E drept ca nu te omoara, dar – spun gurile rele -, victimele lor isi doresc s-o fi facut.
Sunt noile arme “non-letale”, utilizate copios in cadrul operatiunilor “de pace” din Irak si a recentelor campanii impotriva piratilor somalezi.
Totul a pornit de la Bruce Springsteen, da ati citit bine, de la “The Boss”.
In 1990, pe timpul invaziei din Panama care a marcat “in forta” renasterea politica a americanilor, acestia au fost pusi in fata unei probleme la care nu se asteptau: dictatorul Noriega se refugiase in legatia pontificala si trebuia gasita o modalitate pentru a-l “evacua”.
Nu se stie exact cui i-a venit ideea mareata, dar cert este ca in fata resedintei diplomatice a fost amplasat un sistem stereo enorm, care a “bombardat” cladirea cu muzica rock (cea a lui Bruce Springsteen, evident) pana la capitularea dictatorului.
Legenda spune ca tocmai in ocazia respectiva un ofiter ar fi intuit potentialul undelor sonore: atunci cand iti “bubuie” urechile e greu sa mai tragi in stanga si-n dreapta cu Kalashnikovul, nemaivorbind de faptul ca rapid iti pierzi si echilibrul.
Una peste alta, din aceasta ecuatie se pare ca s-ar fi nascut unele dintre cele mai “iscusite” gaselnite ale noii generatii de non-lethal weapons, armele non-letale devenite protagonistele asa-numitelor operatiuni de pace si ale campaniei impotriva piratilor somalezi.
Doar ca in acest sector eufemismele curg garla, si poate de aceea unii prefera sa le numeasca (mai prudent) doar arme cu mortalitate scazuta. Pentru ca riscul ca ele sa ucida totusi exista.
Realitatea este ca desi studii cu privire la acest gen de arme se fac de decenii, cercetarile in materie s-au inmultit semnificativ dupa 2003, cand esecul expeditiei ONU in Somalia a readus chestiunea in actualitate: militiile somaleze erau intotdeauna precedate de multimi de civili, femei, copii, batrani, si cum sa le blochezi fara sa deschizi focul?
Acelasi scenariu a fost repropus ulterior in Kosovo si in Irak, unde la fiecare post de blocaj americanii riscau sa traga in vreun sofer distrat sau miop, omorand zeci de oameni nevinovati.
Pentru a se pune la adapost, Pentagonul a alocat acestui domeniu de cercetare fonduri considerabile, pana la 200 milioane de dolari in fiecare an, si multe industrii au sesizat potentialul noii afaceri.
S-a inceput de la gaz, incercandu-se potentarea traditionalelor substante lacrimogene, iar acesta ramane de altfel si scenariul cel mai nelinistitor, intrucat se afla la frontiera cu armele chimice, interzise de acodurile internationale.
In prezent, aparatele acustice inregistreaza un succes foarte mare.
Un prim sistem a fost deja distribuit trupelor SUA, in Irak si pe navele care lupta impotriva piratilor:
“Urla” pana la o distanta de 300 metri impulsuri sonore care in esenta paralizeaza adversarul, actionand si asupra simtului de orientare.
“Boxele” montate pe jeep-uri, pe elicoptere sau pe partile laterale ale navelor comerciale aflate in larg, bunaoara in Cornul Africii, sunt uzor de utilizat si si-au demonstrat eficacitatea.
Acum se incearca proiectarea unor sisteme mai puternice, care sa creasca raza de actiune la 2-3.000 m, astfel incat sa poata fi neutralizati chiar si agresorii dotati cu mitraliere si rachete.
Efecte similare sunt obtinute si cu noua serie de flash bang-uri.
Acestea sunt grenade care provoaca un sunet asurzitor si o lumina extrem de puternica, orbitoare; ca bonus, deplasarea maselor de aer e stiut ca dezechilibreaza.
Si daca, in trecut, paralizia dura doar cateva secunde, acum este vorba de minute si au fost introduse lansatoare multiple pentru anihilarea “multimilor ostile”.
Asupra ochilor actioneaza in schimb diferite tipuri de lasere.
Modelul intrat deja in serviciu este eficient la circa o suta de metri si garanteaza orbirea pe o durata de cateva minute.
In Irak a fost experimentat impotriva soferilor de masini suspecte care nu incetineau inaintea posturilor de control.
Unele natiuni au folosit lasere interzise de acordurile internationale, cele care provoaca o orbire permanenta (in mod sigur Irak-ul si Iran-ul pe parcursul indelungatului lor razboi, probabil si flota engleza din insulele Falklands impotriva pilotilor argentinieni).
Cat despre lasere, ele vor capata curand o alta functie: sa traga fascicule de caldura care provoaca o senzatie dureroasa la nivelul pielii, fara arsuri si fara rani.
Prototipurile se afla in faza avansata de cercetare: utilizeaza lasere infrarosii pentru a obtine acest efect de exceptie.
Dar acelasi obiectiv este atins si de tunurile cu microunde, cele care arunca valuri de arsita insuportabila asupra unor grupuri mari de persoane, iar Pentagonul si le-ar dori desfasurate in teren deja de anul viitor.
Secretele “electrizante” ale Pentagonului
Arma biochimica este in clipa de fata cel mai secret dintre programe, care a atras atentia colosilor farmaceutici: obiectivul lui este paralizarea inamicului fara a-i permite sa sesizeze amenintarea (din acelasi gen de studii in trecut a fost sintetizat Lsd-ul).
Principalii agenti evaluati de specialistii de la Pentagon sunt cel numit alfa2 si compusii de metedomidina.
O noua arma futurista dezvoltata de inginerii militari din SUA este si cea denumita Personal Halting and Stimulation Response Rifle (PHASR).
De unde isi trage inspiratia aceasta denumire (stangace)?
Pai de unde din alta parte decat din Star Trek!
Potrivit creatorilor sai, utilizata corect, “e exclus” sa-ti provoace moartea sau vreo vatamare de durata.
Laserul este menit doar a-i orbi temporar pe raufacatori, astfel incat sa poata fi arestati.
Si totusi, cei care s-au trezit vreodata noaptea si s-au dus la baie pe intuneric – unde au aprins lumina (a cam durut, nu-i asa?) -, sa-si imagineze ca respectiva a fost conceputa pentru a lansa o unda de cateva sute de ori mai puternica decat becul de la baie, mult mai eficienta la a-i praji victimei globul ocular.
Nu multe alte natiuni dezvolta aceasta tehnologie.
Oare motivul sa fie acela ca militarii americani sunt mai isteti decat toti ceilalti, sau faptul ca un protocol interzice in plan international din 1995 incoace utilizarea laserelor orbitoare?
Unora insa le place sa se joace cu curentul electric.
Pe navele comerciale care se tem de abordaje se amplaseaza deja ecrane menite a le provoca o zguduitura serioasa piratilor urcati pe peretii laterali ai acestora.
Si in timp ce pistoalele Taser cu ale lor “crosete” electrificate care paralizeaza raufacatorii, unicul dintre aceste sisteme utilizat si de fortele politienesti, fac din ce in ce mai des obiectul polemicilor in tarile occidentale, noi inventii sunt studiate.
Precum Laser Induced Plasma Channel sau Portal Denial System, acel soi de bariera electrica care apare in filmele SF de zeci de ani.
In lumea reala, sistemul va putea fi instalat pe un coridor pentru a permite doar persoanelor autorizate sa treaca.
Ceilalti, daca o vor face, va fi pe raspunderea proprie, si garantat vor avea parte de o experienta “electrizanta”.
The Plasma Channel le va livra o descarcare electrica non-letala, ceea ce inseamna bineinteles ca nu-i va ucide, ci doar ii va face sa se tavaleasca pe jos urland de durere.
De altminteri, daca se intampla se vezi bariera pe un coridor si nu te tii departe de ea inseamna ca ti-ai facut-o cu mana ta si cu siguranta meriti sa simti ce inseamna o putere de 10,000 volti.
Te-ai impiedicat vreodata izbindu-te de un perete? Te-a durut? Dar de un gard electric?
Ia sa vezi cum este sa te impiedici de o bariera electrica, sa ramai cu corpul intepenit intre “elementi”, sa te zvarcolesti pe jos din cauza curentului de inalta tensiune si sa urli de durere la operatorul sistemului, care sa nu te auda pentru ca urmareste un meci de fotbal.
Daca imaginatia ta nu este destul de bogata, fii fara grija.
Sistemul este dezvoltat atat pentru uz militar, cat si civil, prin urmare vei avea destule sanse sa afli.
Ce nu te omoara… te pune pe fuga!
The Active Denial System (ADS) este un soi de “tigaie” gigantica instalata intr-un container, care “trage” cu radiatii electromagnetice in tinta (mari grupuri de persoane) provocandu-i fiecaruia in parte cate o halucinanta senzatie de arsura (radiatia poate trece prin haine, desi dupa cate se pare nu si prin metal).
Specialistii militari spun ca raza provoaca doar “impresia” de arsura (ca nu exista posibilitatea de a-ti lua foc parul, de exemplu), penetrand superficial epiderma, doar cat sa-i faca omului terminatiile nervoase sa “creada” ca a luat foc.
De asemenea, mai spun si ca arma este cat se poate de sigura intrucat “tinta” isi ia picioarele la spinare atat de rapid incat expunerea n-are cum sa fie prea indelungata.
Pe langa asta, ingrijorarea ca nefericitilor le-ar putea arde ochii este inlaturata complet – cred tot militarii - de faptul ca oamenii isi feresc din instinct privirea cand le “explodeaza”ceva in fata.
Dar daca, dintr-un motiv sau altul, tu, civil fiind, nu poti sa fugi?
Poate pentru ca, sa zicem, esti ranit, probabilitate destul de mare atunci cand te afli intr-o zona de razboi.
Ei bine, in acest caz nu vei avea alta alternativa decat sa zaci acolo o perioada de timp nedeterminata, experimentand senzatia suprarealista de a fi fost inchis in cuptorul cu microunde.
Experimentele au convins insa fortele armate americane sa comande primele exemplare operative: este totusi unicul instrument capabil sa puna pe fuga o multime imensa de persoane.
Cei cu simtul umorului mai cred si ca, daca testele de siguranta au fost conduse de armata (cum s-a intamplat), procedura cel mai probabil s-a derulat dupa cum urmeaza:
- Armata: este aceasta arma sigura?
- Armata: da.
- Armata: Grozav!
Si in ultima instanta, problemele au tendinta de a aparea in tot soiul de situatii neprevazute, cum ar fi cand politistii descopera ca un pistol taser plus un spray cu piper egal foc.
Si cu siguranta armata va avea ceva explicatii de dat cand undele unui ADS se vor incrucisa cu cele ale unui PHASR, trimitind oameni nevinovati intr-o alta dimensiune.
Cand vine vorba despre Taser, “problema” este ca trebuie sa te afli foarte aproape de tinta pentru ca un asemenea pistol sa-si dovedeasca utilitatea, cam la 20 de picioare.
Ca atare, cateva companii s-au luat la intrecere pentru a rezolva si aceasta deficienta, dezvoltand gloante care pot sa te loveasca cu o forta capabila sa-ti zdrobeasca coastele de la distanta, si apoi sa-ti mai dea si un “bobarnac” electric; doar asa, just in case.
Doar nu poti fi niciodata destul de precaut, nu-i asa?
In frunte se afla compania Taser International, cea pe care s-ar putea s-o cunoasteti din filmuletele de pe YouTube, precum cel intitulat sugestiv “Don’t Tase Me Bro”.
Specialistii de aici au dezvoltat Taser XREP, un proiectil wireless care se lipeste de tine si-ti tranteste si un soc electric de 20 de secunde in timp ce te zvarcolesti.
Taserele (“Thomas A. Swift Electric Rifle”) au fost botezate dupa tanarul inventator cu acelasi nume, eroul a cinci povestiri SF pentru copii, un subiect la care vei putea sa reflectezi in timp ce vei sta incarligat in pozitia fetusului, cu muschii sfasiati de convulsii involuntare si terminatiile nervoase urland de durere.
Asta presupunand ca vei mai putea gandi dupa ce ai fost lovit de un glonte electric.
In cele din urma, solutia cea mai eficienta este, ca intotdeauna, si cea mai simpla: utilizarea unor gloante de guma in locul celor adevarate. Exista de ani buni, dar incidente apar frecvent: cele trase de la distanta foarte mica la nivelul fetei devin mortale, in timp ce cele trase de la una prea mare sunt inutile.
Solutia in acest caz a fost gasita de compania Beretta din Brescia, Italia, in cadrul unui program finantat de Ministerul Apararii care i-a lasat muti de admiratie chiar si pe marines.
Un micut telemetru calculeaza distanta de tinta si dozeaza forta loviturii, astfel incat sa fie evitate excesele.
“Energia cinetica este adaptata astfel incat sa ramana neschimbata la orice distanta”, a explicat Michele Micheletti, responsabil al proiectului numit Ltl X7000:
“Noi am evaluat alte optiuni, dar nu doream sa ne asumam riscul de a trage la intamplare. Punctul de plecare a fost experienta somaleza de la Check Point Pasta, cand o multime de persoane fara aparare era impinsa inainte de cateva elemente ostile”.
Noua carabina Beretta a fost testata pe manechine in cadrul unor crash test asemanatoare celor automobilistice, iar utilizarea ei este prevazuta doar pentru misiunile militare.
De altfel, niciuna dintre aceste noi versiuni de arme non-letale nu-si propune sa omoare oameni, in masura in care sunt utilizate “cu responsabilitate”.
Si bineinteles, nu exista niciun motiv sa suspectam ca soldatilor aflati intr-o zona de razboi sau politistilor in timpul unei revolte de strada le-ar putea trece prin cap altceva.
Sursa:
BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA
