Combustia spontana – focul launtric

 bilderberg sunt vantati  

Combustia spontana ocupa un loc privilegiat in panoplia fenomenelor stranii, data fiind pozitionarea sa pe linia subtire dintre misticism si stiinta, motiv pentru care o accepta atat entuziastii paranormalului, cat si comunitatea stiintifica.

Daca explicarea acestui fenomen este simpla, cauzele care stau la baza lui continua sa lase loc speculatiilor. Oamenii de stiinta nu au putut ignora numeroasele dovezi de combustie umana spontana acumulate de-a lungul timpului.

O definitie, doua perspective diferite

Ce anume diferentiaza un corp supus combustiei spontane de unul mistuit intr-un incendiu obisnuit? Unul dintre cei mai impatimiti investigatori ai fenomenulului de combustie spontana, Larry Arnold, descrie fenomenul ca fiind procesul prin care o persoana se aprinde dintr-o data fara a intra in contact cu o sursa de foc exterioara si apoi poate fi transformata in cenusa, pe cand materialele inflamabile din apropiere, in mod paradoxal, scapa nearse aproape deloc.

Dictionarul Oxford noteaza o definitie asemanatoare a combustiei interne: fenomenul in urma caruia materia organica ia foc fara vreo cauza aparenta, in special prin intermediul caldurii generate de oxidarea rapida din interiorul organismului. O alta definitie a combustiei afirma ca aceasta consta in aprinderea unei mase fara ca ea sa fi intrat in contact cu o alta masa care arde.

Chiar daca si-a gasit loc printre paginile unui dictionar reputat, combustia spontana ramane un fenomen din sfera paranormalului, insa unul pe care stiinta si-l disputa de ceva vreme cu credinta oamenilor in miraculos sau in pedeapsa divina.

O tipologie

Fenomenul are o serie de caracteristici care il diferentiaza de orice alt fel de combustie:

* Arderea nu are niciodata loc fara declansator (conform teoriei candelei, o sursa de aprindere este intotdeauna prezenta in vecinatatea victimei).

* Corpul supus combustiei spontane prezinta, de obicei, arsuri mult mai severe; arsurile nu sunt distribuite uniform pe corp; extremitatile pot ramane neatinse, in timp ce trunchiul este adesea complet pulverizat, oasele fiind transformate in cenusa.

* 80% dintre cazurile de combustie spontana au ca victime femei, dintre care majoritatea sunt fie supraponderale, fie alcoolice. Moartea survine, de regula, dupa ce victima a consumat alcool.

* Arderea este localizata in corp. Obiectele din jur si, deseori, hainele victimei raman neatinse de foc.

* Podeaua din jurul cadavrului ramane, in cele mai multe cazuri, acoperita de un lichid vascos, galben, uleios si urat mirositor.

* Toate cazurile s-au petrecut in spatii inchise. Victima este intotdeauna singura pentru lungi perioade de timp. Martorii din apropiere nu aud niciodata sunete, urlete de durere sau strigate de ajutor.

Stiinta sau…

Circumstantele in care se petrec aceste combustii spontane sunt ele insele misterioase. Cel mai des fara martori si mai ales, fara supravietuitori. In majoritatea cazurilor, victimele erau supraponderale si aveau un viciu, fie ca e vorba de tigari, fie de alcool. Pana aici, nimic paranormal. Ceea ce nu a putut fi explicat inca de la inceput este cum poate lua foc un corp uman, brusc, fara o sursa puternica exterioara si mai ales, cum poate arde atat de repede si cu asemenea putere, insa fara a afecta lucrurile din jur?

O echipa constituita in 1996 si alcatuita din experti in incendii a inceput investigarea catorva dintre cele mai recente cazuri de combustie spontana. Punctul de plecare a cercetarilor avea sa adanceasca, insa, si mai mult misterul. In crematoriile umane, desi temperaturile ating valori extrem de ridicate, oasele nu ard in intregime; de cealalta parte, combustia spontana incinereaza cu o asemenea eficienta, incat oasele sunt prefacute complet in cenusa.

Stiinta a gasit o explicatie, insa argumentele nu sunt chiar imbatabile. Oamenii de stiinta incearca sa descrie producerea fenomenului prin intermediul efectului de candela. Scenariul este urmatorul: este necesara o sursa cat de mica de caldura, spre exemplu, cea provocata de o tigara aprinsa, pentru ca focul sa arda hainele si pielea, suficient cat sa elibereze grasimea subcutanata. Aceasta va juca rolul unui combustibil, iar corpul va arde atata timp cat va fi grasime. In sustinerea acestei teorii par sa vina faptul ca in majoritatea cazurilor, membrele erau mai putin afectate, in vreme ce trunchiul era ars integral. Mai mult decat atat, unul dintre semnele care indica o combustie spontana este prezenta unei substante galbui, grase si urat mirositoare, ceea ce nu este altceva decat grasimea arsa.

In anii ‘80, doctorul John de Haan, de la Institutul Criminalistic din California, a avansat ipoteza potrivit careia cauza combustiei spontane ar putea fi topirea grasimii corporale. Deoarece porcii poseda tesut adipos asemanator celui uman, doctorul Haan a utilizat in experimentele sale un porc mort, pe care l-a infasurat intr-o patura si a picurat deasupra o cantitate redusa de petrol. Astfel ambalat, cadavrul a fost introdus intr-o incapere tinuta sub observatie si i s-a dat foc. Dupa cinci ore, ramasitele erau similare celor rezultate in urma combustiei umane spontane, in timp ce obiectele din camera ramasesera neatinse de flacari.

((desi experimentul facut de o echipa pe viu, televizat, si repetat de cateva ori, a avut un alt rezultat…camera luase foc, in timp ce porcul statea bine merci, la pastrare, infofolit in patura, asa ca ideea ramane, inca, invaluita in mister…))

Desi inovator, experimentul ignora complet conditiile in care mai multe persoane au asistat pe viu la combustii spontane. Povestile acestora contrazic teoria efectului de candela, ducand mai departe aura de mister a celor care pier arsi de teribilul foc interior.

…paranormal?

Cunoscuta si semnalata de sute de ani, combustia spontana a primit si alte explicatii, dintre care una sustinea ca o persoana ar putea izbucni in flacari din pricina unor acumulari prea mari de furie sau din pricina consumului excesiv de bauturi spirtoase. Focul ar mistui pe dinauntru individul in cauza, trasformand corpul in cenusa in doar cateva minute. Toata temelia de argumente aparent solide ale acestei teorii este, insa, corodata de un detaliu uimitor: in timp ce corpul arde ca o torta, mediul din apropiere (inclusiv hainele) ramane intact!

Cu alte cuvinte, corpurile izbucnesc in flacari fara vreo cauza exterioara, cand, se stie, in conditii normale, corpul uman arde greu, deoarece este alcatuit, in proportie de aproximativ 80% din apa.

In scopul arderii ramasitelor umane, crematoriile folosesc cuptoare incalzite la temperaturi intr-atat de ridicate, incat daca ar fi posibil ca ele se produca cumva intr-o casa, ar arde-o din temelii si ar afecta si imprejurimile. Si cu toate acestea, chiar si in crematoriu oasele nu ard complet, asa cum se intampla in cazul misterioasei combustii spontane. Dar aceasta nu este singura nepotrivire in ceea ce priveste teoria efectului de candela. In cazurile semnalate, combustia propriu-zisa dura foarte putin, insa indeajuns incat sa mistuie trupul.

Ori in crematorii, durata de ardere este de cateva ore, spre deosebire de cele cateva zeci de minute cat dureaza ciudatul fenomen. In toata istoria scrisa a combustiei interne au existat foarte putini martori. Insa si mai putini supravietuitori…

Supravietuitorii

Unul dintre putinii norocosi este Jack Angel, ((nume interesant)) un comis-voiajor prosper, care in 1974 s-a trezit in camera sa de hotel cu arsuri serioase.

La spital, medicii au avut surpriza sa descopere arsuri interne grave, insa fara ca pacientul sa fi fost afectat de vreo sursa externa. Intr-un alt caz, persoana in cauza a realizat ca arde efectiv pe dinauntru, ceea ce, probabil, i-a salvat viata.

Profesorul de matematica din cadrul universitatii Nashville a vazut cum ii tasneste din picior o flacara albastra si stralucitoare pe care a reusit sa o opreasca cu palmele, un gest disperat de a stinge focul care izvora din… interior.

Desi pana in prezent s-au semnalat zeci de cazuri, putini dintre cei care au trecut printr-o asemenea experienta au supravietuit pentru a furniza detalii menite sa ofere noi indicii asupra acestei enigme numita combustia interna.

preluare de pe sursa:

http://piatza.net/combustia-spontana-focul-launtric/

Combustia umana spontana

<#fff>Combustia umana spontana reprezinta aprinderea sau fumegarea corpului in absenta unor surse externe de ardere. In combustia spontana clasica, arderea corpului este mai completa decit ar putea fi obtinuta chiar si in interiorul unui crematoriu.

Scurt istoric
In ultimii 300 ani s-au inregistrat peste 200 cazuri. Prima relatare demna de incredere pare sa dateze din 1673, cind francezul Jonas Dupont a publicat o colectie de astfel de cazuri. El a fost motivat de cazul Nicole Millet, in care un barbat a fost acuzat de uciderea sotiei sale, dar a fost declarat nevinovat, dupa ce judecatorii s-au lasat convinsi ca femeia a murit in urma unei combustii spontane. Cenusa numitei Millet, o betiva recunoscuta din Paris, a fost gasita in patul ei de paie, impreuna doar cu craniul si citeva din oasele degetelor. Rogojina pe care a adormit victima era aproape intacta!
Pe 9 aprilie 1744, Grace Pett, o alcoolica de 60 ani, din Ipswich, Anglia, a fost gasita de fiica ei pe podea “precum un bustean consumat de foc, fara vreo flacara aparenta”. Hainele din apropiere erau intacte. In dimineata zilei de 2 iulie 1951, vaduva Mary Hardy Reeser, 67 ani, din St. Petersburg, Florida, a fost gasita in apartamentul ei, redusa doar la o gramada de cenusa, craniul si piciorul sting fiind intacte. In raportul politiei s-a inregistrat ca vaduva ar fi fumat, iar tigara a provocat aprinderea camasii sale din materiale sintetice, deci usor inflamabila. Medicii legisti au observat insa ca temperatura necesara pentru o asemenea ardere a corpului – peste 3000 grade Celsius – ar fi trebuit sa provoace distrugeri grave apartamentului. In realitate, pagubele au fost minime: doar tavanul si partea de sus a peretilor erau acoperite cu funingine. Cazul a devenit unul de referinta in cartile pe tema combustiei umane spontane.
Pe 18 mai 1957, Anna Martin, 68 ani, din Philadelphia, Pennsylvania, a fost gasita incinerata, raminind doar papucii si o portiune din bust. Medicii legisti au estimat ca temperatura a atins intre 1700 si 2000 grade Celsius. Cu toate acestea, citeva ziare aflate la mai putin de un metru de victima au ramas intacte. In 1944, Peter Jones a supravietuit si a povestit ulterior ca nu a simtit nici un fel de caldura si nici nu a observat vreo flacara. Nu a putut observa decit fum. In plus, nu a simtit nici un fel de durere.
Pe 5 decembrie 1966, cenusa doctorului Irving Bentley, 92 ani, din Coudersport, Pennsylvania, a fost gasita in baie, doar o portiune din picior fiind neatinsa. Vopseaua din apropiere nu a fost afectata.

Teorii despre combustia umana spontana

1. Alcoolismul – multe dintre victime erau alcoolice. Dar, experimentele au demonstrat, inca din secolul al XIX-lea, ca, desi imbibata cu alcool, carnea nu arde la temperatura extrem de ridicata asociata cu fenomenul combustiei umane spontane.
2. Depuneri de grasimi inflamabile in interiorul corpului – multe victime erau supraponderale. Dar, la fel de multe erau normale sau chiar slabe!
3. Acumularea de electricitate statica – nicio forma cunoscuta de descarcare electrica nu poate face un corp sa se dezintegreze in flacari.
4. Acumularea unei combinatii de substante chimice explozibile in sistemul digestiv, datorita unei alimentatii gresite.
5. Cimpuri electrice existente in interiorul corpului ar fi in stare sa produca un soi de “scurt-circuit”, astfel incit o reactie atomica in lant ar putea genera o temperatura interna colosala.
Totusi, nicio explicatie satisfacatoare nu a fost gasita pina acum. Combustia umana spontana ramine un mister pentru oamenii de stiinta. Elemente comune surprinzatoare Toate cazurile semnalate s-au petrecut in interior – nici un caz nu a avut loc in aer liber! Victimele erau singure pentru perioade lungi de timp. Martorii aflati in apropiere (camere alaturate) nu au auzit niciodata nici un fel de sunete, precum strigate de durere sau de ajutor.

preluare: http://www.almeea.com/combustia-umana-spontana/