Etimologia numelui ” iele “, este controversata si ipotetica. Lazar Saineanu considera ca numele vine de la cuvantul cuman yel care inseamna vant. B.P. Hasdeu crede ca este in legatura cu sanscritul Vel , a se misca, sau vela , moarte napraznica, maladie. Alti folclorisi cred ca pentru amintirea lor s-a folosit pronumele personal Ele, care pronuntat popular a devenit Iele. Vasile Alecsandri le-a denumit ” Stapanele vantului “.
De fapt superstitia considera cuvantul Iele demonic, deci nu trebuie sub nici o forma rostit ci inlocuit cu nume sau epitete magulitoare, care sa le faca binevoitoare, cum ar fi: Zanioare, Sfinte de noapte, Soimane, Dansele, Mandre, Iezme, Fecioare, Rusalii, Miluite, Maiestre, Albe, Imparatesele vazduhului, Cele Nepomenite. B.P.Hasdeu in Chestionarele sale, arata ca Ielele sunt ades nominalizate cum ar fi: Rudeana, Ruja, Trandafira, Cosanzeana, Lemnica, Ana, Pascuta, Ogrisceana, Foiofia, Bugiana, Dumernica, Liodiana, Magdalina, Tiranda, Simioana, Rosia, Todosia, Lacargia, Sandalina, Ruxandra, din nou stapana lor ar fi Irodia, Irodiasa sau Doamna.
Fiind dar zane rele, invocarea lor dupa nume nu se poate face decat in cadrul practicilor vrajitoresti si fiecare vrajitoare stie doar 9 nume de Iele. Cel mai frecvent folosite in descantece sunt Margalina, Savatina, Rujalina pe care Vasile Lovinescu le identifica cu tripla Hecate.
In mitologia romana Ielele zboara (avand sau nu aripi), de cele mai multe ori sunt goale, sau poarta valuri albe si parul despletit pe umeri, in general sunt nevazute de oameni , dar uneori noaptea se fac vazute, au voce deosebit de frumoasa, le place sa danseze din nou jocul specific lor este hora pe care o incing in poieni rotunde, in jurul unui trunchi ale carui frunze sunt apoi ca arse de foc inca o data pe locul unde au dantuit iarba este palita, din nou cand creste este intunecata si nu e pascuta de vite. Pe acest loc cresc ciupercile comestibile ” lingura zanei “. Copacul in jurul caruia danseaza este considerat de multi cercetatori ,in sensul hermetic al mitologiei folclorice ” Axis mundi”,hora ielelor are o semnificatie centripeta, nu numai de rotire in sens inchis, dar de constrangere a lumii la o miscare perpetua, o impiedicare a acestei lumi de a se risipi printr-o miscare centrifuga (existenta in tendinta fizica a oricarei rotiri naturale), adica de a se dizolva in nefiinta. ( Victor Kernbach ,” Universul mitic al romanilor).
preluare de pe sursa:
http://www.efemeride.ro/misterul-ielelor
