Cui folosește scenariul cu Prințul Charles, rege al României

Un proverb englezesc spune să nu repari ceva ce funcționează. If it works, don’t fix it. Fiindcă a doua republică a cam luat-o razna, atacurile la adresa monarhiei constituționale au devenit tot mai apăsate.

Cu argumente și limbaj la nivelul anilor 90, când se înregistrau încă replici ale cutremurului ce a distrus primul sistem republican, de inspirație sovietică, iar Puterea postcomunistă suferea din cauza lipsei de legitimitate și credibilitate.

Atunci când lucrurile au mers mai bine, guvernanții nu s-au mai temut de Rege sau de Familia Sa.

Ba chiar le-au cerut ajutorul, pe lângă Casele Regale din Uniunea Europeană, în campania pentru integrare.

Este posibil ca mulți dintre cei care cred că mergem într-o direcție greșită (90-95 la sută, în funcție de sondaje) să treacă de la persoanele vinovate la sistem și, astfel, să accepte ideea unui alt mod de guvernare.

Nu mă îndoiesc că Traian Băsescu și cei din jurul său vor încerca să se prezinte ca exponenți ai schimbării, dar nu se știe câți vor mai crede asta și ce ar mai putea să propună.

Înainte de criza economică și de criza de credibilitate a președintelui, sondajele arătau că 14-16 la sută dintre români ar dori să schimbe republica pentru o monarhie constituțională.

Să admitem că procentul nu a crescut foarte mult (deși există destule argumente în favoarea unei deschideri în acest sens).

Totuși, segmentul respectiv a devenit dintr-un curent marginal, unul suficient de bine reprezentat ca să propună o alternativă.

Un regim autoritar, încheiat printr-un tsunami social, fie din cauza polarizării, fie a prăbușirii economice, ar însemna al doilea eșec succesiv al republicii, deci se va putea pune problema monarhiei.

Este posibil ca Marile Puteri să ia în calcul și varianta unei monarhii, în caz că trebuie să repare democrația la frontiera Europei, dar de ce să îl pregătească pentru asta pe prințul Charles?

Există o dinastie de România, recunoscută de toate Casele Regale europene și înrudită cu majoritatea acestora, inclusiv cu Casa de Windsor.

Un monarh constituțional nu deține în proprietate statul, ca să spui că, îndrăgostit de Transilvania, Charles vine s-o anexeze, cum a făcut Wilhelm Cuceritorul cu Anglia.

De ce să renunțe la tronul Marii Britanii pentru o aventură la marginea hărții?

Un interes, totuși, ar putea avea.

Povestea cu transmiterea succesiunii, din două în două generații, nu prea ține.

Așa, dacă Elisabeta a II-a domnește încă 18 de ani, de ce să nu-i lase tronul direct fiului/fiicei lui Kate?

Chiar dacă nu trebuie să câștige alegeri, monarhia depinde de contractul social cu poporul.

Iar Charles este cam nepopular, după povestea cu Diana și Camilla.

Iată de ce s-a implicat în tot felul de proiecte umanitare sau de ce luptă împotriva încălzirii globale. Vlad, alias Dracula, este mult mai cunoscut în rândul tinerilor decât ghețarii din Laponia, iar un urmaș al acestuia ar da extrem de cool, pe Facebook.

Poate că există și alt interes, pe lângă cel sentimental, în descoperirea rădăcinilor transilvane ale lui Charles.

Dar, dacă există, cu siguranță nu e legat de tronul României, ci de acela al Marii Britanii.

preluare de pe sursa: http://www.dcnews.ro/2011/10/cui-folose%C8%99te-scenariul-cu-prin%C8%9Bul-charles-rege-al-romaniei/

Wild Carpathia Carol al III-lea. Prinţul Charles, regele României?

Wild Carpathia. Prinţul Charles, care ar renunţa la tron în favoarea fiului său, William, ar putea deveni viitorul rege Carol al III-lea al României.

Printul Charles (foto: wornthrough.com)

Surprinzătoarea teorie este vehiculată de Ziua de Cluj, care scrie că demersul atacurilor fără precedent la adresa regalităţii, realizate de preşedintele Băsescu în ultimele luni, încep să fie devoalate prin dezvăluiri uluitoare despre unul dintre scenariile elaborate în laboratoarele establishment-ului marilor puteri cu privire la România şi Bulgaria.

O posibilă revenire la monarhie a celor două ţări este luată ca variantă de lucru pentru viitor.

Ideea unui principe străin în România apare pentru întâia oară în 2006 şi este redată de un reputat istoric.

Conform surselor diplomatice ale publicaţiei citate, posibilitatea este discutată şi acum în mediile europene înalte. Tom Gallagher, reputatul istoric şi publicist britanic, unul dintre specialiştii cu greutate în istoria României, nota într-un editorial din România Liberă, pe 30 iunie 2006, că a fost adresată o invitaţie Prinţului Charles de a “deveni şeful unui stat” pe care l-a îndrăgit. Adică al României.

Prinţul Charles apare în documentarul “Wild Carpathia“, ce urmează să fie difuzat de Travel Channel UK, pe 30 octombrie, care prezintă unele dintre cele mai frumoase zone din Munţii Carpaţi, se arată pe site-ul postului de televiziune.

Transilvania este prezentată, în teaserul emisiunii, ca fiind “un loc al mitului şi legendei” unde “urletul lupilor îţi dă fiori în aerul răcoros al nopţii”. “Carpathia”, numele pe care prezentatorul Charlie Ottley îl dă spaţiului din interiorul munţilor Carpaţi, din România, este “aproape la fel de întinsă ca Marea Britanie” şi este pentru realizatorul filmului, un loc în care s-a păstrat sălbăticia şi un spaţiu unde încă mai trăieşte ursul brun.

În documentar, Prinţul Charles spune că este descendentul lui Vlad Ţepeş. Associated Press a scris joi că Prinţul Charles este “o miză în viitorul României” după ce s-a speculat că succesorul tronului britanic spune că este legat de Vlad Ţepeş.

preluare de pe sursa:
http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/politica-interna/wild-carpathia-carol-al-iii-lea-printul-charles-regele-romaniei-57758.html

Istoria secreta a planurilor de unire dintre Romania si Ungaria

In timp ce istoriografiile oficiale ale Romaniei si Ungariei subliniaza mai degraba conflictele indelungate, istoria tentativelor de unire a celor doua tari a fost trecuta sub tacere.

"Romano-Ungaria" ar fi urmat sa ia forma unei uniuni dinastice realizate in jurul Regelui Ferdinand I sau in jurul Regelui Carol al II-lea.

Unul dintre cel mai putin cunoscute amanunte ale istoriei comune a Romaniei si Ungariei este reprezentat de planurile de unire a celor doua state.

Este vorba de tentative care au avut loc in perioada interbelica.

Ungaria, infranta si izolata dupa primul razboi mondial, cu economia ruinata si cu teritoriul redus la o treime din suprafata pe care o avea la inceputul secolului, a incercat o apropiere de Romania.

O serie de oameni politici maghiari din dreapta conservatoare si din grupari fasciste au propus realizarea unei uniuni dinastice intre cele doua state.

Astfel, in locul ultimului imparat austro-ungar, Carol al IV-lea de Habsburg, coroana Ungariei ar fi urmat sa ii fie acordata regelui roman Ferdinand I de Hohenzollern sau fiului sau, Regele Carol al II-lea.

Planurile au fost agreate de cei doi monarhi, precum si de regentul-guvernator al Ungariei, amiralul Miklos Horthy, care si-a trimis ministrii, de mai multe ori, ca sa trateze problema.

Si asta, cu atat mai mult cu cat Miklos Horthy a ajuns la putere dupa ce armatele romane au infrant Republica Sovietica Ungara, creata dupa primul razboi mondial de catre comunistul Bela Kun.

Ca sa poata fi pastrat tronul Ungariei liber pentru regele Romaniei, au fost dejucate, chiar cu pretul varsarii de sange, tentativele lui Carol al IV-lea de Habsburg de a reveni pe tronul Ungariei, in anul 1921.

Istoricul roman Lucian Leustean a publicat o carte numita "Romania si Ungaria in cadrul Noii Europe (1920-1923)" in care abordeaza fara prejudecati subiectul cu pricina.
Pertractari si negocieri secrete in Budapesta
Astfel, conducatorii maghiari de dreapta, inclusiv Miklos Horthy, dar si contii Bethlen, Banffy si Teleki, care au detinut importante functii oficiale in guvernele maghiare de dupa rasturnarea lui Bela Kun in 1919, au incercat sa puna la cale o apropiere a Ungariei si a Romaniei.

Conducatorii Ungariei au oferit, de mai multe ori, in intervalul 1920-1926, coroana maghiara Regelui Ferdinand I al Romaniei sau viitorului rege Carol al II-lea, pe atunci principe mostenitor al Romaniei.

 Istoricul Lucian Leustean mentioneaza ca tratativele in acest sens au fost incepute de cumnatul lui Iuliu Maniu, artizanul Unirii Transilvaniei cu Romania.

Este vorba de Ioan Erdely, emisarul neoficial al Consiliului Dirigent Roman din Transilvania, fost parlamentar in Ungaria Mare si fost avocat la Budapesta.

Informatiile sunt confirmate de documentele personale ale lui Alexandru Vaida-Voievod, cel care proclamase independenta natiunii romane din cadrul monarhiei austro-ungare, precum si de rapoartele oficiale ale diplomatului roman Nicolae Petrescu Comnen.

Lucian Leustean scrie ca "ideea unei uniuni intre Romania si Ungaria intrase in circuitul diplomatic european, ceea ce, spre exemplu, a determinat Foreign Office-ul (n.r. - Ministerul Britanic de Externe) sa ceara lamuriri reprezentantului sau in Romania, Frank Rattigan".

Acesta raporta la Londra ca Take Ionescu il informase ca cercurile guvernamentale romanesti ar fi agreat ideea unei uniuni cu Ungaria.

Diplomatul englez din Bucuresti punea aceste informatii pe seama rivalitatii dintre Take Ionescu si premierul de atunci, Ionel Bratianu.

Cu toate acestea, existau fapte care alimentau aceste informatii.

Generalul american Bandholtz, aflat in Budapesta, aminteste, intr-una dintre telegramele catre superiorii sai la Paris, ca, in data de 12 octombrie, la un banchet desfasurat in capitala Ungariei, principele Carol al Romaniei s-a laudat ca va fi regele Ungariei.

Premierul maghiar din 1919, Istvan Friedrich, a afirmat in niste interviuri date in anul 1921, legate de uniunea dinastica romano-maghiara, ca in Budapesta "insusi principele Carol, care locuia la Hotel Hungaria, conducea aceste tratative, adesea personal".

Tratativele au continuat si dupa retragerea armatei romane din Budapesta, in toamna anului 1919.

"La inceputul lui februarie 1920, guvernul de la Belgrad isi manifesta ingrijorarea cu privire la actiunile unor persoane din Budapesta in vederea realizarii unei uniuni personale a Ungariei si Romaniei, sub sceptrul Majestatii Sale Regele Ferdinand", scrie Lucian Leustean.

Tot el afirma ca ideea era agreata de Regele Ferdinand si de maresalul Alexandru Averescu.

Astfel de proiecte au fost reactivate dupa esecul celor doua tentative, din anul 1921, ale imparatului Carol al IV-lea de Habsburg de a reveni pe tronul Ungariei.

Unul dintre proiectele uniunii dinastice ar fi fost casatoria uneia dintre fiicele Regelui Ferdinand al Romaniei cu arhiducele Joseph de Habsburg, iar noua pereche sa fie instalata pe tronul vacant al Ungariei.

Guvernul Romaniei a dezmintit ca ar agrea un astfel de plan.

In martie 1922, rapoarte ale diplomatilor straini consemneaza o vizita in Budapesta a lui Anton Mocioni, unul dintre apropiatii Regelui Ferdinand, in care acesta ar fi discutat posibilitatea ca principele Nicolae al Romaniei sa fie incoronat rege al Ungariei.


Autor: Claudiu Padurean 


preluare de pe sursa:  http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/106402/Istoria-secreta-a-planurilor-de-unire-dintre-Romania-si-Ungaria.html