Av. Dr. Raluca Constantinescu
Publicat in “Dimensiunile nonmilitare ale securitatii – puncte de vedere”
Autor Prof. Univ. Dr. Mircea Muresan
Factorii de natura
socio-umana sunt definiti de un ansamblu coerent de caracteristici esentiale.
Se poate considera ca factorii de natura socio-umana sunt, de fapt, fenomene
psihosociale si se pot analiza ca atare. Printre acestea se afla urmatoarele:
- Flexibilitatea,
adica capacitatea factorilor socio-umani de a se adapta rapid si fara
disfunctionalitati majore la realitatea cu care se confrunta.
- Caracterul
sistemical factorilor de natura socio-umana. Acesta se defineste prin
faptul ca elementele lor structurale se afla intr-un proces de interconditio-nare,
interdependent si interactiune.
- Factorii de natura
socio-umana se prezinta ca un sistem
deschis. Aceasta semnifica faptul ca intreg sistemul, dar si fiecare
componenta a sa comunica cu exteriorul, facand schimb de informatii, ceea ce ii
permite sa se adapteze adecvat la mediul inconjurator, pe de o parte, si sa
produca transformari in acest mediu prin care isi faciliteaza existenta si
evolutia, pe de alta parte.
- Diversitatea componentelor ansamblului ce
constituie factorii de natura socio-umana. Aceasta diversitate – sociala,
psihosociala, psihologica si biologica – este insotita de o complexitate
sporita a factorului de natura socio-umana datorata interactiunii, interdependentei
si interconditionarii dintre elementele sale structurale.
- Pluridimensionalitatea este o alta caracteristica
esentiala a factorilor de natura socio-umana. Cu alte cuvinte, acesti factori
se definesc prin:
- dimensiunea sociala - care indica faptul ca intreaga existenta,
viata si activitate a acestuia se deruleaza in si prin mediul social, adica in
societate;
- dimensiunea psihosociala care afirma ca fiinta umana se naste,
creste, evolueaza, se dezvolta ca persoana mai intai si ca personalitate apoi
numai in calitate de membru al unui grup uman;
- dimensiunea psihologica constituie rezultanta insusirilor
psihice individuale – aptitudini, temperament, afectivitate, motivatie,
gandire, imaginatie, memorie, atentie, vointa – ce il disting pe un individ
uman de ceilalti, pe de o parte, si il fac sa exceleze intr-un domeniu sau
altul de activitate, pe de alta parte. Practic, aceste insusiri si procese
psihice se constituie in variabile ce definesc fiecare om, ca entitate unica.
Ele vor avea o influenta consistenta si semnificativa asupra a tot ceea ce
gandeste, spune si face o persoana sau alta, intr-o situatie data;
- dimensiunea biologica ce defineste calitatile si insusirile fizice
ale fiintei umane.
- Complexitatea
factorilor de natura socio-umana. Aceasta
rezida in: structura complexa
a fiintei umane, ca
entitate bio-psiho-sociala; multitudinea
rolurilor sociale asumate
si indeplinite de om in calitate de actor social. In deplin consens cu statutul
social detinut intr-un grup uman sau altul, fiecare persoana joaca mai multe
roluri; vasta retea a
relatiilor interumane, inter si intragrupale,precum si interpersonal din societate.
- Caracterul
evolutiv al factorilor de natura socio-umana. Prin schimbul neintrerupt
de informatii intre factorii de natura socio-umana si contextul social in care
se deruleaza o activitate sau alta, primii, in timp, fac un salt calitativ,
evoluand spre o alta stare si functionalitate.
Toate aceste
caracteristici constituie un tot, o entitate ale carei elemente se afla in
interactiune si interdependenta. De exemplu, daca biologicul este suportul
material pentru psihic si psihosocial si se manifesta in si prin social, acestea din urma potenteaza
calitatile fizice ale omului, le pune in valoare, facand ca fiecare fiinta
umana sa fie unica in felul sau de a fi, de a gandi si de a se manifesta in
societate.
Factorii de natura
socio-umana se manifesta, in principal, prin: opinii
individuale si opinia publica; atitudinile individuale si atitudinile sociale;
comportamentele individuale si comportamentele sociale; perceptia individuala
si perceptia sociala; reprezentarea individuala si reprezentarea sociala;
stres; traditii; mentalitati; obiceiuri; coeziunea sociala; climatul psihosocial;
eficacitate; relatiile interpersonale si interumane; influenta sociala. Toate aceste expresii ale factorilor
de natura socio-umana se produc si se manifesta in si prin social, cu
contributia zestrei psihologice a fiecarui individ uman, a complexei
interactiuni psihosociale din cadrul indeplinirii rolurilor sociale
incredintate si/sau asumate de oameni, ca actori sociali.
Manipulearea
persoanelor, grupurilor umane si a colectivitatilor constituie o realitate de
netagaduit in zilele noastre. Astfel, frecvent, se intampla: sa cumparam ceva atunci cand nu
avem cu adevarat nevoie de un astfel de obiect; sa raspundem pozitiv la o
solicitare desi, in realitate, nu dorim sa facem acel lucru; sa iesim confuz,
tulburat de la un schimb de replici cu o persoana fara a intelege ce s-a
intamplat; sa reparam ceva la un pret cu mult mai mare decat de obicei.
Asemenea situatii
semnifica faptul ca am fost in contact cu o persoana ce ne-a manipulat. Pe de
alta parte, aceasta poate insemna ca, acum, mai mult ca niciodata, manipularea
este omniprezenta. In acest sens, sa ne gandim la publicitate, vanzari,
politica, moda, concurenta, solicitarea pe Internet, controlul informatiei,
etc. Totodata, manipularea se regaseste in relatiile familiale, amicale,
profesionale si de alta natura.
Verbul a manipula se
poate defini ca fiind influentarea cu abilitate a unui grup sau individ uman
pentru a-l face sa gandeasca si sa actioneze cum se doreste de catre cel care a
initiat respectiva actiune. Dar, oricare ar fi forma pe care o ia manipularea –
flatare, plans, incitare, suparare, seductie -, ea comporta intotdeauna o serie
de atitudini si afirmatii ce vizeaza sa-l determine pe celalalt sa faca anumite
lucruri pe care nu le doreste, si daca aceasta este posibil, fara ca el sa-si
dea seama de acest fapt.
Manipularea este o
manevra constienta sau inconstienta care vizeaza sa domine o alta persoana
pentru a obtine anumite avantaje, ea implica un raport de putere de la
dominator la dominat si este un raport de exploatare. Prin urmare, aceasta este
o relatie coercitiva si interesata ce trece prin acte si comportamente alese cu
atentie de catre manipulator si efectuata, relativ, voluntar de cel manipulat,
dar fara a cunoaste scopurile reale ale sursei manipularii.
In raporturile
noastre cu ceilalti, suntem susceptibili de a intalni o multitudine de
comportamente manipulatoare, ca de exemplu: acuza
pentru a culpabiliza pe celalalt si a-l forta sa se scuze; insista pentru ca el
sa cedeze; farmeca pentru a-l sensibiliza; plangi pentru a-l emotiona pe
celalalt infuriat de ceea ce i se intampla; sedu-l pentru a avea o relatie
sexuala; “pozeaza” in victima pentru a-l face pe celalalt sa se simta rau si
vinovat. Prin urmare,
manipularea accepta orice actiune care sa ne permita atingerea dorintei de a reusi,
domina, seduce sau impune punctul de vedere.
De altfel,
comportamentele manipulatoare au ca misiune sa ne ajute sa obtinem satisfactie
in ceea ce intreprindem in relatia cu ceilalti, la un moment dat. In acelasi
timp, nu trebuie uitat ca nimeni nu este la adapost de manipulare si fiecare
poate, in anumite momente, sa foloseasca cuvinte, atitudini sau gesturi ce
vizeaza sa-l manipuleze pe celalalt. Cu titlu de exemplu, parintii recurg
cateodata la “santaj sentimental” pentru a influenta comportamentul copiilor
lor.
De exemplu, prin
folosirea unor rugaminti de tipul: “daca iti faci ordine in camera, tu ai putea
merge la prietenul tau” sau “fii dragut, fa-mi placere, tunde gazonul”. La
randul lor, copiii apeleaza uneori la manipulare pentru a obtine de la parinti
ceea ce isi doresc si stiu ca pe alta cale nu vor avea succesul scontat.
Opiniile si
definitiile date manipularii sunt multe si de o mare diversitate. Astfel, unii
autori vorbesc despre o manipulare ca despre o arta ce nu dispare. In dictionarul
de sociologie, se afirma ca “Manipularea este actiunea de a determina un actor
social (persoana, grup, colectivitate) sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod
compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin
utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsioneaza intentionat
adevarul, lasand impresia libertatii de gandire si decizie”. Practic, a
manipula insemna a transforma opinii, atitudini, comportamente, sentimente,
relatii prin operatii mai mult sau mai putin oneste, desfasurate fie de
persoane, fie de grupuri umane special constituite si pregatite in acest scop.
Totodata, a manipula
reprezinta jocul psihologic la care se dedau aproape toti oamenii. Si
nimeni, chiar persoanele cele mai scrupuloase etic, nu pretind sa se abtina.
Acest aspect intareste, inca o data, afirmatia ca manipularea, astazi, este
omniprezenta. De asemenea, a manipula inseamna a influenta abil pe cineva
(individ sau grup uman, colectivitate sau mase), pentru a-l face sa gandeasca
si sa actioneze asa cum vrea manipulatorul.
Manipularea, ca
activitate, presupune o serie de afirmatii si atitudini ale unei persoane, cu
un anumit statut social, cu o autoritate profesionala si/sau morala, prin care
il determina pe interlocutorul sau sa faca anumite lucruri, pe care, in
realitate, nu doreste sa le faca, pe de o parte, si sa actioneze astfel fara
a-si da seama ca joaca rolul prescris sursei manipularii, pe de alta parte.
Altfel spus, manipularea este o manevra constienta sau inconstienta a cuiva
care vizeaza sa domine pe altcineva pentru a obtine anumite avantaje. Ea
implica atat un raport de putere de la dominator la dominat, cat si unul de
exploatare. Prin urmare, aceasta reprezinta o coercitie aplicata de o persoana
alteia pentru a-si atinge interesele, cu precizarea ca se adopta un limbaj, o
atitudine si un comportament adecvat scopului urmarit.
In acelasi timp,
manipularea se impune a fi vazuta ca o tactica insidioasa, care face apel la
instinctele noastre cele mai elementare: nevoia de a reusi, de a seduce, de a
avea dreptate, de a-si impune dorinta, de a-i domina pe ceilalti. In acest
context, se poate afirma ca manipularea face parte integranta din legea
raporturilor umane. Din clipa in care doi indivizi intra in relatie, este
prezenta o anumita doza de manipulare. De fapt, orice forma de seductie, de
revendicare necesita anumite tactici de manipulare. In limite acceptabile de
ambii interlocutori ca normale, manipularea este ceva firesc. Ea devine de
neacceptat si de respins atunci cand este folosita abuziv in relatiile dintre
doua persoane, cu scopul vadit al uneia de a o face pe cealalta sa accepte tot
ceea ce i se impune aducand atingere semnificativa propriilor interese si
convingeri.
Desi, se
intersecteaza consistent cu sentimentele, a fi manipulat nu este un sentiment.
Manipularea este o actiune pe care cineva o sufera din partea alcuiva.
Totusi, exista un
sentiment in privinta acestei manipulari. Omul manipulat poate fi nemultumit,
surprins, trist, descurajat. Aceste stari afective sunt cele care permit cel
mai bine sa ne valorificam experienta si sa folosim situatia respectiva pentru
a progresa.
In plan psihologic,
adevaratul sens al manipularii este acesta: sa
obtina de la cineva sa faca ceva ceea ce nu doreste sa faca, fara ca el sa
sesizeze ca a fost determinat sa o faca. Manipularea
poate fi voluntara sau involuntara. In primul caz, persoana foloseste constient
o stratagema pentru a obtine ceea ce ea vrea.
Se cheama “jocuri”
comportamentale manipulatoare: plansul – pentru a emotiona pe cel care este
furios; victimizarea, adica a se comporta ca o victima pentru a suscita
culpabilitatea; afisarea unui umor negru sau acuzarea directa a cuiva de ceva
pentru a obtine scuze; acceptarea de a fi luat in grija de cineva; folosirea
seductiei pentru a-i schimba celuilalt starea de spirit intr-una favorabila
tie.
In afara
afectivitatii, mai precis a emotiilor, manipulatorii folosesc generozitatea de
care oamenii dau dovada in relatiile cu ceilalti. Practic, lucrurile se pot
petrece in felul urmator: manipulatorul ofera servicii diverse manipulatului
fara a-i pretinde, pe moment, nimic. La randul sau, persoana manipulata se
simte obligata sa-l serveasca pe manipulator atunci cand acesta i-o sugereaza
sau i-o solicita direct. La fel de eficace se pare ca este si tehnica
culpabilizarii cuiva. Se stie ca nu exista cineva mai cooperant decat o
persoana culpabilizata. De fapt, aceasta cedeaza si face concesii pentru a
demonstra ca nu este asa cum a fost caracterizata si apreciata de catre
manipulator.
Manipularea reprezinta,
totodata, acea activitate ce urmareste sa reduca libertatea unui individ, grup
restrans sau a unei multimi umane, de a discuta sau de a rezista la ceea ce i
se propune, cu scopul de a-l obliga sa impartaseasca o opinie sau chiar sa
adopte un comportament anume. Scopul acestei operatii este sa faca credibil
ceea ce nu este in realitate. Prin urmare, manipularea este notiunea ce acopera
un foarte vast evantai ce merge de la persuasiune prin retorica la
conditionarea maselor prin formarea spiritelor. Altfel spus, manipularea
oamenilor inseamna atunci cand o minoritate este in masura sa conduca
majoritatea sa adopte comportamentele sau atitudinile dorite, pastrand iluzia
de libertate.
In opinia noastra,
ca activitate specific umana, manipularea se poate prezenta sub diferite forme
si anume:
· Relatieintre doua entitati
distincte – manipulatorul, care poate fi o persoana sau un
grup de persoane specializate in domeniu si manipulatul, care poate fi o persoana, un
grup uman, o colectivitate sau o masa de oameni;
· Raport direct sau mediat intre manipulator, ca sursa a
activitatii respective si manipulat, ca tinta catre care se orienteaza actiunea
de transformare a opiniei, atutudinii sau comportamentului in directia si
sensul dorite de primul;
· Ansamblul actiunilor specifice concepute, organizate si
desfasurate de manipulator cu scopul de a modifica opinia publica, opiniile,
atitudinile, comportamentele individuale si colective ale persoanei, grupului,
colectivitatii sau maselor luate drept tinta;
· Un raport de influenta, de putere prin care manipulatorul face ca
manipulatul sa actioneze, fara sa isi dea seama, in directia dorita de el,
desi, in mod firesc, acesta din urma nu ar intreprinde o asemenea actiune;
· O activitate de reducere a libertatii individului,
grupului, colectivitatii sau multimii umane de a discuta sau de a se opune la
ceea ce se sugereaza sau propune sursa manipularii;
· O activitate clandestina,
deoarece victimele sale nu constientizeaza ca fac, nu ce vor ele, ci ceea ce
doreste de la ele manipulatorul;
· O activitate deliberata, caci
manipulatorul foloseste metode indirecte, uneori minciuni sau puneri in scena
chiar tehnice;
· Modificarea comportamentului celui
manipulat in sensul dorit de manipulator.Ea trece prin opinia
manipulatului care este facut sa creada in ceva sau sa acorde valoare la ceva.
Aceasta il duce la afisarea unui comportament dorit de manipulator sau la
renuntarea la un comportament care serveste interesele sursei;
· O manevra ce vizeaza sa asigure dominarea
de catre o persoana sau grup a altei persoane, grup sau colectivitati cu scopul
de a obtine din aceasta o serie de avantaje;
· O forma speciala de comunicare
umana. Aici este
vorba de o comunicare eficace, dar lipsita de etica dupa cum aprecia un
cunoscut psiholog roman.
Prin manipulare, de
fapt, persoana, grupul sau colectivitatea influentata este obligata sa faca o
optiune pe care, in mod normal, nu ar face-o. “Or sa obtii de la cineva sa
adopte o conduita… pe care ar fi preferat sa nu o urmeze… inseamna manipulare”.
De asemenea, prin
manipularea oamenilor, unii autori inteleg “… influentarea subiectilor umani
(indivizi, grupuri si multimi) in vederea realizarii unor actiuni in
discordanta cu propriile scopuri, fara ca acestia – subiectii umani – sa
constientizeze discrepanta dintre propriile scopuri si scopurile indepartate
ale celor care influenteaza, in timp ce altii afirma ca “in termenii
psihologiei sociale, putem vorbi de manipulare atunci cand o anume situatie
sociala este creata premeditat pentru a influenta reactiile si comportamentul
manipulatilor in sensul dorit de manipulator”.
In general, cand se
scrie sau se vorbeste despre manipularea oamenilor, aproape toti se gandesc la
sensul negativ al acestui cuvant, dar exista si autori care apreciaza ca acest
tip de activitate umana are si conotatii pozitive. De fapt, autorii citati
apreciaza ca exista doar doua cai pentru a obtine comportamentul dorit din
partea cuiva, si anume: exercitarea
puterii (sau a
raporturilor de forta) simanipularea. Potrivit opiniei lor,
manipularea ramane, in fond, ultima salvare de care dispun cei lipsiti de
putere sau de mijloace de presiune.
In opinia noastra, o
asemenea afirmatie este limitativa si incompleta, intrucat doar un mic segment
al celor ce manipuleaza sunt lipsiti de putere. Practic, marii manipulatori
detin puterea si tocmai de aceea isi permit sa o foloseasca pentru a influenta,
intr-o maniera mascata, opiniile, atitudinile si conduitele celorlalti oamnei
in deplina concordanta cu scopurile urmarite. Pe de alta parte, manipularea da
sentimentul de libertate celor alesi drept tinta atunci cand “opteaza” pentru
varianta de actiune sugerata de manipulator. In acelasi timp, se stie ca
folosirea fortei pentru a obtine comportamentul dorit este ineficace si
trezeste resentimente in randul celor manipulati, uneori chiar reactii de
rezistenta si opunere.
In concluzie,
manipularea oamenilor reprezinta:
· Un raport de influenta intre doua entitati
distincte – sursa (manipulatorul) sitinta (manipulatul). “Influenta se
produce prin construirea unei lumi de obiecte cognitive pentru actorul care va
fi influentat. Arta manipulatorului consta in construirea (neexplicita) a unei
lumi de obiecte a caror punere in relatie il va conduce pe cel manipulat in mod
obligatoriu spre indeplinirea unei actiuni cu semnificatie pozitiva pentru el”;
· Un tip de comunicare eficace,
dar lipsita de etica. Altfel spus, manipularea este o comunicare ne-etica pentru
ca impiedica o persoana sau mai multe sa-si formeze o baza relevanta de
informatii pentru a alege liber si in cunostinta de cauza. Prin urmare,
persoana, grupul sau colectivitatea manipulata este obligata sa faca o optiune
pe care, firesc, nu ar face-o daca ar dispune de informatii suficiente,
relevante, oportune si veridice despre obiectul deciziei sale;
· Rezultanta a actiunii
voluntarea manipulatorului asupra manipulatului, care este determinat
subtil sa actioneze in directia si sensul dorit de primul, dar in realitate
impotriva propriilor interese. Manipularea este rezultanta actiunii voluntare,
deoarece in toate cazurile in care aceasta este efectuata, este conceputa,
organizata si condusa in conformitate cu scopurile urmarite de catre sursa sa. Chiar
daca in unele cazuri, aparent, manipularea este inconstienta, dimensiunea
volitionala a acesteia nu este absenta, intrucat actul in sine presupune
stabilirea si atingerea unui tel bine definit;
· O falsificare a realitatii de catre sursa in
vederea modificarii conduitei tintei, in sensul dorit de catre manipulator.
Pentru atingerea acestui deziderat, cel care manipuleaza poate furniza
informatii trunchiate, incomplete sau chiar false pentru a modifica opiniile,
atitudinile, si, in final, comportamentele celor vizati in consens cu
interesele sursei;
· O modalitate de a obtine
rezultatele scontatede catre cei ce detin puterea fara a face apel la
forta, ci la argumente, distribuite prin metode si tehnici adecvate catre cei
ce constituie tinta manipularii. Folosirea fortei sau a amenintarilor cu
aceasta nu duce intotdeauna la rezultatele dorite de cei care conduc, ba
dimpotriva poate crea resentimente si rezistenta la cei vizati, in timp ce
tehnicile de manipulare s-au dovedit mult mai eficace si mai agreate de oameni
in general. Aceasta, deoarece ele dau impresia de libertate de alegere celor
condusi, ii fac sa se creada partasi la decizia luata si chiar parteneri in
activitatea respectiva.
Diminuarea
securitatii individuale a celui manipulat este evident, aceasta putand intra in
contradictie cu valorile si normele sociale dominante, cu prevederile unor acte
normative referitoare la securitatea oamenilor in localitate, intr-un loc
public, ceea ce ii poate afecta libertatea, stilul de viata, devenirea sociala
si profesionala. Pe de alta parte, prin conduita sa contrara normelor de ordine
publica din stat, din localitate el aduce atingere securitatii individuale a
celorlalti oameni cu care vine in contact sau cu care ar trebui sa
convietuiasca in conditii de liniste, de pace si stabilitate sociala.
In ceea ce priveste
securitatea neationala, aceasta este afectata de manipularea indivizilor,
grupurilor si colectivitatilor umane, a maselor si opiniei publice.
Aceasta poate fi
evidentiata prin consecintele manipularii persoanelor publice si nu numai, a
grupurilor cu competente in luarea deciziei in toate domeniile de activitate
umana, a liderilor de opinie, a colectivitatilor si maselor de oameni, de
regula, prin intermediul opiniei publice si a mass-media.
Manipularea
actioneaza asupra securitatii nationale, ca entitate, generand o serie de
efecte. Evidentierea lor se poate face printr-o analiza a influentei exercitate
asupra principalelor componente ale securitatii statale – sociala, politica, militara, economica
si culturala.
In concluzie, se
poate spune ca exista o legatura stransa intre manipulare si securitatea
individuala si nationala. Actionand asupra emotiilor, intereselor, situatiilor,
relatiilor manipulatorul doreste sa produca schimbari semnificative in
opiniile, atitudinile si comportamenul celor manipulati. De regula, aceste
schimbari se fac in folosul exclusiv al manipulatorului si cu afectarea
negativa a intereselor celor manipulati. Populatia tarii, in intregul sau, dar
si acele grupuri sociale ce devin tinta ale manipularii prin schimbarea
atitudinilor si mai ales a comportamentului, contribuie in mod involuntar atat
la diminuarea securitatii individuale, cat si a securitatii nationale. De aici,
necesitatea adoptarii de catre cei in drept a unor masuri concertate de
atenuare a efectelor manipularii, oricare ar fi tipul acesteia din urma.
Preluare de pe sursa:
