Se afișează postările cu eticheta planeta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta planeta. Afișați toate postările

12 septembrie 2011

O navetă NASA a surprins o imagine cu Pământul şi Luna de la 9,66 milioane de kilometri distanţă!

,
O navetă NASA a surprins o imagine cu Pământul şi Luna de la 9,66 milioane de kilometri distanţă!
Aflată în drum spre Jupiter, cea mai mare planetă a Sistemului Solar, naveta Juno a fotografiat Pământul şi satelitul său natural. Imaginea a fost realizată pe 26 august, când Juno se afla la aproximativ 9,66 milioane de kilometri distanţă de planeta noastră.
“Este o privelişte remarcabilă, una pe care oamenii au rar şansa să o vadă”, a declarat Scott Bolton, unul dintre specialiştii NASA implicaţi în misiunea Juno. “Această fereastră asupra planetei noastre ne permite să vedem cum arată Pământul de departe, ilustrând locul pe care îl ocupăm în Univers.

Fotografia ne oferă o perspectivă frumoasă, dar totodată umilă, asupra noastră“, a adăugat el.
Juno a traversat distanţa care separă Pământul de Lună, adică 402.000 de kilometri, în mai puţin de o zi.

Naveta urmează să călătorească încă 5 ani, parcurgând 2.800.000.000 de kilometri, pentru a încheia cursa spre Jupiter.

Odată ajunsă la destinaţie, Juno va orbita polii planetei de 33 de ori, timp în care va folosi cele 8 instrumente ştiinţifice aflate la bordul său pentru a obţine date care să elucideze mai multe aspecte legate de originile, structura, atmosfera şi magnetosfera celei mai mari planete din Sistemul Solar. De asemenea, Juno va încerca să descopere dacă Jupiter prezintă un nucleu solid.

Sursa: NASA
preluare de pe sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

10 septembrie 2011

NASA a descoperit dovezi ale existenţei apei lichide pe Marte


NASA a descoperit dovezi ale existenţei apei lichide pe Marte


















NASA a anunţat joi că a găsit dovezi ale existenţei apei lichide pe Marte, ceea ce ar putea înseamna că găzduieşte şi forme de viaţă primitivă, spun cercetătorii.

Descoperirea a fost făcută de sonda Mars Reconnaissance Orbiter (MRO), care a observat mai multe văi sculptate pe suprafaţa marţiană, ce par a fi create de scurgerea apelor sărate lichide, spune NASA.

Văile par a se schimba pe parcursul sezoanelor de pe Marte, sugerând că apa lichidă ar fi prezentă doar în timpul primăverii marţiene.

În ultimii ani, s-a descoperit că pe Marte există apă îngheţată la poli, însă noua observaţie a sondei NASA este cea mai puternică dovadă a existenţei apei lichide pe Planeta Roşie, precizează cercetătorii.

“Aceste văi sunt la latitudini mai mici, unde temperaturile sunt mai calde şi unde chiar este posibil ca apa lichidă să existe”, a spus geofizicianul Phillip Christensen de la Arizona State University, în conferinţa NASA de joi.

Apa lichidă este precum Sfântul Graal pentru cercetătorii care caută viaţă în afara Pământului.

Toată viaţă de pe planeta noastră se bazează pe apa lichidă, iar experţii cred că şi extratereştrii depind de ea.

Marte, următoarea planetă după Pământ, de la Soare, este unul dintre principalele locuri unde ar putea exista forme de viaţă extraterestră.
preluare de pe sursa: MISTERELE LUMII

6 august 2011

Copiii, pericol planetar!

                                                                                                                      Autor: Ionel Grama

Copiii, pericol planetar!
 
 
 
In numerele 11/2009 şi 1/2010 ale revistei noastre, în articolul „Trebuie să fim mai puţini pe Terra“, am scris despre acţiunea declanşată de o ziaristă din Austria, care a pus sub acuzare Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru că derulează politici şi acţiuni de decimare a populaţiei planetei.

Cum era de aşteptat, subiectul a declanşat o serie de întrebări, ameninţări şi înjurături anonime, dar şi suspiciuni cum că exagerăm, pentru a obţine cu orice preţ senzaţionalul.

Exemplele care urmează constituie un argument în plus că afirmaţiile făcute de noi nu sînt speculaţii şi că realitatea este mult mai crudă decît ceea ce am scris.

La summitul Uniunii Europene din octombrie 2008, care s-a ţinut la Bruxelles, Stavors Dimas, responsabilul pe probleme de mediu, a atras atenţia că, dacă factorii responsabili nu vor adopta o politică mondială corespunzătoare, efectele încălzirii globale se vor accentua şi vor afecta grav, în scurt timp, transporturile, agricultura, sănătatea şi, implicit, locurile de muncă a peste 60 de milioane de oameni din Europa.

Era, dacă vreţi, un fel de avertisment cu privire la criza pe care o traversăm în prezent şi care, iată, are o altă cauză decît ce s-a bănuit pînă acum, cum că o persoană a „şterpelit” cu bună ştiinţă miliardele lumii, pentru a crea un haos generalizat, deoarece, acolo unde e derută, lucrurile pot fi dirijate din umbră în ce direcţie se vrea.

După Stavros, cauza crizei este… încălzirea globală.
De fapt, acest semnal de alarmă nu era o noutate, Global Footprint Network, o organizaţie care îşi are sediul în Oakland,

California, creată în 2003, avertizînd forurile internaţionale, cu mai mult timp în urmă, că planeta are nevoie de un an şi jumătate pentru a-şi regenera resursele pe care le consumă omenirea (aflată în continuă creştere numerică) într-un singur an.

Aşa cum a prezentat ziarul La Stampa, pentru 2010, de pildă, de la 21 august şi pînă la sfîrşitul anului, „populaţia Terrei va trăi pe credit faţă de resursele efective ale planetei”.

Cu alte cuvinte, în perioada respectivă, Pămîntul nu a reuşit să refacă ceea ce noi am consumat pînă la acea dată.

Aşadar, pe de o parte, încălzirea tot mai accentuată a planetei, iar, pe de altă parte, scăderea resurselor naturale ne împing obligatoriu să adoptăm măsuri urgente.
La începutul lui 2009, The Daily Telegraph a publicat declaraţia lui Jonathon Porrit, preşedintele Comisiei pentru Dezvoltare Durabilă din Marea Britanie, care a afirmat: „Familiile care au mai mult de doi copii sînt iresponsabile faţă de mediu”.

Degeaba au încercat ziariştii să-i explice insularului că nu copiii sînt cauza răului care a lovit planeta şi că, fără ei, lumea va îmbătrîni şi va muri, că acesta nu a vrut sub nicio formă să renunţe la ideea sa. Şi nu este singurul.
O politică severă de reducere a numărului de copii, iniţiată încă din 1950, se aplică şi în China, ţară în care rata demografică a scăzut de la 2,2% pe an, în perioada 1950-1980, la 1,4%, în anii ’80-’90.

In urmă cu 30 de ani, politica „un singur copil”, cu preferinţă pentru băieţi, a dus la un dezechilibru major, deoarece, în anul 2020, peste 24 de milioane de bărbaţi chinezi nu vor avea cu cine să se căsătorească, din cauza lipsei de femei.

Fenomenul nu duce numai la îmbătrînirea popu­laţiei, ci şi la instabilitate socială şi violenţe, motiv pentru care în această ţară se aplică încă sterilizarea bărbaţilor, deşi oficial s-a permis cuplurilor să aibă doi copii.

Dacă în China fecunditatea unei femei este de 1,7 copii, în India cifra este aproape dublă, adică 3,1, situînd această ţară pe locul al doilea în lume ca populaţie, cu 1,1 miliarde de locuitori.

Acest număr creşte cu circa 19 milioane pe an, motiv pentru care se aplică sterilizarea obligatorie a bărbaţilor care au mai mult de patru copii.

Iată, aşadar, cum copiii, cel mai frumos dar al lui Dumnezeu, devin pe nedrept o povară pentru cei care, pentru a-şi salva bogăţiile, au ajuns la soluţia lui Irod, de la naşterea lui Hristos: uciderea pruncilor.

3 august 2011

Misterele Moscovei – Planeta subterana

Moscova este un oras imens, atat la suprafata cat si in subteran: galerii abandonate, catacombe, labirinturi, constructii secrete si adaposturi antiaeriene. Acest oras de sub pamanturile Moscovei este incarcat de mistere si legende, care se deschid doar pentru cei ce indraznesc a infrunta o calatorie periculoasa


Pentru majoritatea locuitorilor Moscovei, tinutul subteran al capitalei este un teritoriu terifiant, periculos, in care legendele si miturile se impletesc cu marturiile incredibile ale oamenilor care, din intamplare sau nu, au patruns in aceste locuri neumblate de sute de ani. Pentru Vadim Mihailov, acest oras de sub Moscova reprezinta parte din viata lui. Zi de zi coboara sub pamanturi pentru a descoperi mereu altceva. “Este un loc minunat, in care secretele zac nedescoperite. Moscova are cea mai adanca si mai complicata retea de canale subterane din lume. Cum sa nu te bucuri, sa te minunezi si sa admiri asa ceva!”.
Pasiunea lui Vadim pentru misterele de sub pamant a inceput cand a implinit varsta de cinci ani. Cadoul primit atunci a fost unul special, unul care i-a marcat intreaga existenta si pe care nu il va uita niciodata. Tatal lui, conductor de metrou, i-a oferit o plimbare in cabina trenului subteran. Pustiul nu era suficient de inalt pentru a vedea bine peste tabloul de control, asa ca a trebuit sa suporte supliciul de a sta in varful picioarelor timp de mai bine de o ora. Insa nu s-a dat batut. Se uita cu ochii larg deschisi la lumea aceea subterana, luminata doar de farurile metroului.
Cand a implinit varsta de 12 ani, Vadim si prietenii lui au facut prima calatorie in “interiorul pamantului”. Nu a trecut mult si au facut prima lor descoperire importanta: un buncar din perioada stalinista, ingropat adanc sub Bulevardul Leningrad. La scurt timp, au urmat alte descoperiri incredibile, printre care depozitul abandonat al Institutului de Oceanografie. Acolo, baietii au gasit mai multe recipiente in care erau conservate in formol fel de fel de creaturi submarine.
Si iata ca, pentru gasca de baieti, ceea ce parea initial un joc a devenit o pasiune. In 1991, Mihailov si prietenii lui au format asociatia “Cercetasii planetei subterane” sau, cum le spun moscovitii, “Sapatorii”. Acum, ei sunt celebri in intreaga Rusie si si-au castigat o reputatie deosebita printre aventurierii din intreaga lume.
In cei douazeci de ani de cand tot “diseca pantecul Moscovei”, “Sapatorii” au descoperit lucruri extraordinare: taine ingropate de tari, secrete monastice si urme mai recente, lasate de autoritatile sovietice.


Incaperile mortii

Moscova, cu o istorie de aproape 900 de ani, a fost construita pe soluri aluvionare, de-a lungul malurilor mlastinoase ale raului Moscova. Pamantul nisipos a fost un teren favorabil ridicarii orasului la suprafata, dar si usor de sapat, pentru construirea nervurilor subterane. Si astfel, in timp ce orasul se dezvolta incet si sigur la lumina soarelui, in adancuri crestea un alt oras. Un oras sapat in pamant care, de-a lungul secolelor, s-a marit, formand o retea stratificata de tuneluri, hrube si galerii pe mai multe nivele.

Inca din secolul XV, sub Kremlin s-au construit pivnite si depozite subterane, pentru a ascunde cele mai nepretuite comori, bijuterii, carti antice si harti necunoscute. S-au sapat tuneluri care au servit in scopuri militare. In aceste tuneluri, aflate sub zidurile de aparare ale Kremlinului, din loc in loc erau plasate, in mod strategic, asa-zisele “camere de ascultare”. Aici, in timpul asediilor si navalirilor tatare, stateau iscoade care aveau sarcina de a asculta cu mare atentie, ca nu cumva inamicul sa se infiltreze in cetate pe sub ziduri, prin tuneluri. Sub pamanturile Moscovei s-au construit laboratoare si ateliere secrete ale alchimistilor.

In secolul XX, mai multi arheologi rusi au sperat ca printre sapaturile de sub Turnul Suharev vor descoperi misterioasele laboratoare ale contelui scotian Jacob Bruce, un apropiat al tarului Petru cel Mare. Turnul avea o constructie neobisnuita pentru acele vremuri patriarhale ale secolului XVIII din Rusia, de aceea capatase o faima misterioasa.

Printre moscoviti, se soptea ca sub zidurile cladirii, contele Bruce prepara potiuni magice in cautarea elixirului vietii si incerca sa prefaca metalele in aur. In acele laboratoare se crede ca se ascundea si faimoasa “carte a mortii” – “Nekronomicon”, in paginile careia se gaseau multe mistere ale universului.
De-a lungul secolelor s-au zidit temnite unde erau aruncati oameni care trebuiau sa dispara pentru totdeauna. In urma cu cativa ani, “Sapatorii” au dat peste doua cripte terifiante: o camera de tortura, construita, se pare, de Ivan cel Groaznic, si un loc de sinucidere in masa. “Am descoperit un bazin subteran de apa, din secolul XVIII, despre care auzisem mai multe legende. Se povesteste ca aici a avut loc o sinucidere in masa.

Toti din echipa ne-am dat seama imediat ca acolo se intamplase ceva infiorator.



Tensiunea noastra era aproape palpabila. Zeci de cranii se puteau vedea limpede pe fundul bazinului, care nu avea mai mult de doi metri. Eu sunt crestin ortodox, cu teama de Dumnezeu, si desi am vazut multe, am fost bantuit zile in sir de locul acela ingrozitor”. “Sapatorii” au parasit acea hruba in tacere si nu s-au mai intors acolo niciodata.
Se pare ca aceasta nu este singura “incapere a mortii” ascunsa in labirinturile de sub capitala Rusiei. Odata cu incoronarea lui Ivan al IV-lea cel Groaznic, in 1547, ca monarh al Rusiei, dinastia tarilor a devenit una dintre cele mai sangeroase, asa cum Europa nu mai vazuse de pe vremea imparatilor romani. Se spune ca, in 1580, tarul Ivan cel Groaznic, in nebunia lui, a sapat sute de metri in pamant pentru a construi o temnita secreta, cu camere de tortura, iar la final, toti muncitorii au fost omorati pentru ca nimeni sa nu stie vreodata unde se ascundeau ororile tarului.


Biblioteca secreta



Una dintre cele mai misterioase legende ale subteranului este cea legata de biblioteca suveranului Rusiei Ivan al III-lea. Marele cneaz se casatorea, in 1472, cu printesa Sofia Paleolog, nepoata ultimului imparat al Bizantului, Constantin Paleolog, pecetluind astfel transferul puterii de la Bizant catre Rusia. Ca zestre, printesa a adus de la Constantinopol o colectie de carti si manuscrise de o valoare inestimabila. Pentru a pastra aceasta comoara intacta, printesa Sofia a construit cu ajutorul arhitectului italian Aristotle Fiorovanti o biblioteca in subteranele Moscovei. Locatia era secreta si asa a ramas pana in zilele noastre.

Se spune ca mostenitorul tronului, Ivan cel Groaznic, ar fi descoperit comoara, insa chiar daca acesta ar fi adevarul, tarul nu a dezvaluit niciodata secretul, luandu-l cu el in mormant. De atunci, regele Sigismund al Poloniei, imparatul Napoleon si multi altii au incercat sa gaseasca biblioteca secreta.
Multi cercetatori rusi sustin ca aceasta ar fi fost distrusa in incendiile din Moscova, altii ca ar fi cazut victima jafurilor invaziei poloneze. Insa cea mai incitanta teorie este aceea conform careia biblioteca exista inca, adanc ingropata sub Kremlin. Unul dintre cei mai ferventi cautatori ai misterioasei biblioteci a fost arheologul si speologul rus Ignati Steletki.

Timp de zeci de ani, chiar in timpurile terorii staliniste, el a explorat numeroase pasaje subterane aflate sub Kremlin, sub Manastirea Novodevicii si sub vechea cladire cunoscuta sub numele de Turnul Suharev. Conform teoriei sale, biblioteca se afla la al doilea sau al treilea nivel, dedesubtul Kremlinului.
In ultimii ani, “Cercetasii planetei subterane” au continuat cautarile bibliotecii, coborand si mai adanc in pamant, ajungand pana la sapte nivele sub Kremlin. Vadim Mihailov declara: “Cred ca biblioteca se afla, in continuare, sub Moscova, cel mai probabil intr-o camera construita in stil egiptean, si avem sperante mari sa o gasim. Aceasta retea de tuneluri subterane este inca necunoscuta, dar asteapta sa fie descoperita”.



Metroul secret al lui Stalin

Astazi, metroul a devenit o parte integranta din viata omului si este putin probabil sa ne putem imagina o capitala fara un asemenea mijloc de transport. Metroul din Moscova este unul dintre cele mai frumoase din lume. Dar ce se ascunde cu adevarat in spatele peretilor de marmura, in spatele sculpturilor si mozaicurilor? Unul dintre zvonurile cele mai raspandite este cel despre asa-numitul “Metro-2″, construit in secret, in anii ’50, in timpul lui Stalin, sub numele de “cod D-6″.

Oficial, acesta nu exista, practic insa, toata lumea vorbeste despre el. A trecut mai bine de o jumatate de secol de cand povestea “top-secret” a metroului 2 a aparut pentru prima data si, totusi, ea ramane o necunoscuta. Oficialitatile ruse nu au confirmat niciodata asemenea zvonuri, insa nici nu le-au negat.
Se spune ca lungimea lui, de aproximativ 150 de kilometri, o depaseste cu mult pe cea a metroului public actual, ca are patru linii si se afla adanc ingropat in pamant, la 200 de metri. Prima linie de metrou se presupune ca ar fi fost construita din ordinele venite direct de la Kremlin, pentru a crea posibilitatea autoritatilor, in caz de urgenta, sa fuga din oras. Acest sistem de transport subteran strict secret conecta Kremlinul cu toate institutiile strategice ale orasului, cu sediile KGB si cu aeroportul. Se pare, chiar, ca linia de metrou ajungea pana la casa de vacanta a tovarasului Stalin, situata in apropierea Moscovei.

Ei bine, “Sapatorii” au gasit aceste tuneluri ale metroului 2! “Am descoperit chiar si o veche garnitura de tren care, cu putin efort, ar putea functiona din nou. Sinele metroului secret sunt ingropate in beton, astfel incat, in situatii extreme, tunelurile sale sa poata fi folosite si de automobile sau tancuri”, declara Vadim Mihailov, liderul asociatiei.
In 1941, statia de metrou public Maiakovski a gazduit ceremonia dedicata revolutiei din noiembrie, unde Stalin a tinut un discurs. Au fost zeci de martori care sustin ca in acea zi dictatorul si garda sa personala au ajuns la fata locului cu trenul, printr-unul dintre tunelurile secrete. Metro-2 a continuat sa se construiasca si sub Hrusciov, Brejnev si Gorbaciov. Potrivit zvonurilor, constructia lui continua si astazi.


Mutantii de sub Moscova



In urma cu un an, publicatia rusa “Pravda” anunta ca in subteranele Moscovei colcaie gandaci, viermi si alte insecte de dimensiuni gigantice. Asemenea creaturi fusesera surprinse de camerele de luat vederi ale aceluiasi Vadim Mihailov si ale echipei sale de temerari. Inca de acum cativa ani s-a zvonit prin Moscova ca in subsoluri misuna sobolani imensi, de marimea pisicii.

Totusi, acest fapt nu a fost niciodata confirmat.
“Sapatorii” povestesc ca in subterane au descoperit o flora si o fauna cel putin stranii: viermi de cinci centimetri, lacuste de marimea unei farfurii, gandaci foarte mari, complet albi, pesti orbi, lipsiti de solzi, ciuperci acide.
Oamenii de stiinta au declarat ca nu au mai vazut asa ceva si ca acestea ar fi putut aparea datorita unor mutatii genetice. Modificarile sunt generate, probabil, de apele subterane ale capitalei ruse, care formeaza un “cocktail” de substante toxice. Toate reziduurile de la suprafata se scurg in subteran: benzina, ulei de masina, detergenti, substante de uz casnic. Astfel, nu este de mirare daca in apele subterane poti regasi toate elementele chimice din tabelul lui Mendeleev si ca aceste ape sunt populate de creaturi de domeniul science-fiction.
Mai mult decat atat, o cauza in plus ar putea fi si deseurile radioactive depozitate in subteran inca din perioada stalinista. Conform relatarilor lui Vadim Mihailov, echipa lui a descoperit, in urma cu ceva vreme, chiar sub zidurile Universitatii de Stat din Moscova, aproximativ 350 de kilograme de material radioactiv. “Era depozitat in niste recipiente rasturnate si care curgeau”, isi aminteste Vadim. “Am anuntat imediat autoritatile si in cateva ore, deseurile au disparut. Totusi, unde oare, daca nu tot in aceleasi subterane neumblate si nestiute?!”.


Cimitirele de sub pamant

In aceleasi subterane ale Moscovei s-au asezat oseminte, formand adevarate necropole sub oras. Galeriile metroului actual din capitala rusa sunt sapate dedesubtul mai multor cimitire. Poate de aici si ideea ca unele statii sunt bantuite de spirite, iar in altele poti simti energii negative foarte puternice.
Una dintre statiile de metrou cu un asemenea renume inspaimantator este “Sokol”. In locul unde astazi se afla intrarea la statia “Sokol”, in secolul trecut se gasea o manastire. Dupa revolutia bolsevica, in Rusia s-a instaurat asa-numita “Teroare Rosie”, cand au fost vanati si impuscati fara judecata mii de oameni.

In 1919, in curtea acestei manastiri au fost executati in mod barbar, de catre membrii temutei CEKA, mai multi preoti si ofiteri din armata tarista. Sufletele celor ucisi au ramas la un loc cu trupurile ce si-au gasit sfarsitul, si aparitiile lor fac subiectul unor povesti inspaimantatoare, spuse chiar de lucratorii de la metrou. Sunt multi cei care sustin ca au senzatia ca sunt mereu urmariti din intunericul tunelului. Nu odata, mecanicii au vazut pe sinele metroului din statia “Sokol” siluetele stravezii ale unor soldati, din ale caror trupuri curgea inca sange.
Statia “Arbat”, din centrul vechi al Moscovei, a dobandit, de asemenea, o faima aparte. Nu numai pentru arhitectura ei deosebita si pentru bogatia monumentala a decoratiunilor, ci si pentru faptul ca aceasta statie este prima in statistica de sinucideri. Conform evidentelor politiei metroului din Moscova, in statia “Arbat” s-a inregistrat cel mai mare numar de oameni care si-au luat singuri viata. Psihologii rusi au ajuns la concluzia ca acest loc are o puternica incarcatura negativa, probabil datorita faptului ca in secolul XVIII aici exista un cimitir stravechi. Astfel, influenta apropiatei necropole continua sa se manifeste si astazi.

Vadim Mihailov a relatat o experienta incredibila traita de el insusi. “S-a intamplat in urma cu doi ani. Echipa noastra examina structurile de sub statia de metrou “Arbat”. Deodata, prin tavan a aparut silueta translucida a unei femei. Avea mainile impreunate, ca si cum ne-ar fi implorat sa o ajutam, iar chipul ei exprima spaima. Apoi, brusc, o forta misterioasa, nevazuta, a inceput sa o traga in jos, catre pardoseala din beton. Desi femeia parea sa opuna rezistenta, a fost absorbita in podeaua tunelului. Noi toti am vazut-o. Eram ca paralizati de spaima. Dupa ce ne-am revenit, am rupt-o la fuga. Abia la suprafata am observat ca unul dintre baieti, in intuneric si in groaza de care eram stapaniti, se lovise puternic la cap. Am mers de urgenta la spital. In timp ce stateam in sala de asteptare, o ambulanta a sosit si asistentii au scos o targa cu un cadavru. Pentru noi, era al doilea soc din acea seara: cadavrul era al femeii pe care o vazuseram in subteran! Din discutiile cu personalul medical, am inteles ca femeia murise din cauza leziunilor interne, cu o ora in urma. Se aruncase in fata trenului, la statia de metrou “Arbat”. Socant, dar exact cu o ora in urma, o intalniseram noi, in tunelul de sub aceeasi statie!”.
In fiecare zi, moscovitii pasesc peste aceasta lume ascunsa, necunoscuta si misterioasa. Cel mai experimentat explorator al subteranului din Rusia, Vadim Mihailov, considera ca lumea subpamanteana este poarta catre o alta lume: o lume paralela. Omul strabate distante imense pentru a explora spatiul cosmic, dar spatiul subpamantean, aflat mult mai aproape, fascinant si misterios, este de multe ori abandonat in intuneric.


Un articol de Natasa Galche , formula-as.ro

11 aprilie 2011

Telescopul NASA a descoperit-o pe Tyche, cea mai mare planetă a sistemului nostru solar

Cercetatorii sustin că un telescop al NASA a descoperit o nouă planetă, a noua a sistemului nostru solar, numită Tyche. Noua planetă ar avea o masă de 5.300 de ori mai mare ca a Pământului! Tyche este o planetă-gigant gazoasă cu o masă de 4 ori mai mare decât cea a lui Jupiter, iar oamenii de ştiinţă cred că se găseşte în Norul lui Oort.
Orbita lui Tyche este de 15.000 de ori mai îndepărtată de Soare decât cea a Terrei şi de 375 de ori mai îndepărtată decât cea a lui Pluto, acesta fiind motivul pentru care această planetă nu a fost descoperită până acum. Oamenii de stiinta cred că dovada existenţei lui Tyche a fost obţinută de NASA graţie telescopului spaţial Wise, rămânând doar ca datele să fie analizate.

În aprilie va fi făcută publică prima tranşă de informaţii adunate de Wise, iar astrofizicienii sunt siguri că în maximum doi ani existenţa lui Tyche va fi demonstrată. Odată ce localizarea lui Tyche este realizată, alte telescoape vor fi îndreptate spre planetă, pentru a-i confirma existenţa.

Ca Tyche să fie considerată drept a noua planetă a sistemului solar este nevoie de aprobarea IAU (International Astronomical Union). Principalul argument împotriva clasificării lui Tyche ca parte a sistemului solar este faptul că planeta s-a format în jurul altei stele, fiind abia ulterior captată de câmpul gravitaţional al Soarelui. Este posibil ca IAU să creeze o nouă categorie pentru Tyche, susţin specialiştii. De asemenea, IAU ar putea alege alt nume pentru această planetă.

Dacă ipoteza existenţei lui Tyche se confirmă, planeta ar fi compusă în mare parte din hidrogen şi heliu, având o atmosferă similară cu cea a lui Jupiter. De asemenea, se aşteaptă ca planeta să aibă şi sateliţi, precum celelalte planete exterioare ale Sistemului Solar.

Temperatura planetei se estimează a fi de -73 grade Celsius, de 4-5 ori mai cald ca pe Pluto. "Această căldură se păstrează de la momentul formării planetei. Durează ca un obiect de aceste dimensiuni să se răcească", explică un specialist, scrie descopera.ro.
Dacă datele NASA confirmă existenţa lui Tyche, sistemul solar ar putea fi compus, încă o dată, din 9 planete.
tyche a noua planeta sistem solar