă iubeşte. El este nemulţumit de mine. Nu sunt vrednic de Iubirea Sa.”

Şi, astfel, ai „căzut din graţie” în propria ta minte. Ai trecut de la a împărtăşi puterea omnipotentă a Iubirii lui Dumnezeu, la a-ţi fi frică de această Iubire. Un alt mod de a spune aceasta este că ţi s-a făcut frică de propria-ţi putere creatoare şi ai ascuns-o, ca să nu mai dai de ea. Ai încetat să fii un creator şi ai devenit o victimă. Ai încetat să fii o cauză şi ai devenit un efect. 

Cu alte cuvinte, ai întors realitatea pe dos. Ai făcut ca Iubirea să fie înfricoşătoare. Când te simţi separat, e greu să-ţi aduci aminte cum era înainte de separare.

Aceasta pare a fi dilema care îţi este caracteristică. Pentru a-ţi găsi calea de întoarcere la Dumnezeu, trebuie să-ţi reconstitui paşii şi să-ţi dai seama că „separaţia” a fost opţiunea ta, nu a Lui. Ai pus întrebarea: „Ce ar fi dacă abuzez de această putere?” 

Apoi. ai continuat prin a face o lume în care puterea ta era înfricoşătoare.

Nu te-ai oprit ca să aştepţi răspunsul lui Dumnezeu la îndoiala şi frica ta. Dacă ai fi ascultat răspunsul Lui, ai fi auzit cam aşa: „Tu eşti iubit fără condiţii. Nu îmi voi retrage niciodată Iubirea Mea pentru tine. Numai amintindu-ţi că eşti iubit, poţi acţiona într-un mod iubitor.”

Dacă ai fi ascultat răspunsul lui Dumnezeu, visul tău despre separaţie s-ar fi sfârşit. Căci răspunsul lui Dumnezeu contestă instantaneu presupunerea ta că nu eşti iubit.

Această presupunere e ideea nevrotică originară.

Orice victimizare începe cu această idee. Nu poţi gândi lucruri „rele” şi nu poţi comite fapte „rele”, decât dacă crezi că eşti „nedemn de iubire”. Orice atac porneşte din această unică presupunere.

Adam şi Eva şi-au pus şi ei întrebarea „ce-ar fi dacă … „Ce-ar fi dacă aş mânca din măr şi aş deveni la fel de puternic ca Dumnezeu?” Ei de asemenea, şi-au dat propriul răspuns înfricoşător, au simţit ruşinea şi s-au ascuns de Dumnezeu. Tu pui aceeaşi întrebare, chiar acum. Mesteci acelaşi măr. Te joci şi tu de-a v-aţi ascunselea cu Dumnezeu. Într-adevăr, ceea ce menţine experienţa ta de victimă e jocul continuu de a pune această întrebare şi de a răspunde la ea.

În lumea plăsmuită de tine, eşti fie o victimă, fie un torţionar. Pe măsură ce treci prin aceste roiuri, vezi că e mică diferenţa între ele. Victima are nevoie de torţionar şi viceversa. Problematica răului nu apare până când nu te îndoieşti de propria ta vrednicie de a oferi şi de a primi iubire.

Aceasta este starea ta existenţială. Te îndoieşti că eşti vrednic de iubire … tu şi oricine altcineva din lumea ta. 
Acum apare alegerea, singura alegere pe care trebuie s-o faci: ai de gând să răspunzi tu însuţi la întrebarea „sunt eu vrednic de iubire?”, sau ai de gând să aştepţi să auzi răspunsul lui Dumnezeu? Este chiar aşa de simplu: ai de gând să-L laşi pe Dumnezeu să-ţi corecteze presupunerea originară eronată, sau ai de gând să accepţi această presupunere ca pe un adevăr şi să-ţi clădeşti întreaga viaţă pe baza ei?

Nu e niciodată prea târziu să te opreşti din mestecatul mărului. Nu e niciodată prea târziu să-ţi dai seama că răspunsul tău la propriul tău interogatoriu înfricoşător este nesatisfăcător. Nu e niciodată prea târziu să te întorci către Dumnezeu şi să spui: „Dumnezeule! Răspunsul meu mi-a umplut mintea de frică. 

Răspunsul meu mi-a adus în viaţă numai durere şi luptă. Trebuie că este răspunsul greşit. Vrei, Te rog, să mă ajuţi să găsesc altul?”

Vezi tu, viaţa ta spirituală pe pământ nu începe până când nu pui această întrebare. Nu contează ce religie ai. Nu contează care este statutul tău social sau economie.

Fiecare dintre voi va ajunge la un punct în viaţa sa când va fi gata să conteste propriile sale credinţe şi presupuneri false. Iar acesta e începutul vindecării voastre şi restaurarea puterii voastre şi a rostului vostru.

Îndoiala de propria îndoială, negarea propriei negativităţi reprezintă punctul de cotitură, sfârşitul coborârii în materie şi începutul înălţării la Cer. Ele reprezintă reînnoirea parteneriatului tău cu Dumnezeu, Noul Legământ. 

Nu poţi fi un partener al lui Dumnezeu, atât timp cât te vezi pe tine sau pe oricine altcineva ca pe o victimă ghinionistă. Noul Legământ îţi cere să recunoşti împărăţia lui Dumnezeu în propria ta inimă. Este un alt mod de a spune că respingi ideea că Dumnezeu este separat de tine.

Respingi ideea că nu meriţi să fii iubit sau că semenul tău este nedemn de iubire. Respingi ideea răului ca pe o idee creată în frică. Respingi ideea că puterea lui Dumnezeu poate fi batjocorită.

Noul Legământ este acceptarea răspunsului lui Dumnezeu la întrebarea „Ce ar fi dacă …?” El este începutul propriei tale mântuiri şi începutul primirii de către oameni a împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.

A fost odată ca niciodată un moment în care ai respins parteneriatul tău creativ cu Dumnezeu. Acum eşti gata să-l revendici din nou. A fost odată ca niciodată un moment în care ţi-a surâs ideea că ai putea fi nevrednic de iubire în ochii lui Dumnezeu.

Acum îţi revendici eterna ta comuniune întru iubire cu El. Atunci când îl accepţi din nou pe Dumnezeu în viaţa ta, întregul tău mod de a trăi experienţa lumii şi a tuturor fiinţelor din ea se schimbă. Eşti tată şi mamă pentru fiecare copil ce îţi vine în cale, eşti fiu sau fiică pentru orice persoană mai în vârstă. 

Îi eşti prieten atât prietenului, cât şi celui lipsit de prieten. Îi eşti iubit atât celui care-şi aminteşte că este iubit, cât şi celui care a uitat acest lucru.

Nu există Ioc unde să nu fie necesară prezenţa ta iubitoare, cât şi mărturia despre Iubirea lui Dumnezeu. Totul strigă în gura mare că are nevoie de cuvintele tale blânde. Toţi ar bea din paharul care ţi-a astâmpărat ţie setea.

Visul nefericirii se sfârşeşte atunci când el e pus la îndoială şi respins. Dacă îţi pui la îndoială nefericirea, devii conştient de iubirea necondiţionată ce sălăşluieşte în inima ta. 

Dacă nu-ţi pui la îndoială nefericirea, trăieşti experienţa ei din ce în ce mai profund, până când ajungi în străfunduri. Asta, pentru că numai când ajungi acolo devii nemulţumit de propriile tale răspunsuri.

Nimeni nu poate forţa pe altul să devină conştient. În momentul în care este pregătit, fiecare individ trăieşte experienţa zădărniciei de a da şi a primi iubire condiţionată.

Fiecare persoană se cramponează de separare şi de control, până când durerea provocată de ea devine de nesuportat. Pragul durerii este diferit pentru fiecare individ în parte, dar toată lumea îi trece până la urmă.
Iată de ce îţi cer să nu predici altora, ci doar să-ţi extinzi iubirea asupra lor. Cei ce sunt gata s-o primească te vor urma şi îţi vor cere ajutorul. 

Cei care nu sunt gata, îşi vor continua călătoria fără să interfereze cu a ta. Un preot, un pastor, îi „păstoreşte” pe cei în nevoie. El extinde iubirea asupra celor care o cer, în tăcere sau în cuvinte. El nu bagă groaza în necredincioşi, folosind cuvinte sau concepte ce promit o mântuire viitoare.

Mântuirea este acum pentru cei ce vor să fie mântuiţi. Nu îi judeca pe ceilalţi, căci nu este al tău a judeca. Cei care ajung mai târziu în sânul Iubirii lui Dumnezeu nu sunt mai puţin vrednici decât cei care ajung mai devreme.

În adevăr, nu Dumnezeu este Cel Care te înalţă şi nici eu. Te înalţi tu însuţi, în măsura în care îţi aminteşti cât de vrednic eşti să fii iubit şi în măsura în care îţi accepţi rolul în planul lui Dumnezeu. Acceptarea omnipotenţei tale este imposibilă fără reconcilierea cu Dumnezeu. Căci toată puterea vine de la El.

 Iei parte la ea ca un partener egal ce te afli, dar nu poţi exercita niciodată această putere, fiind separat de El. Chiar şi în visul: „Ce ar fi dacă … ?” nu te-ai putea niciodată separa total de Iubirea lui. În acel vis, ai trecut pragul durerii şi ai ales să tentorci.

Aşa se întâmplă cu fiecare dintre voi. Puterea lui Dumnezeu nu poate fi batjocorită. Ea poate fi respinsă, negată, ascunsă. Dar tot ceea ce înseamnă respingere, negare şi vină secretă are o limită. Adevărul poate fi distorsionat, dar nu poate fi niciodată complet eradicat sau negat. 

O luminiţă rămâne întotdeauna în cea mai profundă beznă. Iar acea luminiţă va fi întotdeauna găsită, atunci când apare dorinţa de a o găsi.

Tu, prietene, eşti eroul propriului tău vis. Eşti cel ce visează întunericul şi cel ce aduce lumina. Eşti deopotrivă ispititorul şi mântuitorul.

Vei ajunge să cunoşti asta, dacă nu o ştii deja.

În această dramă creată de tine însuţi, singura ta discuţie în contradictoriu este cu Dumnezeu. Ea pare să fie cu aproapele tău, dar nu e. Pomul binelui şi al răului creşte în propria ta minte. Şi, tot în propria ta minte, tu explorezi problema inegalităţii şi a batjocurii. 

Va veni o vreme când răspunsul tău şi răspunsul lui Dumnezeu vor fi unul şi acelaşi. Şi, atunci, pomul binelui şi al răului se va transforma în pomul vieţii, indivizibil şi întreg. Iubirea nu va mai avea opus, ci se va extinde liberă în toate direcţiile.

Când cineva se apropie de tine, cineva care vrea să pună condiţii iubirii tale sau iubirii sale, îi vei spune: „Frate, eu am visat acest vis şi ştiu la ce duce. Duce numai la suferinţă şi moarte. Nu e drept cu nici unul dintre noi. Hai să punem la îndoiala presupunerile ce i-au dat naştere. Sunt încredinţat că, împreună, vom găsi o cale mai bună.”

Dacă te întrebi vreodată care este rostui tău aici pe pământ, citeşte, te rog, încă o dată paragraful de mai sus. 

Atunci îţi vei aminti că rostul tău este, pur şi simplu, să răspunzi la strigătul după iubire, oriunde l-ai auzi. Ceea ce nu e greu de făcut, dacă doreşti să-l faci. Nu se cer calităţi sau talente speciale. „Cum”-urile şi „de ce”-urile iubirii se rezolvă de la sine, de îndată ce păşeşti prin uşa ce se deschide în faţa ta.

Nu am spus niciodată că ar trebui să treci prin ziduri şi nici măcar că ar trebui să umbli pe apă. Am arătat doar spre uşa deschisă şi te-am întrebat dacă eşti gata să intri.

Şi asta este tot ce trebuie să-l întrebi pe aproapele tău. Cel care iubeşte în mod necondiţionat nu este niciodată ataşat de consecinţe. Oamenii vin şi pleacă şi nu vei şti niciodată de ce şi de unde. Despre unii vei crede că vor trece cu uşurinţă prin uşă, dar, dintr-o dată, vor face cale-ntoarsă. Alţii, despre care eşti convins că nu vor da cu ochii de uşă, vor trece pragul cu o uşurinţă neaşteptată.

Nu fi îngrijorat. Nu e deloc treaba ta cine vine şi cine pleacă. Legământul e făcut în fiecare inimă şi numai Dumnezeu ştie cine e gata şi cine nu. Să lăsăm cunoaşterea în seama Lui şi să ne punem, pur şi simplu, în slujba Sa. Viaţa curge mult mai liniştit atunci când facem Voia Sa. Iar încrezându-ne în El, inimile noastre debordează de iubire şi acceptare.

Astfel ajungem să cunoaştem că oferta de iubire este nelimitată. Ea nu are nici început, nici sfârşit. Toate limitările pământului sunt absorbite în iubirea neţărmurită a Cerului, pe măsură ce împărăţia lui Dumnezeu se instaurează în propriile noastre inimi.


Paul Ferrini


preluare de pe sursa:

26 iulie 2013

Studentă româncă la Londra: “Dumnezeu a fost ucis de Occident, VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ACASĂ!”

Autor: Silvana Chiujdea


Un site din Iaşi a preluat o scrisoare a unei românce, plecată la studii în Marea Britanie, ce circulă pe reţelele de socializare. Tânăra susţine că lumea occidentală este una în care credinţa a murit, un loc fără identitate, în care toţi se tem de extremism şi în care dorinţele şi năzuinţele personale sunt privite cu indiferenţă. Dezamăgită de mirajul străinătăţii tânăra scrie: “Dumnezeu a fost ucis de Occident, vreau să mă întorc acasă!”



Vă prezentăm integral scrisoarea studentei, preluată de site-ul 7est.ro, de pe rbnpress.info.

“Sunt studentă în Londra la una dintre cele mai bune universităţi europene. Sunt mândră că am reuşit să ajung aici şi le voi fi recunoscătoare părinţilor mei pt educaţie şi efortul material extraordinar pe care l-au depus pentru a mă trimite la studii de calitate mereu.


Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor „Te mai întorci?” Şi uimirea clară la auzul unui ferm „da”. Acest DA nu era atât de ferm înainte de a mă muta în Londra.  Înainte era un „mi-aş dori, dacă voi avea unde să mă întorc mă voi întoarce”.

Suntem o generaţie crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut cu Badea care înjura tara mereu, am crescut fiind educaţi să admirăm valorile occidentale „superioare” şi „ideale”.

Credem că politica, cultura şi educaţia cât mai internaţională este foarte benefică, credem În globalizare, suntem de acord câteodată că România e frumoasă dar păcat că e locuită şi parcă tot mai bine e în Londra… Români scumpi, cât putem să ne înşelăm…

Ce este Occidentul….?

Un loc care nu mai are identitate, globalizarea îi distruge încet încet toate tradiţiile, cenzura comunismului bolşevic s-a transformat în a fi , trăieşti cu riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentrut Allahul lui locuitorii unei ţări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pt că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucişi în pântece de către propria lor mamă - avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul şi Pastele precum şi alte tradiţii străvechi subt doar un prilej de marketing , aici nu există nici un pic de profunzime,; relaţiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentrut CV şi când vrem să ne căsătorim găsim noi pe perfectmatch.com ceva nu?

Lumea discuta oameni, nimănui nu îi pasă ce gândeşti, ce simţi ce îţi doreşti. 

Puţini mai ştiu să iubească, feminismul distruge relaţiile bărbat femeie tot mai mult, gender role este considerat învăţat aşa că nu mai învăţăm copiii de mici să se comporte ca băietei sau fetiţe ci îi lăsăm pe ei să îşi aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un nr imens de homosexuali creaţi de societate, Dumnezeu a fost ucis de Occident.

De ce oare admiram atât de mult haosul Europei vestice?

Noi avem oameni, noi ştim să trăim, noi radem că fugim cu nasu de acasă o săptămână în munţi cu corturile.

Noi ne salutăm cu „Doamne ajută!”

Noi avem un pământ binecuvântat de oasele şi sângele atâtor martiri… De ce s-au sacrificat atâţia romani pt viitorul nostru şi noi fugim ca vitele în Occident?

De ce acceptăm ca Securiştii comunişti să ne conducă în continuare prin politica şi educaţie?

De ce acceptăm ideile occidentale cu braţele deschise?

De ce acceptăm ca bărbaţii noştri să fie carne de tun pt NATO dar nu suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâţia ani de la căderea comunismului?

De ce acceptăm ca în continuare memoria luptătorilor anticomunişti să fie călcată în picioare şi la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului încă nu le sunt recunoscute meritele? 

De ce eşti drogată scumpa Românie cu iluzii occidentale?

În Occident unde pleacă bieţii romani să facă o pâine, germanii, francezii, englezii îi tratează ca pe nişte sclavi, fiind roman eşti privit ca o subrasa, în Anglia un non-european are mai multe drepturi şi privilegii doar datorită faptului că a trăit sub dominaţia imperiului pt decenii…

Şi noi românii care avem o ţară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roşia montană, delta, Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră stăm să cerşim şi să ne umilim pt o pâine prin Anglia, Italia şi Spania….

Îmi plânge inima când văd cum sunt trataţi pe pământ străin când acasă la ei puteau mânca din belşug, dacă nu ar fi fost lăcomia hoţilor de la putere… care au vândut țara pe nimic.

VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA cu toate că nu voi avea niciodată banii pe care i-aş avea lucrând aici. Dar cum spunea tatăl lui Nicolae Steinhardt: vei avea zile frumoase dar nopţile îţi vor fi îngrozitoare.

Omul nu are numai trup de hrănit, mai e şi sufletul. Şi mai distrugătoare este setea şi foamea sufletului îndepărtat de pământ şi de neam decât foamea trupească…

Aşa că români, plecaţi, plecaţi la studii, plecaţi ca să vedeţi în ce hal a ajuns occidentul liberal, plecaţi şi învăţaţi să vă iubiţi ţară şi realizaţi ce frumuseţe aţi lăsat în urmă.

Şi apoi ne vom întoarce cu toţii, valuri valuri, cu şi mai multă forţă şi dorinţa de schimbare, şi după 68 de ani de asuprire, România va fi a românilor din nou, aşa să ne ajute Dumnezeu!”



EVZ.ro 

1 februarie 2013

RUGACIUNEA pentru ALTUL


Rugaciunea pentru altul
De multe ori am fost intrebata daca e bine sa ne rugam pentru altii, insa de si mai multe ori am fost intrebata de ce rugaciunea pentru altul nu are nici un efect. Dincolo de
filozofia binelului din care decurge aceasta practica, respectiv “e bine sa faci bine”, “e bine sa iti iubesti vrajmasul”, “e bine nu treci indiferent fata de suferinta altuia”, exista o realitate ce nu o putem schimba doar prin bunele intentii: traim intr-un univers alcatuit din informatie si energie, ce se manifesta in stari, conditii, actiuni si situatii conform legilor karmice.
Altfel spus, exista legi spirituale ce se aplica automat, iar in spatele lor exista doua aspecte importante ale vietii noastre:


PLATILE KARMICE si LIBERUL ARBITRU.

Dar sa le luam pe rand si sa intelegem mai intai…


DE CE E NECESARA PRACTICA RUGACIUNII.

Orice ar face omul, oricat de bine intentionat ar fi, nu poate face nimic fara voia, acordul si ajutorul lui Dumnezeu. A te ruga, inseamna in primul rand, o dovada de smerenie, cu sensul de recunoastere interioara a puterii divinie, care este in noi toti, dar si in jurul nostru si a faptului ca Dumnezeu ne este superior. El a creat planete, galaxii, ceruri, sau altfel spus lumi vazute si nevazute, a creat omul si multe alte tipuri de fiinte insufletite. Omul ii seamna, omul poate crea multe, insa aria lui de creatie este limitata, la propriul destin, la propria viata. A lui si a celor din jur.
A te ruga inseamna a face legatura dintre puterea divina care se afla practic in interiorul ADN-ului nostru, si puterea divina cosmica. Altfel… luptam cu viata singuri. Si e mai greu.


CAT DE EFECIENTA ESTE O RUGACIUNE

Aici intervine puterea personala a fiecaruia, altfel spus zestrea karmica. Unii cu un trecut bogat in ale spiritualitatii vin deja cu un nivel de constiinta mai inalta si uneori cu ceea ce in mod popular se numeste har. Exista oameni cu har, adica cu darul de a lua legatura mai usor cu Dumnezeu. Cu puterea de a-si face implinite rugaciunile.
Altii vin cu incarcaturi negative, iar rugaciunea le este necesara, insa eficienta ei este scazuta, cel putin la inceput. Le trebuie exercitiu, practica in rugaciune, si mai ales iubire de divinitate, insistenta si rabdare.
In anumite cazuri, rugaciunea poate tine loc de plata karmica. Ea consta intr-o alegere
constienta de a-si plati greselile trecute, prin dedicarea unui anumit timp din viata rugaciunii.
De ce ii trebuie lui Dumnezeu acest lucru?
Nu-I trebuie. Insa sulfetului uman ii trebuie. Pentru ca el, astfel, isi reface legaturile cu
energia divina din interiorul si din exteriorul sau. Isi afirma astfel intentia de a respecta legile cosmice, recunoasterea greselilor si recunoasterea suprematiei Creatorului. Deci, rugaciunea, este de folos sufletului uman, nu Entitatii cosmice inteligente numita Dumnezeu.
Cand vorbim despre eficienta unei rugaciuni, vorbim in general, nu avem in vedere doar
rugaciunea pentru altul.


DE CE NU ESTE EFICIENTA UNEORI RUGACIUNEA PENTRU ALTUL?

Din patru grupuri de motive, luate toate la un loc, sau luate alternativ:

1. Persoana pentru care ne rugam este multumita de sine si nu doreste sa se schimbe.
Unele secrete ale lumii spirituale
"Materia este derivata din minte, si nu mintea din materie"- Cartea tibetana a marii eliberari -
"Tu esti intregul univers. Tu esti in tine si totul este in tine. Soare, luna si stele se invirt in tine." - Swami Muktananda -
Lumea spirituala este lumea unde totul este posibil. Este Lumea din care se naste realitatea. poate exista in planul fizic, daca nu a fost intii nascut in Lumea spiritului. Dar cine determina ce si cum se naste? Sau mai bine spus in ce masura putem controla aceasta Lume? Este numai lumea lui Dumnezeu sau ratacesc prin ea si alt tip de
entitati apartinand altor lumi? (continuarea aici)
Considera ca este bine asa cum este, si continua in mod constient acelasi comportament gresit pentru care altul se roaga sa nu-l mai faca. De exemplu: sa bea in continuare, sa fumeze, sa leneveasca, sa duca o viata sexuala dezordonata dincolo de legile morale si divine, sa-i atace pe altii, etc.

2. Cel care se roaga pentru altul nu doreste decat sa-si impuna in viata acestuia propria vointa.

3. Persoana pentru care ne rugam, nu se roaga niciodata, este atee, nu are nici o dorinta de a se apropia de Dumnezeu, nu crede, nu il intereseaza nimic legat de viata spirituala. Pur si simplu nu vrea, nu considera eficienta aceasta practica, cu toate ca are probleme in viata, in general de natura karmica, i s-a spus ce trebuie sa faca, dar continua sa refuze orice fel de rugaciune.
Considera ca nu greseste cu nimic, ci doar ca a avut ghinion, ca ceilalti sunt vinovati pentru situatia sa, neconstientizand astfel ca toti suntem creatorii propriei noastre vieti. Ca venind cu o karma grea, o putem schimba prin rugaciune. O astfel de persoana nu isi poate invata lectiile karmice, in consecinta nu poate evolua.
Iar unicul interes al Universului este sa evoluam spiritual, nu doar sa ne simtim bine pe
Pamant. Viata pe Pamantul scoala, nu este o vacanta, desigur acest ultim aspect este permis, posibil si realizabil in anumite conditii, si anume, atunci cand iesim din platile karmice.

4. Cel pentru care ne rugam, crede si practica si el rugaciunea. Insa cel care se roaga pentru altul, are el insusi propriile greseli karmice, deci un program de viata. El se poate afla in una din urmatoarele situatii:
- fie nu are putere in rugaciune, datorita greselilor din vietile trecute, sau din alta viata,
- fie are o legatura karmica cu cel care se roaga pentru el, legatura ce poate consta intr-o plata karmica de suferinta, intr-o lectie de rabdare, de iubire sau de alt gen. Lucru ce ii priveste pe amandoi, iar lantul karmic nu se poate rupe decat in anumite conditii, si invatand anumite lectii. Caz in care rugaciunea poate aduce intelepciunea necesara rezolvarii situatiei, constientizarea problemei, inspiratie, intuitie si in timp… schimbarea dorita.
- Fie persoana pentru care ne rugam are o karma grea, liber aleasa din perspectiva sa de spirit, altfel spus, inainte de intrupare, caz in care rugaciunea altuia nu poate decat sa ii faca suferinta mai usoara si nicidecum sa-i schimbe total viata si situatia.
5. Cel care se roaga pentru altul o face pentru ca vrea gloria lumii. Adica se roaga pentru a demonstra celuilat sau altora ca „el poate”, ca el e „mai bun” ca „are o relatie deosebita cu Dumnezeu” sau har si sfintenie.
Sau nu are nici o empatie pentru celalalt, ci se roaga pentru a-i demonstra lui Dumnezeu cat e el de bun. E bine de stiut, glasul mandriei, nu ajunge sa fie ascultat de Dumnezeu.
Cel care se roaga, este o persoana de vibratie joasa, birfitoare, invidioasa, altfel spus fara a avea un nivel ridicat de constiinta, si uneori gandul repetat care o anume persoana, fie el si sub foarta de rugaciune acesteia chiar ii poate dauna.

CAND ESTE EFICIENTA RUGACIUNEA PENTRU ALTUL.

Este eficienta atunci cand:
- persoana pentru care ne rugam practica si ea rugaciunea; Energiile se unesc, iar vorbele lui Iisus devin adevarate: „Unde sunt doi si se roaga acolo voi fi si Eu.”
- persoana pentru care ne rugam se afla intr-o situatie in care nu se poate ajuta singura,
respectiv boala grava, accident;
- cand cel pentru care ne rugam este copil, handicapat, prea batran.
- cand suntem datori fata de acea persoana, fie chiar si cu o rugaciune, nu trebuie sa stim asta, dar o simtim. Lucru nevazut, insa extrem de important.

RASPUNSUL LUI DUMNEZEU
Dumnezeu ne asculta intotdeauna rugaciunile. Uneori ne raspunde rapid, alteori pot trece ani, sau sa ne rugam o viata degeaba.
Uneori lipsa unui raspuns pozitiv, ne conduce spre o situatie mai buna. Alteori ne conduce spre intelegerea unei lectii karmice.
Exista rugaciunea de prelure a pacatelor, in mod voluntar, de catre cel ce se roaga catre
celalalt.
Dar exista si preluarea de energii negative atunci cand insistam sa ajutam pe cineva care nu doreste sa fie ajutat, care reneaga pe Dumnezeu, sau care persista in greseala constient. La fel este si atunci cand cerem ceva injust, incorect, imoral. Mai simplu spus, atunci cand insistam mult in a ne ruga pentru a ajuta pe cineva sa faca rau sau sa-si faca rau. Chiar daca noi sau el, nu stim ca ceea ce cerem e rau din punct de vedere spiritual. Sufletul stie, un sentiment apasator de neliniste, tot vom avea.
Inainte de a ne ruga pentru altii, e necesar sa stim sa ne rugam pentru noi. E necesar sa avem noi o inima curata si iubire pentru Dumnezeu.
O persoana cu o constiinta inalta, cu practica in rugaciune, iar practica se face in ani, detine mult mai multa putere de a schimba realitatile din viata sa, dar si implicit pe ale celor din jurul sau.

Binecuvantare
Binecuvantat fii Tu Doamne… si binecuvantate fie fiintele, creatiile Tale.
Binecuvantat fie Cerul… si binecuvantat fie Pamantul.Rugaciunea pentru altul
De multe ori am fost intrebata daca e bine sa ne rugam pentru altii, insa de si mai multe ori am fost intrebata de ce rugaciunea pentru altul nu are nici un efect. Dincolo de
filozofia binelului din care decurge aceasta practica, respectiv “e bine sa faci bine”, “e bine sa iti iubesti vrajmasul”, “e bine nu treci indiferent fata de suferinta altuia”, exista o realitate ce nu o putem schimba doar prin bunele intentii: traim intr-un univers alcatuit din informatie si energie, ce se manifesta in stari, conditii, actiuni si situatii conform legilor karmice.
Altfel spus, exista legi spirituale ce se aplica automat, iar in spatele lor exista doua aspecte importante ale vietii noastre:


PLATILE KARMICE si LIBERUL ARBITRU.

Dar sa le luam pe rand si sa intelegem mai intai…


DE CE E NECESARA PRACTICA RUGACIUNII.

Orice ar face omul, oricat de bine intentionat ar fi, nu poate face nimic fara voia, acordul si ajutorul lui Dumnezeu. A te ruga, inseamna in primul rand, o dovada de smerenie, cu sensul de recunoastere interioara a puterii divinie, care este in noi toti, dar si in jurul nostru si a faptului ca Dumnezeu ne este superior. El a creat planete, galaxii, ceruri, sau altfel spus lumi vazute si nevazute, a creat omul si multe alte tipuri de fiinte insufletite. Omul ii seamna, omul poate crea multe, insa aria lui de creatie este limitata, la propriul destin, la propria viata. A lui si a celor din jur.
A te ruga inseamna a face legatura dintre puterea divina care se afla practic in interiorul ADN-ului nostru, si puterea divina cosmica. Altfel… luptam cu viata singuri. Si e mai greu.


CAT DE EFECIENTA ESTE O RUGACIUNE

Aici intervine puterea personala a fiecaruia, altfel spus zestrea karmica. Unii cu un trecut bogat in ale spiritualitatii vin deja cu un nivel de constiinta mai inalta si uneori cu ceea ce in mod popular se numeste har. Exista oameni cu har, adica cu darul de a lua legatura mai usor cu Dumnezeu. Cu puterea de a-si face implinite rugaciunile.
Altii vin cu incarcaturi negative, iar rugaciunea le este necesara, insa eficienta ei este scazuta, cel putin la inceput. Le trebuie exercitiu, practica in rugaciune, si mai ales iubire de divinitate, insistenta si rabdare.
In anumite cazuri, rugaciunea poate tine loc de plata karmica. Ea consta intr-o alegere
constienta de a-si plati greselile trecute, prin dedicarea unui anumit timp din viata rugaciunii.
De ce ii trebuie lui Dumnezeu acest lucru?
Nu-I trebuie. Insa sulfetului uman ii trebuie. Pentru ca el, astfel, isi reface legaturile cu
energia divina din interiorul si din exteriorul sau. Isi afirma astfel intentia de a respecta legile cosmice, recunoasterea greselilor si recunoasterea suprematiei Creatorului. Deci, rugaciunea, este de folos sufletului uman, nu Entitatii cosmice inteligente numita Dumnezeu.
Cand vorbim despre eficienta unei rugaciuni, vorbim in general, nu avem in vedere doar
rugaciunea pentru altul.


DE CE NU ESTE EFICIENTA UNEORI RUGACIUNEA PENTRU ALTUL?

Din patru grupuri de motive, luate toate la un loc, sau luate alternativ:

1. Persoana pentru care ne rugam este multumita de sine si nu doreste sa se schimbe.
Unele secrete ale lumii spirituale
"Materia este derivata din minte, si nu mintea din materie"- Cartea tibetana a marii eliberari -
"Tu esti intregul univers. Tu esti in tine si totul este in tine. Soare, luna si stele se invirt in tine." - Swami Muktananda -
Lumea spirituala este lumea unde totul este posibil. Este Lumea din care se naste realitatea. poate exista in planul fizic, daca nu a fost intii nascut in Lumea spiritului. Dar cine determina ce si cum se naste? Sau mai bine spus in ce masura putem controla aceasta Lume? Este numai lumea lui Dumnezeu sau ratacesc prin ea si alt tip de
entitati apartinand altor lumi? (continuarea aici)
Considera ca este bine asa cum este, si continua in mod constient acelasi comportament gresit pentru care altul se roaga sa nu-l mai faca. De exemplu: sa bea in continuare, sa fumeze, sa leneveasca, sa duca o viata sexuala dezordonata dincolo de legile morale si divine, sa-i atace pe altii, etc.

2. Cel care se roaga pentru altul nu doreste decat sa-si impuna in viata acestuia propria vointa.

3. Persoana pentru care ne rugam, nu se roaga niciodata, este atee, nu are nici o dorinta de a se apropia de Dumnezeu, nu crede, nu il intereseaza nimic legat de viata spirituala. Pur si simplu nu vrea, nu considera eficienta aceasta practica, cu toate ca are probleme in viata, in general de natura karmica, i s-a spus ce trebuie sa faca, dar continua sa refuze orice fel de rugaciune.
Considera ca nu greseste cu nimic, ci doar ca a avut ghinion, ca ceilalti sunt vinovati pentru situatia sa, neconstientizand astfel ca toti suntem creatorii propriei noastre vieti. Ca venind cu o karma grea, o putem schimba prin rugaciune. O astfel de persoana nu isi poate invata lectiile karmice, in consecinta nu poate evolua.
Iar unicul interes al Universului este sa evoluam spiritual, nu doar sa ne simtim bine pe
Pamant. Viata pe Pamantul scoala, nu este o vacanta, desigur acest ultim aspect este permis, posibil si realizabil in anumite conditii, si anume, atunci cand iesim din platile karmice.

4. Cel pentru care ne rugam, crede si practica si el rugaciunea. Insa cel care se roaga pentru altul, are el insusi propriile greseli karmice, deci un program de viata. El se poate afla in una din urmatoarele situatii:
- fie nu are putere in rugaciune, datorita greselilor din vietile trecute, sau din alta viata,
- fie are o legatura karmica cu cel care se roaga pentru el, legatura ce poate consta intr-o plata karmica de suferinta, intr-o lectie de rabdare, de iubire sau de alt gen. Lucru ce ii priveste pe amandoi, iar lantul karmic nu se poate rupe decat in anumite conditii, si invatand anumite lectii. Caz in care rugaciunea poate aduce intelepciunea necesara rezolvarii situatiei, constientizarea problemei, inspiratie, intuitie si in timp… schimbarea dorita.
- Fie persoana pentru care ne rugam are o karma grea, liber aleasa din perspectiva sa de spirit, altfel spus, inainte de intrupare, caz in care rugaciunea altuia nu poate decat sa ii faca suferinta mai usoara si nicidecum sa-i schimbe total viata si situatia.

5. Cel care se roaga pentru altul o face pentru ca vrea gloria lumii. Adica se roaga pentru a demonstra celuilat sau altora ca „el poate”, ca el e „mai bun” ca „are o relatie deosebita cu Dumnezeu” sau har si sfintenie.
Sau nu are nici o empatie pentru celalalt, ci se roaga pentru a-i demonstra lui Dumnezeu cat e el de bun. E bine de stiut, glasul mandriei, nu ajunge sa fie ascultat de Dumnezeu.
Cel care se roaga, este o persoana de vibratie joasa, birfitoare, invidioasa, altfel spus fara a avea un nivel ridicat de constiinta, si uneori gandul repetat care o anume persoana, fie el si sub foarta de rugaciune acesteia chiar ii poate dauna.

CAND ESTE EFICIENTA RUGACIUNEA PENTRU ALTUL.

Este eficienta atunci cand:
- persoana pentru care ne rugam practica si ea rugaciunea; Energiile se unesc, iar vorbele lui Iisus devin adevarate: „Unde sunt doi si se roaga acolo voi fi si Eu.”
- persoana pentru care ne rugam se afla intr-o situatie in care nu se poate ajuta singura,
respectiv boala grava, accident;
- cand cel pentru care ne rugam este copil, handicapat, prea batran.
- cand suntem datori fata de acea persoana, fie chiar si cu o rugaciune, nu trebuie sa stim asta, dar o simtim. Lucru nevazut, insa extrem de important.

RASPUNSUL LUI DUMNEZEU
Dumnezeu ne asculta intotdeauna rugaciunile. Uneori ne raspunde rapid, alteori pot trece ani, sau sa ne rugam o viata degeaba.
Uneori lipsa unui raspuns pozitiv, ne conduce spre o situatie mai buna. Alteori ne conduce spre intelegerea unei lectii karmice.
Exista rugaciunea de prelure a pacatelor, in mod voluntar, de catre cel ce se roaga catre
celalalt.
Dar exista si preluarea de energii negative atunci cand insistam sa ajutam pe cineva care nu doreste sa fie ajutat, care reneaga pe Dumnezeu, sau care persista in greseala constient. La fel este si atunci cand cerem ceva injust, incorect, imoral. Mai simplu spus, atunci cand insistam mult in a ne ruga pentru a ajuta pe cineva sa faca rau sau sa-si faca rau. Chiar daca noi sau el, nu stim ca ceea ce cerem e rau din punct de vedere spiritual. Sufletul stie, un sentiment apasator de neliniste, tot vom avea.
Inainte de a ne ruga pentru altii, e necesar sa stim sa ne rugam pentru noi. E necesar sa avem noi o inima curata si iubire pentru Dumnezeu.
O persoana cu o constiinta inalta, cu practica in rugaciune, iar practica se face in ani, detine mult mai multa putere de a schimba realitatile din viata sa, dar si implicit pe ale celor din jurul sau.

Binecuvantare
Binecuvantat fii Tu Doamne… si binecuvantate fie fiintele, creatiile Tale.
Binecuvantat fie Cerul… si binecuvantat fie Pamantul.
Binecuvantat fie Soarele si binecuvantata fie Luna… si fiecare zodie pusa de Dumnezeu pe instelatul Cer.

Atunci cand dorim sa schimbam o situatie in care suntem si noi si altii implicati, ii vom
schimba pe acestia, schimbandu-ne in primul rand pe noi. Este un adevar constatat. Uneori rugaciunea insasi ne va lumina mintea si ne va arata daca si cand trebuie sa renuntam a ne ruga pentru ceva.
Informatia, energia si fizica cuantica sunt realitati cu care jonglam fara sa stim, fara sa vrem.
Ele apartin lumii nevazutelor, dar lumea noastra nu e decat o umbra, o proiectie, a adevarului ce-l construim in interiorul nevazutului din noi.
Sa nu uitam, rugaciunea e o necesitate a sufletului si o slava adusa puterii divine din cosmos si din noi, o necesitate din pacate mult prea des neglijata.

Atunci cand dorim sa schimbam o situatie in care suntem si noi si altii implicati, ii vom
schimba pe acestia, schimbandu-ne in primul rand pe noi. Este un adevar constatat. Uneori rugaciunea insasi ne va lumina mintea si ne va arata daca si cand trebuie sa renuntam a ne ruga pentru ceva.
Informatia, energia si fizica cuantica sunt realitati cu care jonglam fara sa stim, fara sa vrem.
Ele apartin lumii nevazutelor, dar lumea noastra nu e decat o umbra, o proiectie, a adevarului ce-l construim in interiorul nevazutului din noi.
Sa nu uitam, rugaciunea e o necesitate a sufletului si o slava adusa puterii divine din cosmos si din noi, o necesitate din pacate mult prea des neglijata.

Carla von Vlad

preluare de pe sursa:
http://www.lumeaspirituala.ro/spiritualitate/rugaciunea-altuia.htm

20 decembrie 2011

Radu Ille Colinda-mi, Doamne!



 




























preluare de pe sursa: http://filme.bizi.ro/filme-despre-craciun/radu-ille-colinda-mi-doamne-p9f36407u0o4.html

30 noiembrie 2011

O nouă zi liberă. Sărbătoarea Sf.Andrei a fost adoptată tacit de Senat

Propunerea legislativă care prevede ca ziua de 30 noiembrie, când este sărbătorit Sfântul Andrei, să fie declarată sărbătoare naţională şi zi nelucrătoare a trecut miercuri de Senat prin adoptare tacită, transmite Agerpes. Proiectul merge la Camera Deputaţilor.

Senatorii din Comisia pentru muncă au întocmit un raport de respingere a propunerii de lege, care este iniţiată de senatorul PNL Emilian Frâncu.

Acesta a declarat, pentru Agerpes, că propunerea legislativă urmează să fie transmisă în forma iniţiatorului Camerei Deputaţilor, care este Cameră decizională în acest caz.

Plenul Senatului a respins, luni, o solicitare de prelungire la 60 de zile a termenului de dezbatere pentru o iniţiativă legislativă care viza declararea zilei de 30 noiembrie, Sf. Andrei, ca sărbătoare naţională.

Anterior votului, liderul senatorilor PNL, Puiu Haşotti a cerut respingerea solicitării de prelungire, reamintind că există două proiecte legislative în acest sens, unul al cărui termen de adoptare tacită era miercuri, iniţiat de Emilian Frâncu (PNL), Liviu Titus Paşca (PNL) şi Mircia Giurgiu (PDL), iar celălalt de parlamentari PDL.

La sfârşitul lunii mai, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, a transmis Parlamentului o scrisoare în care solicita ca ziua de 30 de noiembrie să fie declarată printr-o iniţiativă legislativă sărbătoare legală nelucrătoare.

Pe 18 octombrie, Comisia pentru muncă a Senatului a respins proiectul de lege inițiat de senatorul PNL Emilian Frâncu care prevedea modificarea Codului muncii, astfel încât ziua de 30 noiembrie să fie declarată sărbătoare nationala si zi nelucratoare.

Pe 31 octombrie, presedintele Traian Băsescu i-a spus Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, că a luat notă de propunere. "Prea Fericirea Voastră Daniel, vreau să spun că am luat notă de ce avem de făcut pentru 30 noiembrie. Să sperăm că anul viitor va fi o realitate - până la urmă ne-a creștinat Apostolul Andrei si merită din plin să avem o zi de sărbătoare", a declarat Traian Băsescu.


preluare de pe sursa:

Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sfântul Apostol Andrei

În ultima zi a lunii lui brumar, credincioşii ortodocşi îl preacinstesc pe Sfântul Apostol Andrei, întâiul lor ocrotitor spiritual, cel care a propovăduit creştinismul pe meleagurile geto-dacice din Dobrogea. Iniţiat să scrie şi să citească Legea şi cărţile profeţilor chiar din copilărie, Sfântul Andrei rămâne un martor de seamă la cele mai de importante evenimente din zorii creştinismului.

Evanghelia după Ioan aduce mărturie că Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. În această calitate, el a asistat la botezul Mântuitorului şi la alegerea celorlalţi apostoli.

Împreună cu fratele său Simon-Petru a fost martor la minunile săvârşite de Iisus şi L-a urmat pe Acesta când le-a adresat îndemnul: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. Iar cei doi fraţi, pescari de meserie, au mers după Hristos şi au propovăduit împreună Evanghelia în Sciţia (teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră) şi dincolo de Prut.

Tradiţia potrivit căreia Sf. Andrei a predicat pe teritoriul locuit de sciţi a fost preluată în Istoria bisericească a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei. Părintele nostru spiritual, Sfântul Andrei, a suferit când a fost decapitat Sfântul Ioan Botezătorul, a fost alături de Iisus la Cina cea de Taină, a plâns la moartea
Mântuitorului, dar s-a întărit în credinţă la Învierea Lui.

După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Andrei a predicat Evanghelia lui Iisus în misiunea sa de creştinare în Georgia, în Armenia, în sudul Basarabiei şi a ajuns în Dobrogea de azi, fiind singurul apostol al Domnului Hristos care a converit la creştinism populaţia geto-daco-romană din cetăţile acestui ţinut. De la urcarea lui Decebal pe tronul Daciei, raporturile cu Roma s-au înrăutăţit. Cu toate acestea, Sfântul Andrei a hirotonit episcopi şi preoţi în Dobrogea, iar peştera unde acesta a trăit (în comuna Ion Corvin din judeţul Constanţa) a fost primul lăcaş de cult din ţara noastră şi poarta de intrare a creştinismului.

Apostolul şi-a continuat misiunea de creştinare în Bulgaria, în Macedonia şi în Grecia. În oraşul Patras el a zăbovit mai bine de doi ani. În tot acest timp, Sfântul Andrei a reuşit s-o convertească la creştinism şi pe Maximilia, sora lui Egheat, cel mai puternic persecutor al creştinilor din acele timpuri. Pentru cei care se închinau în faţa idolilor, convertirea Maximiliei a fost un neaşteptat afront, care trebuia pedepsit. Biciuit şi pironit pe crucea în formă de X pe care o purta cu sine, Sf. Andrei a sfârşit muceniceşte într-o zi de 30 noiembrie, în anul 87, iar potrivit altor surse, în anul 97, la vârsta de 90 de ani.

În jurul acestei sărbători, numită în popor Moş Andrei, Indrea , Cap de iarnă sau Ziua Lupului, au înflorit o serie de tradiţii practicate de români de-a lungul multor generaţii, din moşi-strămoşi, pentru sporul casei lor şi pentru sănătate:

Belşug din moşi-strămoşi

În ajunul sărbătorii Sfântul Andrei, cel care deschide luna darurilor, este de bun augur ca în fiecare cămin să se pună la încolţit o cană cu grâu, lângă o icoană a Sfântului Andrei. Dacă nu aveţi o astfel de icoană, puteţi confecţiona singuri din carton o cruce în formă de X. Grâul îl puteţi semăna în ajunul sărbătorii până a doua zi la ora 24, udându-l cu grijă, până la Anul Nou. Atunci îl daţi păsărilor, dar nu-l aruncaţi la gunoi. Ritualul acesta anticipează cât de prosper va fi anul în care vom păşi. Dacă este verde şi des , să fiţi siguri că ne vom bucura de multe împliniri.

Cum se alungă ghinionul

În ajunul sărbătorii, gospodinele întorc vasele cu gura în jos, pentru a alunga spiritele, care alungă belşugul din casă şi din localitatea unde se află căminul gospodarului care practică ritualul.

În familiile unde necazurile sunt tot mai numeroase, în special în Basarabia, în Moldova şi în Transilvania, gospodarii aduc în casele lor o icoană a Sfântului Andrei pentru a alunga duhurile necurate, bolile şi paguba. Icoana trebuie sfinţită în ziua praznicului.

De Sântandrei îţi afli ursita

Tinerele necăsătorite prepară în ajunul sărbătorii „Turtica de Andrei”. Asceasta se prepară din făină de grâu, apă, multă sare şi se coace pe plită. Se mănîncă în acea seară, după ce tânăra adresează o rugăciune Sfântului Apostol, să-i fie de folos. Băiatul care apare în vis şi-i aduce o cană cu apă, care să-i potolească setea, o va cerea de soţie în anul ce vine.

Bucatele cu usturoi atrag norocul

Gospodinele care prepară multe bucate care conţin usturoi, vor petrece cu bine iarna. Unii credincioşi ajunează până la amiază, ca să fie iarna blândă, anul îmbelşugat, să aibă noroc în carieră, să se bucure de longevitate şi de sănătate deplină.

Acum, la ţară, se poartă funia cu usturoi la brâu, toată ziua . Ritualul, se spune, apără de boli, alungă primejdiile şi duşmanii şi aduc peţitorii în casă.

În această zi, nu se împrumută nici un obiect din casă şi la sate se fac descântece pentru recuperarea pagubei şi a obiectelor pierdute .

Pentru ca pomii să rodească

În ziua praznicului, în livezi se lipesc cruci făcute din ceară pe scoarţa pomilor care nu mai dau rog bogat .

Pâinea, simbolul belşugului

În ajunul sărbătorii, gospodinele fac o pâine mare, o pun pe un ştergar alb, iar lângă pâinea mare şi rumenă se pune o monedă de argint. Prin împlinirea acestei datini, tradiţia populară spune că în acea gospodărie va fi belşug, sănătate şi armonie.

Untura şi sarea vitelor pentru sporul laptelui

La ţară se îngroapă în grădină un drob de sare, alături de o oală de lut umplută cu untură. Ulcica respectivă stă îngropată în pământ până la Sf. Gheorghe. În ziua acelui praznic, se dezgroapă cele două „leacuri”. Se amestecă untura cu sarea şi cu această pomadă gospodinele ung ugerele vacilor şi mai pun şi în mâncare un strop din acest leac, în fiecare zi, până la Sf. Gheorghe. Există convingerea că ritualul alungă farmecele făcute pentru ca vacile să nu aibă lapte.

Lupul este sprinten în această zi; este singura zi din an când lupul reuşeşte să-şi întoarcă gâtul. De aceea, în zonele de munte, gospodarii nu se duc în pădure după lemne şi păsările rămân închise în coteţe pentru a scăpa de primejdie.
click.ro

preluare de pe sursa:

Sfantul Andrei - Apostolul romanilor


Sfantul Apostol Andrei este sarbatorit pe data de 30 noiembrie. S-a nascut in Betsaida Galileia, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret, in nordul Tarii Sfinte. Din Sfanta Scriptura aflam ca era fratele lui Simon Petru. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Avand in vedere ca Andrei era evreu, nu stim cu certitudine daca numele Andrei era numele sau real (acesta fiind de origine greceasca). Potrivit cercetatorilor, numele Andrei era destul de prezent printre evrei, inca din perioada sec. II-III d.Hr.

Pentru romani, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se sustine ca acest nume -  Apostolul Lupilor - deriva din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar si de la simbolul lor - lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun ca acest animal a fost alaturi de daci la caderea Sarmizegetusei si ca cel care era capetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Pestera care i s-a oferit ca adapost.


Sfantul Andrei - ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Andrei, inainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dorinta de a-L urma pe Hristos se naste in el, in momentul in care Sfantul Ioan rosteste cuvintele: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). Insa, chemarea sa la apostolie se face mai tarziu si este relatata de Sfantul Evanghelist Matei : "Pe cand Iisus umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: "Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20).


Cand mai este Andrei mentionat in Scriptura?

Scriptura il descopera pe Andrei la inmultirea painilor si a pestilor (Ioan 6, 8-9) si dupa  invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, ii spune lui Hristos ca niste elini, veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, doresc sa-L vada (Ioan 12, 20 - 22).


Unde a vestit Sfantul Andrei invatatura lui Hristos?

Potrivit traditiei, teologilor si istoricilor,  Sfantul Apostol  Andrei a  fost  primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci. In Istoria bisericeasca, Eusebiu de Cezareea (+ 339/340) afirma: "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia". Calendarul gotic (sec. al IV-lea) si Martirologiile istorice occidentale (sec. VIII-IX) sustin si ele ipoteza misiunii Sf. Andrei in Scitia. Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata si de scriitori bisericesti.

De exemplu, calugarul Epifanie (sec. VIII), in "Viata Sfantului Apostol Andrei", afirma ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii. Sinaxarul Bisericii constantinopolitane mentioneaza ca Andrei "a predicat in Pont, Tracia si Scitia". Dupa un alt izvor, pastrat in acelasi Sinaxar, Sfantul Apostol Andrei ar fi hirotonit ca episcop la Odyssos sau Odessos (Varna de azi), pe ucenicul sau Amplias, pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 30 octombrie. Probabil este Amplias cel amintit de Sfantul Apostol Pavel in epistola catre Romani (16, 8). Prezenta colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, inchinate Sfantului Andrei, intaresc credinta ca acesta a vestit Evanghelia lui Hristos in tara noastra.


Moastele din Patras

Sfantul Andrei a murit ca martir la Patras. Desi noua ne este cunoscuta traditia care afirma ca Apostolul Andrei a murit pe o cruce in forma de X, se sustine ca aceasta traditie dateaza din secolul al XIV-lea. Nu se cunoaste data martirizarii. Unii istorici il fixeaza in timpul persecutiei imparatului Nero, prin anii  64-67, altii in vremea persecutiilor initiate de Domitian (81-96).

In anul 357, moastele Sfantului Andrei au fost asezate in
Biserica Sfintilor Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfintirii acestei biserici. Cardinalul Petru de Capua va duce moastele Sfantului Andrei in Italia, in catedrala din Amalfi, in timpul Cruciadei a IV-a. In anul 1462, in vremea papei Pius al II-lea, capul Sfantului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus in Catedrala din Patras, in biserica cu hramul Sfantul Andrei.


Pestera Sfantului Andrei

Pestera in care se crede ca a vietuit Sfantul Apostol Andrei, cat timp a propovaduit pe teritoriul romanesc, se afla la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judetul Constanta. In actuala biserica din pestera, in pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit initial in piatra, despre care traditia spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei. In vara anului 1944,

Pestera transformata in biserica a fost sfintita de catre Episcopul Tomisului, Chesarie Paunescu. La scurt timp dupa aceasta, trupele rusesti invadatoare au distrus-o. Abia dupa 1990, prin ravna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refacuta si redata cultului. Astazi, mii de credinciosi vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trait Apostolul Andrei.


Sfantul Andrei - Ocrotitorul Romaniei

Sfantul Sinod al Biserici Ortodoxe Romane a hotarat in anul 1995 ca sarbatoarea Sfantului Andrei sa fie insemnata cu cruce rosie in calendarul bisericesc, iar in anul 1997 Sfantul Andrei a fost proclamat "Ocrotitorul Romaniei". Ziua de 30 noiembrie a fost declarata sarbatoare bisericeasca nationala.

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Apostol Andrei !

Adrian Cocosila
preluare de pe sursa: