Cantitatile mari de hidrogen sulfurat de pe fundul Marii Negre puteau fi folosite de Uniunea Sovietica intr-un eventual conflict cu statele membre ale NATO.
Gazul devine periculos la contactul cu oxigenul atmosferic si poate provoca o deflagratie puternica.
Rusii stiau acest lucru si aveau in plan sa arunce in aer marea in caz de amenintare.
Rusia a stiut intotdeauna sa elaboreze strategii menite sa o scoata din orice situatie delicata, mai ales cand vine vorba de inamici.
Atat in zilele noastre, cat si in vremea Razboiului Rece, rusii au avut obsesia unui posibil conflict cu NATO, fiind deosebit de prudenti la fiecare miscare.
Uniunea Sovietica a luat in calcul un eventual atac venit din partea trupelor NATO, dinspre Turcia, drept pentru care planuise sa detoneze "proiectilul" imens de sub ape.
In "Bomba atomica" in Marea Neagra descriam pericolul la care sunt expuse statele din jurul marii, dar si faptul ca acele cantitati de hidrogen sulfurat, aflate sub stratul de apa sarata, sunt intr-o permanenta crestere.
Si interventa umana, printr-o exploatare abuziva, poate determina producerea unei explozii de mari dimensiuni.
Conflictul din 2008 dintre Georgia si Osetia de Sud a fost un alt moment in care Rusia a luat masuri de precautie in contextul intrarii fortelor navale ale NATO in Marea Neagra, intarindu-si prezenta in zona prin trimiterea crucisatorul "Moskva" in Abhazia.
Detonarea ar fi fost asul din maneca ruseasca, ultima carte ce trebuia jucata bine, fara a da gres.
Din acest motiv, Romaniei i s-a interzis sa extraga gazul inflamabil, o resursa valoroasa pentru economia noastra, caci acesta ar fi putut sa inlocuiasca gazul metan.
In acest fel, interesele militare ale Rusiei, si poate si cele economice, l-au impiedicat pe Nicolae Ceausescu sa actioneze in vederea reducerii volumului de gaz acumulat sub mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu