Corporatiile multinationale si sclavagismul modern

 

În prezent, literatura de specialitate ne subliniaza tot mai accentuat importanta corporatiilor transnationale 1, adevarati colosi economici care isi desfasoara activitatea la nivel transfrontalier, principali actori ai procesului de globalizare a activitatii economice.

Mai mult, ni se induce ideea ca evenimentele ce caracterizează începutul acestui al treilea mileniu ar arata că procesul globalizării pieţelor nu ar fi suficient pentru a crea dezvoltarea economică şi social-culturală care se doreşte. De aceea, se spune ca echilibrele economice cer, pentru ca acest proces să funcţioneze unitar, să fie urmat de “globalizarea culturilor”, de integrarea acestora în evoluţia şi dezvoltarea omenirii.

Si totusi, ne intrebam si noi de unde provine impetuasa nevoie a guvernantilor pentru“globalizare”, pentru “etatizare”… de unde, de ce… ?! Oare fiindca este vorba de o maturizare a elitei politice pana acolo incat cu atata ardoare sa-si doreasca binele intregii omeniri sau pentru ca isi doresc pentru sine intreaga guvernare planetara !? Tema de fata isi propune sa caute raspunsul la o asemenea problema.


INCURSIUNE DIN TRECUT SPRE PREZENT

Daca la sfârşitul secolului al XIV-lea existau numerose bănci italiene care isi intenationalizau afacerile, ulterior constatam o implicare, fireste, cointeresata a unor state puternice de dominatie a altor tari si popoare prin intermediul companiilor (Companiile Olandeză şi Indiile de Est Britanică, Compania Muscovy, Compania Africa Regală şi Compania Hudson Bay).

Acestea par sa fi fost modelele incipiente ale corporaţiilor transnaţionale din zilele noastre.

Una dintre primele si cele mai longivive Companii englezești, înființată in jurul anului 1600, la început pentru a face comerț în Indiile de Est dar care a ajuns să facă comerț mai ales în India și China , a fost Compania Indiilor de Est. Desi compania a fost dizolvata dupa o perioada de functionare de peste 250 de ani de activitate, mai precis la 1 ianuarie 1874, vreme îndelungată, a deținut o poziție privilegiată în raport cu guvernul englez și, ulterior, cu cel britanic. A primit adesea privilegii speciale, inclusiv scutiri de taxe și anumite monopoluri comerciale.

Mai mult, pornind de la comert, aceasta companie a ajuns în anul 1757 (după bătălia de la Plassey) să guverneze părți mari din India, exercitând putere militară și asumându-și administrația, renunțând treptat la activitățile comerciale.

In 1670, succesul comerţului cu blănuri de la populatia indigena a determinat fondarea Companiei Golfului Hudson, care a şi primit de la coroana britanică monopolul comerţului cu blănuri în zona bazinului golfului Hudson -Ţara lui Rupert (zona golfului Hudson a fost locuită încă din preistorie de diferite triburi de eschimoşi iar în anul 1610 Henry Hudson a descoperit golful, care va purta numele său, explorandu-i coastele estice). Constatam ca in anul 1870, monopolul comerţului cu blănuri a fost abolit, iar “Ţara lui Rupert” a fost anexată la Canada.

Demna de mentionat este si apariţia cartei corporative ce reflecta atentia pe care Coroana engleza o acorda acestei forme de expansiune si de dominatie.

Carta era practic o favoare din partea Coroanei engleze, care limita răspunderea legală a unui investitor la cuantumul investiţiei sale, drept care nu era recunoscut cetăţenilor individuali.

De asemenea, in cartă erau stabilite drepturile şi obligaţiile specifice corporaţiei, precum şi partea de profit care urma să revină Coroanei.

Procesul de transnaţionalizare insa nu se opreste aici, continua, va duce la apariţia mai multor unei societăţi/companii transnaţionale, însă transnaţionalizarea va merge mult mai departe, miza ei reală reprezentand-o pentru secolele XIX-XX folosirea de pretextul nationalismului, apoi depasirea acestuia şi, in sfarsit, incercarea de a construi o noua era postnaţionalista care sa cuprinda toate sectoarele vietii umane.

Pentru aceasta se simtea nevoiea unei “colaborari” legale, intre economic si politic, lucru care faptic reprezenta o realitate mai veche daca ne gandim ca in spatele puternicelor corporatii au stat tot timpul “oamenii politici”. Insa diplomatia si reusita strategiei impunea nevoia de legitimitate aparenta.

Pentru aceasta statul trebuia implicat intr-un mod transparent si legal in economie si societate, oportunitate creata de aparitia liberalismul care tocmai isi facea simtita prezenta in economia celei de-a doua jumatati a secolului XIX. Astfel, s-a reusit ca “statul jandarm” sa fie inlocuit in timp cu un stat interventionist care sa aiba la dispozitie parghii directe financiare si de orientare economica.

Pe de alta parte, folosindu-se de germenele nationalismului pe cale sa de-a roade la inceputul secolului al XIX s-au pus “bazele” primului razboi mondial, o sursa si o oportunitate deosebita de imbogatire a marilor trusturi bancare care au finantat ambele tabere ale razboiului, asa cum de altflel procedasera si in timpul lui Napoleon- batalia de la Waterloo. Campaniile de armament finantate de bancile din Anglia, Germania,Franta si Austria, controlate de Rothschild, au sponzorizat toate taberele razboiului.

Aceasta dorinta de imbogatire a fost platita cu pretul a peste 20 de milioane de vieti umane. “Elitele” au folosit ca pretext impotriva razboiului crearea Ligii Natiunilor, nebanuind-se ca in spatele acestei societati “binevoitoare” se ascundea crearea unui cadru pentru viitorul Guvern Mondial.

Dorinta de bani si de preluare a puterii planetare nu cedat nici in fata celui de-al doilea razboi mondial. Sfarsitul acestui razboi a oferit, de asemenea, oportunitatea infiintarii de catre invingatori a complexului ONU, mai intai San Francisco in orasul New York pe un pamant donat de John D. Rockefeller, unul din ramurile promotorilor traditionalisti ai globalizarii.

Asadar, primul pas in planul trilateral de mondializare a fost crearea Uniunii Europene, motiv pentru care la 18 aprilie 1951 sase state, Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda, au semnat Tratatul de la Paris, prin care s-a constituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (ECSC). A luat nastere prima comunitate europeana, urmarindu-se in continuare constituirea a inca doua organisme : Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana pentru Energia Atomica (Euratom).

In 1954 elita planetei s-a intalnit in secret in hotelul Bilderberg din Oosterbeek (Olanda). In opinia globalistilor, de indata ce Uniunea Europeana a fost infiintata sub pretextul schimburilor comerciale, Uniunea Nord Americana si Uniunea Asiatica ar fi ca si formate iar ONU ar servi ca un regulator mondial ale celor 3 super-puteri.

La 1 ianuarie 1958 Tratatele de la Roma deja devin operationale iar Adunarea Parlamentara si Curtea de Justitie devin institutii comune tuturor celor trei comunitati europene: ECSC, CEE si Euratom.

Structurile politice de create in scopul guvernarii intregii lumi erau de conduse de catre aceeasi oameni care detineau si controlul economiei mondiale prin marile banci, companii transnaţionale, ceea ce era deosebit de important pentru infaptuirea pietei unice declarate si, ulterior, a unui guvern mondial inca ascuns opiniei publice.

In acest context crearea Grupului Celor 7, devenit Grupul Celor 8 state (G8) cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, tehnologic şi militar (Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii) a reprezentat un semnal aproape imperceptibil de iesire la suprafata a intentiei de globalizare, de realizare a planului trilateral.

La inceput miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale din cele mai importante cinci ţări s-au întâlnit la intervale neregulate, pe cai neoficiale. Prima întâlnire s-a ţinut în 1967 la Chequers, casa de la ţară a primului-ministru britanic.

Pana in 2009 s-au creat aproape toate mecanismele care sa puna in miscare sistemul de globalizare, inclusiv prin transferul de suveranitate al statelor nationale.

Tratatul de la Lisabona, intrat si el in vigoare incepind cu data de 1 decembrie 2009 si ratificat de cele 27 state membre ale Uniunii Europene, constituie un pas inainte in transferul de suveranitate de la statele membre la Uniunea Europeana, dar este unul limitat. Au fost extinse puterile Comisiei, Parlamentului si Curtii de Justitie in domeniul justitiei si afacerilor interne.

In prezent constatam fara putere de tagada ca declinul statelor-natiune este mai mult decat evident, cedarea de suveranitate in favoarea organizatiilor internationale aflate intr-o continuua consolidare si centralizare si, pe de alta parte, in favoarea corporatii financiare si bancare.

Sunt de parere ca asa-zisele «raţiuni de stat» care au determinat guvernele sa cedeze puterea statelor in favoarea corporatiilor transnaţionale au fost in realitate “ratiuni” impuse de actuala “elita” planetara prin constrangerea economica indirecta exercitata prin crearea celor mai ingenioase “masinarii” ale timpului.

Uniunea Europeana, o entitate fara personalitate juridica, care se pretinde astazi o organizatie internationala calauzita de scopuri nobile, o „comunitate” economica si politica internationala care numara 27 de State Europene, cu tendinte comportamentale specifice unui stat federal, formata in scopul declarat al asigurarii pacii, stabilitatii si prosperitatii cetatenilor acestora, afirmarii identitatii UE la nivel international, introducerea cetateniei uniunii, spatiul liber fara frontiere, piata unica, libera circulatie a persoanelor, marfurilor, capitalurilor si serviciilor etc. reprezinta in opinia subsemnatului „un pas” apocaliptic spre o hipercentralizare, o lupta continua pentru descompunerea si preluarea suveranitatii statelor nationale ale lumii cu efectul direct al„subjugarii omenirii” in numele civilizatie si pentru asa-zisa “unitate in diversitate”.


IN LOC DE CONCLUZII

Desi istoria internaţionalizării afacerilor pare a avea radacini destul de adanci, constatam insa ca marile imperii politico-militare cunoscute de-a lungul istoriei antice si medievale, care nu au urmarit altceva decat dominatia intregii lumi, au fost inlocuite in prezent cu imperiile comerciale şi financiare (in care armata a fost inlocuita de investitiile externe), imperii care in doctrina recenta ne-au devenit cunoscute sub denumirile de “corporaţii multinationale”, “corporaţii transnaţionale”etc . Aceste corporatii nu sunt altceva decat niste firme sau aliante intre firme, care s-au dovedit deosebit de puternice si care si-au extins “tentaculele” afacerilor asupra intregii planete servind unui plan prestabilit, adica globalizarii, mondializarii, respectiv concentrarii oligarhice a intregii puteri planetare, economice si politice.

Asadar, inclin sa consider ca scopul a ramas acelasi insa forma si mijloacele de atingere a acestei finalitati (ce oglindeste lacomia nemarginita a omului de a detine puterea mondiala) au imbracat o arhitectura noua.
_____________
1. Avand in vedere faptul ca in intelesul notiunii de “corporatie multinationala se utilizeaza adesea expresii precum “firme multinaţionale”, “societăţi internaţionale”, “companii internaţionale”, “corporaţii transnaţionale” etc. vom cauta sa lamurim de la inceput urmatoarele.

Din literatura de specialitate par a se desprinda trei criterii care dau sens notiunilor de “international”, “multinaţional”, “transnaţionale”, notiuni utilizate adesea alaturi de termenii “corporatii”, “firme”, “societati”, “companii”. Aceste criterii sunt :

Criteriul capitalului social. In situatia in care o societate comercială are capitalul social provenit dintr-o singura tara, societatea respectivă este “naţional”, iar daca capitalul provine din mai multe tari atunci spunem ca firma este “multinaţională”.

Criteriul teritorialitatii. Daca o societate comerciala sau un concern detine întreprinderi independente (de mărimea şi cifra de afaceri a acestuia) în mai mult de o singură ţară, putem sa vorbim despre caracterul “international” al acelei societăţi.

Combinand cele doua criderii de mai sus putem spune ca o firma este “national-internationala”, daca are capital social exclusv dintr-o singură ţară si detine întreprinderi independente în mai mult de o singură ţară.
Criteriul organizatoric. Cand concernele sau societăţile comerciale desfăşoară activităţi internaţionale peste frontierele propriei ţări şi au structuri organizatorice proprii, ele sunt “transnaţionale”.

Desi autorii anglo-saxoni în domeniu utilizeaza termenul de “întreprindere multinaţională”, în materialele UNCTAD-ului pe probleme de investiţii directe se foloseste cu precadere expresia “corporaţie transnaţională”, motivat de imprejurarea că acesta din urmă “are un plus de sugestivitate şi de relevanţă… pentru fenomenul de transnaţionalizare care se desfăşoară în prezent în economia mondială.”

de George Vlaescu


preluare de pe sursa: http://piatza.net/corporatiile-multinationale-si-sclavagismul-modern/

Adevarul din spatele medicinei moderne

 

GLOBAL EUGENICS (2008)

Using Medicine To Kill

" În 2008, B.A. Brooks, un regizor specializat între timp la New York Film Academy în crearea de filme digitale, îşi lansa primul documentar realizat în exclusivitate din videoclipuri descărcate de pe Youtube, tehnică de care s-a folosit cu brio şi în realizarea filmului de faţă, Global Eugenics - Using Medicine to Kill, din 2009, care, în peste două ore de filmări, şi-a putut permite să trateze o gamă extrem de largă de subiecte: gripa porcină şi aviară şi posibila manipulare genetică a acestora, vaccinurile şi campaniile agresive statale de vaccinare, originile SIDA/HIV, legea marţială, ştirile medicale, apa, G.D. Searle şi alimentele modificate genetic, Agenda 21 - impunerea "dezvoltării durabile", H.R. 875 - legislaţia de impunere a Codex Alimentarius în SUA ş.a., toate putând fi grupate sub o unică emblemă - politici eugenice.

Filmul lansat în 2008 era denumit sugestiv "The Decline and Fall Of America" şi a fost urmat, în afară de documentarul căruia i-am dedicat acest articol, de "The American Matrix - Age Of Deception" şi "Sex, Drugs and Religion", ambele având titluri la fel de inspirate.

 

B.A. Brooks

 

B.A. Brooks declara cândva:

 

"Îmi place să descopăr adevărul din spatele minciunilor, fiindcă orice minciună ascunde un adevăr."

O sarcină nobilă, bună să-i dedici o întreagă viaţă, în speranţa iluzorie de a zgâria superficial suprafaţa muntelui de minciuni, ridicat în mii de ani de "civilizaţie" umană prin grija ocultei mondiale, care ne-a fost predat chiar şi în şcoli sub numele de "istorie".

 

Termenul de "eugenie", ce tronează în titlul documentarului, ascunde un domeniu enorm de vast al nemerniciei instituţionalizate umane - fiindcă nu poţi practica genocidul decât cel puţin la nivel de guvern sau naţiune - ce nu poate fi epuizat cu uşurinţă, fiind fundamentat în epoca modernă de darwinism şi de ideile unui alt mason, văr primar cu Darwin, Sir Francis Galton, care au dat apă la moară teoreticienilor supremaţiei rasiale sau social-elitiste.

 

 

Originile practicilor eugenice se pierd însă în negura vremii, fiindcă, indiferent de epocă istorică, elitele lumii au practicat cu ferocitate genocidul, contra oricărui grup populaţional care nu se încadra, cumva, în planurile lor imperialiste oligofrene.

 

Secolul XX, din nefericire, este şi mai aproape de memoria noastră, altminteri tare comodă şi, în acelaşi timp, a oferit ocultei mondiale mijloacele tehnologice perfecte, pentru a-şi pune în aplicare practicile demente, în umbra unor lideri de faţadă, aparţinând aparent tuturor ideologiilor posibile, ca Hitler, Lenin, Stalin, Pol Pot ş.a.m.d.

 

 

Dar nu vă lăsaţi păcăliţi, fiindcă lista nu este deloc exhaustivă şi cei fideli acestui blog este posibil să-şi amintească, din documentarul dedicat populaţiei indigene nord-americane, The Canary Effect, că SUA a fost în fruntea acestui fenomen, de lichidare a unor întregi rase umane, încă de la înfiinţare, iar George. H.W. Bush a fost chiar autorul unei practici "moderne" de sterilizare, aplicată grupurilor populaţionale de altă culoare decât "albul pur" al drapelului american.

 

Având astfel de origini "sănătoase", nu este de mirare că la început de secol XX, 27 de state americane adoptau prevederi legislative eugenice, California devenind, în 1909, al treilea stat care se conforma obsedantului stereotip nordic, din cele 60.000 de sterilizări forţate practicate în SUA, până la al doilea război mondial, jumătate fiind practicate în California, care chiar în perioada postbelică a continuat să deţină recordul, cu o treime din totalul procedurilor chirurgicale sau radiologice de acest gen.

 

 

Eugenia ar fi rămas fireşte la nivelul unor dispute "intelectuale" stranii, dacă nu ar fi beneficiat din plin de banii masoneriei mondiale, viraţi prin intermediul unor instituţii percepute ca filantropice, cum ar fi Carnegie Institution, Rockefeller Foundation şi - cum ar fi putut oare să lipsească - prin averea magnaţilor căilor ferate, Harriman (Averell Harriman împreună cu Prescott Bush, au fost patronii Union Banking Corporation, care a finanţat ridicarea nazismului prin intermediul fraţilor Fritz Thyssen şi Heinrich Thyssen-Bornemisza - şi celor curioşi le recomand să studieze sângeroasele origini ale celor două familii austro-ungare reunite în acel nume).

 

Fundamentarea teoretică a aparţinut desigur marilor şi prestigioaselor universităţi americane, generatoare de viitori lideri sociopaţi, ca Stanford, Yale, Harvard şi Princeton, ai căror "academicieni" au expus teoriile rasiale, falsificând sau răstălmăcind date ştiinţifice, în încercarea disperată de a oferi o bază ştiinţifică unor asemenea elucubraţii.

 

 

Preşedintelui Stanford, David Starr Jordan, îi datorăm noţiunea de "rasă şi sânge", din epistola sa rasistă din 1902, "Sângele unei naţiuni", în care "savantul universitar" decreta că orice condiţie sau calitate umană se transmite numai pe cale genetică, dând ca exemplu atât talentul cât şi sărăcia.

 

Şi înainte de a abandona acest subiect, mult prea vast pentru a-l putea epuiza în acest unic articol, pentru ca nimeni dintre voi să nu se mai grăbească să-i acuze numai pe nazişti, pentru cele mai inumane practici posibile, voi mai da câteva exemple, sper eu edificatoare:

 

 

- În 1904, Carnegie Institution a înfiinţat un complex de laboratoare la Cold Spring Harbor pe Long Island, unde erau stocate fişe biografice detaliate pentru milioane de americani, cercetătorii urmărind distrugerea lentă a acelor linii de sânge. În baza acelor arhive, avocaţii murdari  ai ocultei - iertat să-mi fie pleonasmul - au agitat legislaturile americane, pentru a adopta măsuri eugenice.

 

- Familia Harriman a subvenţionat vreme de zeci de ani New York Bureau of Industries and Immigration, în căutare de evrei, italieni sau alţi imigranţi, din metropole, pentru a-i putea deporta, închide sub acuzaţii false sau steriliza.

 

 

- Fundaţia Rockefeller a finanţat programul eugenic german şi chiar pe Josef Mengele personal, anterior sosirii acestuia la Auschwitz.

 

- Organizaţiile eugenice californiene Human Betterment Foundation din Pasadena şi American Eugenics Society, şi-au coordonat eforturile cu Eugenics Research Society din Long Island, făcând propagandă deschisă nazistă, până în preziua intrării SUA în război, în decembrie 1941.

 

Plecând de la aceste informaţii, cred că nu vă va fi greu să intraţi în atmosfera filmului şi să înţelegeţi mai bine motivaţiile deloc ascunse, ci mai degrabă insuficient popularizate momentan, ale elitei mondiale, când ordonă paiaţelor guvernamental-parlamentare ale lumii să ia măsuri de reducere a populaţiei globale, sub masca filantropiei şi a ajutoarelor umanitare şi, mai ales, a medicinei.

 

 

Anul 2009 era marcat de repetarea isteriei generalizate din 1918 şi 1976, prin declararea de către oficina masonică, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi sora ei americană mai mică, Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC), a unei pandemii originare din Mexic, provocată de un virus H1N1 ce a fost botezat "porcin", deşi s-a recunoscut, sub presiunea publicării datelor unor cercetători oneşti, că se prezenta ca un amalgam al unor tulpini virale de gripă aviară, gripă umană şi gripă porcină eurasiatică.

 

În România, vaccinul Pandemrix a fost pus cu promptitudine la dispoziţia guvernului, de către binecunoscuta organizaţie criminal-farmaceutică, GlaxoSmithKline, cu care v-am făcut cunoştinţă în primul documentar dedicat drogurilor psihotrope.

 

 

Pandemrix conţinea cel puţin două componente dubioase, blamate de comunitatea medicală internaţională: thiomersal, un compus organic al mercurului, ce putea provoca intoxicaţii cu mercur, depăşind bariera placentară sau bariera sânge-creier, fiind implicat în declanşarea autismului la copii şi squalene, un alt compus organic, extras din uleiul de ficat de rechin, care a fost asociat declanşării unei boli ce a rămas o enigmă până azi, sindromul Războiului din Golf, deşi s-a dovedit că o suspensie de squalene în apă, inducea invariabil lupus sau alte boli autoimune la cobai.

 

În aproape toate războaiele moderne ale SUA, soldaţii şi-au acuzat guvernul că i-au folosit pe post de cobai, în tot felul de experimente stranii (gen deversarea de Agent Orange peste propriile trupe, în timpul războiului din Vietnam), aşa că de ce ar diferi cu ceva războaiele acestui secol, din moment ce marile aglomerări umane din timp de război, sunt ocaziile perfecte pentru masonerie, de a-şi derula experimentele criminale cu arme de nimicire în masă.

 

 

Trebuie să recunosc că nu mi-am imaginat niciodată, că un astfel de vaccin ar putea declanşa o boală cu manifestări atât de ciudate, ca la fosta majoretă a Washington Redskins, Desiree Jennings, ale cărei simptome debusolau neurologii, fiindcă nu semănau deloc cu cele provocate de nervi lezaţi.

 

Deşi în film se afirmă că boala ei este incurabilă, fiind considerată o distonie atipică, se pare că a fost vindecată între timp printr-o terapie "de eliminare a toxinelor", folosită de regulă în cazul aterosclerozei dar şi a... intoxicării cu metale grele - chelaţie.

 

Să fi avut oare legătură cu mercurul din thiomersal ?

 

 

Cert este că nici până azi nu există o definiţie clară a viruşilor, o încadrare concretă undeva în regnul vegetal sau animal, fiindcă natura lor reală nu este nici acum pe deplin înţeleasă şi, cu toate acestea, "savanţii" susţin cu impertinenţă că sunt capabili să-i transforme în vaccinuri, în care aceşti viruşi devin dintr-o dată blânzi şi utili, uitând să mai atace organismul uman.

 

Caracteristicile foarte ciudate ale acelui virus, evident de sinteză şi nu natural, care ataca selectiv, evitând tocmai categoriile de vârstă cu cele mai slabe sisteme imunitare, copiii şi adulţii de peste 60 de ani, împreună cu elementele constitutive ale acelui vaccin dubios, despre care marea majoritate a comunităţii medicale susţinea că nu a fost testat suficient, nu păreau să-i deranjeze cu nimic pe "vigilenţii" noştri guvernanţi cu neuron portocaliu, care se raliau fără rezerve politicii iresponsabile internaţionale, susţinând furibund campania de vaccinare şi chiar proferând ameninţări la adresa populaţiei şi a personalului medical, care s-au dovedit a fi destul de lucizi, în ultimă instanţă, încât să vadă capcana din spatele acelei propagande medicale.

 

 

Ghidându-mă după regula infailibilă că orice campanie de vaccinare gratuită, susţinută de stat, are conotaţii criminale, în 2009, în plin scandal al vaccinării contra gripei porcine, am afirmat la un post de radio local că şi campania de vaccinare contra cancerului de col uterin, aflată în plină desfăşurare pe atunci, trebuie să aibă scopuri murdare, fără a avea nici cea mai mică dovadă în acest sens.

 

Iniţiativa curajoasă a unui euro-parlamentar german, de a investiga interesele financiare din spatele întreţinutei campanii de vaccinare a GSK, mi-a distras atenţia de la fenomen, considerând pe atunci că a încăput în "mâini mai calificate", deşi eram perfect convins că acea cruciadă se va dovedi a fi, într-un final, un foc de paie, ca de altfel orice iniţiativă politică, aparent cinstită.

 

 

Ca atare, nu am făcut nici cea mai mică investigaţie în acest sens, dar veţi afla şi singuri, din documentar, cât de periculos este, de fapt, unul dintre cele două vaccinuri pentru cancerul de col uterin, aflate pe piaţa românească: Cervarix fabricat de... GlaxoSmithKline, desigur şi Gardasil de la Merck.

 

În privinţa "chemtrails", a dârelor chimice prezente pe cerul tuturor ţărilor NATO - şi am senzaţia că le-am observat şi la noi, dar nu pot fi sigur în această privinţă, aşa că aştept confirmările voastre - actualmente există circa şase teorii, care încearcă să ofere o explicaţie coerentă acestui fenomen, mai mult ca sigur malefic, fiindcă guvernele se întrec unele pe altele în a face pe proştii - ceea ce nu ar trebui să le fie prea greu, de altfel - ignorând toate dovezile evidente, în condiţiile în care zborul unei aeronave pe cerul oricărei ţări este înregistrat cu rigurozitate şi supus chiar unor aprobări draconice, mai ales după 11 septembrie 2001.

 

 

Şi exemplific:

 

1. Pot fi totuşi dâre de condensare, aşa cum sugerează cei mai mulţi sceptici.

 

Personal, fiindcă deţin o oarecare calificare în domeniul aviatic, vă pot spune cu certitudine că aceste dâre chimice doar seamănă cu dâra de condensare produsă de un avion cu reacţie. Aceasta din urmă are o durată de viaţă infimă, fiind o simplă aglomerare temporară de vapori de apă, concentraţi în jurul particulelor ionizate ce funcţionează ca centri de condensare şi le puteţi urmări zilnic şi singuri, cum se dispersează cu repeziciune pe cer, de parcă s-ar deplasa cumva cu avionul în sine, păstrând o oarecare lungime. Chemtrails se dezvoltă în timp, ocupând suprafeţe din ce în ce mai mari pe cer, unindu-se cu alte dâre, până când provoacă, de regulă, un plafon compact de "nori" chimici, care persistă vreme de câteva ore. În plus, în cazul chemtrails avionul nu are un traiect precis, ci se deplasează mai degrabă brownian - cum se poate observa şi din imaginea postată mai jos - de parcă s-ar afla în plină campanie aviochimică, unicul scop fiind acoperirea unei suprafeţe cât mai vaste, pentru a garanta unificarea ulterioară a acelor dâre chimice aflate în expansiune.

 

 

2. Pot fi produse de pulverizarea de substanţe de natură biologică sau chimică peste zone populate, ca experimente din cadrul unor programe de dezvoltare a armelor biologice şi chimice.

 

După cum veţi vedea şi din documentar, există suficiente cazuri ce sunt tratate de autorităţi cu o indolenţă soră cu nesimţirea, care ar putea confirma o asemenea ipoteză, comunităţile vizate suferind ulterior de diverse boli stranii.

 

3. Pot fi doar teste de acoperire şi rate de coborâre ale unor agenţi chimici, ce vor fi folosiţi ca vectori purtători pentru viitori agenţi biologici şi chimici, pe timp de război sau împotriva propriei populaţii, în timp de revolte civile.

 

 

4. Pot fi folosite la modificarea tiparelor meteo şi ar putea conţine nuclee de condensare sau poate componente metalice, ce reacţionează cumva cu radiaţia electromagnetică folosită în experimente de genul HAARP.

 

Voi detalia acest subiect, dacă voi descoperi un documentar dedicat HAARP.

 

5. Pot fi experimente cumulate SUA/ONU/NATO pentru a rezolva mitica problemă a încălzirii globale sau diminuarea stratului de ozon atmosferic.

 

Explicaţia mi se pare puerilă, fiindcă mă îndoiesc că elitele mondiale sunt chiar atât de tâmpite, încât să ajungă să creadă propria minciună a încălzirii globale şi să aloce resurse financiare considerabile pentru rezolvarea ei. În privinţa ozonului, m-aş fi lăsat convins mai uşor dacă nu ar mai exista gravitaţie pe Terra, deoarece conţinutul acelor dâre se depune invariabil pe sol, afectând populaţia şi nu o ia razna spre cosmos.

 

 

6. Pot face parte dintr-un program defensiv global, de a crea un scut deflector împotriva unor eventuale radiaţii din spectrul electromagnetic, provenind de la focoase nucleare detonate la limita atmosferei terestre, în caz de război.

 

Şi ar mai putea fi, desigur, o combinaţie a tuturor celor expuse anterior sau nici una dintre ele, fiindcă deocamdată, în absenţa sprijinului guvernamental şi a unor dovezi concrete, nu ne rămâne decât să speculăm.

 

Nu voi mai detalia mare parte din problemele atinse de documentar, fiindcă acest articol riscă, pe de o parte, să se transforme într-o carte, iar, pe de altă parte, unele probleme cum ar fi cea a Bisfenolului sau  SIDA sau G.D. Searle au fost deja tratate pe blog.

 

 

Mă voi rezuma doar la a spune, în concluzie, că explicaţiile date în problema spinoasă şi dureroasă a educaţiei deficitare a generaţiilor actuale de copii şi tineri, se datorează unei perceperi eronate a fenomenului: sistemele educaţionale curente nu dau rezultate slabe numai din cauza incompetenţei clare a guvernelor, care au efectuat tot felul de experimente simplificatoare cu programele de învăţământ şi a unor slabe alocări de fonduri, ci din contră, s-au alocat exact atâtea fonduri câte erau necesare, pentru a obţine rezultatul planificat şi dorit - generaţii de indivizi slab pregătiţi, incapabil să gândească critic şi analitic, numai buni ca sclavi ai noii ordini mondiale, ce va fi instalată prin iniţiative politice gen Agenda 21.

 

SURSA: Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com/2011/09/eugenia-globala-folosirea-medicinei.html