Se afișează postările cu eticheta imagine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta imagine. Afișați toate postările

24 octombrie 2011

Cine a fost adevaratul Hitler?



Propaganda nazista l-a prezentat pe Adolf Hitler ca fiind, in timpul Primului Razboi Mondial, un caporal ce si-a riscat frecvent viata, savârsind acte de mare eroism si fiind chiar grav ranit, in timp ce lupta in linia intâi.

Cercetari recente dovedesc insa ca aceasta imagine este cu totul falsa, intrucât viitorul dictator german a fost mai curând un furier neimplicat in luptele propriu-zise si urât, din aceasta cauza, de camarazii sai combatanti.

Dr. Thomas Weber, profesor de istorie moderna la Universitatea Aberdeen a descoperit in arhive, in urma unor minutioase cautari, scri-sori pâna acum necunoscute, apartinând unor fosti camarazi de regiment ai lui Hitler.

Rândurile acestora dezvaluie o imagine total diferita decât cea acceptata pâna acum inclusiv de istoricii moderni, imagine in care unitatea lui Hitler, Regimentul List, era prezentat ca o echipa unita de camarazi, al carei suflet era cel ce avea sa devina liderul Germaniei. „Porc de cancelarie” il numeau ceilalti soldati, acuzându-l ca in loc sa lupte, statea la câtiva kilometri de front, protejându-se.

Acuzele erau insotite si de ironii, dispretuitul caporal fiind ridiculizat de camarazi, care sustineau ca acesta ar fi putut muri de foame intr-o fabrica de conserve, incapabil sa deschida o cutie cu baioneta armei. Spre deosebire de figura stralucitoare si carismatica, relevata de istoriografia oficiala, noile date releva un Hitler singuratic, introvertit, o figura stearsa si apatica, neavând nimic din atitudinea vulcanica a politicianului de mai târziu.

Ceilalti soldati il numeau „artistul” sau „pictorul”, titulatura ce avea, in mod evident, o nuanta peiorativa, intrucât Hitler nu-si petrecea timpul liber alaturi de ei, bând, trancanind verzi si uscate sau scriind acasa, ci prefera sa stea singur si sa picteze ori sa citeasca lucrari politice. Un alt motiv pentru care nimeni nu-l putea suferi era atitudinea lui deosebit de slugarnica fata de superiori.


Mitul fals, intretinut de propaganda nazista

„Opinia acceptata pâna acum era ca Hitler ar fi avut in razboi periculoasa misiune de curier pe linia frontului, functie in care-si punea constant viata in pericol. Dar am descoperit ca rolul lui era de fapt de a distribui mesaje intre cartierul general al regimentului sau si cartierele generale ale altor unitati, ceea ce inseamna ca el se afla mai mereu in spatele frontului, la câtiva kilometri de prima linie.

Biografiile precedente s-au bazat exclusiv pe materialele de propaganda, furnizate de insusi Hitler sau fabricate de nazisti. Cum el a fost doar un simplu soldat, in Primul Razboi Mondial, gasirea de informatii referitoare la Hitler nu a fost o sarcina usoara, iar biografii sai nu au sapat suficient de mult ca sa afle adevarul.

Mitul lui Hitler, vazut ca un soldat brav, in mijlocul unor camarazi care-l idolatrizau pentru curajul lui, a fost folosit de partidul nazist inca de la inceput, pentru a-si atrage simpatizanti. S-a mers pâna acolo incât editiile consecutive ale unor carti de memorii, semnate de fostii camarazi ai lui Hitler erau modificate de la an la an, spre a reflecta linia oficiala”, sustine Weber.

In Arhivele de Razboi Bavareze el a descoperit scrisori si documente pe care nu le-a analizat nimeni, in ultimele noua decenii. In alte arhive, istoricul a gasit scrisori nepublicate si a dat de urma unor camarazi de razboi evrei ai lui Hitler.



Crucea de Fier, primita „pe pile”

In cartea „Adevaratul Hitler”, Weber a folosit surse necunoscute pâna acum, care-l pun pe dictatorul nazist intr-o postura total defavorabila. „Trebuie facuta diferenta intre curierii regimentali si cei de companie. Primii, dintre care a facut parte si Hitler, aveau o viata usoara si confortabila, in vreme ce ultimii se aflau permanent sub amenintarea gloantelor inamice. S-a facut o confuzie pâna acum, considerându-se ca Hitler ar fi fost curier de companie, când el de fapt a fost curier de regiment.

Scrisorile unui alt curier de regiment, Alois Schnelldorfer, confirma faptul ca acesti soldati erau favorizati. „Trebuie sa stau intr-un fotoliu si sa raspund la telefon. Dupa ce ies din schimb ma tolanesc la umbra unui castan si beau un litru de bere”, scria acesta parintilor sai.

Cât despre decorarea lui Hitler cu faimoasa „Cruce de Fier Clasa I”, Weber este convins ca aceasta nu s-ar fi datorat actelor lui de vitejie – inexistente, de altfel, in contextul amintit – ci faptului ca era un personaj servil si se dadea bine pe lânga ofiterii care faceau recomandarile. Ironia sortii face ca omul care a propus decorarea lui sa fi fost un evreu, adjutantul Hugo Guttmann. In 1937, când el a fost intemnitat de Gestapo, prietenia cu Hitler l-a salvat de la o moarte sigura si Gutt

mann a fost ajutat apoi de un alt camarad din Regimentul List sa fuga in America. Ura, atât de clamata, a lui Hitler fata de evrei, nu a aparut in timpul razboiului, intrucât atunci el avea camarazi si prieteni evrei, ci mai târziu, in perioada revolutiilor comuniste din Germania si a crizei economice cu care s-a confruntat Republica de la Weimar.



de GABRIEL TUDOR

preluare de pe sursa: MISTERELE LUMII

12 septembrie 2011

O navetă NASA a surprins o imagine cu Pământul şi Luna de la 9,66 milioane de kilometri distanţă!

,
O navetă NASA a surprins o imagine cu Pământul şi Luna de la 9,66 milioane de kilometri distanţă!
Aflată în drum spre Jupiter, cea mai mare planetă a Sistemului Solar, naveta Juno a fotografiat Pământul şi satelitul său natural. Imaginea a fost realizată pe 26 august, când Juno se afla la aproximativ 9,66 milioane de kilometri distanţă de planeta noastră.
“Este o privelişte remarcabilă, una pe care oamenii au rar şansa să o vadă”, a declarat Scott Bolton, unul dintre specialiştii NASA implicaţi în misiunea Juno. “Această fereastră asupra planetei noastre ne permite să vedem cum arată Pământul de departe, ilustrând locul pe care îl ocupăm în Univers.

Fotografia ne oferă o perspectivă frumoasă, dar totodată umilă, asupra noastră“, a adăugat el.
Juno a traversat distanţa care separă Pământul de Lună, adică 402.000 de kilometri, în mai puţin de o zi.

Naveta urmează să călătorească încă 5 ani, parcurgând 2.800.000.000 de kilometri, pentru a încheia cursa spre Jupiter.

Odată ajunsă la destinaţie, Juno va orbita polii planetei de 33 de ori, timp în care va folosi cele 8 instrumente ştiinţifice aflate la bordul său pentru a obţine date care să elucideze mai multe aspecte legate de originile, structura, atmosfera şi magnetosfera celei mai mari planete din Sistemul Solar. De asemenea, Juno va încerca să descopere dacă Jupiter prezintă un nucleu solid.

Sursa: NASA
preluare de pe sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

12 august 2011

Dresarea subconstientului




http://www.almeea.com/dresarea-subconstientului/
Constientul emite rationamente si subconstientul produce; constientul alege si subconstientul livrea­za marfa.

Va prezentam cateva trucuri prin care sa va “dresati” subconstientul.

Este de la sine inteles ca puteti completa lista cu altele, care corespund asteptarilor, nevoilor sau dorintelor voastre.

Nu uitati: Aprecierea de sine este esentiala!


1. Amintiti-va mereu ca daca va ganditi la lucruri bune, atunci se vor produce lucruri bune.

In schimb, contrariul e tot atat de adevarat.


2. Sunteti ceea ce ganditi ca sunteti.

Daca va ganditi ca sunteti facut pentru a fi nefericit, veti fi nenorocit, daca va ganditi tot timpul ca sunteti bolnav, veti deveni bolnav.

Daca va simtiti neadaptat, veti da gres peste tot.



3. Nu uitati ca subconstientul vostru nu argumenteaza niciodata.

El accepta simplu si fara justificare ideile sau rationamentele constientului, oricare ar fi ele.

Puteti sa va convingeti sub­constientul ca pamantul e plat, ca apa imbolnaveste de cancer sau altceva tot atat de absurd.

Deci mare atentie la ce spuneti subconstientului vostru.


4. Aveti libertatea de a alege.

Toata existenta noastra e bazata pe liberul arbitru.

Aveti posibilitatea de a alege, atunci de ce nu ati alege fericirea, sanatatea si prosperitatea?


5. Rolul principal al subconstientului vostru este de a ocroti integritatea subconstientului vostru, ca sa nu fie coplesit de impresii false sau eronate.

Dar – atentie! – constientul este cel care alege natura convingerilor voastre; precizati cele care va apartin in mod exclusiv.


6. Sugestiile si comentariile altora nu au nici o putere asupra voastra, in afara cazului, bineinteles, in care hotarati in alt fel – ceilalti nu pot comunica cu subconstientul vostru.

Comentariile acestea va pot prejudicia, in momentul in care spiritul constient le repeta de mii de ori, pana cand reuseste sa convinga subconstientul de adevarul lor.


7. Fiti atenti la ce rostiti.

Daca va petreceti timpul repetand ca sunteti incapabil, subconstientul vostru va va lua in serios.

Am spus-o de nenumarate ori: el nu face deosebirea intre reali­tate si imaginar, el crede cu sfintenie tot ce-i relateaza constientul, in masura in care aceste cuvinte i se repeta de multe ori.

Ca sa nu-l induceti in eroare, in loc sa spuneti “nu pot” spuneti mai curand “pot”.

Transmiteti-i ideea ca reusiti tot ce va propuneti si acest lucru se va implini.



preluare de pe:

Programarea subconstientului, calea spre fericire


Dorintele, sperantele, teama, sugestiile pozitive si negative, convingerile, optimismul sau blazarea etc. pot crea in subconstientul nostru programe a caror finalitate ultima este reusita sau esecul.

Am putea spune ca omul a facut dintotdeauna uz de psihologie fara sa stie.

Rugandu-se la zei, lasandu-se convins de oracole, fixandu-si idealuri, nu a facut decat sa-si orienteze programele subconstientului pe drumul reusitei, sa-si orienteze conduita in maniera care conducea spre succes.

Pentru a fi mai sugestivi, am putea compara subconstientul cu un automobil care merge in directia imprimata de conducator.

Noi suntem conducatorii propriei noastre masini.

Dincolo de evenimentele neprevazute si independente de noi, suntem singurii responsabili de toate accidentele survenite pe drum.

Orice traire negativa de care nu ne putem debarasa in timp poate avea ca rezultat programarea creierului in detrimentul nostru.

Femeia care isi pierde imediat dupa casatorie interesul pentru propria sa infatisare si adopta un alt mod de comportament estetic se programeaza pe un alt nivel fiziologic, se indreapta spre o prematura imbatranire.

Daca imaginea de sine este satisfacatoare comportamentul nostru va fi adecvat, iar daca este minata de complexe intreaga noastra conduita va fi programata spre esec.

La randul sau, esecul intretine trairile nevrotice in care anxietatea, autoanaliza obsedanta si trairea dureroasa a sentimentului de ratare sunt pe primul plan.

Un esec nu este atat de dezastruos in sine, cat prin efectul pe care il are asupra noastra.

Viata este o suita de rezolvari de probleme, ni se spune.

Tot ceea ce invatam devine o deprinderi abia dupa ce este preluat de subconstient.

Dupa cum manevrele de conducere a unui vehicul devin automate prin trecerea lor in subconstient, la fel vor fi asimilate de subconstientul nostru si imaginile si reprezentarile referitoare la noi, sugestiile, mijloacele de implinire a unor dorinte, siguranta pe scena etc., daca toate acestea sunt mentinute in mintea noastra un timp suficient de lung.

Importanta ni se pare calea si nu timpul, care este la fel de diferit ca durata pe cat de diferiti sunt si oamenii. Si aceasta cale exista!

Nu numai pentru obtinerea unei linisti de care avem cu totii nevoie intr-o viata prea putin linistita, dar si pentru relevarea unor potente creatoare ale creierului nostru.

Daca exista o realitate in posibilitatea de a determina creierul sa lucreze in favoarea sau impotriva noastra prin ideile, sugestiile etc. ajunse in subconstientul nostru, atunci apare usor de inteles ce consecinte practice poate avea pentru noi. K.K. Platonov si V. Levi vorbesc despre exemple care sugereaza chiar o programare inconstienta a destinului.

Aruncarea unei vorbe la intamplare, “prevestirea” sfarsitului cuiva pot avea pentru unii oameni mai sugestionabili consecinte fatale tocmai prin efectul exercitat asupra subconstientului lor.

Alfred Stelter povesteste cazul unui european care-si crease obiceiul de a-i vana pe membrii unui trib ori de cate ori acestia intrau in bataia pustii sale.

Din disperare, seful tribului a hotarat sa uzeze de faima lui in exercitarea magiei negre.

El a intreprins un ritual in care o imitatie a dusmanului lor a fost simbolic ucisa.

A avut insa dupa aceea grija ca inamicul lor sa fie informat despre toate acestea. In doua saptamani acesta a murit.

Dincolo de orice alte influente trebuie sa admitem ca si credinta ca asa ceva este posibil a condus la programarea inconstientului spre final.

Si iata un revers fericit al medaliei.

Daca prin subconstientul nostru se pot savarsi “minuni” invatand doar sa-l programam, de ce nu ne-am folosi de aceasta posibilitate in scopul optimizarii functionalitatii noastre, inclusiv a relevarii unor potente creatoare?

Oamenii au ramas impresionati de modul in care au fost “revelate” unele idei stiintifice creatorilor lor. Niels Bohr povesteste el insusi cum a avut in vis imaginea atomului.

Tot in vis au vazut si Kekule structura benzenului, Mendeleev celebrul sistem periodic al elementelor, Voltaire o alta varianta a Henriadei, si exemplele s-ar putea inca mult continua.

H. Selye, creatorul conceptului de stres, cunoscut astazi poate chiar mai mult decat acela de informatie, ne sfatuieste ca atunci cand avem o problema dificila de rezolvat sa ne gandim seara la ea inainte de a adormi, lasand-o ca o sarcina in seama subconstientului nostru.

Daca noaptea este un bun sfetnic, adeseori putem avea a doua zi dimineata solutia problemei.

Fenomenul era cunoscut inca din antichitate, de vreme ce Homer credea ca “zeii folosesc visul pentru a face cunoscuta oamenilor vointa lor”, iar stapanii celebrelor cetati elene se duceau sa doarma in templu cand aveau de rezolvat probleme de stat importante.

“Visul profetic”, “intuitia”, “inspiratia” ne vor aparea in aceasta viziune si ca prelucrari inconstiente ale propriei noastre sugestii, dorinte, informatii, convingeri, pe langa implicarea de ordin arhetipal.

A invata sa dai sarcini inconstientului, iata una din caile spre creatie, una din caile de a deveni eficienti in toate actiunile noastre.

Concluzionand asupra celor de mai sus, se poate spune ca fiecare dintre noi purtam in minte propria noastra imagine, in functie de care adoptam un model comportamental.

Acesta poate fi adecvat sau neadecvat dorintelor noastre.

Trairea negativa sau pozitiva a propriei noastre imagini opereaza modificari in subconstient si probabil inclusiv in campul nostru “astral”, cum sustin unele surse, constituind una din cauzele care ne propulseaza pe linia sansei sau esecului.