In ultimii zece ani, guvernul chinez cit si marile companii chineze, care sint in totalitate sau majoritar in proprietatea statului chinez, au cumparat tot ce se putea fara sa isi reproseze nimic, terenuri, ferme,cladiri, case, infrastructura, mari unitati economice si resurse naturale din toate zonele dn SUA. In unele cazuri, China a incercat sa cumpere intregi comunitati din SUA. O putem numii “colonizare economica”? Se pare ca da !
Dupa succesul chinezilor cu orasul Shenzhen, ei se pot declara multumiti sa dezvolte cit mai multe zone economice de acest gen. Acest oras a fost in anii 70, o zona pescareasca, iar acum are peste 14 milioane de locuitori si arata ca o metropola occidentala. Initial, aceste zone au fost experimentate in China, iar eu am insitat in unele articole asupra unui noi fenomen pe care China il dezvolta post globalizare sau chiar in cadrul ei si anume “regionalizarea”, stiut fiind ca acesti chienzi vor regionaliza economic zone intregi ale globului. Este un proces greu de oprit, dar din care chiar Romania ar putea avea unele avantaje, daca ar fi condusa de oameni inteligenti.
China a inceput deja cu succes, sa stabileasca zone economice puternice in tari africane cum ar fi Nigeria, o tara bogata, dar nu numai.
Dupa cum precizeaza un studiu al Dr. Jerome Corsi, a fost dezvoltat si este in curs de procesare, un plan al Bancii Centrale a Chinei, de a dezvolta zone economice speciale pe teritoriul Americii, care ar permite Chinei sa fie proprietara multor afaceri in acea zona si in final sa aduca munctori chinezi, la preturi la care americanii nu doresc sa lucreze, ceea ce se va si intimpla cu siguranta. In acest fel, cei 1.700 miliarde datorate de americani chinezilor, vor fi trasformati din datorie in valori materiale, ceea ce va duce la improprietarirea Chinei, cu parti din infrastructura, suprafete de teren si afaceri, totul cu garantia guvernului american. In acest moment, colonizarea Americii este un proces mult mai avansat decit ne putem gindii, iar pasul urmator va fi Europa. Aceasta se intimpla la numai citeva decenii dupa ce China era considerata ca fiind parte a lumii a treia.
Putem da vina pe un guvern american iresponsabil care a creat “free trade” cu China? Putem da vina pe marile corporatii americane care produc in China si care platesc politicienii pentru mentinerea acestui “free trade” in favoarea buzunarelor lor si ale politicienilor care au obisnuit sute de milioane de oameni sa traiasca la preturi mici si calitate indoielnica? Este vina sistemului bancar care a imprumutat marii mamuti corporatisti americani ca sa produca in China, in timp ce poporul american si vesticii in general, au achitat nota de plata? Greu de spus insa este un complex de factori care a dus la situatia actuala din care nu exista sub nici o forma vreo iesire si ea va rula linistit si in favoarea Chinei, pentru zeci, poate sute de ani de aici incolo.
America a pierdut mii de afaceri si unitati economice in favoarea Chinei si multe milioane de locuri de munca, deficitul comercial al SUA, numai in 2012, pe relatia cu China, a fost de peste 300 de miliarde de dolari, practic cel mai mare deficit commercial pe care o tara il poate avea la o alta tara. In ultimii zece ani, deficitul comercial al SUA in relatia comerciala cu China este de peste 2.300 miliarde de dolari, parte din bani ar fi putut intra in economia americana. Acest deficit comericial a creat fonduri Chinei, prin care au fost din nou intoarse in America ca imprumut purtator de dobinda, facind ca SUA sa fie din ce in ce mai datoare si sa subventioneze cu acesti bani, programme economice stupide si plati ce nu ar fi trebuit sa faca obiectul imprumutului strain.
In acest moment, guvernul SUA, plateste Chinei, peste 100 de milioane de dolari PE ZI, numai in DOBINZI la debitul pe care il datoreaza asiaticilor.
China foloseste bogatia acumulata, in directieiextrem de eficiente economic, practic cumparind totul si chiar in unele cazuri, nedezvoltind acele zone, dar pentru a fi sigura ca sint in proprietatea statului chinez si a companiilor de stat chineze.
Daca ne uitam in Canada, pe coasta vestica, orase ca Vancouver-ul este majoritar chienzesc in zona Richmond, iar numarul asiaticilor creste pe zi ce trece. Pe coasta de vest a SUA, chinezi au cumparat una din zece case din zona, in special in California. In Canada,am incercat cu citeva zile in urma sa platesc la automatul de la splatoria de masini cu fise de un dolar,care imi veneau inapoi de fiecare data. Surprins si indignat, pentru ca erau noi noute, am apelat la supraveghetorul spalatoriei, la care el imi raspunde: “nu puteti spala masina cu aceste fise de un dolar pentru ca sint realizate in China si sint cu putin mai usoare decit cele originale. Este edvarat ca mi-a dat altele in loc, dar am plecat perplex de acolo si vad in permamnenta fise de un dolar sau doi, noi si care sint de greutate diferita. Deci chiar si monedele canadiene sint facute in China....
Chinezii nu cumpara orice si oricum si este clar ca au o strategie bine pusa la punct, chiar daca par sa investeasca in disperare. Sa vedem citeva cifre elocvente.
In revista Fortune, gasim in 2012, un articol care ne prezinta un investitor chinez care a cumparat cu 2,15 milioane de dolari, un complex comercial cu un faimos restaurant pe Riul Maumee in Toledo, Ohio. Foarte curind, el a mai investit inca 3,8 milioane de dolari pe 69 de acri de pamint la portul orasului in Marina District, promitind sa mai investeasca inca 200 de milioane de dolari, in locuinte si dezvoltari turistice in zona.
In Septembrie 2011, un alt chinez a investit 3 milioane de dolari intr-un complex-azil pentru batrini pe malul lacului. Ceea ce este interesant, este faptul ca acest oras este situat intr-o pozitie foarte buna geografic, linga o autostrada de proportii care face legatura in scurt timp cu Chicago, Detroit, Cleveland, Pittsburg, Columbus si Inidianapolis, fiind si al patrulea oras ca marime din Ohio. Am dat acest exemplu,dar pot continua cu pagini intregi, pentru a vedea modul cum gindesc ei investitiile si cumpara tot ce misca si este strategic in planul lor.
O companie chineza – Sinomach (de stat), a cumparat de curind, conform publicatiei Idaho Statesman, peste 70 de kilometri patrati de teren pentru a dezvolta un complex tehnologic la sud de aeroportul Boise, deci foarte aproape de zone cu infrastructura bine pusa la punct. Structura marelui complex va urma exact proiectul din China, a unui mare centru tehnologic din sudul tarii. Aceasi companie este in tratative avansate pentru a cumpara terenuri si a construii diverse obiective in state ca Ohio, Michigan, Pennsylvania si Idaho. Ei sint interesati in dezvoltarea de tehnologii pentru transmisii electrice si surse solare alternative.
Compania China Ocean Shipping Company, a intrat in proprietatea porturtilor din Long Beach, California si Boston, Massassuchets, depunind garantii financiare pentru cumpararea altora de pe coasta Golfului Mexic.
Trebuie sa amintesc ceva care nu foarte multi cittori stiu si anume ca, China are in proprietate accesul la porturile de intrare si iesire din Canalul Panama.
Dar cel mai rau, pare sa fie faptul ca multi politicieni din diferite state , depind in legislaturile lor, de investitiile chineze. Daca acesti investitori chinezi nu vin in zona sau nu cumpara masiv si pun bani la bugetele locale, acesti politicieni risca major sa piarda scaunele calde pe care stau si in consecinta, ei vind totul catre chinezi si fac banii necesari comunitatii si pentru buzunarul lor, fara ca populatia zonei sa realizeze impactul.
Acest lucru se va intimpla foarte curind cu Romania, cind vor fi vindute cele mai bogate zone in resurse din tara pantru a face bani, in ideea de a mentine puterea politica devastatoare, care se va mindrii ca au adus investitori, dar cu ce risc….
Nu cu mult timp in urma, in Boton Rouge, primarul Kip Holden a oferit guvernului chinez, proprietatea si dreptul de operare a unei noi autostrazi cu plata, din zona orasului, daca chinezi vor furniza fondurile necasare pentru continuarea construirii ei pina la final si repararea ei in standarde, pentru ca muncipalitatea nu mai avea bani. Este posibil ca acesti chinezi sa aiba in proprietate porturi, autostrazi importante si cai de comunicatii, o intreaga infrastructura din SUA din cauza saraciei din America? Uite ca se poate si este adevarat.
Pe acesti americani si pe ambasadorul lor in Romania, Gitenstein, ii adora si le decerneaza premii Basescu si alti tradatori de tara, iar ei ne dau sfaturi de a ne tine promisiunile fata de organizatiile financiare internationale si a plati la timp , in timp ce la ei in tara totul este dat peste cap si isi vind camasa dupa ei pentru a-si pastra un nivel de viata cit de cit decent. Pina cind? Nu prea mult.
Un articol recent din The New York Times ne arata ca “un grup masiv de investitori din China, au cumparat si sint in proces de a o face mai departe, apartamente de lux in cadrul proiectului Atlantic Yards din Brooklyn. Chinezi si-au exprimat interesul de a mai investii multe sute de milioane de dolari, pentru a ocupa in mare parte acest proiect din inima Americii. Pe de alta parte, companiile chinezesti au semnat un contract fabulos pentru a lua in “lease” cea mai mare parte din Empire State Building si 1 World Trade Center”. Ce ar mai trebui spus?
Mergind mai departe, trebuie sa spunem ca acesti chinezi nu s-au limitat numai la constructii si infrastructura, ei cumparind drepturi asupra rezervelor strategice de gaz natural si petrol de pe intreg teritoriul SUA. Doua mari companii chineze sint implicate in acest “efort”.
Prima, este China National Offshore Oil Corporation(CNOOC), in intregime proprietate a guvernului chinez.
Wall Street, scrie intr-un recent articol, ca “CNOOC si SASAC (State-Owned Assets Supervision and Administration Commission of State Council), vor avea impreuna drepturile si resposabilitatile fata de shareholders (actionarii) in numele guvernului, pentru o serie mare de exploatari de gaze si petrol”.
A doua mare companie chineza, care este implicata masiv in economia americana, este Sinopec Corporation. Sinopec Group, este cel mai mare actionar (75% in proprietate) a lui Sinopec Corporation, iar Sinopec Group, este in totalitate companie de stat chineza. Compania este implicata in multe proiete energetice si detine in proprietate mult terenuri in SUA.
Mai jos, va prezint o lista publicata de Wall Street Journal, cu aceste doua companii uriase chineze, mai précis cu modul agresiv in care au cumparat in diferite zone ale SUA, dreptul la petrolul si gazul natural american.
Colorado: CNOOC a cistigat o treime din actiunile, pentru cei 800 de acri de teren in nord estul statului Colorado si sud estul statului Wyoming, printr-un “pact” de 1,27 miliarde de dolari, cu Chesapeake Energy Corp.
Louisiana: Sinopec are o treime din cei 265.000 acri in Tuscaloosa Marine Shale, dupa o afacere in care a bagat 2,5 miliarde de dolari cu Devon Energy.
Michigan: Sinopec a cistigat o treime din cei 350.000 de acri de teren, platind 2,6 miliarde de dolari, in care este implicata in afacere cu Devon Energy.
Ohio: Sinopec a cumparat o treime din actiunile lui Devon Energy pentru cei 235.00 de acri ai Utica Shale, printr-un contract pentru care a platit 2,5 miliarde de dolari.
Oklahoma: Sinopec a achizitionat 35% din cei 215.000 de acri de teren ai Devomn Energy, pentru peste 2 miliarde de dolari.
Texas: CNOOC a achiztionat o treime din cei 600.000 de acri de teren ai Chesapeake Energy din Eagle Ford Shale, pentru care a platit 2,16 miliarde de dolari.
Wyoming: CNOOC a achizitionat actiuni in valoare de 33% din cei 800.000 de acri de teren in nord estul statului Colorado si sud estul statului Wyoming, dupa un “pact” cu Chesapeake Energy. Tot in acelasi stat, Sinopec a platit pentru 33% din cei 320.000 de acri de teren ai lui Devon Energy , ca parte a unei intelegeri pentru care chinezii au platit 2,7 miliarde de dolari.
Golful Mexic: CNOOC, a achizitionat un pachet de actiuni al Statoil ASA si sase puturi de exploatare ale lui Nexen Inc., de mare adincime in apele golfului.
Iar in aceste conditii, Obama discuta de independenta energetica a SUA? Sa nu stie el adevaraul sau sa se bazeze pe ignoranta americanilor si pe un sistem capitalist in care minciuna este fabricata la cele mai inalte standarde.
Romania va avea aceasi soarta, daca acest sistem capita;ist va continua sa existe si la conducere vor fi aceasi tradatori din partide si grupari politice de circari si vinduti.
In acest moment, China sterge podeaua cu americanii in plan economic mondial si nu face decit sa ii discrediteze pe ei si acest sistem capitalist care a permis sa se ajunga aici, pentru a umple buzunarele unora pentru care nu mai comnteaza ca statele lor sint vindute, pentru ca oricum banii lor si chiar ei, sint in paradisurile fiscale si pe plajele insorite, lasind milioane de oameni in saracie si sa munceasca pentru firmele chinezesti sau sa faca concurenta cu chinezi pe locuri de munca in tara lor.
Va urma sa detaliez in articolul urmator, cu date interesante, modul cum americanii devin pe zi ce trece sluga “colonistului chinez”.
Adrian Cosereanu
preluare de pe sursa:
http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=979:se-va-numii-sua-statele-unite-ale-chinei-planul-chinez-de-stabilire-a-unor-orase-chinezesti-si-zone-economice-speciale-in-sua&catid=1:latest-news&Itemid=50
Ca de obicei, presedintele chior al Romaniei, se grabeste si ia decizii ‘americane” la probleme romanesti sau europene, pentru ca inca mai sintem in UE.
De la o vreme, de când se discută tot, a început să se discute şi „românismul”. Lucrul acesta e destul de ciudat. Românismul nu se discută; el se afirmă-pe toate planurile vieţii. Nu-ţi poţi discuta destinul biologic; poţi cel mult să emigrezi sau să te sinucizi. Suntem români prin simplu fapt că suntem vii. A afirma evidenţa aceasta nu înseamnă nici măcar a fi „naţionalist”; înseamnă a constata realitatea, a vedea lucrurile aşa cum sunt. Că unii nu vor să le vadă, asta e treaba lor. Unui om cu bun simţ, însă, trebuie să i se pară cel puţin exagerată această dorinţă nepotolită de a discuta în jurul noţiunii de „român” şi „românism”. Altceva ni se poate cere: să adâncim înţelesurile românismului, să-i găsim valorile sale universale, să creeam în cadrele românităţii-adică, într-un cuvânt, să nu încetăm de-a rămâne vii şi de-a creea.A renunţa la „românism”, înseamnă, pentru noi, românii a renunţa la viaţă, a te refugia în moarte. Sunt oameni care au făcut asta. Dumnezeu să-i ierte! Dar de când suntem datori noi, majoritatea oamenilor vii din această ţară, să „discutăm” cazul câtorva sute de mii de nefericiţi care şi-au ales, din prostie sau lipsă de bărbăţie, singuri moartea? Românitatea, adică organismul acesta viu la care participăm cu toţii, îi elimină de la sine. Toată inerţia lor de celule moarte este zadarnică; mai curând sau mai târziu se vor desprinde firesc şi vor cădea.Lucrurile acestea le credem la mintea omului şi cunoscute -cât de obscur- oricărui creier matur.
Ignoranta, interesele politice si propagandistice derizorii, dar si reaua credinta sau ostilitatea unor alogeni au deformat de atâtea ori adevaratul spirit al operei lui Eminescu – poetul si ziaristul. Destinul acestei opere s-a dovedit a fi tot atât de dramatic, precum destinul omului care a creat-o, precum biografia sa. G. Calinescu sublinia într-o celebra conferinta rostita la Academia Româna, în 1964, la împlinirea a 75 de ani de la moartea celui ce a scris „Oda, în metru antic“, ca viata acestuia „se confunda cu opera, Eminescu n-are alta biografie“. Dar, când facea aceasta remarca, marele critic avea în vedere opera poetica („el a scris în versuri o zguduitoare biografie“). Eminescu a scris însa o biografie tot atât de zguduitoare si în proza de ziar, rodul, de altfel, al singurei sale profesii si al unei vocatii paralele, cum observa Serban Cioculescu într-un articol aparut în „Revista Fundatiilor Regale“, din 1939, când trecuse o jumatate de secol de la moartea Poetului. Cele doua biografii si vocatii se întrepatrund si se contopesc într-o personalitate complexa si unitara. „Istoricii literari“ – prevedea Perpessicius – „vor stabili într-o buna zi cât de unitara a fost existenta materiala si sufleteasca a poetului, câta prezenta artistica si ideologica este în articolul sau de ziar ca si în poema cea mai hieratica…“