Astăzi s-a întâmplat ceea ce mulţi experţi economici şi propagandişti mediatici considerau absolut imposibil.
Criza a ajuns în “inima” Uniunii Europene. Germania a înregistrat prima licitaţie eşuată de obligaţiuni de stat, ceea ce a provocat un veritabil şoc atât în rândul politicienilor, cât şi al economiştilor germani.
O licitaţie eşuată este un vot de blam la adresa politicii economice germane şi va înmormânta o dată şi pentru totdeauna orice speranţă a ţărilor precum Italia, Spania şi Franţa de a fi salvate cu ajutorul Germaniei. Începând de astăzi, orice participant la pieţele financiare ştie că Germania se află pe lista ţărilor care au nevoie de ajutor şi nu mai este în măsură să ajute pe cineva.
Ce înseamnă o “licitaţie eşuată” şi de ce o “licitaţie eşuată” este un semn de rău augur pentru economia germană? Statele îşi finanţează deficitele bugetare şi îşi “rostogolesc” datoriile acumulate anterior prin vânzarea la licitaţii a obligaţiunilor de stat. Înainte de licitaţie, trezoreria sau ministerul de finanţe anunţă valoarea obligaţiunilor scoase la licitaţie şi parametrii obligaţiunilor scoase la vânzare: randamentul nominal, preţul nominal şi calendarul de plată a cupoanelor, adică a dobânzii. Băncile transmit ofertele de cumpărare şi, de obicei, valoarea pentru care se depun ofertele depăşeşte substanţial valoarea pachetului de obligaţiuni scoase la vânzare.
Raportul dintre valoarea cererii de obligaţiuni şi valoarea ofertei de obligaţiuni se numeşte “bid-to-cover ratio” şi este un indicator important al interesului investitorilor şi al încrederii acestora în forţa financiară a statului emitent. În mod normal, pentru o ţară cu rating investiţional de triplu A, acest raport trebuie să fie mai mare de 2, deşi în perioadele de glorie a economiilor vestice, acest raport depăşea 4, reflectând încrederea care exista faţă de stabilitatea financiară a statelor cu rating investiţional înalt. O licitaţie de obligaţiuni se consideră “eşuată” (“failed”) în condiţiile în care valoarea ofertelor depuse de potenţialii cumpărători este mai mică decât valoarea portofoliului scos la vânzare.
Ieri, statul german a scos la licitaţie un pachet de obligaţiuni cu o valoare nominală de 6 miliarde de euro şi o scadenţă de 10 ani. Din acest pachet, s-au vândut obligaţiuni în valoare de doar 3,644 miliarde de euro, ceea ce este un caz fără precedent în istoria recentă a Germaniei. Se pare că investitorii instituţionali care considerau obligaţiunile germane o investiţie sigură pe timp de criză au ajuns la concluzia că economia germană nu este în măsură să susţină datoria publică şi nu s-au mai prezentat la licitaţie.
Astăzi, se poate spune cu certitudine că criza datoriilor suverane a început să genereze crăpături în fundamentul economiei europene şi piaţa nu mai crede în invulnerabilitatea Germaniei faţă de contagiunea crizei europene. Este remarcabil faptul că piaţa a dat un vot de neîncredere statului german în condiţiile în care Germania nu şi-a dat acordul pentru pornirea tiparniţei Băncii Centrale Europene şi nu a acceptat finanţarea deficitelor bugetare ale Italiei, Spaniei sau Franţei prin emisiuni de eurobonduri garantate de Berlin.
Din perspectiva investitorilor instituţionali, economia Germaniei pare a fi extrem de vulnerabilă chiar dacă Germania încearcă să nu-şi asume datoriile acumulate de restul ţărilor europene şi se opune măsurilor care ar putea provoca o devalorizare rapidă a euro. Dacă Germania nu poate să-şi refinanţeze propriile datorii, atunci nu poate fi nici vorbă de ajutor pentru alte ţări europene. Discursul extrem de dur al Angelei Merkel, care a declarat ieri în Bundestag că “amestecarea datoriilor ţărilor europene prin intermediul eurobondurilor nu va rezolva în vreun fel problema fundamentală a uniunii monetare şi a statelor care s-au obişnuit să trăiască din contul creditorilor” pare a fi rezultatul eşecului licitaţiei de obligaţiuni.
Clasa politică germană nu-şi mai poate permite să acorde sprijin, fie şi verbal, economiei unionale, deoarece economia germană este percepută ca fiind slabă şi orice umbră de îndoială asupra stabilităţii financiare a statului poate conduce la prăbuşirea rapidă şi dramatică a economiei. Spania, Italia, Franţa şi restul ţărilor europene vor rămâne singure în faţa crizei. Scapă cine poate. Pentru guvernul de la Berlin, ultimele evenimente pot fi pretextul perfect pentru luarea unor măsuri drastice şi deloc plăcute pentru partenerii europeni.
Fundamentul Uniunii Europene are crăpături vizibile. Prăbuşirea edificiului european este extrem de aproape.
Economia zonei euro este deja intrată în recesiune, a declarat miercuri Institutul Internaţional de Finanţe /IIF/, remarcând o degradare a conjuncturii economice mai rapide decât se aştepta.
“Situaţia din zona euro a luat o întorsătură gravă în timpul acestei luni. Economia a intrat în ceea ce vedem a fi o recesiune, care nu va creşte decât deficitele bugetare”, a scris această organizaţie bancară mondială într-o notă asupra conjuncturii economice, citată de AFP.
“Datele care ne-au sosit la sfârşitul trimestrului trei şi începutul celui de-al patrulea au fost mai slabe decât se preconizase”, au estimat economiştii organizaţiei, citând şomajul în creştere în Germania şi încetinirea producţiei industriale în toate ţările zonei euro.
IIF se aştepta la o scădere a produsului intern brut al zonei de 2% în ritm anual în al patrulea trimestru al anului 2011, ca şi în primul trimestru al anului 2012. Pentru întregul an 2012, proiecţia sa este o contracţie de 1%.
“Slăbiciunea economiei zonei euro are potenţialul de a se răspândi în restul lumii printr-un anumit număr de canale. Unul dintre cele mai imediate şi mai puternice este sectorul bancar”, a remarcat Institutul.
Bancherii au criticat sever guvernele europene pentru gestionarea de către ele a crizei datoriei publice, estimând că “unele dintre acţiunile lor fac probabil problema mai gravă”.
IIF a inclus acordul pe care el însuşi l-a semnat la sfârşitul lunii octombrie pentru a şterge jumătate din datoria Greciei deţinută de privaţi, deplângând că acesta “a speriat investitorii obligatari” ai pieţelor datoriei ţărilor “periferice”.AGERPRES
Zona euro nu va supravieţui crizei datoriilor suverane în forma actuală, fiind posibilă transformarea într-o uniune monetară mai mică, potrivit majorităţii analiştilor intervievaţi.
Astfel, 14 din 20 de profesori, foşti şi actuali directori de instituţii financiare, institute de cercetări şi consultanţi independenţi consideră că zona euro se va schimba.
O posibilă soluţie ar putea fi transformarea zonei euro într-o uniune monetară cu mai puţini membri, este opinia a zece dintre participanţii la sondaj, în timp ce şapte sunt de părere că Grecia ar trebui exclusă din uniunea monetară.
Doar şase dintre cei intervievaţi cred că zona euro va rezista în forma actuală, chiar dacă liderii europeni nu au decis încă măsurile necesare pentru rezolvarea crizei care sufocă financiar Italia şi Spania, a treia, respectiv a patru mare economie din regiune.
“Zona euro poate şi trebuie să supravieţuiască, dar nu pe traiectoria actuală”, a declarat Jeffrey Sachs, directorul Institutului Pământului al Universităţii Columbia din New York.
Între respondenţi se mai află Martin Feldstein, profesor la Harvard şi profesor emerit la Biroul Naţional pentru Cercetări Economice al SUA, reputatul economist Takatoshi Ito, David Blanchflower, fost director la Banca Angliei, şi Mohamed El-Erian, director la fondul de investiţii PIMCO.
Criza datoriilor a luat miercuri o întorsătură neaşteptată, când o licitaţie de obligaţiuni germane pe termen de 10 ani a atras cea mai slabă cerere de la lansarea euro, provocând temeri că Germania ar putea începe să fie afectată, perspectivă care ar putea schimba strategia celei mai mari economii din Europa.
Participanţii la sondaj şi-au exprimat clar frustrarea din cauza incapacităţii liderilor din zona euro de a folosi resursele vaste avute la dispoziţie pentru rezolvarea crizei.
“În acest moment, cred că trebuie să dea dovadă de voinţă politică pentru o anumită integrare fiscală”, a declarat Francois Bourguigon, director al Şcoala de Economie din Paris şi fost economist şef al Băncii Mondiale.
El a arătat că se poate începe cu o autoritate a zonei euro care să aibă capacitatea să intervină dacă ţările încalcă regulile bugetare de bază.
“Când se va face acest lucru, vor fi posibile emisiuni de euroobligaţiuni şi modificarea regulilor referitoare la Banca Centrală Europeană”, a spus Bourguigon.
Comentariile sale au prefaţat propunerea de miercuri a Comisiei Europene de introducere a unor noi legi care să împiedice ţările să încalce reglementările bugetare. Aceste legi ar putea crea condiţiile pentru emisiunile de obligaţiuni comune.
James K. Galbraith, profesor la Universitatea din Texas, a spus că actualii lideri din zona euro ar trebui să se dea deoparte şi să permită votanţilor să aleagă lideri noi, potriviţi pentru sarcina de a scoate Europa din criză.
“Este nevoie de lideri care cunosc economia reală, înţeleg contabilitatea venitului naţional, au o viziune practică asupra operaţiunilor băncii centrale, nu împiedică achiziţiile mari de obligaţiuni ale BCE şi sunt dedicaţi succesului economic al Europei”, a arătat Galbraith.
Cei 10 analişti care cred într-o uniune monetară mai mică au avertizat că există riscuri de mai multe tipuri.
“Da, ar putea fi viabilă, în principiu. Dar va depinde mult de cine va fi exclus şi în ce condiţii”, a declarat George Magnus, consilier economic la banca de investiţii UBS.
Cinci analişti resping în totalitate crearea unei uniuni monetare mai mici, pe temeiul că nu ar fi funcţională. În prezent, nu este posibil, din punct de vedere legal, ca o ţară să iasă din zona euro.
Mesajul general al participanţilor la sondajul Reuters este necesitatea urgentă a unor măsuri majore de combatere a crizei.
Când nici Germania nu mai reuşeşte să se împrumute, atunci înseamnă că dezastrul din Zona euro este la apogeu. O licitaţie de bonduri nemţeşti cu scadenţa la 10 ani nu a găsit cumpărători în piaţă şi banca centrală a fost nevoită să cumpere.
Germania a vândut datorie guvernamentală de 3,644 miliarde de euro în obligaţiuni la 10 ani la un randament de 2%, faţă de pragul de 6 miliarde de euro propus. Problema este că nu a existat cerere din partea pieţei pentru hârtiile nemţeşti. Pentru a evita un dezastru complet, Bundesbank a intervenit la licitaţie şi a cumpărat de 2,356 miliarde de euro. Chiar şi aşa, licitaţia a fost suprasubscrisă la un nivel de doar 1,1, însă fără aportul Bundesbank ar fi fost la 0,65.
“Este un dezastru complet”, spune Marc Ostwald, analist la compania Monument Securities din Londra, citat de Reuters.
Citat de Bloomberg, Mark Grant, director la Southwest Securities, Florida, se întreabă, după această licitaţia pe care o cataloghează drept dezastruoasă, cine o să mai cumpere datorie în Europa, dacă cea mai puternică ţară are asemenea dificultăţi în a se împrumuta.
Ca urmare a anunţului rezultatului licitaţiei, randmentele cerute de investitori pentru obligaţiunile la 10 ani din piaţa secundară au crescut cu 7% la 2,053% şi euro a pierdut 1% faţă de dolar la 1,377.
Ultimele săptămâni au arătat o aversiune a pieţelor de datorie pentru tot ce nu e hârtie nemţească. Când Banca Centrală Europeană a intervenit în piaţă să cumpere obligaţiuni italiene, cele ale Franţei, Olandei, Austriei sau Finlandei (toate ţări AAA) s-au apreciat şi ele. Când presiunea pe vânzare a hârtiilor Italiei a crescut şi randamentele au luat-o în sus, peste pragul de 7%, obligaţiunile ţărilor enumerate au urmat aceeaşi tendinţă, în timp ce cele ale Germaniei au crescut în valoare. Până acum câteva săptămâni nu exista această sincronizare nefericită. Până acum, pentru investitori a existat o singură ţară puternică în Europa, în rest fiind doar risc.
Însă, de fiecare dată când Germania şi-a asumat mai multe responsabiliăţi financiare pentru a salva euro, finanţele ţării au avut de suferit, fără se se ajungă însă la niveluri dramatice. Punerea în funcţiune a unei pieţe de datorie comună pentru toată Zona euro înseamnă o povară mai mare pe bugetul Germaniei, la fel ca şi asumarea unor garanţii mai mari pentru susţinerea Fondului de bailout.
Dacă licitaţia de astăzi se va dovedi că nu a fost doar un accident, cauzat poate de declaraţiile lui Barroso privind eurobondurile sau de randamentele prea mici, atunci lucrurile se vor precipita. Când investitorii vor fugi de datoria întregii Zone, şi apoi de monedă în sine, ţările europene vor fi nevoite să ia o decizie.
preluare de pe sursa:
