Vom putea încărca telefoanele mobile doar cu ajutorul sunetelor!

Inginerii electricieni au dezvoltat o tehnică de transformare a sunetelor în electricitate, fapt ce va ajuta telefoanele mobile să se încarce în timpul convorbirilor.

Telefoanele ar putea de asemenea să se încarce şi atunci când nu funcţionează, utilizănd zgomotele ambientale, sau muzica.

Doctor Sang-Woo Kim este cel care a proiectat această tehnologie, în cadrul Universităţii Sungkyunkwan din Seoul.

Acesta a declarat că “sunetele sunt mereu prezente în viaţa noastră de zi cu zi.

Aceasta a fost motivaţia care a dus la crearea unui dispozitiv care generează putere prin transformarea sunetelor, a muzicii ambientale şi a zgomotului de fond în electricitate”.

Tehnologia se bazează pe nişte fire subtiri de oxid de zinc aflate între doi electrozi.

Atunci când undele sonore lovesc o plăcuţă sensibilă la sunete, aceasta vibrează şi intră în contact cu firele de oxid de zinc şi duce la comprimarea lor, iar apoi la dilatarea acestora.

Mişcările realizate de fire generează curent electric şi ajută la încărcarea unei baterii.

Un prototip al acestei tehnologii este capabil să transforme sunete de 100 de decibeli în 50 de milivolţi.

Momentan nu se produce suficientă energie pentru a încărca un telefon mobil, dar doctorul Kim şi colegii lui speră ca prin alternarea materialelor din care se compun firele să poată produce mai multă energie, folosind un nivel şi mai scăzut al sunetelor.

Alţi cercetătorii au elaborat o serie de dispozitive care folosesc bătăile inimii pentru a încărca un MP3 player, în timp ce Nokia a brevetat un dispozitiv ce foloseşţe energia kinetică (obţinută pe baza mişcării realizate de om) pentru a-şi încărca acumulatorii.

Sursa: The Telegraph

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA 

Forturile Bucurestiului

                                                                                                                  Written By Daniel Gorun

 

In jurul capitalei, de-a lungul soselei de centura, zac 30 de forturi si baterii, majoritatea abandonate. Constructiile monumentale, ascunse sub vegetatie, se dezintegreaza, dar inca mai pot fi salvate.

Text: Andreea Campeanu

Am hotarat sa sarim peste poarta ruginita. Ne-am facut apoi loc printre tufe, ne-am furisat prin iarba inalta, printre gunoaie, musuroaie, balti si noroaie, pana am ajuns la o cladire cu un fronton impunator. Era Bateria intermediara 4-5. Muste bazaiau nervoase in jurul unei mate moarte si duhnea ingrozitor.

Cand am masurat cu o creanga adancimea santului de aparare din fata intrarii, broastele din el au inceput sa sara panicate de colo-colo. Era mal, nu aveam cum sa trecem prin el, pentru ca ne-am fi putut afunda. Am sarit inauntru pe o fereastra si m-a izbit mirosul de umezeala si putred. Cunosteam, in principiu, constructia, pentru ca era la fel ca si celelalte doua baterii pe care le vazusem deja cu Stefan Cristescu, un tanar arhitect de 26 de ani ce vizitase, cu sarg si pasiune, multe astfel de fortificatii in ultimii ani.

Aici era insa mai intuneric, mai infricosator. Aceasta a fost una dintre opririle noastre din turul pe care l-am facut prin camuflata centura de fortificatii a capitalei, formata din 36 de constructii: forturi si baterii, ridicate in urma cu peste 110 ani pentru a proteja orasul.

Am inteles atunci emotiile pe care le-a avut Cristescu de fiecare data cand descoperea cate un loc nou, si l-am invidiat. Timp de 5 ani, el a cautat prin arhivele militare si prin carti vechi. "Am aflat de existenta lor de la niste prieteni romani stabiliti in Belgia, care vizitasera fortificatii din alte tari, construite in aceeasi perioada" - povesteste Cristescu.

"Centura are o importanta deosebita, pentru ca e unul dintre ultimele sisteme de fortificatii omogene in jurul unei capitale dupa planul celebrului general Brialmont si reprezinta stadiile finale ale fortificatiilor detasabile. Proiectul lui Stefan Cristescu reprezinta primul pas in cercetarea necesara pentru valorificarea acestora, dupa care e nevoie de un proiect pentru restaurarea si punerea lor in valoare" - spune Sergiu Isopescu, cercetator la Institutul pentru Studii Militare. Istoria centurii fortificate a Bucurestiului incepe odata cu venirea pe tronul Romaniei, in 1866, a lui Carol I.

Printul de 27 de ani, discipol al celebrului feldmaresal Moltke, punea pentru prima data problema construirii unor forturi care sa apere capitala in cazul unui pericol extern. Aceasta era una dintre actiunile sale prin care incerca sa ridice standardul unei Romanii ramase in urma in mai toate domeniile. Lucrarea urma sa fie una de mare amploare.

S-au infiintat mai multe comisii, care au facut studii pentru a gasi modalitatea cea mai eficienta de a construi fortificatiile. Artileria se dezvolta repede, in contextul revolutiei industriale, si centura de aparare trebuia sa fie adaptata la acest progres. In anul 1882, dupa obtinerea independentei tarii, o noua comisie reincepea studiile intrerupte din cauza razboiului, terminat in 1877.

In paralel cu comisia din Romania, ce i se parea, probabil, ineficienta, Carol I l-a invitat la Bucuresti pe generalul belgian Henri Alexis Brialmont, cel mai cunoscut si apreciat inginer militar al secolului al XIX-lea, care proiectase fortificatii pentru orasele Liege, Namur, Anvers.

http://www.natgeo.ro/istorie/personalitati-si-evenimente/8464-forturile-bucuretiului