INTERVIU CU NICOLAIE HOANŢĂ apărut în ziarului BURSA în 22.08.2011
Mitul că statele nu pot fi falimentate este dărâmat de actuala criză financiară, este de părere profesorul universitar Nicolaie Hoanţă (foto), fost preşedinte al Băncii Carpatica, care ne-a acordat, cu amabilitate, un interviu.
Domnia sa îşi menţine opinia exprimată, la începutul anului, că până în 2015-2016 nu are rost să ne amăgim că o vom duce mai bine.
“Ba sunt semne că nici alţii, cu ifose de cetăţeni ai unor ţări occidentale puternice, nu vor duce-o prea bine în următorii ani şi nici chiar americanii, amăgiţi de o sută de ani prin consumerism excesiv pentru a fi manevraţi mai uşor”, ne-a declarat, acum, domnul Hoanţă.
Domnia sa ne-a explicat de ce crede că actuala criză este mult mai severă decât cea din “29-33 şi ne-a prezentat trei motive pentru care ţara noastră va avea serioase dificultăţi, în actualul context internaţional.
Reporter: Este criza actuală mai severă decât cea din anii “29-”33?
Nicolaie Hoanţă: Actuala criză, pe care noi am botezat-o, dintru început, Marea Criză Financiară Mondială (pentru că finanţele sau banii sunt miza), chiar dacă are unele similitudini cu cea din “29-”33 (este rodul acţiunii programate a finanţei internaţionale şi are ca scop redesenarea noii ordini mondiale şi concentrarea pe această cale de cât mai multă putere şi cât mai mulţi bani în mâinile acesteia), este totuşi mult mai severă decât cea din “29-”33, cel puţin din următoarele considerente:
-”lucrează” şi asupra finanţelor statului (publice), urmărind dărâmarea mitului că statele nu pot fi falimentate, concomitent cu aruncarea unor poveri fiscale/financiare asupra cetăţenilor lumii, folosind o nouă pistă (pe lângă cea tradiţională a preţurilor bunurilor, inclusiv a creditelor);
- este mai alambicată (unul din “insiderii” celor care sunt responsabili de această criză, ca şi de celelalte din istoria lumii, vorbea prin 2009-2010 de marile şanse ca această criză să se manifeste în forma literei W) pentru a putea fi mai greu perceptibilă, într-o lume mai conştientă sau măcar mai informată decât cea din “29-”33;
- are o arie geografică mult mai extinsă, deorece miza este înfăptuirea globalizării totale, adică atragerea în orbita capitalismului finanţei internaţionale şi a ariilor geografice populate de lumea arabă, bogate în resurse minerale (în special petrol şi gaze) şi dornice, în opinia manipulatoare a finanţei internaţionale, a “aplica” la democraţia propusă de aceasta (adică la racordarea la consumerism, credite şi volatilitatea banilor şi câştigurilor oamenilor);
- din cauza mizei sau mizelor mult mai ambiţioase, această Mare Criză Financiară Mondială pare să fie de durată mai lungă şi cu pierderi mai mari (pe total, şi ca număr al celor afectaţi) decât cea din “29-”33 (a se vedea semnalele date de Fed care a anunţat, fapt fără precedent, că va menţine dobânzile de referinţă la cel mai scăzut nivel pe doi ani de-acum încolo).
Reporter: Cum vedeţi situaţia României în acest moment, având în vedere contextul internaţional şi evoluţia economiei interne?
Nicolaie Hoanţă: România se află acum, mai mult ca oricând, în corzile FMI, UE şi BM, trei dintre siglele la care face apel finanţa internaţională pentru a impune ordinea dorită de ea. După ce a lăsat-o, ca şi pe alte state, să-şi facă de cap cu banii publici şi chiar cu cei privaţi, acum i-a pus piciorul pe grumaz şi-i dictează.
În contextul internaţional actual şi viitor, România va avea serioase dificultăţi, cel puţin din trei motive:
(1) nu are o economie cât de cât aptă să atenueze şocurile externe (ar fi foarte interesant să discutăm ce fel de economie avem) şi să asigure achitarea datoriei externe,
(2) şi-a vândut toate activele vitale (pe nimic),
(3) stă foarte rău cu capitalul autohton şi extrem de dependentă de cel extern, acum mai volatil şi mai indiferent ca oricând la nevoile interne ale ţării noastre.
Sacrificiile la care a fost supusă aproape o ţară întreagă, pe nedrept, pentru că vina o poartă toţi politicienii români care au avut tangenţă cu guvernarea şi au guvernat-o iresponsabil, nu vor fi suficiente, chiar dacă se încearcă câştigarea de capital politic pe seama acestor sacrificii. Acest lucru rezultă transparent şi din recentele măsuri anunţate de Guvern privind menţinerea nivelurilor actuale ale salariilor din sectorul public şi cele ale pensiilor în următorii doi ani, precum şi cele referitoare la diminuarea numărului de bugetari.
Reporter: Cum aţi caracteriza sistemul bancar european în acest moment, având în vedere criza datoriilor suverane?
Nicolaie Hoanţă: Nu am date (şi nu le are nimeni, în afara capilor finanţei internaţionale) în privinţa expunerilor băncilor internaţionale cu sediile în Europa pe derivate financiare şi alte produse financiare sofisticate destinate escrocheriilor individuale sau instituţionale. Cert este că din 2007, de când s-a declanşat Marea Criză Financiară Mondială, niciodată nu s-a spus întregul adevăr despre întinderea complexului de operaţiuni şi de “active toxice” folosite în scenariul crizei. Dar să nu ne facem griji în privinţa băncilor internaţionale, pentru că va cădea exact cine trebuie să cadă şi în momentul în care trebuie să cadă. Grijile trebuie făcute în legătură cu şocurile ce vor fi transmise întregii lumi prin canalele financiar-bancare internaţionale. Sistemul bancar european putem spune că în aceste momente nu există, în sensul care i se dă acestuia de bancherii europeni, din moment ce şefii statelor europene “elitare” decid principalele măsuri de a-l menţine cât de cât în viaţă (aparent, pentru că în spatele deciziilor lor trebuie văzuţi conducătorii finanţei internaţionale). Din moment ce sistemul bancar internaţional nu este străin nici de criza datoriilor suverane, poate că paleativele, îndreptăţite sau nu, la care recurg conducătorii principalelor state europene nu sunt deloc suficiente, şi acest lucru îl simt cetăţenii-contribuabili care au început deja să aibă reacţii.
Reporter: Există pericolul dispariţiei zonei euro? Unde se plasează ţara noastră în această zonă?
Nicolaie Hoanţă: Orice posibilitate există, chiar şi să dispară zona dolar, dacă cei care controlează banii la nivel global hotărăsc acest lucru. Din moment ce atât SUA, cât şi UE sunt construcţii artificiale, realizate, este drept, la momente istorice diferite şi în moduri diferite, de către aceeaşi finanţă internaţională, de ce n-ar fi posibil orice scenariu privitor la moneda mondială sau globală?
Ţara noastră se plasează, ţinând seama de ambiţiile politice ale guvernului şi BNR, în apropierea zonei euro, în care doreşte cu tot dinadinsul să intre, deşi li se dă tot mai multe semne că nu trebuie întinsă coarda în această privinţă. Pe de altă parte, cu o economie ce nu este decât o mică anexă a economiei UE (mai mult piaţă de desfacere), România nu prea are de ales. Dacă se va alege praful de zona euro (implicit de UE) până la adoptarea euro de către România, atunci se va alege praful şi de ambiţiile celor care trăiesc de pe urma acestei strategii.
Reporter: Cât de solid este sistemul bancar de la noi, având în vedere că profitul sistemului bancar a scăzut, în iunie, la 95 milioane de lei, de la 373 milioane de lei în martie?
Nicolaie Hoanţă: Răspunsul la această întrebare l-au dat şi continuă să-l dea oficialii BNR, singurii în măsură să cunoască, cât de cât, adevăratele dimensiuni ale solidităţii sau fragilităţii sistemului bancar de la noi, în contextul perpetuării crizei financiare mondiale. O altă dimensiune a răspunsului trebuie căutată în recenta întâlnire a şefului statului cu şeful guvernului şi cel al BNR. În fine, o altă dimensiune a răspunsului trebuie căutată în analiza întinderii expunerii băncilor cu capital străin şi a problemele financiare cu care se confruntă statele şi economiile băncilor lor mamă.
Reporter: Cum vedeţi cel mai bun scenariu pentru economia noastră în anii următori? Dar pe cel mai rău?
Nicolaie Hoanţă: Îmi menţin poziţia exprimată la începutul acestui an, într-un interviu dat tot dumneavoastră, şi anume că până în 2015-2016 nu are rost să ne amăgim că vom duce-o mai bine, economia României şi noi românii. Ba sunt semne că nici alţii, cu ifose de cetăţeni ai unor ţări occidentale puternice, nu vor duce-o prea bine în următorii ani şi nici chiar americanii, amăgiţi de o sută de ani prin consumerism excesiv pentru a fi manevraţi mai uşor. Cel mai bun scenariu pentru economia noastră pentru perioada următoare, până în 2015-2016, este să ne menţinem şansele de a nu intra în incapacitate de plată, precum şi continuarea actualelor curbe de sacrificiu reintroduse de guvernanţii români, după cele ce au mai lovit pe înaintaşii noştri în perioada 1929-1933. Cel mai rău scenariu este “scenariul grec”, mai corect spus scenariul pregătit grecilor (şi probabil şi altora).
Adina ARDELEANU
