Se afișează postările cu eticheta Postul Craciunului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Postul Craciunului. Afișați toate postările

25 decembrie 2011

Sarbatorile de iarna in Grecia

Anunturi

Sarbatorile de iarna la britanici


La britanici, cadourile se impart pe 26 decembrie.

Danezii au un ritual de impartire a cadourilor: se aduna toti ai casei in jurul bradului, si cel mai in varsta membru ia un cadou pe care il da persoanei destinate.

Aceasta ia la randul sau un alt cadou si-l da persoanei pentru care a fost pregatit si asa mai departe.

In Norvegia, cadourile sunt ascunse de catre cei care le daruiesc intr-un sac cu paie care este apoi pus deasupra usii destinatarului in asa fel incat cand acesta deschide usa, cadourile sa cada peste el.


Preluare de pe sursa:

24 decembrie 2011

Sarbatorile de iarna in Franta


Pentru francezi, punctul culminant al mesei de Craciun este traditionala "Buche de Noel", o prajitura de ciocolata sub forma de buturuga.

Castanele prajite, merele umplute cu martipan, varza rosie si galustele impanate cu slanina reprezinta mancarea specifica lunii decembrie in Germania.

In Jamaica, colindele pe ritm de raggae insotesc pranzul de Craciun, format din orez, pui, carne de bou si carne picanta de capra.

In Italia se obisnuieste sa se manance in seara de Ajun, sapte feluri de peste, alaturi de broccoli, spagetti si fructe de mare.

La australieni, cina se serveste de obicei in aer liber, fiind urmata de un meci de cricket.


Preluare de pe sursa:

Sarbatorile de iarna in Germania

Anunturi

23 decembrie 2011

Sarbatorile de iarna in Elvetia


In Elvetia, Samichlaus are sarcina grea de a aduce si bradul de Craciun in casele oamenilor, obicei care se pastreaza alaturi de o alta traditie elvetiana, "Parada ridichilor luminate".

Conform traditiei, parintii si copiii se intalnesc in diverse locuri din sat si pleaca, cu ridichile luminate, spre curtea scolii, unde se canta in cor colinde.

Cu o luna inaintea Craciunului, libanezii planteaza boabe de grau in ghivece, pe care le pun in seara sfanta sub brad sau alaturi scena Nasterii Mantuitorului.


Preluare de pe sursa:

Sarbatorile de iarna in Olanda

In Olanda, copiii il asteapta pe Sinterklaas, care vine pe un cal alb si lasa daruri in sabotii de lemn.

In ajunul sosirii Mosului, ghetutele sunt umplute cu fan si zahar pentru calul mosului, iar dimineata cand se trezesc, micutii le gasesc pline cu daruri.

Finlandezii il au pe Joulupukki, cel care vine dintr-un tinut in forma unei urechi, despre care se spune ca ar fi modul prin care Mosul asculta daca micutii sunt sau nu cuminti.

In Suedia, Jultomte are o infatisare diferita: el este reprezentat ca un pitic imbracat in rosu, cu barba alba, mare amator de orez cu lapte, mancarea traditionala de Craciun a suedezilor.

Si daca in Spania Mos Craciun nu inseamna mare lucru pentru copii, cadourile fiind aduse de cei trei magi, de doua ori pe an, pe 26 decembrie si pe 6 ianuarie, in Italia, Babbo Natale are nevoie de ajutor: batrana vrajitoare Befana, care se strecoara pe hornuri si lasa cadourile langa bradul impodobit, ea iubind foarte mult copiii.

In Costa Rica, Columbia si Mexic, darurile sunt aduse de Nino Jesus (Copilul Iisus), in timp ce japonezii celebreaza Craciunul cu papusi si aranjamente florale, impreuna cu Jizo, mosul din Japonia


Preluare de pe sursa:

22 decembrie 2011

Sarbatorile de iarna in Slovacia


In Slovacia se spune ca dupa ce ai tinut cele patru saptamani de post, in Ajunul Craciunului este bine sa ajunezi, adica sa nu mananci nimic intreaga zi. Cei care rezista pana la sfarsit vor vedea un spiridus din aur.

Si in Polonia oamenii cerceteaza vazduhul in asteptarea primului astru care apare in seara de 24 decembrie, amintind de steaua din Bethleem.

In Cehia, traditiile sunt mai aspre si mai infricosatoare decat oriunde. Din batrani se spune ca numarul celor care stau la masa trebuie sa fie obligatoriu par.

Superstitia mai avertizeaza ca acela care se va ridica de la masa inainte de sfarsitul ospatului va muri in anul care urmeaza. Din acest motiv, toate platourile cu bucate sunt aduse pe masa inainte de venirea oaspetilor, ca gospodina sa nu fie nevoita sa mai faca drumuri inutile la bucatarie.

De altfel, putini s-ar indura sa plece pentru ca la desert se serveste o delicioasa prajitura cu migdale. In Lituania, din batrani se spune ca la miezul noptii apa din puturi se transforma in vin iar animalele pot sa vorbeasca.

Insa nu este bine sa la auzi pentru ca, daca o faci, vei muri in anul urmator.

Aceleasi traditii spun ca daca reusesti sa gusti din apa in momentul in care se preface in vin, vei avea un An Nou foarte bun.

Preluare de pe sursa: http://www.sarbatorideiarna.ro/Despre-Mos-Craciun/

Sarbatorile de iarna in Australia


In Australia, Craciunul este sarbatorit la temperaturi de peste 30 de grade Celsius.

Astfel, pentru ca australienii nu au zapada, Mosul nu poate veni cu sania trasa de reni, asa ca aceasta a fost inlocuita de o caleasca cu opt canguri.


Preluare de pe sursa:

Colindele, traditii si obiceiuri romanesti

Anunturi

21 decembrie 2011

Legenda lui Mos Craciun


Legendele spun ca Mos Craciun locuieste in Finlanda, la Muntele Ureche.

Insa in timp ce Mosul ajunge in alte colturi ale lumii noaptea, copiii din Finlanda il asteapta pe batran in timpul zilei.

Mosul bate la usa si intreaba: "Copiii din aceasta casa au fost cuminti?", iar raspunsul este afirmativ de fiecare data si Mosul este invitat sa poposeasca si sa isi goleasca sacul.

Seara, lumea se strange in curtea bisericii pentru a participa la slujba speciala de Craciun, iar apoi fiecare familie aprinde lumanari pe mormantul rudelor.

Tot aici, daca vrei sa-ti mearga bine, se recomanda sa ai o provizie considerabila de prajituri si sa nu lasi pe nici unul dintre musafirii care iti trec pragul casei sa plece pana ce nu a gustat din ele.

Din budinca de orez cu migdale se pastreaza o portie si pentru spiridusul care traieste in pod.

Daca el va servi din prajitura, inseamna ca va veghea in continuare asupra prosperitatii casei respective.


preluare de pe sursa: 
 http://www.sarbatorideiarna.ro/Despre-Mos-Craciun/

Despre Craciun si Mos Craciun


  Craciunul este o Sarbatoare a Bucuriei: fulgi mari de nea, zapada multa, clinchet de clopotei, colinde si un Mos batran, batran.

Mos Craciun s-a nascut demult, acum multe sute de ani, nimeni nu mai stie cand si unde anume. Dar se stie ca Mos Craciun este ceva magic ce se intampla in fiecare an pe 24 decembrie. De el ne sunt legate cele mai frumoase amintiri ale copilariei si cu totii il asteptam in seara de Ajun sa ne puna codouri sub bradul impodobit. 
Mos Craciun traieste in Laponia, impreuna cu niste spiridusi care lucreaza in fabrica de jucarii si care construiesc cadourile de Craciun.

Tot acolo el primeste scrisorile copiilor.

Mosul are niste urechi magice, cu care ii aude pe copiii din toata lumea si astfel stie cand sunt cuminti.


preluare de pe sursa:
http://www.sarbatorideiarna.ro/Despre-Mos-Craciun/

Sarbatorile de iarna in Islanda


In Islanda, nu vine un singur Mos Craciun, vin 13 Mosi Craciuni! Cu 13 zile inainte de Craciun, primul Mos Craciun coboara din munti, ocoleste fiecare casa si apoi pune dulciuri in ghetutele copiilor.

Daca au fost cuminti, copiii primesc dulciuri si fructe, iar daca au fost obraznici, un cartof.

A doua zi, cel de-al doilea Mos vine din munti in oras si tot asa pana pe 25 decembrie cand primul Mos se intoarce la casa lui din munti, pe 26 cel de al doilea, pana pe 6 ianuarie cand ce de-al 13-lea Mos se intoarce in munti.

Ziua de 6 ianuarie mai este numita "Al treisprezecelea" si este considerata de islandezi ultima zi de Craciun, pentru ca, in aceasta zi, ultimul Mos se intoarce la casa lui.

"Cate bordeie, atatea obiceie"! Insa fie el Santa Claus, Joulupukki, Jizo, Jultomte, Pere Noel, Sinterklaas, Babbo Natale sau Mos Craciunul nostru, batranul rotofei cu barba alba poarta in spate un sac plin de daruri si in fiecare an, in noaptea de 24 spre 25 decembrie, aprinde in fiecare din noi flacara vie a copilariei, a iubirii, a jocului, a bucuriei daruite.



Preluare de pe sursa:

20 decembrie 2011

Dispută pe domiciliul celui mai simpatic bătrânel din lume

Casele lui Moş Crăciun

Poveştile spun că Moş Crăciun trăieşte la Polul Nord şi este ajutat de elfi, spiriduşi şi reni să fabrice cadouri pentru toţi copiii cuminţi, pe care, în realitate, le pregăteşte la mai multe adrese.
Ţările din jurul Polului Nord au încins o dispută aprigă privind originea lui Moş Crăciun. Groenlanda, Finlanda, Suedia şi Canada l-au revendicat, deopotrivă, pe bătrânul cu barba albă care împarte anual cadouri celor mici. Dacă în această vacanţă vreţi să vă întâlniţi cu Moş Crăciun şi cu ajutoarele sale, trebuie să ştiţi că acesta are mai multe case.
Moş Crăciun împarte daruri din trei adrese diferite - o casă, un castel şi un sat - toate situate lângă Polul Nord.

Casa din orăşelul Polul Nord
Polul Nord este un mic oraş din Alaska, Statele Unite ale Americii, unde se găseşte cea mai mare statuie din fibră de sticlă a lui Moş Crăciun construită în aer liber. Statuia are 42 de metri înălţime şi 8 metri în lăţime şi este înregistrată în Cartea Recordurilor. Legenda spune că a fost construită în 1962 pentru Târgul Internaţional din Seattle şi cântăreşte aproximativ 410 kilograme.
Principala atracţie a orăşelului este însă magazinul de cadouri numit „Casa lui Moş Crăciun", care arată ca o fabrică uriaşă de jucării. În mijlocul magazinului este o sanie plină cu cadouri, iar din când în când Moş Crăciun coboară din sanie să se plimbe prin magazin şi să vorbească cu vizitatorii. În oraş se mai găsesc panouri colorate cu peisaje din satul lui Moş Crăciun, unde turiştii îşi pot face poze, amintire din excursie. Ambulanţele şi maşinile pompierilor din oraş sunt toate roşii, în timp ce maşinile de poliţie sunt albe şi verzi.
În fiecare an înainte de Crăciun, oficiul poştal de la Polul Nord primeşte sute de mii de scrisori pentru Moş Crăciun şi foarte mulţi vizitatori care vin să cumpere cadouri pentru cei dragi. Sloganul oraşului Polul Nord din Alaska este: "Locul unde spiritul Crăciunului dăinuieşte tot anul".

Castelul din Groenlanda
Potrivit unei legende, Moş Crăciun îşi are regatul, „Kongensgaarden" - în gheţurile eterne ale Groenlandei. „Julemand" (cum îl numesc localnicii) are o alură maiestuoasă şi poartă mereu la gât o cheie de aur, care deschide atelierul de jucării. Mai precis, Moşul trăieşte într-un castel secret din vârful muntelui lui Moş Crăciun, din Uummannaq. Din păcate, vizitatorii nu pot intra în castelul Moşului, dar pot face altceva: pot vizita gheţarul Ilulissat Icefjord, care face parte din patrimoniul internaţional UNESCO, pot admira Luminile Nordului sau se pot plimba cu o sanie condusă de câini.
Nu trebuie însă să uitaţi să îi scrieţi o scrisoare lui Moş Crăciun, pe care să o lăsaţi într-una din imensele cutii poştale roşii care se găsesc pe străzi. În Groenlanda există chiar şi o şcoală de Moşi Crăciun, ai cărei absolvenţi primesc autorizaţie să împartă cadouri de sărbători.

Un sat întreg, în Rovaniemi
Satul lui Moş Crăciun este o destinaţie unică situată pe Cercul Arctic, în oraşul Rovaniemi din Finlanda. Din centrul oraşului, turiştii pot să ajungă acasă la Moş cu un autobuz condus de un şofer îmbrăcat în costum alb-roşu.
În anotimpul sărbătorilor, satul este feeric luminat, iar renii şi elfii mişună pregătind marea călătorie din Noaptea de Ajun. De la oficiul poştal al Moşului, vizitatorii pot cumpăra vederi şi timbre pe care să le trimită prietenilor şi rudelor.
În pădurea din apropiere de Rovaniemi, copiii pot participa la cursurile şcolii de elfi pentru a învăţa cum să devină ajutoare ale Moşului şi să asculte colindele interpretate de spiriduşi pentru Moş Crăciun.
preluare de pe sursa:

Steaua

De la Craciun si pana la Boboteaza copiii umbla cu steaua, un obicei vechi ce se intalneste la toate popoarele crestine.

Acest obicei vrea sa aminteasca steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi.

Cantecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantina ortodoxa, altele din literatura latina medievala a Bisericii Catolice, cateva din literatura de nuanta Calvina si multe din ele, chiar din traditiile locale.
Micul cor al stelarilor, care intra in casa in zilele Cracinului, canta versuri religiose despre nasterea lui Isus: "Steaua sus rasare"; "In orasul Vitleem"; "Trei crai de la rasarit".


19 decembrie 2011

Rovaniemi. Oraşul finlandez de la Cercul Polar de Nord



Acasă la Moş Crăciun


Iernile sunt lungi şi întunecate, primăverile scurte şi însorite, verile pline de lumină, iar toamnele colorate. La Rovaniemi se ajunge foarte uşor, direct de la Bucureşti, cu o mică escală în Helsinki. În aeroport, în zona de unde se iau bagajele, vă aşteaptă un display cu animalele sălbatice care trăiesc în zonă. Nu lipsesc de aici ursul şi vulpea, iar la ieşirea din aeroport o turmă de reni imortalizată în metal vă urează bun venit pe acest tărâm magic.
Cu numai 5 euro/persoană puteţi ajunge în centrul oraşului (cu opriri la hotelurile mai mari) la bordul unui microbuz al cărui şofer este îmbrăcat în Moş Crăciun - nu acum, ci în sezonul de iarnă. Şi fiindcă veni vorba de hotel, cele mai primitoare şi mai călduroase (şi la propriu, şi la figurat) hoteluri din oraş sunt City Hotel şi Clarion Santa Claus Hotel, ambele situate în centru.

Cel mai întins oraş european
Totul se află în centru, deoarece Rovaniemi, chiar dacă este cel mai întins oraş din Europa (oficial, are în jur de 8.000 de kilometri pătraţi), are un centru mic cât o piaţă mai mare de pe la noi. Astfel, cluburi, restaurante, fast food-uri, magazine, malluri, muzee şi biserici se află toate la câteva străzi distanţă unele de altele.
Muzeul Arktikum este principalul motiv pentru care merită să petreceţi cel puţin o zi aici. Ghizii vorbesc o engleză perfectă şi te conduc prin istoria Cercului Polar de Nord, a Oceanului Arctic şi îţi dezvăluie modul de viaţă al laponilor, locuitorii indigeni ai acestor locuri. Expoziţii despre floră, faună şi încălzire globală, precum şi de costume tradiţionale sau de arhitectură laponă sunt locuri pe care nu trebuie să le rataţi. Muzeul este imens, aşa că vă va trebui o zi întreagă pentru a vă putea bucura liniştiţi de toate exponatele.
La lăsarea serii, îndreptaţi-vă spre barul Zoom It de lângă hotelul Santa Claus pentru un pahar, înainte de a lua cu asalt Onella, cel mai mare şi mai tare club din Rovaniemi şi de la Cercul Polar. Există aici patru săli şi şase baruri. În fiecare sală se cântă alt tip de muzică. Activităţile în aer liber la Rovaniemi diferă şi nu prea, în funcţie de anotimp.

Cercul Polar trece prin piaţa mare
Iarna, nimic nu se compară cu o vizită în satul lui Moş Crăciun. Situat la câţiva kilometri nord de centrul oraşului, complexul este destinat, normal, copiilor. În anotimpul sărbătorilor este feeric luminat, iar renii şi elfii mişună pregătind marea călătorie din Noaptea de Ajun. Dacă aveţi copii mici, puteţi să-i înscrieţi la şcoala de elfi pentru a învăţa cum să devină ajutoare ale Moşului. În acest timp, vă puteţi continua explorarea.
Prin piaţa mare a satului trece Cercul Polar. Puteţi sări peste linia ce delimitează tărâmul Arctic de lumea noastră, iar pentru câţiva euro puteţi cumpăra şi un certificat care să ateste că aţi trecut Cercul Polar de Nord.
Abateţi-vă din drum pe la oficiul poştal al lui Moş Crăciun pentru a le trimite celor dragi vederi cu ştampilă şi timbre din ţara Moşului. Sunt garantate să ajungă exact în seara de Ajun.

În poze cu Moşul
Deschideţi larg buzunarele şi portofelele şi intraţi în magazinele de suveniruri. Tot ce poartă marca lui Moş Crăciun poate fi cumpărat aici. De la globuri şi beteală până la reni de pluş şi sănii împodobite. Faceţi cumpărăturile, luaţi un ceai cald aromat şi treceţi să-i luaţi pe copii pentru vizita obligatorie în camera lui Moş Crăciun. Moşul vă va întâmpina bucuros şi va face poze cu dumneavoastră, spre bucuria celor mici. De altfel, Moşul poate fi întâlnit în camera lui în fiecare zi a anului. Chiar şi vara...
Aşa că, dacă vă prinde vara în Rovaniemi, după ce v-aţi făcut poza cu Moşul, porniţi în drumeţii prin împrejurimile oraşului. Natura este generoasă, zilele sunt lungi, iar peisajele incredibile. Vizitaţi biserica nouă, cu o arhitectură impresionantă, mergeţi la pescuit pe malul unuia dintre cele două râuri ce străbat oraşul sau chiar faceţi o plimbare cu barca.
Aceasta este o parte din activităţile pe care le puteţi face într-o vacanţă de câteva zile la Rovaniemi. Nu uitaţi: pădurile şi lacurile din zonă sau satul lui Moş Crăciun ascund secrete despre care nu v-am povestit şi pe care merită să le descoperiţi singuri...

Atracţie - ferma de reni
Iarna sau vara, nu rataţi în Rovaniemi o vizită la o fermă de reni. Cele mai prietenoase animale din lume. Ajutoare de nădejde de veacuri ale laponilor din acest ţinut arctic. Hrăniţi renii cu muşchi şi licheni şi ascultaţi poveşti despre ei de la îngrijitori. Renul este crescut pentru carnea şi blana sa, iar din coarne artizanii creează adevărate obiecte de artă. Deşi în prezent este folosită mai mult pentru decor, blana de ren era în trecut principalul material din care laponii îşi făceau hainele.

preluare de pe sursa:

Craciunul - un pericol pentru animale


Lumanari aprinse, globuri stralucitoare, miros de brad... Ce minunat e Craciunul...

Dar el nu este si o sarbatoare a animalelor casei.
Pentru pisici, papagalii lasati sa zboare liber prin casa, pentru cainii ce nu obosesc sa ravneasca la bunatatile din farfurii, Craciunul nu e deloc prietenos, ba chiar e plin de pericole. Iata cateva sfaturi menite sa va puna animalele la adapost de accidentele neplacute.
Amarilele, floarea Craciunului, vascul si pinul sunt otravitoare pentru pisici. Daca, dornice de verdeturi, gusta din ele, se pot otravi.
Primele semne: pierderea cunostintei, diaree, moliciune, lipsa de apetit. Daca nu vreti sa renuntati la florile respective, presarati in ghiveci, aproape de radacina, pulbere de ghimbir uscat (se da prin rasnita de cafea). Tine matele la distanta.
Atrasi de stralucirea lumanarilor de pe pom, multi papagali lasati liberi prin casa au sfarsit cu grave arsuri. In ce-i priveste pe caini si pisici, ei pot rasturna bradul in joaca, provocand un incendiu grav. Masuri: aprindeti lumanarile de ceara numai cand sunteti si dvs. de fata sau inlocuiti-le cu beculete electrice.
Chiar daca Azorica scanceste cu ochii la bunatatile de pe masa, nu-i dati niciodata resturile grase din farfurii si nici oase de pui. Aschiile din oase pot provoca raniri ale intestinelor. Grasimea in exces produce, si ea, diaree si voma. In caz ca animalele dau semne de boala, puneti-le o zi la regim.
Nu lasati sa atarne prin casa panglici si benzi cu care sunt legate cadourile. Pisicile se joaca in draci cu ele si le pot inghiti. Daca apoi nu sunt scoase din intestin, cazul poate sa devina mortal.


preluare de pe sursa:

18 decembrie 2011

Moş Crăciun este Canadian

Moş Crăciun este canadian şi locuieşte în Arctica, a proclamat miercuri guvernul de la Ottawa, precizând că i-a înmânat deja acestuia certificatul care-i atestă cetăţenia şi că autorităţile competente au inspectat sania roşie cu care va pleca vineri seară în expediţia sa anuală, scrie realitatea.net.
Ministrul canadian al cetăţeniei, al imigraţiei şi al multiculturalismului, Jason Kenney, a profitat de o ceremonie de naturalizare a 100 de noi cetăţeni de la Calgary pentru a reafirma că Moş Crăciun este de naţionalitate canadiană.
Fără a se despărţi complet de limbajul de lemn oficial, ministrul i-a urat lui Moş Crăciun 'succes în activităţile sale' şi a dat asigurări într-un comunicat că 'în calitate de cetăţean canadian care trăieşte în nordul ţării poate reveni fără probleme în Canada după încheierea turului lumii', potrivit Agerpres.
Guvernul lui Stephen Harper riscă însă astfel să declanşeze furia Finlandei, întrucât bătrânul cu costum roşu trăieşte 'oficial' în această ţară scandinavă, mai precis în satul Rovaniemi, din Laponia. Însă, din punctul de vedere al Canadei, nu există nicio îndoială.
Organismul de control aerian, Nav Canada, a anunţat chiar că 'o sursă anonimă din Nord' a înaintat un plan de zbor pentru 'o aeronavă roşie de tip sanie trasă de nouă reni' cu plecare de la Polul Nord, cu escale 'la toţi copiii cuminţi din întreaga lume'.
La rândul său, Ministerul canadian al Transporturilor a confirmat, pe un ton extrem de protocolar, că Moş Crăciun 'a reuşit la testele de pilotaj şi că încă o dată este gata să-şi distribuie cadourile'. În plus, afirmă sursa citată, un inspector s-a deplasat la Polul Nord pentru a inspecta sania, care de acum înainte va fi echipată cu GPS. El a verificat atelajul, trenul de aterizare şi, bineînţeles, nasul celebrului ren Rudolph

preluare de pe sursa:

Legenda Crăciunoaiei



Crăciuniţa" sau colacul Crăciunului concretizează vizual o legendă românescă întâlnită prin Moldova şi Transilvania. Crăciunoaia este soţia lui Moş Crăciun, cea despre care se spune că ar fi ajutat la naşterea lui Iisus, împotriva voinţei soţului ei, adică a lui Moş Crăciun.
Acesta era un gospodar de frunte, cu avere, dar aprig la mânie şi necredincios. Aflând că nevasta lui, în loc să o alunge pe Fecioara Maria, după cum a spus, a dus-o în grajdul vitelor şi a ajutat-o să nască Pruncul sfânt, se înfurie şi îi taie mâinile. Disperată femeia aleargă la grajd şi povesteşte Fecioarei Maria cele întâmplate.
Pentru bunătatea ei, când Fecioara a văzut ce a păţit, îi pune mâinile la loc, transformându-i-le în mâini de aur. Întoarsă în casă, femeia îi arată minunea lui Moş Crăciun, iar acesta, când vede „mâinile de aur", începe a se ruga să-l ierte pentru asprimea lui şi hotărăşte să se boteze creştin.
Astfel, Crăciunoaia, nevasta lui Moş Crăciun, a devenit un simbol al solidarităţii şi bunătăţii feminine, iar soţul ei, Moş Crăciun, autoritatea masculină, a capului de familie, cel care decide viaţa şi moartea în familie, devine un simbol al înţelepciunii, capabil să discearnă binele de rău,un adevărat creştin.

preluare de pe sursa:

Capra


Incepand cu Ignatul si sfarsind cu zilele Craciunului, prin alte parti incepand cu zilele Craciunului, iar prin altele obisnuindu-se numai in ziua de Sfantul Vasile, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu turca, capra sau brezaia.
Ca si la celelalte jocuri cu masti practicate in timpul sarbatorilor de iarna, si in jocul caprei si-au facut loc, pe langa mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dand uneori o nuanta de grotesc.

Jocul "caprei" (uciderea, bocirea, inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. In cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei".

Aceasta se pare ca isi are originea in obiceiurile romanilor si elinilor: fie in jocurile si cantecele desfasurate in jurul altarelor pagane de preotii sau cantaretii travestiti in dobitoace cu ocazia sarbatorilor date pentru cinstea zeilor, ori in versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie in amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor pasari rapitoare.

Capra joaca dupa fluier, iar la terminare, unul din flacai; apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, incepe sa vorniceasca. Flacaii joaca pe stapana casei, pe fete si chiar servitoare, daca sunt acasa, si apoi multumind se indeparteaza.



Vine, iarasi, Craciunul...Mai asteptati ceva de la el? Mai seamana cu sarbatorile de-altadata?


Tamara Buciuceanu -
"Il astept si astazi pe Mos Craciun, privind spre hornul prin care venea in anii copilariei mele, petrecuta, candva, in draga noastra Basarabie."

Craciunul, asa cum este el celebrat la Bucuresti si pe la televiziuni, nu mai are nici o legatura cu marea sarbatoare a Craciunului - asa cum se tinea in copilarie si chiar in urma cu cateva decenii. Mai ales "starea Craciunului" s-a pierdut. Din fericire, nu prea am timp sa colind magazinele si sa constat comercializarea, pana la ridicol, a lui Mos Craciun si a spiritului Craciunului!
Si nici de televizor nu prea
am timp. Si chiar daca am, ma uit la stiri... De altfel, de la un timp, Craciunul la romani incepe din toamna, pana sa-i vina vremea lumina lui s-a si stins...

Eu sunt nascuta la Tighina, in Basarabia. Acolo, in ciuda "imprejurarilor si a granitelor istorice", traditia era pastrata cu sfintenie. Noi, copiii, ne pregateam "tolbita", care era din postav fin, de lana alba, avea canafi, adica ciucuri mari si frumosi. Tolbita era pregatita anume pentru ca in ea sa incapa cat mai multe nuci si mere, si roscove primite la colindat.

Fetitele purtau baticuri din casmir, foarte frumos colorate, baieteii aveau caciuli negre, de astrahan, tuguiate, purtau pantaloni albi de postav, jiletci brodate, tivite cu blanita alba, de miel... Copiii erau infofoliti cu fulare tricotate de mame si bunici, ca sa infrunte mai usor gerurile si viscolul de pe la noi... In Ajun, casa noastra era luminata ca intr-o feerie. Lumina din odai fugea afara, si razbatea pana departe, facand sa scanteieze zapada imaculata... In casa mirosea a cozonac proaspat scos din cuptor, pelincile Domnului iti lasau "gura apa".

"Pelincile" sunt o bunatate specifica Basarabiei, se fac din coca simpla, taiata in felii subtiri, iar intre ele se pune un strat de nuca amestecata cu zahar. Fiecare blat era stropit cu suc de trandafiri, "operatiune" facuta cu pana de gasca...

Pelincile astea erau taiate in patrate mici si coapte pe jar... Ehei, ce ne mai bateam noi, copiii, pe ele! Sarmalele erau facute la cuptor, in ulcele mari de pamant. Mama facea si curcan, il cocea la cuptor, in "burta" lui punea patratele de unt de putinica si felii mari de mere... Si toate bunatatile astea erau stropite cu vin alb de Muscat ori vin rosu...

La noi in familie Craciunul se serbeaza si acum cu sfintenie, desi am ramas foarte putini. Ni s-au imputinat si prietenii. Multi dintre ei il serbeaza, probabil, undeva, printre stele. Dar noi il vom astepta pe Mos Craciun privind tot spre hornul imaginar prin care el sosea in Craciunul copilariei mele, petrecuta, candva, in draga noastra Basarabie...

Ion Caramitru -
"S-au dus sarbatorile de-altadata"

In Bucuresti, Craciunul a disparut. S-a terminat cu Sarbatoarea de-altadata. Nici urma de spirit evlavios! Totul s-a dat peste cap! Traditia e calcata in picioare, colindatul incepe cu o luna inainte si s-a transformat intr-un soi de cersit.

Peste tot umbla copii mici, care in loc sa intinda mana si sa ceara, incearca sa te induplece cu cate un mielut amarat, pe care sa pui mana, "ca sa-ti poarte noroc, mai, nene"!

Numai ca mielutul cu pricina e "valabil" de Sfantua Vasile, conform traditiei... Si fiindca tot suntem "frati", la Chisinau peste Prut, bradul de Craciun nu se mai cheama... "pom de Craciun", ci... "Pomul nostru", iar splendidele noastre costume populare se cheama... "straie populare"... Eu sper, totusi, sa regasesc Craciunul nostru traditional la Moeciu, acolo unde avem o casuta... Din pacate, nici acolo nu e zapada. In anul asta, vom avea cred, cu totii, un... Craciun uscat!

Dorina Lazar -
"Incercam sa ne izolam de valul de vulgaritate care ne sufoca."
La noi acasa, Craciunul va fi traditional. Incercam sa ne izolam de valul de vulgaritate care ne sufoca.
Pentru nepotica mea, Ana, in varsta de un an si jumatate, Mos Craciun e Mos Craciun! El vine pe horn, in toiul noptii de 24 decembrie, si aduce "daruri multe, la fetite si baieti!".

Ii vom canta colinde, asa cum se cuvine, in seara de Ajun, adunati in jurul bradului stralucitor, cu gandul la Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului... As dori, totusi, sa va spun ca pentru teatrul nostru, "Odeon", Craciunul, mai bine zis bucuriile lui, au venit ceva mai devreme. Adica... de 1 decembrie, Ziua nationala a Romaniei, cand la Bruxelles, "Portretul lui Dorian Gray", in regia lui Dragos Galgotiu, a fost "Spectacolul de gala" dat in cinstea intrarii tarii noastre in U.E.... S-a jucat intr-o sala de teatru superba, "Rsidence Palace", adica Teatrul National din capitala Belgiei, care dispune de 500 de locuri. A fost un succes urias - 20 de minute de aplauze in picioare! Iar domnul Jonathan Scheele, prezent la aceasta sarbatoare, a declarat ca e cel mai frumos spectacol pe care l-a vazut vreodata...


 
Horatiu Malaele-
"Plec cu toata familia, ca sa intalnesc, departe de Bucuresti, spiritul adevarat al Craciunului."

Nimic nu mai seamana cu Craciunul de-altadata! Bucurestiul a devenit un oras pagan. Daca incerci sa regasesti atmosfera din preajma Craciunului, nu mai seamana cu Bucurestii de acum cateva decenii! Culmea e ca in vremea comunistilor traditia era pastrata cu sfintenie, cu piosenie.

Faceam cu totii Pomul, il chemam pe Mos Craciun fara ajutorul "Craciunitelor", oribila inventie! Si el venea doar in Ajun, si nu ca reclama la tot soiul de produse comerciale! Tocmai din pricina asta plec din Bucuresti de sarbatori. O sa gasesc Craciunul adevarat, cu traditiile si obiceiurile lui, tocmai la Bosca in Banat. Acolo voi auzi colinde adevarate, acolo s-a pastrat autenticitatea Craciunului, asa cum e la romani! Este o zona dumnezeiasca, un taram pe care-l iubesc foarte mult... Plec cu toata familia si cu unii dintre cei mai buni prieteni, la aceasta intalnire pioasa, cu spiritul adevarat al Craciunului...



preluare de pe sursa:
http://www.formula-as.ro