Citeam aici ca vocile celor care cer demararea proiectului Rosia Montana se inmultesc. Sa fie clar: nu ma pricep la minerit, nu stiu cum e contractul asta, insa aud ca populatia din respectivele zone nu e deloc incantata. Ei i se alatura o groaza de ONG-uri doritoare de a proteja planeta de poluare, interne si internationale. Chiar daca nu pare sa le iasa nimic din chestia asta. De asemenea lor li se adauga ingrijorarile exprimate public de catre statele care au ghinonul de a poseda granita comuna cu Romania. Ca exploatarea aurului din muntii patriei poate creaza abundenta, dar si omoara. Populatie, flora, fauna. Ba chiar ar putea otravi apele. Care au prostul obicei de a circula fara a tine cont de granite. Deci… catastrofa ecologica, o data demarat proiectul, ar putea bate la usa tarilor vecine si (nu neaparat) prietene. Ce credeti ca interpune acestor argumente executivul Romaniei? Faptul ca aurul trebuie scos din pamant (de acord) dar cu ajutorul unor companii private. Care ne dau si noua, posesorilor aurului, o ciozvarta de redeventa- vreo 4% daca am retinut corect cifrele vehiculate la cel mai inalt nivel. Ce ii doare pe oficialii nostri? Faptul ca exploatarea se doreste a se face cu cianuri? Stiti voi, alea care de obicei sunt fatale vietii. Nu, ii deranjeaza insa procentul menit a reveni Romaniei. Ma scuzati ca intreb, dar cine a negociat pana acum cu firma canadiana procentele din afacere? Eu? Pisica mea? Maica-mea inainte de a iesi la pensie? N-as crede. Nu de alta, ca daca eram noi negociatorii, din partea statului roman, acum viata noastra ar fi fost o perpetua vacanta. La adapost de justitie, de orice grija financiara, si cam la adapost de orice. Comisioanele vehiculate de presa pentru negocieri dezavantajoase in numele statului roman se aude ca-s fabuloase. Revenind la subiect: aud ca mai nou se cere revizuirea contractului pe procentul care revine Romaniei. Desigur, fara a se cauta vinovatii si a se pedepsi. Revizurire care insa pare a nu fi posibila. Sau cel putin nu in acest stadiu, spun surse din ministerele patriei. Pe ce puneti pariu ca nu se va renegocia nimic, sau cel putin nu in avantajul romanilor? Desi aurul e al nostru, la fel si muntele in care se afla. Importat e ca autoritatile romane sa se disocieze de contractele semnate anterior si sa spuna ca isi doresc mai mult. Pentru popor, desigur. Chiar daca si renegociat, proiectul ar omora aceiasi romani in numele carora se agita. De aici putem deduce ca nu conteaza cati romani dispar, cat de mare va fi depopularea si pe cati ani de la demararea exploatarii cu cianura… important e castigul statului roman. Care oricum pare a fi o simpla manjeala, data fiind valoarea imensa a resurselor din pamantul romanesc. De ce ar face gurvernantii asta? Pentru ca stiu ca, in saracie, daca promiti ca brusc vei mai scoate bani de undeva, repede, poporul needucat nu se va mai intreba de ce a fost nevoie de un contractor strain. De ce Romania nu exploateaza pe cont propriu rezervele de aur pe care le detine, ca doar are si traditie in minerit. De ce Romania accepta sume infime in schimbul cedarii avutiei nationale? Nu se stie. Si probabil ca vom afla de abia peste 50 de ani, perioada standard pentru aflarea adevarului din spatele masinatiilor publice.
Pana atunci tin insa sa va amintesc cateva versuri:
Muntii nostri aur poarta,
Noi cersim din poarta-n poarta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu