postat dealexiabin
Sunt
lucruri pe care le spui ca sa-i convingi pe altii de ideile tale... unele le
poti folosi in viata de zi cu zi, altele la locul de munca, si cu totul altele
cand incerci sa convingi un profesor ca meriti o nota mai mare la examen... dar
exista unele care sunt alcatuite din idei si fraze bine formulate, care
actioneaza de cele mai multe ori intr-un mod irational asupra subiectului-tinta
si cu care ai sanse mult mai mari de reusita. Acestea sunt tehnicile de
persuasiune, pe care e bine sa le cunosti, indiferent de ce parte a baricadei
te gasesti - fie ca tu vrei sa convingi pe cineva, fie ca cineva incearca sa te
convinga pe tine. Succesul aplicarii unei strategii depinde de situatie, unele
functionand mai bine decat altele pe un anumit scenariu; dar totul depinde im
cea mai mare masura de modul cat mai discret in care le folosesti.
Una
dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Cateodata cel
mai bun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea
ce vrei tu sa obtii de la aceasta, s-a si intamplat. Este foarte util ca sa te
referi la o decizie pe care respectivul incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja
facuta; vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja propunerea, si ca i-ar fi
facut chiar si placere. De asemeni, asocierea de imagini placute cu folosirea
timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila.
Este
stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite.
Un favor poate declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la
subiect o mare nevoie de a se elibera de povara psihologica a datoriei. Pentru
a realiza aceasta eliberare, oamenii devin mai doritori sa intoarca favorul,
chiar unul mai mare decat cel pe care l-a primit.
Principiul
reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau nu,
imediat dupa acceptarea acestuia. Aceasta caracteristica umana transcede orice
diferente culturale sau rasiale, indiferent si de natura respectivului favor
(care poate fi orice, de la un simplu zambet pana la munca fizica sau mici
atentii). Acest principiu este usor de folosit: ofera ceva, si asteapta-te (sau
da o idee despre cum) sa fii rasplatit. O alta modalitate eficienta de folosire
a acestui principiu este metoda "usii-n nas". Aceasta este mai
puternica decat simpla oferire a unui dar si asteptarea unui alt dar in schimb;
este in acelasi timp si mult mai subtila! Aceasta este o metoda in doi timpi.
Un mod de a creste sansele pentru a se obtine o favoare, este sa ceri mai intai
o alta favoare, de aceeasi natura ca si cea la care dorim sa ajungem, dar mult
mai mare decat aceasta. In mod sigur, aceasta prima cerinta va fi refuzata, din
cauza ca este mult prea mare.
Dupa
acest refuz, cererea va fi micsorata la cea de-a doua, cea reala. Statistic,
aceasta din urma are 95% sanse de a fi acordata. Acest lucru se intampla
deoarece normele culturale dicteaza ca in schimbul unei concesii, trebuie sa
faci o alta concesie. Deoarece reduci prima cerinta la una mai mica, faci o
concesie, iar subiectul-tinta va fi indemnat sa faca si el o concesie, si
atunci va aproba cea de-a doua cerere. Aceasta metoda functioneaza foarte bine
pentru ca normele culturale tind sa depaseasca chiar si logica.
Un
alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. Oamenii vor face
aproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe
care le-au avut anterior. Cand vor lua public o atitudine, toate actiunile
ulterioare vor fi in concordanta cu atitudinea manifestata anterior.
Comportamentele
neconcordante produc tensiuni psihice, pe care individul incearca sa le evite
cu orice cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cu actiunile sale
anterioare. Acest principiu este folosit de metoda "piciorului in
prag". Pentru a obtine realizarea unei cereri, este nevoie doar sa lansezi
mai inainte o serie de doua-trei alte cereri mai mici, de aceeasi natura cu cea
reala. Aceste cereri mai mici sunt atat de putin importante, incat este
imposibil sa fie refuzate. Din cauza ca a acceptat aceste cereri mai mici,
persoana respectiva este conditionata mental sa accepte si ultima si cea mai
mare dintre cerinte. Se realizeaza astfel conditionarea persoanei in a fi in
concordanta cu comportamentele sale anterioare.
Principiul
atribuirii. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-un anumit
adevar despre ei insisi. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza
anumite tipuri de comportament. Daca cineva isi atribuie intern o
caracteristica, va face tot ceea ce este specific unui om care are acea
caracteristica.
Daca
seful ii va spune angajatului ca il considera o persoana competenta si care
lucreaza mult, angajatul isi va atribui inconstient caracteristica de om care
lucreaza mult, si se va comporta ca atare. Iata cum pana si o simpla declaratie
poate conduce la surprize!
Metoda
sarmantului. Spre deosebire de celelalte metode, nu are mai multe etape si nu
se bazeaza pe acrobatii verbale. Ea functioneaza pentru ca in mod deschis oferi
concesii, manifesti dorinta de a asculta si validezi ideile subiectului-tinta.
Acesta are libertatea de a decide; iar tu nu ii ingreunezi gandirea cu un nor
de ceturi verbale. Este cea mai etica dintre toate tehnicile de persuasiune
discutate anterior, dar in acelasi timp si cea care necesita cel mai mult timp
pentru a fi realizata.
Oricum,
aceste strategii nu sunt infailibile; dar daca se au in vedere si multitudinea
de factori care influenteaza o relatie de persuasiune (vezi D. Cristea,
"Tratat de psihologie sociala"), atunci aceste tehnici vor acea o
forta mult mai mare, si o garantie sporita de succes.
Un
subiect de meditatie pentru incheiere - moralitatea folosirii acestor tehnici
de persuasiune (nu cumva acestea atenteaza la liberul arbitru al persoanei sau
noi doar o "ajutam" sa ia o decizie, care, din "intamplare"
coincide cu nevoile noastre?)
Preluare de pe sursa:
