Vom fi o sursa media neconventionala, din care sa aflati despre adevaruri deranjante, mistere si secrete ancestrale ale omenirii, ocultate de cei ce inca ne conduc. E timpul sa ne trezim din letargie si sa ne realizam cu adevarat menirea!Nu suntem oameni cu traire spirituala, ci Spirite cu existenta umana. Pentru dezvoltarea si promovarea acestui blog, rugam cititorii sa recomande lectura blogului cat mai multor cititori.
Se afișează postările cu eticheta obiceiuri romanesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta obiceiuri romanesti. Afișați toate postările
24 decembrie 2011
20 decembrie 2011
28 septembrie 2011
PROFEŢIILE CUTREMURĂTOARE despre MOLDOVA ale SF.Ierarh VARLAAM MITROPOLIT al MOLDOVEI între anii 1632-1653
| Sf. Ierarh Varlaam |
“Dupa plecarea mitropolitilor fanarioti vor urma oameni nevrednici la scaunul Moldovei, care vor incerca sa vanda dreapta credinta. Amestecurile de credinta drept-maritoare cu cele papistasesti si paganesti nu vor mai fi (nu vor mai fi considerate ca) o uraciune si o urgie inaintea lui Dumnezeu.
Oamenii se vor vinde intre ei, vor fi taieri de sabie intre frati pentru putere si ranguri pamantesti.
Moldova va fi rupta si impartita dupa bunul gust al puterii de la Rasarit, prin sfaturi marsave si ticaloase. La vremea din urma o hiara rosie cu multe capete va inghiti intreaga Europa crestina, iar oamenii se vor salbatici mai rau ca fiarele.
Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca dobitoacele fara nicio nerusinare, lepadand Sfanta Taina crestina a nuntii. Vor defaima obiceiurile crestinesti dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine, iar paganii se vor amesteca cu sange crestinesc. Mare urgie va fi atunci.
Domnii pamantului vor fi oameni vanduti satanei, care nu vor mai purta grija poporului drept-credincios.
Mosiile stramosesti vor fi calcate cu japca si luate de straini dupa bunul lor plac, lucru nemaiintalnit in curgerea timpului in Moldova.
Biserica stramoseasca va fi rusinata de noile obiceiuri paganesti si papistasesti, aduse cu sila de vladicii lor cu apucaturi satanicesti. Oamenii afierositi lui Hristos cu slujba vesnica vor lepada sfantul chip si fagaduinta inaintea lui Hristos, dedandu-se la viata lumeasca de dinainte.
La vremea cea din urma, pamanturile nu-si vor mai da roada lor, padurile vor fi taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca stramosii lor le-au pastrat cu sabia.
Legile crestinesti ale tarii vor fi lepadate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate in ras, iar conducatorii netrebnici vor face legamant cu fiara apocaliptica. Vlastarele moldovenesti, urmasii domnilor si boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri si apucaturi ieftine.
Barbatii vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnitatii lor si se vor acoperi in straie femeiesti, iar femeile vor umbla precum barbatii. Adunarile din sarbatori si toate obiceiurile pamantu-lui vor fi schimbate in obiceiuri si apucaturi salbatice, paga-nesti, aducand in Moldova in locul jocului de sarbatoare jocuri de la salbatici.
La vremea de apoi, pe pamanturile Moldovei va domni saracia, jalea, moartea, spaima, frica si omul nu va mai fi stapan in batatura lui. Vor pune domnii pamantului biruri si legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei. Vor pune biruri si pe aerul lasat de Dumnezeu.
Hiarele pamantului si pasarile si toate dobitoacele isi vor schimba firea lor si vor aparea alte feluri de dobitoace, iscodite dupa mintea omului, care vor fi slabe la trup si fara de folos.
La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii in tot felul de nascociri, lepadand truda satului, munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei drepti vor fi considerati nebuni. Se vor insela unii pe altii crezand ca asta e legea lui Dumnezeu.
Si, in cele din urma, ultima randuiala a pamantului: se vor dezgropa oasele parintilor si stramosilor nostri, vor fi daramate bisericile, vor fi lepadate randuielile crestinesti si vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici fara cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu paganii.
Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea uraciunea pustiirii in locul cel sfant, razboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oameni cautand linistea de la un capat al altuia al pamantului, cand graiurile se vor amesteca ca alta data in Babilon, si sfarsitul va fi aproape.
Moldova cea frumoasa si bogata, plina de daruri dumnezeiesti, plina de locasuri sfinte, plina de oameni harnici si credinciosi, va cadea in mainile paganilor si a necredinciosilor, iar caderea ei va fi mai grea decat caderea Constantinopolului din vremea maritului nostru domn Stefan cel Mare si Sfant.
Binecuvantat a fost pamantul Moldovei si nerusinata a fost ocara oamenilor, care, prin faptele si apucaturile lor stricate, vor intoarce pe voievozi in morminte si vor face pe stramosi sa lacrimeze sub glie, stand cu fruntea plecata in fata Marelui Stapan Hristos pentru rusinea lasata de urmasii lor“.
(Document din Moldova dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie cu prilejul calatoriei prin Moldova, adus de la pustnicii de la schitul lui Zosima din tinuturile Neamtului – cu titlu l „Proorocii despre vremurile din urma si caderea crestineasca a Moldovei”)
…despre viaţa SF. Ierarh Varlaam citez>Sfintii Ocrotitori ai Moldovei:
Sfântul Mitropolit Varlaam a păstorit Mitropolia Moldovei între anii 1632-1653, în timpul domnitorilor Alexandru Iliaş, Miron Barnovschi, Moise Movilă şi Vasile Lupu. Provenind dintr-o familie de răzeşi, care se numea Moţoc, din Borceşti, sat dispărut situat lângă Târgu-Neamţ, Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1590.
Numele său de botez a fost Vasile. Din tinereţe şi-a îndreptat paşii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învăţat carte şi limbile slavonă şi greacă. Pe aceeaşi vatră, Vornicul Nestor Ureche şi soţia sa Mitrofana au ctitorit în 1602 Mănăstirea Secu în care a început să funcţioneze şi o şcoală.
Tânărul Vasile Moţoc a intrat în obştea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam. Fiind bun povăţuitor, a fost numit egumen al mănăstirii. Cu multă osârdie, cuviosul Varlaam s-a adâncit în tainele cărţilor, traducând Scara (Leastviţa) Sfântului Ioan Scărarul (1618). Apoi, pentru strădaniile şi virtuţile sale el a fost cinstit cu rangul de arhimandrit.
Ajungând sfetnic de încredere al domnitorului Miron Barnovschi, în anul 1628, arhimandritul Varlaam este trimis la Kiev şi Moscova în vederea cumpărării de icoane pentru mănăstirile Dragomirna şi Bârnova şi pentru biserica ctitorită de domnitor în Iaşi. Săvârşind aceasta, Varlaam s-a întors în ţară, dar primind vestea morţii Mitropolitului Anastasie Crimca (1629) şi pe cea a înlăturării domnului Miron Barnovschi, s-a retras la Mănăstirea Secu.
În anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaş, prin lucrarea lui Dumnezeu, arhimandritul Varlaam a fost chemat să păstorească Mitropolia Moldovei în locul Mitropolitului Atanasie (1629-1632), care s-a mutat la cele veşnice şi a fost înmormântat la Mănăstirea Bistriţa, Neamţ.
Noul Mitropolit unea învăţătura cu rugăciunea şi cuvântul înţelept cu fapta cea bună. În timpul păstoririi învăţatului Mitropolit Varlaam, Mitropolia Moldovei s-a bucurat de mult ajutor din partea binecredinciosului domnitor Vasile Lupu. Sprijinit şi de Sfântul Mitropolit Petru Movilă al Kievului, Mitropolitul Varlaam a înfiinţat prima tipografie românească din Moldova, în anul 1640, pe care a instalat-o la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi.
Înţelept apărător al dreptei credinţe şi al unităţii Bisericii Ortodoxe în vremuri tulburi, Mitropolitul Varlaam s-a ocupat îndeaproape de organizarea Sinodului de la Iaşi din anul 1642, care a îndreptat şi aprobat Mărturisirea de credinţă alcătuită de Mitropolitul Petru Movilă al Kievului în 1638, pentru a da clerului şi credincioşilor ortodocşi o călăuză în lupta lor împotriva rătăcirilor de la Sfânta Tradiţie a Bisericii. Vrednicul Mitropolit Varlaam al Moldovei era preţuit atât în ţară, cât şi în afara ei.
Astfel, pentru evlavia şi înţelepciunea sa, Mitropolitul Varlaam s-a numărat, în anul 1639, între cei trei candidaţi propuşi pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului. Ca un păstor bun şi harnic, Mitropolitul a tipărit la Iaşi mai multe cărţi de slujbă şi de apărare a credinţei ortodoxe, şi anume: Cazania, Cele şapte taine, Răspunsul împotriva catehismului calvinesc, Pravila, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu şi altele.
Lucrarea sa intitulată Cazania sau Carte românească de învăţătură la duminicile de peste an, la praznice împărăteşti şi la sfinţi mari (1643) a fost prima carte românească tipărită în Moldova, numărându-se până astăzi între cele mai de seamă scrieri din istoria vechii culturi româneşti. Ea s-a răspândit în toate provinciile româneşti, dar mai ales în Transilvania, unind în cuget şi credinţă pe românii locuind de o parte şi de alta a munţilor Carpaţi.
În timpul păstoririi Mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidită frumoasa biserică a Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, ctitoria cea mai de seamă a domnitorului Vasile Lupu. În această biserică, sfinţită în anul 1639, Mitropolitul Varlaam slujea adeseori şi binevestea Evanghelia lui Hristos cu râvnă şi înţelepciune. În anul 1641, în această biserică, evlaviosul Mitropolit Varlaam a aşezat moaştele Cuvioasei Parascheva, dăruite domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, în semn de recunoştinţă pentru ajutorul oferit de el acesteia, în vremea Patriarhului ecumenic Partenie.
Prin evlavia sa, Mitropolitul Varlaam a sporit mult în rândurile credincioşilor cinstirea Sfintei Cuvioase Parascheva. Pentru a întări credinţa ortodoxă şi a-i lumina pe tineri, Mitropolitul Varlaam l-a îndemnat pe domnitorul Vasile Lupu să întemeieze la Iaşi, în anul 1640, prima şcoală de grad înalt din Moldova, după modelul Academiei duhovniceşti de la Kiev, înfiinţată acolo de Sfântul Ierarh Petru Movilă. Noul aşezământ de cultură din Moldova, în care se preda în limbile greacă, slavonă şi română, se afla în incinta Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, având la început şi profesori trimişi de Mitropolitul Petru Movilă al Kievului, ca semn că nu şi-a uitat patria sa, Moldova.
După ce domnitorul Vasile Lupu a pierdut scaunul domnesc în anul 1653, Mitropolitul Varlaam, dornic de linişte şi de rugăciune, s-a retras la mănăstirea sa de metanie, Secu, după cum mărturiseşte cronicarul Miron Costin. Vrednicul Mitropolit a mai trăit patru ani, în smerenie, în rugăciune şi în vieţuire sfântă, strămutându-se la veşnicele locaşuri către sfârşitul anului 1657. Toate cele agonisite în timpul vieţii sale le-a dăruit Mănăstirii Secu. Marele Mitropolit Varlaam al Moldovei a fost înmormântat în zidul de miazăzi al bisericii Mănăstirii Secu.
Pentru râvna sa în apărarea dreptei credinţe, pentru vieţuirea sa sfântă şi pentru lumina duhovnicească pe care a dăruit-o poporului român dreptcredincios, la propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, în data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înscris în rândul sfinţilor din calendar pe învăţatul Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
preluare de pe sursa: BLOG CREȘTIN ORTODOX
8 septembrie 2011
Traditii, obiceiuri si superstitii de Sfanta Maria Mica
De sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, celebrata pe 8 septembrie, exista o serie de traditii, obiceiuri si superstitii.
Iata cateva dintre acestea:
Pe 8 septembrie este celebrata o sarbatoare importanta, cea a Nasterii Maicii Domnului, sarbatoare cunoscuta in traditia arhaica si ca Sfanta Maria Mica.
De sfanta Maria Mica, exista in popor exista o serie de traditii, obiceiuri si superstitii.
Iata cateva dintre acestea:
Gospodinele impart in aceasta zi struguri si prune de sufletul mortilor pentru ca acestora sa li se ierte pacatele si sa primeasca si ei din roadele toamnei pe lumea cealalta.
Nu se efectueaza in aceasta zi treburi gospodaresti daca nu vrei sa atragi raul asupra ta si asupra familiei tale.
Se crede ca barbatii care incalca aceasta traditie se vor lovi (“e rau de lovitura”), iar femeilor fie li se va arde mancarea pe foc.
Sau, mai rau, cratita cu mancare se va varsa peste copii arzandu-i...
Tot traditia este cea care spune ca femeile care doresc sa nasca copii ar trebui sa mearga in aceasta zi de sarbatoare la biserica si sa se roage la icoana Maicii Domnului cu credinta, precum s-au rugat Ioachim si Ana.
Fecioara Maria este considerata protectoarea fetelor necasatorite, a femeilor insarcinate, a mamelor si a copiilor, a tuturor celor care cred in puterea lui Dumnezeu.
In aceasta zi, mai mult ca niciodata, sunt ascultate rugaciunile de dezlegare a pantecelor.
De asemenea, si femeile insarcinate ar trebui sa faca acelasi lucru.
Maica Domnului va fi alaturi de ele, veghind asupra lor si asigurandu-se ca au parte de o nastere usoara.
De sarbatoarea Sfintei Marii, in dreptul Icoanei Maicii Domnului, in fiecare casa crestina, ar trebui sa arda o candela.
Se crede ca acea casa va fi protejata impotriva focului, a vantului, a grindinei, dar si impotriva altor nenorociri sau rele.
Totodata, in casa respectiva, Maica Domnului va aduce pace, intelegere si zile bune.
Este indicat sa nu aprinzi focul in vatra in zilele de 7 si 8 septembrie.
Conform unei superstitii din batrani, acest gest ar putea atrage dupa sine nesansa si boala.
Pe de alta parte, in preajma acestei sarbatori se culeg viile si are loc batutul nucilor asigurandu-te astfel ca si in anul urmator vor avea rod.
Se mai crede ca, odata cu sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, pasarile migratoare parasesc aceste meleaguri si se indreapta catre tari mai calde.
Tot in aceasta zi, insectele fug din calea toamnei si a frigului si cauta sa se ascunda in pamant. Este semn clar de toamna…
De acum incolo, este musai ca pamantul sa fie muncit.
Este musai sa se dea startul lucrarilor agricole de toamna.
Exista totodata si superstitii legate de mersul vremii.
In anumite zone ale Maramuresului, se considera ca ploaia in aceasta zi este semn
al unei toamne indelungate si ploioase.
In schimb, inflorirea merilor in aceasta zi este semn ca toamna care vine va fi una calduroasa si insorita.
Este dezlegare la peste in aceasta zi.
Deoarece se spune ca “este bine” sa mananci peste in aceasta zi, gospodinele din diverse zone ale tarii prepara mancaruri traditionale pe baza de peste.
Odata ce aceasta sarbatoare a trecut, este inutil sa mai aduni plante medicinale.
Batranii intelepti spun ca nu mai au niciun efect tamaduitor...
De asemenea, aceasta sarbatoare este ziua cea mai potrivita pentru a spune La Multi Ani celor care poarta numele de Maria sau derivate ale acestuia.
La Multi Ani tuturor cu acest nume sfant!
preluare de pe sursa: Garbo.ro
Iata cateva dintre acestea:
Pe 8 septembrie este celebrata o sarbatoare importanta, cea a Nasterii Maicii Domnului, sarbatoare cunoscuta in traditia arhaica si ca Sfanta Maria Mica.
De sfanta Maria Mica, exista in popor exista o serie de traditii, obiceiuri si superstitii.
Iata cateva dintre acestea:
Gospodinele impart in aceasta zi struguri si prune de sufletul mortilor pentru ca acestora sa li se ierte pacatele si sa primeasca si ei din roadele toamnei pe lumea cealalta.
Nu se efectueaza in aceasta zi treburi gospodaresti daca nu vrei sa atragi raul asupra ta si asupra familiei tale.
Se crede ca barbatii care incalca aceasta traditie se vor lovi (“e rau de lovitura”), iar femeilor fie li se va arde mancarea pe foc.
Sau, mai rau, cratita cu mancare se va varsa peste copii arzandu-i...
Tot traditia este cea care spune ca femeile care doresc sa nasca copii ar trebui sa mearga in aceasta zi de sarbatoare la biserica si sa se roage la icoana Maicii Domnului cu credinta, precum s-au rugat Ioachim si Ana.
Fecioara Maria este considerata protectoarea fetelor necasatorite, a femeilor insarcinate, a mamelor si a copiilor, a tuturor celor care cred in puterea lui Dumnezeu.
In aceasta zi, mai mult ca niciodata, sunt ascultate rugaciunile de dezlegare a pantecelor.
De asemenea, si femeile insarcinate ar trebui sa faca acelasi lucru.
Maica Domnului va fi alaturi de ele, veghind asupra lor si asigurandu-se ca au parte de o nastere usoara.
De sarbatoarea Sfintei Marii, in dreptul Icoanei Maicii Domnului, in fiecare casa crestina, ar trebui sa arda o candela.
Se crede ca acea casa va fi protejata impotriva focului, a vantului, a grindinei, dar si impotriva altor nenorociri sau rele.
Totodata, in casa respectiva, Maica Domnului va aduce pace, intelegere si zile bune.
Este indicat sa nu aprinzi focul in vatra in zilele de 7 si 8 septembrie.
Conform unei superstitii din batrani, acest gest ar putea atrage dupa sine nesansa si boala.
Pe de alta parte, in preajma acestei sarbatori se culeg viile si are loc batutul nucilor asigurandu-te astfel ca si in anul urmator vor avea rod.
Se mai crede ca, odata cu sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, pasarile migratoare parasesc aceste meleaguri si se indreapta catre tari mai calde.
Tot in aceasta zi, insectele fug din calea toamnei si a frigului si cauta sa se ascunda in pamant. Este semn clar de toamna…
De acum incolo, este musai ca pamantul sa fie muncit.
Este musai sa se dea startul lucrarilor agricole de toamna.
Exista totodata si superstitii legate de mersul vremii.
In anumite zone ale Maramuresului, se considera ca ploaia in aceasta zi este semn
al unei toamne indelungate si ploioase.
In schimb, inflorirea merilor in aceasta zi este semn ca toamna care vine va fi una calduroasa si insorita.
Este dezlegare la peste in aceasta zi.
Deoarece se spune ca “este bine” sa mananci peste in aceasta zi, gospodinele din diverse zone ale tarii prepara mancaruri traditionale pe baza de peste.
Odata ce aceasta sarbatoare a trecut, este inutil sa mai aduni plante medicinale.
Batranii intelepti spun ca nu mai au niciun efect tamaduitor...
De asemenea, aceasta sarbatoare este ziua cea mai potrivita pentru a spune La Multi Ani celor care poarta numele de Maria sau derivate ale acestuia.
La Multi Ani tuturor cu acest nume sfant!
preluare de pe sursa: Garbo.ro
27 iulie 2011
OBICEIURI ŞI PRACTICI DACICE PĂSTRATE ÎN CULTURA ŞI TRADIŢIILE POPORULUI ROMâN
Cu toate că trecerea timpului afectează şi memoria, dar şi obiceiurile unui popor, ca şi în alte cazuri, poporul român a păstrat de-a lungul vremii o serie de obiceiuri şi tradiţii care, chiar dacă sunt considerate păgâne, astăzi mai sunt întrebuinţate în viaţa de zi cu zi, dar sub o altă formă.
Începând cu simboluri şi practici specifice celor trei momente importante ale vieţii (naşterea, nunta şi înmormântarea) şi ajungând la credinţă, spiritualitate şi îndeletniciri, dacii au transmis mai departe o serie de îndeletniciri are, în ciuda eforturilor susţinute de a fi considerate ca împrumutate din cultura altor popoare, au, se pare, rădăcini adânc înfipte în acest pământ.
Pornind de la comoara cea mai de preţ a unui popor – spiritualitatea – putem vedea cu uşurinţă că Triada Dacică Divină, venerată de către strămoşii noştri, se traduce astăzi prin Sfânta Treime. Şi, ca şi în zilele noastre, dacii se închinau unui zeu unic, Gebeleizis, lui Dionisos care se pare că avea rol de intermediar, astăzi transpus în personalitatea Mântuitorului Iisus Hristos, precum şi zeiţei Bendis.
Înainte de orice eveniment important şi, pentru a obţine răspunsul la întrebările adresate zeilor, dacii (cel puţin acei daci care însumau preoţii şi învăţaţii) ţineau post. Şi tot în post şi rugăciuni şi Marele Ştefan a dus cele mai crâncene bătălii, precum au făcut-o şi alţi mari domnitori, ca de exemplu Mihai Viteazul. Continuitatea acestei practici se poate observa cu uşurinţă şi în zilele noastre, atunci când vorbim despre postul tradiţional din religia creştină.
De-a lungul timpului, acest număr de zei a rămas ca şi cifră magică în credinţa poporului român. Trei ani a stat Zamolxe sub pământ, tot aşa cum, în ritualul creştin al înmormântării, trei zile se priveghează cel trecut în tărâmul morţilor. Mai mult, apariţia lui Zamolxe după aceşti trei ani simbolizează viaţa de după moarte, celebrată astăzi prin Sărbătoarea Paştelui, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.
Şi, cu toate că dacii nu îşi îngropau morţii, acestora le era adus în clipa cea de pe urmă un pumn de pământ, pe care îl strângeau la piept. Astăzi, în ritualul creştin, pământul strâns în pumn este aruncat în groapa în care este aşezat sicriul. Singura diferenţă este aceea că noi, creştinii, prin acest gest încheiem socotelile cu viaţa: “din pământ ai fost creat, în pământ te vei întoarce”. Cu toate acestea, pumnul de pământ reprezintă, ca şi pe vremea dacilor, respectul cuvenit adus mamei Geea.
Descoperirile arhelogice au arătat că unele momentele importante din viaţa unei femei au fost transpuse şi pe vasele ceramice precum şi în statuetele descoperite. Astfel, ne amintim de femeia Gânditorului, însărcinată în ultimele luni, precum şi de poziţia ei. Sau de ce nu, de tânăra “Venus” de Cucuteni aparţinând epocii neolitice a mileniului IV î.e.n. Majoritatea vaselor şi statuetelor descoperite demonstrează o înaltă practică spirituală a strămoşilor daci. Aceste simboluri sunt regăsite şi astăzi în ornamentica ţărănească, pe cămăşile femeieşti cu “râuri” (Comuna Roata), precum şi pe diferitele covoare sau uşile caselor.
Dar dacii au mai lăsat moştenire şi alte simboluri. Dacă vorbim despre biocâmpuri şi bipolaritate, putem regăsi aceste practici în descoperirea de la Caransebeş, lucrată pe o falangă de cal. Astfel, avem schema bipolarităţii, cu biocâmp rombic, transpusă astăzi în spirala ADN-ului uman, esenţa vieţii, dar şi în simbolul circulaţiei energiei yin şi yang, în concepţia chineză.
Revenind la viaţa de zi cu zi, o serie de simboluri par a ne ghida în continuare existenţa. Astfel, în diferite zone ale tării, în special în mediul rural, o serie de simboluri împodobesc şi astăzi diferite ţesături sau chiar porţile caselor. Astfel, spirala dacică (semnificând drumul parcurs de sufletul omului, până la locul de întâlnire cu Zamolxe, dar şi evoluţia, începutul şi sfârşitul) sau ochii de pe coiful descoperit în situl arheologic de la Coţofeneşti, judeţul Prahova (şi care reprezintă privirea interioară, tradusă astăzi prin al treilea ochi sau ochiul minţii) stau mărturie a tinei civilizaţii deloc apuse.
Vorbim aici despre renumitele porţi maramureşene, în special de cele de pe Valea Izei, pe care pot fi admirate spirale dacice, împletituri precum cosiţele fetelor, dar şi crucea înscrisă în cerc! Referitor la acest ultim simbol, ne putem aminti de semnul celor doi Gemeni Divini, svastica. Rotită în sensul invers acelor de ceasornic, svastica desemnează exact acea cruce înscrisă în cerc. Un alt simbol demn de luat în seamă şi regăsit pe porţile din Maramureş este cel al şarpelui. SKEPT-E-CASAS sau Ocrotitorul Casei este păzitorul gospodăriei, iar o casă părăsită de şarpele ei este una necurată şi pradă spiritelor malefice.
Ţesăturile tradiţionale populare din anumite zone ale ţării păstrează şi ele unele din motivele cromatice ale dacilor. Astfel, roşul simboliza culoarea sângelui, a matricei informaţionale a vieţii, iar negrul, culparea pământului, a continuităţii vieţii în acest univers, a mamei Geea, născătoarea tuturor bogăţiilor terestre.
Ajungând la îndeletniciri, putem aminti aici apicultura care, şi în zilele noastre, are implicaţii majore. Mierea este un aliment care, pe lângă proprietăţile benefice energetice pe care le are în alimentaţie, reprezintă şi un bun factor de vindecare. Chiar şi în zilele noastre, în zonele rurale rănile sunt vindecate cu miere!
Mai mult, o serie de plante – care erau folosite drept leacuri în anumite practici ritualice, dar şi cu scop terapeutic – sunt folosite astăzi în medicina tradiţională alternativă. Nu mai departe de Sânziene care înfloresc într-o singuri zi din an şi care au proprietăţi “miraculoase” în vindecarea unor afecţiuni precum reumatismul, epilepsia, hipertiroidia sau insomnia!
O altă practică străveche ce datează tot de pe vremea dacilor o reprezintă spălatul rufelor la râu. Dincolo de utilitatea lui, acest obicei are ca efect risipirea tuturor bolilor, relelor şi neputinţelor trupeşti şi sufleteşti prin spălarea în apă curgătoare. Baterea rufelor cu maiul (lemnul fiind esenţa vieţii, a trăiniciei) reprezintă scoaterea tuturor afecţiunilor din corpul celui în cauză. Pietrele pe care erau spălate rufele reprezintă memoria înmagazinată a tuturor celor ce sunt, informaţia transmisă şi înscrisă în Legile firii.
Dincolo de toate intrigile folosite, dar şi de lacunele care planează încă asupra multor aspecte ale civilizaţiei dacice, un lucru este cert: moştenirea pe care ne-au lăsat-o precum şi gradul de evoluţie informaţională şi spirituală transmis, nu, pot fi tăgăduite de către nimeni şi nimic! Studiile şi cercetările efectuate, precum şi descoperirile arheologice care urmează a fi efectuate vor demonstra caracterul şi continuitatea civilizaţiei dacice pe aceste meleaguri dar, mai ales, în viaţa de zi cu zi a românilor! Ţine doar de noi să ştim să păstrăm intactă această moştenire şi, mai ales, să îi oferim continuitatea.
sursa: http://basarabialiterara.com.md/?p=9342
11 mai 2011
Diavolul e la Vatican !
In 946, Papa Benedict al V-lea, a violat o fetita si a fugit la Constantinopol, luand cu el visteria papala. A revenit la Vatican, deabia atunci cand a ramas fara bani. Pontiful a fost, in cele din urma, ucis de un sot gelos. Cadavrul sau, care numara peste o suta de lovituri de pumnal, a fost tarat de multime pe strazi, in cele din urma, fiind aruncat intr-o latrina.
In octombrie 1032 mitra papala a fost cumparata pentru Benedict al IX-lea, care la aceea vreme, avea 11 ani. Conform cronicilor, la varsta de 14 ani, isi intrecuse predecesorii in vicii, din aceasta cauza, fiind nevoit sa fuga din Roma, in mod frecvent.
Gregory al VII-lea afost un maestru falsificator, reusind sa intreaca chiar si faimoasa frauda, “Donatia lui Constantin”, documentul care a creeat statul papal. Gregory conducea o scoala de falsificatori, care produceau, fara oprire, documente ce purtau sigiliile papale de aprobare. Aceste documente au fost sistematizate, pe la mijlocul anilor 1100, la Bologna de catre Gratian, un calugar benedict. El si-a numit opera Decretul sau Codul Legilor Canonice. Pe langa documentele lui Benedict, codul mai continea documente falsificate de Gratian, plus documentele fictionale ale altor autori. Gregory a formalizat si doctrina celibatului, pentru a impiedica Biserica, sa mai acorde bastarzilor preotilor si episcopilor, portiuni din pamanturile sale. Conform istoricului catolic Peter de Rosa, in cartea sa “Vicarii lui Hristos”: “Pontifii aveau concubine cu varste variate, cele mai tinere aveau 14 ani. Ei se faceau vinovati de incest, perversitati sexuale, aveau copii fara numar si de regula, erau ucisi in timp ce savarseau adulterul. Dupa cum zice si o veche zicala catolica, de ce sa fii mai sfant decat Papa?”
O alta figura interesanta a fost Alexander al VI-lea (cunoscut si ca Rodrigo Borgia). A domnit intre anii 1429-1503. A comis prima crima la varsta de 12 ani. In cartea sa “The Decline and Fall”, Gibbon vorbeste despre Alexander, ca si cum ar fi un nou Tiberius al Romei. Asemenea predecesorului sau, Innocent al VIII-lea, Alexander a avut multi copii, pe care i-a botezat personal si le-a oficializat nuntile la Vatican. Dintre acestia, 10 au fost bastarzi (printre care si notoriosii, Cesare si Lucrezia ), a caror mama a fost concubina sa preferata, Vanozza Catanei. Atunci cand aceasta a murit, a fost inlocuita cu Giulia Farnese ( avea 14 ani ), care a obtinut pe aceasta cale, postul de cardinal pentru fratele ei, care mai tarziu, a devenit Papa Paul al III-lea.
Alexander a fost urmat de catre Julius al II-lea, care a cumparat mitra papala, cu ajutorul averii personale. Nici macar nu incerca sa treaca drept un crestin. Fiind un afemeiat notoriu, a avut si el multi bastarzi. In final, a fost afectat atat de tare de sifilis, incat nu mai putea sa isi expuna nici macar piciorul, pentru a- i fi sarutat.
Sub conducerea lui Leo al X-lea, cel care a blestemat si a excomunicat pe Martin Luther, au fost create preturi specifice, fiecarui tip de pacat. Astfel daca un diacon era acuzat de crima, putea fi achitat, daca achita 20 de coroane. Odata achitat de Papa, nu mai putea fi acuzat de catre autoritatile civile. Cu doua sute de ani in urma, John al XXII-lea, facuse cam acelasi lucru, fixand preturi pentru alt gen de pacate, incepand cu incestul si terminand cu sodomia. In timpul pontificatului Papei Innocent al VIII-lea, acesta acorda, contra cost, o dispensa pe o perioada de 20 de ani .Aceasta dispensa permitea celui care o achizitiona, sa sa savureze pe durata posturilor, mancarurile interzise.Leo al X-lea l-a imputernicit pe calugarul dominican Tetzel, sa vanda dispense papale ce permiteau eliberarea din purgatoriu. Papa Sixtus al IV-lea (in imagine) taxa bordelele romane. Conform istoricului Will Durant, in 1490 erau in jur de 6800 de prostituate, in Roma. Pius al II-lea a declarat Roma, drept un oras al bastarzilor.
Lipsa de morala si etica a diversilor pontifi a constituit subiectul multor carti, nu e de mirare ca Biserica pare a fi damnata, inca de la inceput. Dupa ce a demolat Templul lui Apolo si Stadionul lui Caligula, Constantin a folosit pietrele si marmura lor, pentru a inalta bazilica Sf. Petru. Alegerea materialelor de constructie ar putea explica observatia facuta de Martin Luther in Roma, secole mai tarziu, “Daca exista iad, Roma e construita peste el. E un abis din care provin toate pacatele”.
Inchizitia
In “Istoria Inchizitiei”, Canon Llorente, care a fost Secretar al Inchizitiei din Madrid, 1790-1792, estimeaza numarul de condamnati din Spania la peste 3 milioane, din care 300 de mii au fost arsi pe rug. Un istoric catolic comenteaza unul din evenimentele, ce au urmat lichidarii Inchizitiei spaniole : “Cand Napoleon a cucerit Spania in 1808, un ofiter polonez din armata sa, Col. Lemanouski, a raportat ca dominicanii (cei care conduceau Inchizitia) s-au baricadat in manastirea lor din Madrid. Cand trupele lui Lemanouski au intrat prin forta, inchizitorii au negat existenta camerelor de tortura. In urma unei investigatii, camerele de tortura au fost gasite in subteran. Erau pline de prizonieri, goi si majoritatea, nebuni. Desi trupele franceze erau obisnuite cu prezenta sangelui si a cruzimii, nu au putut rezista privelistii. Au evacuat manastirea, dupa care folosind praful de pusca, au aruncat-o in aer “. Roma se imbatase, din nou, cu sangele martirilor.
In noiembrie 2000, pe prima pagina a ziarelor italiene, scria “Diavolul invinge Papa!”. Il Mesaggero vorbeste de confruntarea dintre Papa si o tanara, care in timpul unei audiente la Vatican, a insultat pontiful, cu o voce cavernoasa. John Paul a incercat sa o exorcizeze, dar incercarile sale au esuat. Prezenta Diavolului la Vatican, nu e o surpriza pentru Luigi Marinelli. Cartea sa “Gone with the wind at the Vatican” dezvaluie activitatile prelatilor, cum ar fi spalarea banilor, abuzuri sexuale si chiar ritualuri satanice, efectuate in interiorul zidurilor Sfantului Scaun. Comentariile lui Marinelli sunt asemanatoare cu cele ale raposatului Malachi Martin, fost iezuit si exorcist, a carui carte din 1990 “The keys of this blood”, e sursa acestui citat : “Foarte inspaimantator pentru John Paul, se confrunta cu prezenta de neinlaturat, a unei puteri maligne, in propriul sau Vatican”. Era ceea ce membrii mai vechi ai Bisericii, numeau superforta. Zvonuri, greu de verificat, leagau aparitia ei de domnia lui Paul al VI-lea, din 1963. Intradevar, Paul a zis ceva despre ” fumul Satanei care a patruns in sanctuar “, o referire oblica la ceremoniile satanice din Vatican.
preluare: http://bloguri.piatza.net/diavolul-e-la-vatican/
25 martie 2011
440Hz , ARMĂ de CONTROL MENTAL - EMOȚIONAL în MASĂ, indiferent de piesa muzicală pe care o cântă
Sunetul şi muzica sunt constituite din vibraţii, cu cat mai multe vibratii pe secunda, cu atat mai mare e "inaltimea-ridicarea'. Unitatea pentru aceasta este Hertz, notat Hz.
432 Hz este "muzica" naturala în univers, spre deosebire de 440 Hz, care este opusul si pe care il gasim în muzica dîn zilele noastre, de exemplu, albume de muzică si fişierele mp3
Vibratia, sunetele, sunt forma de organizare a Unversului nostru. Stiinta numita Cymatics, arata ca la trecerea sunetelor printr-un mediu (aer, lichide, pulbere solida, etc) provoaca asupra acelui mediu efecte in structurarea acestuia.
CONSPIRATIA
Imaginati-va ca o persoana incredibil de puternica si bogata, care in mod secret prospera de pe urma conflictelor, razboaielor, bolilor, afla ca anumite sunete (acele frecvente sonore care se divid la 2) creaza opozitia, discordia, conflictul, in timp ce sunetele ale caror vibratii se divid la 3, (care significa echilibru, reconciliere, politete, armonie..) produc simetrie, armonie vizuala, structuri placute ochiului. Acum imaginati-va ca acea persoana poate sa impuna tonul standard al tuturor instrumentelor muzicale din lumea Westica!
Imaginati-va ca astfel el va structura intreaga creatie muzicala bazata pe game care induc stari de dezacord, conflict! Pare de domeniul fantastic numai ca... in Septembrie 1939 a iesit la suprafata ca exact asta a facut Rockefeller, (Illuminati) cand manat de interese financiare, a dictat ca vibratia standard pentru sunetul La (A) de deasupra lui Do (C) mijlociu, este "fix " 440Hz!
Aceasta vibratie nefireasca, desprinsa de tonurile si sunetele sacre, a dus la stare de razboi in subconstientul omului european! Diapazonul de acordare a instrumentelor muzicale, a fost fixat sa vibreze la 440Hz -- vibratie para! -- si in consecinta toate celelalte note au fost afectate similar! In ciuda aparentei de "muzica dulce", o orchestra simfonica poate deveni cand toate instrumentele sunt acordate in baza "La "- 440Hz , o arma de control mental/emotional in masa, indiferent de piesa muzicala pe care o canta! Aceste vibratii influenteaza gandurile spre dizarmonie si conflict. In ultima instanta, este controlat creerul, care conduce la starea de razboi! Intr-o lucrare intitulata "Musical Cult Control " , Dr. Leonard Horowitz spune ca
asemenea frecvente muzicale, pot conduce masele la agresiune, violenta, miscari sociale si in plan fizic la... boala! Culmea e ca in acelasi timp, agentii acestei conspiratii recomanda "terapii" bazate pe chimicale, tranchilizanti si alte medicamente, pentru afectiuni pe care tot ei le-au provocat! Vibratiile au impact asupra noastra prin mediul cel mai raspandit de propagare: apa. Suntem 70% apa, iar vibratiile se transmit celulelor din corp, care la randul lor comunica intre ele starea de sanatate sau boala a organismului. Lumina si sunetul, stau la baza comunicarii intercelulare.
Astfel s-a procedat incepand cu 1910, cand fundatia Rockeffeler, a facut o donatie catre American Federation of Musicians, pentru a adopta standardizarea sunetului La-440Hz, fiind apoi adoptata si generalizata in toata cultura West europeana! Dr. Leonard Horowitz concluzioneaza: "Muzica afecteaza bioenergetic chimia corpului, metabolismul, psihicul, starea de imunitate,. Astfel corpul e indus sa vibreze catre o stare de conflict si dizarmonie, in loc de armonie si iubire."
NOTA: Ce simplu ar fi fost... 441Hz, divizibil la 3 !
preluare de pe: http://ide4ortodox.blogspot.com/2011/03/440hz-arma-de-control-mentalemotional.html
Etichete:
arme,
boala,
cauza si efect,
emotii,
energie,
esoterism,
iniţiere,
mesaj,
mintea,
obiceiuri romanesti,
otrava,
Teoria conspiratiei,
tratament,
viata,
vindecare
26 ianuarie 2011
Brand de tara - Romania
http://www.patrimoniuromanesc.ro/
Este in limba romana si engleza, are 882 de imagini, impartite in 43 de galerii, care se incarca individual, asa ca va trebui asteptat citeva secunde la fiecare galerie, cand se incarca prima data.
Contine poze din toate sit-urile romanesti declarate patrimoniu UNESCO.
A fost creat de o persoana pasionata, cu un efort intins pe o durata de trei ani, din resurse financiare proprii.
Jos, sub fotografii, in stanga sagetilor de inainte si inapoi este un mic buton info (I) cu date despre locurile prezentate!
Fiecare poza poate fi marita cu clic dreapta si "zoom in".
Este in limba romana si engleza, are 882 de imagini, impartite in 43 de galerii, care se incarca individual, asa ca va trebui asteptat citeva secunde la fiecare galerie, cand se incarca prima data.
Contine poze din toate sit-urile romanesti declarate patrimoniu UNESCO.
A fost creat de o persoana pasionata, cu un efort intins pe o durata de trei ani, din resurse financiare proprii.
Jos, sub fotografii, in stanga sagetilor de inainte si inapoi este un mic buton info (I) cu date despre locurile prezentate!
Fiecare poza poate fi marita cu clic dreapta si "zoom in".
Etichete:
atractie,
binecuvantare,
brand,
bunatatea,
cauza si efect,
dragoste,
Dumnezeu,
efecte,
evolutie,
iubire,
lume,
mesaj,
obiceiuri romanesti,
protectie,
putere,
tara
9 ianuarie 2011
Traditii, superstitii si obiceiuri romanesti de Boboteaza
'Sfintirea mare a apei" se poate face doar in ziua de 6 ianuarie. Doar sfintita in aceasta zi de catre preot, in cadrul unui ceremonial religios, apa capata proprietati cu adevarat miraculoase si vindecatoare. Agheasma nu se strica, ci ramane proaspata si "vie" pe tot parcursul anului, este vindecatoare de orice boala, alunga spiritele rele, purifica si curata sufletul.
Boboteaza, celebrata in ziua de 6 ianuarie, este sarbatoarea care incheie ciclul sarbatorilor de iarna, prece-
dand sarbatoarea Craciunului ca importanta. Ea semnifica botezul lui Iisus Hristos in apa Iordanului si este sarbatoarea careia ii sunt asociate o serie de obiceiuri, datini si traditii stravechi, religioase si pagane, frumoase prin ineditul lor. In articolul de astazi iti prezentam cateva dintre traditiile si superstitiile romanesti legate de Boboteaza, dar si de ziua Sfantului Ioan, celebrata pe 7 ianuarie.
Apa reprezinta un element ce prezinta o simbolistica deosebita in ansamblul acestei sarbatori. “Sfintirea mare a apei” se poate face doar in ziua de 6 ianuarie. Doar sfintita in aceasta zi de catre preot, in cadrul unui ceremonial religios, apa capata proprietati cu adevarat miraculoase si vindecatoare. Agheasma nu se strica, ci ramane proaspata si “vie” pe tot parcursul anului, este “leac” de orice boala, alunga spiritele rele, purifica si curata sufletul.
De asemenea, agheasma se bea cu inima curata si credinta, pe nemancate, in zilele in care se posteste sau e sarbatoare, “la nevoie’ sau in vreme de necaz si suferinta. Inainte de Boboteaza, preotul umbla din casa in casa binecuvantand oamenii si sfintind cu agheasma locuintele. Apa sfanta are si rolul de purificare a spatiu-
lui, de inlaturare a duhurilor rele din locuinte si gospodarii. In plus, se spune ca este pacat mare sa arunci sau sa versi voluntar agheasma, dar si sa o bei dupa ce ai mancat.
Pentru multi, ajunul Bobotezei reprezinta un prilej de descifrare a destinului in iubire. Fetele tinere care vor sa isi viseze ursitul trebuie sa “fure” sau sa ceara preotului un firicel de busuioc sfintit. Busuiocul este un element vegetativ investit cu puteri speciale, una dintre plantele cele mai intrebuintate in descantecele de dragoste si cele de maritis. Fata care posteste, se roaga cu credinta si asaza acest busuioc sub perna in ajunul
Bobotezei are sanse mari sa isi viseze alesul in aceasta noapte.
Un alt obicei legat de maritisul fetelor tinere este cel al consumarii unei turte de faina sarate inainte de culcare (daca visezi ca un barbat iti va aduce apa pentru a-ti potoli setea, acel barbat este ursitul tau), al innodarii pe degetul inelar al unui fir de lana rosu sau al punerii sub perne al unei verighete imprumutate. Totodata, daca te impiedici si cazi pe gheata in ziua de Boboteaza este semn sigur ca te vei casatori in acel an. In anumite parti ale tarii, in ziua de Boboteaza se practica si ritualul lumanilor. Intr-o farfurie cu apa se lasa sa pluteasca doua lumanari, una reprezentand fata si cealalta baiatul pe care iti place. In cazul in care lumanarile sunt atrase una spre cealalta si se intalnesc, fata isi va uni destinul cu cel al barbatului iubit.Este poate o datina pe care mai putini o respecta, insa ajunul Bobotezei trebuie “tinut” cu post, urmand ca in ziua de Boboteaza sa se serveasca in mod traditional piftie, grau fiert si vin rosu. In anumite zone ale tarii, femeile
pregatesc piftie pentru ca obrazul sa le fie la fel de proaspat si imbietor ca piftia.
Pe meleagurile bucovinene, de Boboteaza se merge cu colindul si se aprinde “focul de Boboteaza”. Cand flacarile isi pierd din intensitate, iar focul mocneste mai potolit, tinerii se veselesc in jurul lui si sar peste flacari pentru a se purifica si a scapa de pacate. Flacaii trebuie sa stie ca fetele tinere pot fi petite pana in ziua de Boboteaza. De asemenea, in popor se crede ca lupii pot ataca oamenii doar pana in Boboteaza. In satele din Brasov, s-a pastrat obiceiul de a merge cu “zauritul" ( un fel de colind) de Sfantul Ion, pe 7 ianuarie, la acele persoane ce poarta acest nume sfant.
In anumite zone ale tarii, in asezarile intemeiate pe malul unei apei, in cadrul unei slujbe, preotul arunca o cruce de lemn in apele inghetate. Tinerii mai temerari se avanta in apele ca gheata pentru a scoate crucea din apa. Se spune ca cel care gaseste primul crucea si o va aduce la suprafata va avea parte de un an rodnic si norocos, iar gestul sau nu va fi trecut cu vederea de Dumnezeu in ziua Judecatii de Apoi. De asemenea, in popor se crede ca momentul aruncarii crucii in apa este echivalent cu izgonirea dracilor din ape si fuga lor rusinoasa, cu coada intre picioare, de-a lungul campiilor.
A spala in aceasta zi este considerat a fi un pacat mare. Daca speli in aceasta zi, se crede ca dai drumul “necuratilor” sa intre in apa sau ca “spurci” apa. Totodata, nu se da nimic cu imprumut in aceasta zi. Sub nicio forma nu trebuie sa imprumuti jaratic sau foc din soba indiferent de cat de apropiata iti este persoana care iti cere. In plus, in popor, se crede ca apele raman sfintite pana intr-un interval de 2-6 saptamani.
Boboteaza este o sarbatoare insotita in mod traditional de ger si vant, considerate ca aducatoare de belsug in bucate. Odata cu ziua Sfantului Ion insa, cand sfantul Ioana “boteaza gerul”, gerul incepe si se mai inmoaie. De asemenea, promoroaca din Ajunul Bobotezii este perceput drept un semn al rodniciei pomului respectiv, dar si al anului care tocmai a inceput.
Boboteaza, celebrata in ziua de 6 ianuarie, este sarbatoarea care incheie ciclul sarbatorilor de iarna, prece-
dand sarbatoarea Craciunului ca importanta. Ea semnifica botezul lui Iisus Hristos in apa Iordanului si este sarbatoarea careia ii sunt asociate o serie de obiceiuri, datini si traditii stravechi, religioase si pagane, frumoase prin ineditul lor. In articolul de astazi iti prezentam cateva dintre traditiile si superstitiile romanesti legate de Boboteaza, dar si de ziua Sfantului Ioan, celebrata pe 7 ianuarie.
Apa reprezinta un element ce prezinta o simbolistica deosebita in ansamblul acestei sarbatori. “Sfintirea mare a apei” se poate face doar in ziua de 6 ianuarie. Doar sfintita in aceasta zi de catre preot, in cadrul unui ceremonial religios, apa capata proprietati cu adevarat miraculoase si vindecatoare. Agheasma nu se strica, ci ramane proaspata si “vie” pe tot parcursul anului, este “leac” de orice boala, alunga spiritele rele, purifica si curata sufletul.
De asemenea, agheasma se bea cu inima curata si credinta, pe nemancate, in zilele in care se posteste sau e sarbatoare, “la nevoie’ sau in vreme de necaz si suferinta. Inainte de Boboteaza, preotul umbla din casa in casa binecuvantand oamenii si sfintind cu agheasma locuintele. Apa sfanta are si rolul de purificare a spatiu-
lui, de inlaturare a duhurilor rele din locuinte si gospodarii. In plus, se spune ca este pacat mare sa arunci sau sa versi voluntar agheasma, dar si sa o bei dupa ce ai mancat.
Pentru multi, ajunul Bobotezei reprezinta un prilej de descifrare a destinului in iubire. Fetele tinere care vor sa isi viseze ursitul trebuie sa “fure” sau sa ceara preotului un firicel de busuioc sfintit. Busuiocul este un element vegetativ investit cu puteri speciale, una dintre plantele cele mai intrebuintate in descantecele de dragoste si cele de maritis. Fata care posteste, se roaga cu credinta si asaza acest busuioc sub perna in ajunul
Bobotezei are sanse mari sa isi viseze alesul in aceasta noapte.
Un alt obicei legat de maritisul fetelor tinere este cel al consumarii unei turte de faina sarate inainte de culcare (daca visezi ca un barbat iti va aduce apa pentru a-ti potoli setea, acel barbat este ursitul tau), al innodarii pe degetul inelar al unui fir de lana rosu sau al punerii sub perne al unei verighete imprumutate. Totodata, daca te impiedici si cazi pe gheata in ziua de Boboteaza este semn sigur ca te vei casatori in acel an. In anumite parti ale tarii, in ziua de Boboteaza se practica si ritualul lumanilor. Intr-o farfurie cu apa se lasa sa pluteasca doua lumanari, una reprezentand fata si cealalta baiatul pe care iti place. In cazul in care lumanarile sunt atrase una spre cealalta si se intalnesc, fata isi va uni destinul cu cel al barbatului iubit.Este poate o datina pe care mai putini o respecta, insa ajunul Bobotezei trebuie “tinut” cu post, urmand ca in ziua de Boboteaza sa se serveasca in mod traditional piftie, grau fiert si vin rosu. In anumite zone ale tarii, femeile
pregatesc piftie pentru ca obrazul sa le fie la fel de proaspat si imbietor ca piftia.
Pe meleagurile bucovinene, de Boboteaza se merge cu colindul si se aprinde “focul de Boboteaza”. Cand flacarile isi pierd din intensitate, iar focul mocneste mai potolit, tinerii se veselesc in jurul lui si sar peste flacari pentru a se purifica si a scapa de pacate. Flacaii trebuie sa stie ca fetele tinere pot fi petite pana in ziua de Boboteaza. De asemenea, in popor se crede ca lupii pot ataca oamenii doar pana in Boboteaza. In satele din Brasov, s-a pastrat obiceiul de a merge cu “zauritul" ( un fel de colind) de Sfantul Ion, pe 7 ianuarie, la acele persoane ce poarta acest nume sfant.
In anumite zone ale tarii, in asezarile intemeiate pe malul unei apei, in cadrul unei slujbe, preotul arunca o cruce de lemn in apele inghetate. Tinerii mai temerari se avanta in apele ca gheata pentru a scoate crucea din apa. Se spune ca cel care gaseste primul crucea si o va aduce la suprafata va avea parte de un an rodnic si norocos, iar gestul sau nu va fi trecut cu vederea de Dumnezeu in ziua Judecatii de Apoi. De asemenea, in popor se crede ca momentul aruncarii crucii in apa este echivalent cu izgonirea dracilor din ape si fuga lor rusinoasa, cu coada intre picioare, de-a lungul campiilor.
A spala in aceasta zi este considerat a fi un pacat mare. Daca speli in aceasta zi, se crede ca dai drumul “necuratilor” sa intre in apa sau ca “spurci” apa. Totodata, nu se da nimic cu imprumut in aceasta zi. Sub nicio forma nu trebuie sa imprumuti jaratic sau foc din soba indiferent de cat de apropiata iti este persoana care iti cere. In plus, in popor, se crede ca apele raman sfintite pana intr-un interval de 2-6 saptamani.
Boboteaza este o sarbatoare insotita in mod traditional de ger si vant, considerate ca aducatoare de belsug in bucate. Odata cu ziua Sfantului Ion insa, cand sfantul Ioana “boteaza gerul”, gerul incepe si se mai inmoaie. De asemenea, promoroaca din Ajunul Bobotezii este perceput drept un semn al rodniciei pomului respectiv, dar si al anului care tocmai a inceput.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)