In satele hunedorene din zona Orastiei, vestea Nasterii Domnului in ieslea sfinta este purtata pe ulite de ceata de caluseri colindatori in larma de zurgalai, tropote si strigaturi. Sint feciori in costume nationale cu camasa cusuta cu negru , in motive sobre, pline de rafinament, si poale incretite, cu cioareci de lina alba, strinsi pe picior, cojoc alb infundat, zurgalai, (sau zdrancane) prinsi sub genunchi de o banda cu ciucuri tricolori, lungi pina la glezne, pe cap poarta caciula neagra de miel impodobita cu pana de fazan sau de paun, iar in miini bita impodobiota si ea cu panglici tricolore.
De fapt, pregatirea pentru aceasta mare sarbatoare incepe inca de la Sf. Nicolae (6 decembrie), cind se constitue ceata, se impart functiile si este aleasa gazda , un gospodar respectat , cu casa mare si cuprinsa.
Vataful va fi feciorul care joaca cel mai bine, care stie si sa ureze.Urmeaza ceparul (are griga de bautura si mincare cit timp stau la gazda), paharicul (cel care serveste la masa), casierul (stringe banii cistigati cu colinda), turcasii (joaca turca si o poarta prin sat) si restul caluserilor.
Colindul incepe cu gazda careia i se multumeste cu o urare si o colinda. Sint luate apoi, pe rind, casele din sat, incepind cu primarul, preotul, medicul, invatatorul si sfirsind cu cele mai sarmane. Pentru fiecare categorie sociala exista colinde diferite: colinda gazdei, colinda preotului etc. Daca casa are fecior sau fata, i se cinta colindul junelui sau a fetei. Este deja renumita aceasta zona pentru repertoriul cel mai bogat de colinde pastrate si cintate pina azi.
Jocul caluserilor,de regula, inainte de intrarea in casa si la terminarea colindarii casei, se desfasoara pe doua linii de calusari ce stau fata in fata, avind vataful in mijloc,astfel incit el sa fie vazut de toti. El este primul care incepe figurile de dans s-au ponturile, fiind urmat de restul caluserilor. O alta formatie de dans este cercul inchis, avindu-l in centru pe vataf, conducatorul jocului. Dansul este insotit de strigaturi specifice jocului caluseresc: “Fost-am omu’ padurii /Si nu m-o mincat lupii/ Lupii maninca oi si boi/ Nu maninca ficiori ca noi/ Lupii maninca oi si vaci/ Nu maninca feciori saraci.”
Dupa jocul caluseresc feciorii din ceata joaca femeile din acea casa, chiuind si strigind: “Hai, mindro, cu mine-n lunca,/ Sa-ti fac raschitor si furca./ Cind o fi la capul luncii,/ Sa-mi dai,mindro plata furcii.”
La fiecare casa ceata participa la o mica petrecere impreuna cu gazdele, inchinind un pahar de vinars si gustind din bucate .Vatavul rosteste urarea de multumita, adaptata si ea dupa destinatar: “Prea iubitii mei feciori/ Va rog fiti ascultatori./ Noi aicea am venit,/ La Domnu’ primar iubit, / Din comuna mai vestit./ Putintel am colindat,/ Si dumnealor s-au bucurat./ Si bucurindu-se tare ,/ Ne-au facut o cinste mare ,/ Vedeti bine fiecare ./ Cu niste bani de hirtie,/ Ca la noi in mina sa fie/ Cu niste cantalaie de vin/ Ne-au facut voia deplin./
Cu o sticla de vinars sa ne treaca din necaz./ Cu niste ptrajituri de ‘i bune/ Puse pentru noi anume./ Si noi inca il laudam,/ Si pe Dumnezeu rugam,/ Ca dumnealui sa traiasca serviciul sa-l indeplineasca,/ Fiii sa-i casatoreasca./ Va dorim ca sa traiti/ La mai multi ani fericiti/ Voi ,feciori, sa-i multumiti.” Restul cetei raspunde in cor: “Hei, multi ani sa traiasca/ La multi ani fericiti!”
La sfirsitul fiecarei zile de colindat ceata se stringe la gazda, unde se incepe petrecerea numai intre caluseri. Se cinta, se joaca, se spun”minciuni”- asa sint numite la Ocolis strigaturile comice s-au licentioase. Lautarului tigan, care i-a insotit pri sat si care cinta si acum , i se striga: ”Zi-i, tigane, cu gurduna,/ Ca disear’ti- o dau pe buna !/ Zi –i , tigane, numa’ bine,/ Ca se baga dracu-tine!”
Odata cu sfirsitul sarbatorii Craiunului se destrama si ceata, pentru ca la anul urmator sa se intilneasca din nou.
Autor: Cristina Fialcovschi
preluare de pe sursa:
