Se afișează postările cu eticheta revolta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta revolta. Afișați toate postările

4 octombrie 2011

Federalismul “democratic” are leac: referendumul sau insurecţia


Spre binele lor, propăvăduitorii (euro)federalismului ar trebui să opteze pentru primul.
 
De ce este federalismul mai eficient şi mai democratic?
 
Sylvie Goulard, europarlamentar francez, explică care sunt avantajele federalizării, îndemnând liderii naţionali să se achite de obligaţiile pe care şi le-au asumat prin aderarea la Uniunea Europeană.
 
Pentru ca Europa să rămână relevantă pe plan internaţional pasul este inevitabil, explica Goulard, membră a grupului ALDE.
 
 
Virtuţile federalismului.
 
Există numeroase modele federale în lume: China, Brazilia, Germania. Ce am văzut în SUA pe parcursul acestei veri ne arată că federalismul nu este automat o reţetă a bunei guvernări. În Grupul Spinelli credem că dacă vrei să fii respectat în lume trebuie să fii identificat. Pentru chinezi, pentru brazilieni, instituţiile UE sunt prea complicate. Ei nu înţeleg cine ce face aici. Nu spunem că vrem să centralizăm Europa, ci vrem o Europă puternică şi care să pună în comun câteva elemente care acum nu sunt în comun: apărarea, economia, cercetarea şi politica externă. Nimeni nu vrea să încalce diversitatea statelor membre şi să-i facă pe toţi la fel. Iar cine vrea să plece, uşa e deschisă, că doar nu e o dictatură. Dar o dată ce ai intrat, primind bani de la ceilalţi, trebuie să joci după reguli. 

 
 
Responsabilizare democratică.
 
În ultimul deceniu multe guverne europene nu şi-au respectat angajamen-tele. În acest moment este evident că actuala construcţie a zonei euro, unde coexistă o politică monetară unitară cu multiple politici economice, nu mai poate continua. Dar dacă vrem să mergem înainte cu integrarea politicilor fiscale şi a celor care vizează controlul bugetului, atunci trebuie să te asiguri că UE nu devine nedemocratică. Prin Grupul Spinelli cerem mai multă responsabilizare a instituţiilor comunitare, dar şi a guvernelor naţionale. Una dintre preocupări este legată de funcţionarea Consiliului European – al şefilor de stat şi de guvern. Dacă acesta decide în probleme sociale, fiscale sau bugetare şi nimeni nu-l controlează se va ajunge la un monstru, pe care cetăţenii îl vor respinge. Pe de altă parte, într-un sistem unde fiecare are drept de veto – Liga Naţiunilor, Naţiunile Unite – nu vei avea niciodată un corp capabil să acţioneze împreună. Este alegerea pe care trebuie să o facem în eurozonă. Ce ne interesează este un proces democratic. Iar în orice democraţie decizia este luată de majoritate şi acceptată de minoritate.
 
 
De ce mai multă integrare?
 
Nu e o chestiune care ţine de ideologie. Trebuie să confirmăm, să fim eficienţi. Într-un cuvânt „to deliver”. Trebuie să convingem că UE poate fi o putere în lume. Pur si simplu, nu ne putem susţine interesele în faţa Chinei şi a altor actori importanţi dacă rămânem fragmentaţi şi luăm decizii în mai multe capitale. 
 
 
Transferul de suveranitate.
 
Oamenii ar trebui să se obişnuiască cu faptul că acest transfer de putere de la nivel naţional la nivel supranaţional a avut deja loc. Când România a intrat în UE sau când am hotărât să adoptăm euro, am hotărât sa împărţim suveranitatea. A fost o decizie suverană pentru a împărţi suveranitatea. Iar guvernele naţionale trebuie să fie consecvente. Nu poţi să spui că mă bucur de avantajele de a fi împreună, dar voi continua să iau decizii în colţişorul meu fără să mă preocupe ce se întâmplă în restul comunităţii. Şi exact asta au făcut guvernele în ultimii 10 ani. Toate au beneficiat masiv de existenţa euro, fără a lua măsurile care erau necesare pentru a face sistemul sustenabil. Nu este ideologie, ci o consecinţă a pactului, a contractului. 
 
 
Tarele euro.
 
Dacă judecăm activitatea Băncii Centrale Europene din perspectiva credi-bilităţii de care se bucură în jurul lumii atunci este un succes. Mandatul său e clar: să vegheze stabilitatea monedei unice. Nu la fel de bine stau lucruri-le de partea cealaltă. Guvernele şi-au luat angajamentul de a controla de-ficitele şi datoria. Unele dintre ele au eşuat în respectarea angajamente-lor. Şi toate au eşuat să se controleze reciproc. Premisa sistemului era supravegherea reciprocă a deficitelor şi datoriilor guvernelor. Lucru care nu s-a întâmplat, din prea multă politeţe şi ignoranţă. Şi au pus în pericol stabilitatea întregului sistem.    
 
 
Necesitatea eurobondurilor.
 
Când am creat euro trebuia să creăm si o piaţă de eurobonduri. Orice monedă are o piaţă de bonduri. În acest moment nu beneficiem de toate avantajele posibile. Să împrumutăm mai ieftin, spre exemplu. În al doilea rând, în criza actuală este important să ai un mecanism prin care să faci presiuni asupra statelor membre să fie disciplinate din punct de vedere fiscal. Iar asta ar însemna să împrumutăm împreună până la un anumit prag, iar cine trece de prag să rămână singur. Regulile trebuie trecute în tratate, iar cine le încalcă să plătească un preţ considerabil.
 
 
Sylvie Goulard este eurodeputată, în grupul ALDE, membră a Grupului Spinelli.


preluare de pe sursa: Prioritate de dreapta

8 septembrie 2011

LUME, TREZESTE-TE!

Dementa “elitelor”  globaliste a atins apogeul si, de acum, ne putem astepta la evolutii din cele mai periculoase pentru omenire.

Inregimentati in slujba unei conceptii de esenta diabolica, acesti paraziti ai lumii s-au indepartat de orice valoare spirituala si morala si umbla, beti de sange, dupa averi si putere, aplicand strategii de doi bani, cusute cu ata alba, care nu mai pot duce de nas o societate din ce in ce mai bine informata (pe cont propriu) si mai delimitata de actiunile acestor descreierati.

Adevarul este ca, in ceea ce priveste Romania, evident s-a produs o separatie ferma intre sleahta de tradatori care a pus mana pe conducerea tarii dupa lovitura de stat din ‘89 si populatia majoritara.

Desi acesti plescari transformati in corifeii democratiei si ai noii ordini mondiale s-au straduit din rasputeri sa corupa intreaga societate romaneasca, ei nu au reusit sa atraga de partea lor decat cateva minoritati fie ele etnice, sau de natura imorala, vicioasa, infractionala s.a.

Romanii, onorandu-si descendenta de urmasi ai uneia dintre cele mai curate si blande natiuni, s-au inchis in carapacea rezistentei pasive si s-au undepartat tot mai evident de pegra ce incerca sa-i cuprinda si sa-i infesteze iremediabil.

Aplicarea unui proces  de deznationalizare si de degenerare nu a reusit, in ciuda tuturor eforturilor depuse de mintile ratacite ale membrilor ocultei mondiale si desfasurate prin cohortele de tradatori infipti in toate sectoarele statale sau private preluate in stapanirea lor: politic, economic, militar, cultural-sportiv, sanatate, educatie si mass media (mai ales mass media, unde de peste 21 de ani asistam la adevarate orgii ale subculturii, minciunii si manipularii).

De ce nu a reusit?

In primul rand fiindca poporul roman are o istorie multimilenara in care si-a creat si insusit cu creditna bune oranduieli spirituale si sociale care nu pot fi infrante de atingerea trecatoare a intunericului, sub perfizile sale masti.

Caci daca dusmanii romanilor se indeparteaza tot mai mult de adevar, preferand viata petrecuta in intuneric in speranta ca faptele lor nu vor putea fi vazute si date in vileag, romanii au vocatia luminii si nu pot fi indepartati de aceasta si de ceea ce presupune aceasta: adevar, cinste, iubirea aproapelui, blandete, rabdare, toate sprijinite pe temelia credintei de nezdruncinat.

Lectia istorica pe care romanul a predat-o si inca o mai preda este aceea ca numai prin nerenuntarea la valorile spirituale si morale iti poti aduce rodul cel spre vesnicie si pastra fiinta luminoasa cu care ai fost inzestrat. Inarmati cu acest scut, toate sagetile vrajmasilor nu te vor putea vatama si vor disparea odata cu acei vrajmasi.

Cum altfel credeti ca ar fi putut trece poporul roman prin ultimii peste 21 de ani?

Numai asa a putut supravietui jafului desantat la care a fost supus, sifonarii finantelor mondiale pe spinarea sa, dejectarii asupra sa a celor mai infecte subproduse lumesti, agresiunii imorale continue si desantate, orgiilor si blestematiilor de multiple naturi cu care a fost chinuit.

Trecand prin toate aceste cumplite vitregii, el, Poporul Roman, si-a castigat din nou dreptul de a grai cu glas raspicat catre toti cei ce inca mai pot percepe adevarul si a-i soma: LUME, TREZESTE-TE!

Chiar asa, trezeste-te, lume, pana nu va fi prea tarziu si iti vei pierde sufletul si, odata cu el, speranta de viata!


preluare de pe sursa: Dulce Romanie

24 august 2011

Inlaturarea lui M. Gaddafi – O infrangere a libertatii dar o noua victorie a Iluminatilor….!



In aceasta dimineata(na -22 august 2011) ,dupa ce am vazut gama de stiri despre ce se intampla in Libia,m-am intristat foarte mult…

Am vazut imagini cu tineri ,unii dintre ei copii ,cum se bucurau si scandau de fericire ca regimul lui Gadaffi este ca si terminat.

Dar ei nu stiu ca de fapt ca odata cu regimul acestui lider,sunt terminate zilele lor de bunastare si liniste.

Nu sunt constienti ca prin caderea dictatorului care a asigurat Libiei timp de 40 de ani securitatea si bunastarea sociala, Libia a devenit o piesa pe tabla de sah a Elitei Mondiale…

Dar atentie insa,caci incepand din acest evremuri,toate popoarele care apartin 100% Iluminatilor,nu li se va mai da un trai ferit de tot ce inseamna rau,asa cum a fost cazul Occidentului,pana nu de mult.

Acum aproape 6 luni,am citit marturia unui om despre cum era viata in Libia in perioada lui Gadaffi.

Haideti sa vedem daca ceea ce se intampla acum in Libia este dupa dorinta poporului libian sau dupa dorinta altor forte:

Am discutat cu oameni ce lucrau in Libia si care acum au venit in Romania si toti se intreaba care este motivul pentru declansarea revoltelor din Libia. In afara de a-l da jos pe presedintele Gadaffi alte motive nu exista. Populatia traia foarte bine, nu exista muritori de foame, nu existau cersetori, toata lumea avea bani si mancare din belsug. Asistenta medicala este de cea mai buna calitate (cu parcuri de elicoptere-ambulanta la fiecare spital inclusiv la obiectivele economice: combinate chimice, petrochimice, statii petroliere, ect. amplasate in desert la 400-1000 km de Tripoli sau Benghazi. Toti tinerii merg la scoala, exista un sistem de invatamant dezvoltat, bine dotat, niciun tanar nu este analfabet. Exista acces la internet in orice colt din tara. Pana la nebunia declansata de nu stiu cine, in Libia lucrau in jur de 500.000 de straini, din care 50.000 de europeni (multi din Olanda, Italia, Anglia, Romania, Ucraina, Cehia, Rusia, etc.) si foarte multi din Bangladesh si toti erau multumiti de salariile pe care le primeau si de conditiile de munca si de viata din Libia. Se gaseau acolo de toate d.p.d.v. tehnic, tehnologic, mass-media (ziare si reviste din orice colt al lumii) tot ce este azi in Europa. Regimul lui Gadaffi nu deranja pe nimeni, prezenta securitatii statului se afla peste tot dar se manifesta discret, fara sa agaseze sau sa intimideze populatia sau pe cei ce lucrau acolo, singurele conditii impuse inca de la inceputul contractului de munca era acelea de a nu face politica si de a nu te implica in actiuni extremist-diversioniste.\r\n De ce este nevoie sa se distruga ceva ce mergea bine si de a instala HAOSUL si in Libia nu inteleg? Se repeta scenariul instaurarii haosului din Irak, unde s-a ales praful de populatia acestui stat.”

Asadar,dragi cititori ,dati-mi voie sa vars o lacrima pentru poporul libian..

Pentru ca prin faptele pe care le savarsesc in aceste zile,in fata intregii lumi,acest popor se inlantuieste singur,alaturandu-se si ei popoarelor inrobite deja ADEVARATULUI DICTATOR SI TIRAN: ELITA.
Sursa: Secretele Sistemului