Spanacul, medicament natural

 

Calitaţile curative ale spanacului se cunoşteau încă din cele mai vechi timpuri, el fiind numit şi “mătura intestinului” deoarece reprezintă cel mai bun mijloc natural pentru curăţirea şi regenerarea sistemului digestiv.

De asemenea se ştia că spanacul fiert sau preparat prin mijloace tradiţionale este dăunător organismului.

Dacă în timpul preparării îşi schimbă culoarea din verde proaspăt în verde spre galben, atunci el devine dăunător şi nu trebuie consumat.

Este necesar ca spanacul să fie OPĂRIT foarte puţin sau CONSUMAT ÎN STARE CRUDĂ, de preferinţă în salată sau cu crudităţi.

Principalii constituenţi ai spanacului sunt: săruri minerale din belşug (sodium, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, sulf, mangan, zinc, cupru, iod, fier), vitamine (A, B1, B2, B12, PP, C, acid folic), clorofilă, aminoacizi (arginină, lizină), lipide, protide, glucide, mucilagii.

Referitor la fier, conţinutul lui este mijlociu( 2- 5 mg la 100g) şi nu deosebit de mare, aşa cum se credea în trecut, existând alte legume mult mai bogate în fier şi cu influenţă mai puternică în anemii.

Spanacul este totuşi valoros prin celelalte componente ale sale.


Principalele proprietăţi:

- este un întăritor al sistemului imunitar;

- nutritiv şi tonifiant;

- combate scorbutul (datorat lipsei de vitamina C);

- remineralizant de mare valoare;

- curăţitor al tubului digestiv (retrăgând toxinele din masa umorilor şi favorizând eliminarea lor);

- tonifică miocardul şi stimulează activitatea inimii;

- creşte cantitatea de urină eliminată ;

- stimulează secreţiile gastrice, pancreatice şi biliare;

- stimulează creşterea ;

- provoacă eliminarea viermilor intestinali;

- previne infecţia gingiilor (pioreea).



Recomandări:

Datorită tuturor acestor proprietăţi este recomandat nu numai pentru fortifierea organismului şi pentru curăţirea lui, dar şi în convalescenţă, anemie, astenie fizică şi nervoasă, afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială, vâscozitate sangvină crescută, afecţiuni renale, atonia vezicii urinare, cistită, diabet, gută, insuficienţă renală, rahitism, obezitate.

Extern este recomandat în acnee, abces, psoriasis, arsuri, pecingini, plăgi atone.



Modul de folosire:

Pentru tratarea anemiei, rahitismului, senescentei, asteniei, se consumă frunzele proaspete în salate de crudităţi.

Frunzele proaspete mai sunt indicate şi în regimul alimentar al copiilor, al persoanelor mai în vârstă şi al tuturor celor care au nevoie de fortificarea organismului.

În depresii se recomandă suc proaspăt, câte un pahar în fiecare dimineaţă.

Câte o jumătate de litru de suc proaspăt pe zi poate vindeca constipaţiile rebele în cel mai scurt timp.

Sucul de spanac ajută procesul de refacere al organelor bolnave, ajută în ulcer duodenal, anemie pernicioasă, slăbiciune, convulsii, deficienţe ale glandelor suprarenale sau ale tiroidei, hipo şi hipertensiune, sângerarea gingiilor, umflarea membrelor, dureri de cap, migrene, furunculoză, abcese dentare etc.

Pentru mărirea diurezei în bolile de rinichi sau de vezică se recomandă infuzie cu o linguriţă de frunze zdrobite peste care se toarnă o cană de apă clocotită.

Se lasă acoperit 15 minute şi apoi se strecoară.

Se beau două căni pe zi.

Extern, frunzele se opăresc sau se fierb în ulei de măsline sau în ulei de soia şi se pun cataplasme.



Contraindicaţii:

Spanacul conţine acid uric şi nu este recomandat celor hiperuremici sau celor cu litiază urică.

El mai conţine oxalaţi de potasiu şi de calciu şi nu este recomandat în inflamaţii gastrice şi intestinale , boli hepatice, precum şi în artrite şi reumatism.


preluare de pe: http://piatza.net/spanacul-medicament-natural/

Bea drojdie de bere ca sa-ti pastrezi tineretea

A fost utilizată mai întâi la prepararea pâinii şi a băuturilor alcoolice, iar apoi s-a descoperit că poate fi folosită şi în tratarea multor boli.

Drojdia de bere e considerată de specialiştii în terapii naturiste o sursă de energie, sănătate şi frumuseţe.

Drojdia de bere are în compoziţie o ciupercă-minune, numită ştiinţific saccharomyces cerevisiae.

În ciuda dimensiunilor microscopice, aceasta se comportă ca o adevărată uzină de medicamente.

Conţine 17 vitamine (majoritatea din complexul B ), 16 aminoacizi, 14 săruri minerale şi circa 46% proteine, fiind numită drojdie vie.

Datorită conţinutului său, e utilă în tratarea multor boli.

Consumul frecvent de drojdie ajută organismul să rămână tânăr şi în formă, pentru că substanţele pe care le conţine atacă toxinele din sânge.

Acestea refac şi flora intestinală distrusă de medicamente.

E un ingredientminune şi pentru ten, dar şi în curele de slăbire.

Doza zilnică recomandată pentru un adult e de 25 de grame sau trei capsule (în cazul comprimatelor cumpărate de la farmacie).

La ce e bună?

Drojdia de bere este considerată un fel de medicament universal, pentru că tratează: enterite, colite, diaree, ciroză, lipsa vitaminei B în toate formele, diabet zaharat, furunculoză, acnee şi seboree, scleroză în plăci, osteomielită, pneumonie, gripe, variolă sau anemie.

Mai mult, este recomandată în avitaminoze, afecţiuni neurologice şi neuromusculare sau în manifestările nervoase ale alcoolismului.

Ajută la creşterea părului şi poate fi folosită de sportivi, pentru că măreşte rezistenţa la oboseală şi eliminarea toxinelor.

Este eficientă în combaterea anemiei, în răceli, boli infecţioase, dar şi în afecţiuni cardiovasculare cronice, pentru că reglează nivelul colesterolului şi al tensiunii arteriale.

Cu excepţia persoanelor alergice la acest produs, nu se cunosc contraindicaţii la tratamentul cu drojdie.

Uneori, poate da o uşoară balonare.

Indicată şi pentru copii

Pentru că stimulează procesul de creştere şi ajută la dezvoltarea psihică şi intelectuală, drojdia e recomandată şi pentru cei mici.

Doza pentru copiii între 4 şi 8 ani este de o treime din cea pentru adulţi, iar pentru copiii între 8 şi 14 ani este o jumătate din cantitatea pentru adulţi.

Drojdia de bere poate fi luată şi amestecată cu legume, în apă sau în supă.

Cum se poate consuma

Există mai multe feluri de drojdie de bere, oricare fiind bună în terapie.

Aceasta se poate consuma atât proaspătă, cât şi uscată, dar este eficientă doar după o cură de trei-patru luni.

Se administrează de două-trei ori/zi, dizolvată în lichide, înainte de masă.

Ea taie pofta de mâncare, micşorând numărul de calorii primite de organism.

Senzaţia de saţietate se resimte aproape imediat şi se menţine mai multe ore.

Drojdia proaspătă, aceea folosită şi la prepararea pâinii, se poate consuma în combinaţie cu miere: la o linguriţă de drojdie se adaugă două linguriţe de miere şi se amestecă până se obţine o pastă omogenă.

Doza zilnică pentru un adult e de trei linguriţe de amestec, pe stomacul gol, dimineaţa, la prânz şi seara.

Drojdia uscată se găseşte la pliculeţe şi este mai puţin eficientă din punct de vedere terapeutic.


În jumătate de litru de suc de morcovi se pun două linguriţe de drojdie uscată, se amestecă bine şi se păstrează la frigider.


Se bea întreaga cantitate de preparat într-o zi, în trei reprize.


Tabletele de drojdie din farmacii şi din magazinele naturiste sunt la fel de eficiente în terapii.


Se administrează conform prospectului.


preluare de pe sursa: Libertatea