AUX ARMES CITOYENS!

M-am săturat de lipsa de reacţie şi atitudine a concetăţenilor mei!

Pînă şi bulgarii ne-au dat clasă!

În ultimul timp, am impresia că istoria se află pe ultima turnantă, în timp ce România încă se mai împiedică în şireturile de la tenişi pe linia de start.

Titlul de azi, nu e un îndemn la violenţă!

Nici împotriva idiotului ăla mic de la Răchiţele, nici a ticălosului ăla chior, nici măcar a parvenitului interlop de la interne!

E un vers din Imnul de Stat al Republicii Franceze, o ţară, în care locuitorii au brevetat sărutul franţuzesc şi muia pentru români!

Nu-ş cum draku se face, dar la Paris, ambasador a fost actualul ministru de externe, o altă jigodie şlefuită şi pasivă!

Imnul franţujilor, mahmuri de CHAMPAGNE şi scîrbiţi de Camembert de Normandie, pune în mişcare o întreagă naţiune.

Al nostru, nu mai produce nici o erecţie intelectuală, decît celor care dezbat dacă să-l schimbe sau nu.

Eu zic să-l! Şi să-l cu piesa Paraziţilor, că la momentul istoric pe care-l traversează ţara asta, slalomul printre cretini e mai sport naţional decît lupta cu barbarii de tirani, care tirani se ascund în interiorul acestei ţări şi nu aiurea, ca pînă la paşopt!

Actuala clasă politică, de-şănţată şi de-zaxată, are idei puţine şi fixe.

Combustibilul ei s-a terminat, ca bateria de la vibrator!

Cum şi proiectul România, al străbunilor mei, pare să dea rateuri serioase!

Chiorul, norrmal!, o ţine pe a lui cu UE, în timp ce UE se duce drakului.

Surdu… Scuze, Surdu a murit şi a lăsat-o pe Doamna cu datorii la bănci!

Dar, ca într-un film românesc, Angela merge mai departe…

Aşa cum merg şi politicienii de aiurea.

Comisia lui José Manuel Barroso, odinioară o emblemă a idealului federalist, este absentă în această criză europeană, astăzi.

Inter-guvernamentalismul a revenit la modă.

Şefii de stat sînt iarăşi direct la cîrma navei europene, cu tandemul fondator franco-german în frunte.

Din păcate, acesta funcţionează prost, uneori contabil, dar rareori istoric.

România, absentă! E în Divizia C! Sau, în alt film!

Dar, merge spre dezastru cu bucuria şobolanilor din “Flautul fermecat”. E “o criză de ideal”, zice Frunzăverde.

E “o criză de leadership”, spun analiştii internaţionali, deşi eu cred că, în cazul României, e vorba de LEADER SHEEP!
 
Revin! Mă simt ruşinat cînd o planetă întreagă îşi strigă drepturile, miliarde de oameni doresc să schimbe o lume din temelii, eu şi cu ai mei, stăm şi belim karasu, aşa cum am făcut-o de la Burebista încoace.
 
Ca să ieşim din kăkatul în care ne-au băgat scursurile astea politice care viermuiesc pe micile ecrane, avem două alternative.
 
 
A. Să considerăm că România MAI este ţara noastră, şi să luptăm drakului să o curăţăm de flegme parlamentare, ministeriale, prezidenţiale, trans-partinice, de curve şi homălăi instalaţi în posturi cheie, tagma jefuitorilor, adică!
 
Dacă nu putem cu vorba bună, încercăm cu lovituri scurte şi repetate la toba urechii.
 
Dacă nici asta nu e o soluţie, poate mîna pe armă să reprezinte argumentul valabil.
 
Nu sînt adeptul mişcărilor populare.
 
Ca specialist, vă spun că acestea POT FI PROVOCATE ARTIFICIAL, adică chiar dacă societatea nu a făcut încă masă critică, doar pentru a elibera tensiunile acumulate.
 
În aceste condiţii, pulimea (termenul nu este unul jignitor ci reprezintă traducerea denumirii date de Occidentali locuitorilor Levantului medieval!) îşi varsă năduful pe cîte un lider ţigan, în loc să-şi păstreze elanul pentru TOŢI!
 
Revenind la ŢARA MEA, pentru care nevastă-mea nu vrea nici în ruptul capului să emigreze!, actuala criză economică este un bun pretext de a o transforma,
 
ÎN BINE, din temelii!
 
 
Varianta B. Mă piş pe ea de ţară, dar nu vreau să plec de la mine din comună, unde răchia e mai aurie şi pita mai dulce!
 
În acest caz, idiotul ăla mic de la Răchiţele, ne dă o mînă de ajutor.
 
Lacomi cum sînt, actualii feudali vor să împartă România în 12 Românii mai mici, să ajungă la toată lumea!
 
Pe regiuni istorice!
 
În aceste condiţii, nimic nu ne opreşete, să ne dorim, în următorii 10 ani, INDEPENDENŢA!
 
Prinprejurul nostru abundă de exemple în această direcţie.
 
KOSOVO! HAR-COV-ul visează şi el. Transnistria.
 
Başcanul găgăuţ Mihail Formuzal lansează proiectul ukrainesc PARTIDUL REGIUNILOR!
 
Gîndiţi-vă bine şi… la trebă! Timpul nu mai are răbdare cu noi!

preluare de pe Sursa: MERKAVA

Societatea supravegheată

Guvernele si agentiile subordonate acestora din SUA si China, elogiaza beneficiile cipurilor de identificare prin unde radio (RFID), datorita abilitatii acestora de a localiza, monitoriza si a aduna date personale despre fiecare individ si deci, de a tine populatia sub control.


Noi amenintari la adresa vietii private si a drepturilor civile

Daca incorporarea datelor personale intr-un RFID (dispozitiv de identificare prin intermediul undelor radio) implantat intr-un pasaport sau intr-un permis de conducere vi se poate parea o alternativa „inteligenta“ la cozile nesfarsite de la aeroport sau la intrebarile deranjante ale personalului de securitate din diverse zone, va sfatuim sa va mai ganditi.

Inca din anii ’90, sustinatorii corporatiilor au laudat „beneficiile“ acestor transmitatoare, prezentandu-le drept un mijloc „comod“ si „ieftin“ de a eticheta diverse produse, unul ce va „revolutiona“ modul de administrare a marfurilor si va contribui la prevenirea furturilor.

Intr-adevar, toate obiectele, de la servetelele de hartie pana la papuci, animale de companie si lenjerie de corp, a fost „etichetate“ cu cipuri. Iar „economiile“ realizate astfel vor deveni „beneficii“ pentru consumatori.

Etichetele RFID sunt mici cipuri, cu o antena in miniatura, care pot fi fixate sau implantate in interiorul diverselor obiecte, inclusiv a fiintelor umane.

Cipul RFID contine un „Cod Electronic de Articol (Produs)“ care poate fi „citit“ atunci cand un cititor RFID emite un semnal radio. Cipurile se impart in doua categorii: pasive si active.

O eticheta „pasiva“ nu contine o baterie si distanta de la care poate fi citita este variabila, de la mai putin de 2,5 cm pana la 6,1 sau chiar 9,14 m.

Pe de alta parte, o eticheta „activa“ contine o baterie si distanta de la care poate fi citita este mult mai mare.

Datele continute intr-o eticheta „activa“ pot fi trimise direct intr-un computer, realizandu-se astfel un inventar sau o supraveghere.

Asa cum au declarat organizatiile Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering (CASPIAN) impreuna cu American Civil Liberties Union (ACLU), Electronic Frontier Foundation (EFF) si Electronic Privacy Information Center (EPIC) in anul 2003 intr-o declaratie comuna:

„Cipurile RFID ameninta dreptul cumparatorilor la viata privata, reduc sau chiar elimina anonimatul consumatorilor si ameninta libertatile civililor“ (Comunicat cu privire la utilizarea dispozitivelor RFID la etichetarea produselor, Privacy Rights Clearinghouse, 14 noiembrie 2003, http://w2.eff.org/Privacy/ Surveillance/RFID/rfid_position_statement.php).

Asa cum au observat si aceste organizatii: „In timp ce exista si beneficii ale utilizarii dispozitivelor RFID, anumite atribute ale acestei tehnologi pot fi utilizate in moduri ce reprezinta o amenintare directa la adresa libertatilor civile si la o viata privata:


• Ascunderea etichetelor RFID.

Etichetele RFID pot fi incastrate in obiecte si documente, fara ca individul care cumpara acel produs sa stie de existenta lor.
O unda radio poate trece usor printr-o tesatura, plastic sau alte materiale; este perfect posibila citirea unei etichete RFID ascunsa intr-o captuseala sau atasata pe obiecte continute intr-o geanta, sacosa, etc.

• Cod de identificare unic pentru toate obiectele din intreaga lume
Codul Electronic de Produs permite ca fiecare obiect de pe fata pamantului sa detina un cod unic.
Utilizarea unor coduri unice poate duce la crearea unui sistem global de contorizare (supraveghere) in cadrul caruia fiecare obiect este identificat si pus in legatura cu cumparatorul sau detinatorul lui in momentul in care este vandut sau transferat

• Acumularea masiva de informatii.
Utilizarea dispozitivelor RFID necesita crearea unei baze de date masive care sa contina datele unice ale fiecarei etichete.
Aceste inregistrari pot fi puse in legatura cu datele personale de identificare, tinand mai ales cont de faptul ca memoria computerelor si capacitatea lor de procesare se extind pe zi ce trece.

• Dispozitive de citire ascunse.
Etichetele RFID pot fi citite de la distanta, de dispozitive de citire nu neaparat vizibile, ce pot fi incorporate intr-un mod aproape invizibil in aproape orice loc public.
Dispozitive de citire ascunse au fost deja incastrate in mod experimental in dalele pardoselii, in covoare, in cadrele usilor, in rafturile magazinelor si la ghisee, devenind astfel imposibil pentru un cumparator sa stie daca a fost sau nu „scanat“.

• Supravegherea individului si colectarea unor date personale
Daca identitatea personala este pusa in legatura cu codurile unice ale unor etichete RFID, indivizii pot fi monitorizati si se pot obtine date personale despre ei, fara ca acestia sa stie si fara sa li se ceara acordul cu privire la astfel de actiuni.
De exemplu, o eticheta RFID incastrata intr-un pantof poate servi pur si simplu ca mijloc de identificare a persoanei care poarta acei pantofi.
Chiar si daca informatia obtinuta astfel este generica, identificarea articolelor pe care oamenii le poarta sau le imbraca ii poate asocia cu diverse evenimente particulare, cum ar fi de exemplu un miting politic.“



Securitatea statului

Pe masura ce statul politienesc corporatist isi dezvaluie tot mai mult tentaculele in SUA, nu ar trebui sa ne mire faptul ca birocratii ce se ocupa cu securitatea ridica in slavi „beneficiile“ dispozitivelor RFID, in ceea ce priveste „securitatea statului“.

Nu trebuie sa fi un geniu sa intelegi ca atunci cand faci legatura dintre acestea si masivele baze de date comerciale, cat si bazele de date intocmite de cele 16 agentii de informatii diferite – cum ar fi de exemplu Terrorist Identities Datamart Environment (TIDE), agentie ce hraneste monstruosul sistem guvernamental de supraveghere cu numele celor suspectati de „terorism“ – arhitectura unui vast proiect totalitar a ajuns din stadiul de idee, pe strazi, in realitatea de zi cu zi.

Asa cum s-a putut vedea si in cadrul reprimarii protestelor pasnice de la Conventia Republicana Nationala din St. Paul, Minnesota, strategia „razboiului preemptiv“ a inceput deja sa fie aplicata. (Tom Eley, RNC in doua orase: opt protestatari au fost acuzati de terorism in baza a Patriot Act, WSWS, 6 septembrie 2008, http://www.wsws.org/articles/2008/sep2008/poli-s06.shtml)



RFID, AIM si biometria

Dispozitivele RFID sunt comparate cu codurile de bare de pe produsele de larg consum, dar ceea ce promoterii industriali cum ar fi de exemplu Association for Automatic Identification and Mobility (AAIM) uita sa mentioneze in cadrul propagandei pe care o fac dispozitivelor RFID este ca informatia care este inmagazinata intr-un pasaport sau carnet de conducere poate fi cu usurinta furata de catre orice persoana care detine un dispozitiv de citire (vanzatori, agenti de securitate, criminali, etc.) fara macar ca detinatorul sa stie ca este monitorizat si ca informatie aflata in deplina „siguranta“ este de fapt furata.

Conform unei prezentari de pe site-ul AAIM: „Tehnologiile de Identificare Automata si Mobilitate“
(Automatic Identification and Mobility – AIM) sunt o familie de tehnologii diferite ce au toate un scop comun, acela de a identifica, monitoriza, inregistra, inmagazina si comunica informatii esentiale de natura personala, informatii legate de produse sau informatii necesare in cadrul unei companii.

In cele mai multe cazuri, tehnologiile AIM reprezinta partea frontala a programelor de securitate ale unei firme, avand rolul de a colectiona rapid si sigur o serie de informatii“ (AAIM, http://www.aimglobal.org/ technologies/).

In cadrul acestei „familii de tehnologii“, multe au potentialul de a fi utilizate in moduri complet diferite; adica, aceeasi tehnologie care poate monitoriza un palet de bauturi racoritoare poate de asemenea fi folosita pentru monitorizarea unui om.

Intr-adevar, AAIM face reclama biometricii drept o „metoda automata de recunoastere a unei persoane pe baza unor caracteristici fiziologice sau comportamentale“. Acest lucru este foarte important, din moment ce „nevoia folosirii metodelor biometrice se face simtita intr-o multime de state, in cadrul administratiilor locale, in cadrul armatei si in cadrul firmelor private.“

Cand sunt folosite individual sau impreuna cu dispozitivele RFID, tehnologiile biometrice sunt „programate sa patrunda in aproape toate aspectele economiei si a vietii de zi cu zi.“ (AAIM, http://www.aimglobal.org/ technologies/biometrics). Halal „revolutie“.



„Unitatea de monitorizare individuala“ IBM

Industria a primit un puternic imbold din partea statului cand Serviciul Administrativ Guvernamental a emis un memorandum in decembrie 2004, care indemna conducatorii tuturor agentiilor federale „sa analizeze actiunile ce pot fi intreprinse pentru ca industria RFID sa avanseze“. (http://www.spychips.com/ press-releases/gsa-document.html). Un exemplu de spirit „inventiv“ capitalist sau o alta invazie insidioasa a vietii noastre private?

In anul 2006, IBM a obtinut un patent care va fi folosit pentru monitorizarea si obtinerea de informatii despre un consumator, pe masura ce acesta se deplaseaza printr-un magazin, chiar daca accesul la bazele de date comerciale este strict limitat.

Cand vine insa vorba de supravegherea si obtinerea de informatii despre un grup de oameni – de exemplu pentru a fi exterminati in masa la comanda nazistilor – concernul IBM are o pozitie unica.

In uimitoarea lucrare publicata in anul 2001 de jurnalistul de investigatie Edwin Black, numita „IBM si Holocaustul“, sunt explorate tehnologiile ce au contribuit la masacrarea a atat de multi evrei, comunisti, tigani si homosexuali.

Autorul arata cum incepand din 1933, concernul IBM si sucursalele sale au creat „solutii“ tehnologice care au ajutat la identificarea persoanelor „indezirabile“ pentru a li se putea confisca rapid si eficient bunurile, a fi deportati, dusi la munca silnica si in cele din urma ucisi. („IBM and the Holocaust: The Strategic Alliance between Nazi Germany and America’s Most Powerful Corporation“, Crown, New York, 2001, pp. 7-8, extrase din aceasta puteti gasi la: http://www.ibmandtheholocaust.com/ excerpts.php)

Acesta este un cumplit ecou al regimului politienesc ce a fost pus in scena in zilele noastre impotriva musulmanilor si a „extremistilor“ de stanga de coruptul regim politic al lui Bush, in „exaltata“ sa incercare de a face ca America sa fie „in siguranta“, urmand astfel si mai departe obiectivul capitalist si imperialist al unei dominatii globale.

Asa cum observa si analistul pe probleme de securitate si viata privata, Katherine Albrecht in descrierea patentului IBM de Identificare si monitorizare a persoanelor prin intermediul utilizarii unor etichete RFID in interiorul magazinelor: „Acesta descrie intr-un mod sec, potentialul dispozitivelor RFID de a asigura o buna monitorizare, intr-o lume in care dispozitive de citire RFID (cuplate la o retea), numite «unitati de supraveghere a persoanelor» vor fi incorporate practic pretutindeni – in magazine, aeroporturi, trenuri, statii de autobuze, lifturi, avioane, arene sportive, teatre, muzee – pentru a supraveghea indeaproape miscarile oamenilor“ (How RFID Tags Could Be Used to Track Unsuspecting People, Scientific American, august 2008, http://www. sciam.com/article.cfm?id=how-rfid-tagscould- be-used)

Conform patentului citat de Albrecht, pe masura ce un individ se deplaseaza printr-un magazin sau printr-un oras: „Un cititor RFID … scaneaza dispozitivul RFID aflat asupra persoanei ce se doreste a fi monitorizata… Pe masura ce aceasta persoana se deplaseaza prin magazin, diverse dispozitive de citire a etichetelor RFID, plasate peste tot in magazin preiau semnalele radio provenite de la dispozitivul RFID aflat asupra persoanei, astfel ca miscarile acesteia sunt monitorizate pe baza acestor detectii…«Unitatile de supraveghere a persoanelor» pot inregistra diversele locuri pe care persoana in cauza le-a vizitat, cat si timpul petrecut acolo“.

Chiar si in situatia in care nu sunt stocate in eticheta RFID nici un fel de informatii private, acest lucru nu constituie o problema, explica IBM, deoarece „aceste informatii personale vor fi obtinute atunci cand persoana in cauza isi utilizeaza cartea de credit“. Asa cum subliniaza si Albrecht, legatura dintre un cod RFID unic si identitatea unei persoane „trebuie sa fie realizata doar o singura data pentru ca si cardul sa serveasca ulterior drept un indiciu pentru identitatea persoanei“.



Supravegherea populatiei in China si in SUA

Daca partenerul cel mai important al Americii in domeniul comertului si uneori rivalul geopolitic in lupta pentru acapararea resurselor lumii – China, ne poate oferi o indicatie in privinta directiei in care vor evolua in viitorul apropiat tehnologiile de supraveghere datorita „miracolului pietei“, atunci cortina drepturilor individuale si a dreptului la viata privata va disparea curand. Albrecht scrie:

„De exemplu, cardurile de identitate din China contin o cantitate de informatii private pe care cea mai mare parte a oamenilor ar considera-o socanta, incluzand aici: trecutul medical, ocupatia, religia, etnia si chiar si numele si numarul de telefon al angajatorului detinatorului de card.

Ceea ce este si mai amenintator, este faptul ca aceste carduri reprezinta doar o componenta dintr-un proiect mai mare, ce urmareste in final supravegherea intregului teritoriu al Chinei, utilizandu-se in acest sens cele mai avansate tehnologii existente la ora actuala.

Michael Lin, vicepresedinte la China Public Security Technology, o companie privata ce furnizeaza carduri RFID pentru acest program, a descris fara sovaiala pentru publicatia New York Times aceste carduri drept «o cale prin care guvernul va putea sa controleze populatia in viitor». Si chiar daca guvernele nu vor utiliza imensul potential de supraveghere pe care il prezinta noile carduri de identitate dotate cu dispozitive RFID, exista deja dovezi clare care arata ca diverse corporatii vor face acest lucru“.

Nu sunt de acord cu Albrecht intr-un singur punct: guvernele, in particular marile corporatii, cu siguranta vor utiliza imensul potential de supraveghere a populatiei, pe care il ofera dispozitivele de tip RFID.

De exemplu, in martie 2005, Senate Republican High Tech Task Force, a laudat posibilele aplicatii ale dispozitivelor RFID, considerandu-le drept „noi tehnologii, extrem de interesante“, ce „promit foarte mult pentru economia americana“.

In acest spirit, ei au declarat ca vor „proteja“ tehnologiile RFID de diversele reglementari si legislatii (http:// republican.senate.gov/httf/)

In conditiile in care se contureaza o mare criza economica, un numar tot mai mare de someri, datorii ametitoare, prabusirea pietelor financiare si continuarea razboaielor de ocupatie din Irak si Afganistan, imperialismul american, in incercarea de proptire a imperiului ce e pe cale sa se prabuseasca, va continua sa utilizeze metodele totalitare de guvernare, pe care le-a introdus in „razboiul impotriva terorii“. Introducerea pasapoartelor si a carnetelor de conducere dotate cu dispozitive RFID, ce au ca scop supravegherea populatiei si reprimarea politica a populatiei americane, este doar o urmare a acestui fapt.
Infocrestin

preluare de pe sursa: http://piatza.net/societatea-supravegheata/

USA au devent deja un Stat Poliţienesc… urmează Dictatura

Anunturi

Se pare că Statele Unite devin din ce în ce mai clar un stat poliţienesc după ce preşedintele Obama a emis pe 19 august 2011 un ordin secret (dar care a “transpirat” şi pe Internet) prin care permite armatei SUA să întreprindă raiduri împotriva civililor americani.

Există, într-adevăr, o lege americană, numită Posse Comitatus Act, prin care se interzice armatei americane, dar şi membrilor Gărzii Naţionale, în a acţiona cu forţă în interiorul teritoriului SUA. Dar, există excepţii de la această lege. Astfel, Marina SUA şi corpul militarilor marini pot acţiona cu acordul Departamentul Apărării, iar Garda de Coastă cu acordul Departamentului securităţii naţionale.

Însă, ordinul secret al lui Obama de pe 19 august 2011 a încălcat această lege de protejare a civililor americani de opresiunea militară şi a permis trupelor speciale din cadrul Forţelor Aeriene Americane să întreprindă un raid împotriva unui depozit de armament privat din Las Vegas, denumit Citadel Gun & Safe. Misiunea acestei companii este aceea de “a oferi arme de foc, accesorii şi produse de securitate pentru poliţişti şi soldaţi”.

Raidul militar împotriva acestui magazin nu a fost menţionat de marea mass-medie internaţională, care a păstrat o tăcere suspectă cu privire la acest subiect, dar totuşi această ştire a apărut sporadic în cotidiene on-line mai puţin cunoscute, ca de exemplu Las Vegas Review Journal.

Martorii care au asistat la acest raid au declarat că trupele speciale ale lui US Air Force (Forţele Aeriene Americane) au doborât uşile magazinului, asistaţi de forţe de poliţie locală şi de observatori FBI. Trupele US Air Force ţipau în gura mare “avem mandat de percheziţie!”, ceea ce e total dubios, întrucât până în prezent niciun judecător american nu a emis vreun mandat de percheziţie pentru forţele militare împotriva civililor.

Atunci când reporterii locali au încercat să-l chestioneze pe purtătorul de cuvânt al Bazei aeriene Nellis, de unde au provenit militarii, aceasta le-a spus că nu le poate spune nimic şi să se adreseze comandamentelor superioare.

Dar ce l-ar fi putut deranja pe Obama atât de mult, încât să dea ordinul acesta aberant? E posibil ca regimul său să fie aspru împotriva oricărui depozit/magazin/companie etc. ce vinde provizii pentru supravieţuire. Intersant e că în urmă cu circa două săptămâni, Departamentul de securitate naţională al SUA a emis o declaraţie intitulată “Indicatori potenţiali al activităţilor teroriste legate de magazinele militare de aprovizionare”, în care a atenţionat că fiecare cetăţean american ce cumpără “provizii pentru supravieţuire” va fi considerat de către autorităţi drept “terorist potenţial”, în special dacă plăteşte cu bani cash.

Atât de mult s-a speriat Obama de aceşti “terorişti potenţiali” încât într-un interviu recent el a avertizat că cea mai mare ameninţare pentru Statele Unite îl reprezintă aşa-numiţii “lupi singuratici”.

Iată cum Obama a ajuns să se teamă de propriul popor şi să servească interesele celor 400 de oligarhi americani ce controlează aproape întreaga bogăţie americană.

Într-o ţară în care din ce în ce mai mulţi oameni ajung la puşcărie din cauza sărăciei (pentru că nu pot să-şi plătească debitele), şi în care cei care dezvăluie secretele criminale ale guvernului american sunt pedepsiţi aspru, americanilor nu le mai rămâne decât să se revolte, asemenea rebeliunilor londoneze din vara aceasta.

Oricum, “democraţia nr.1 a lumii”, cum a fost numită SUA, se transformă încet-încet în “statul poliţienesc nr.1 al lumii”.

preluare de pe sursa: Enigme si Conspiratii

Václav Klaus se declară împotriva unui “guvern mondial”

Sprijinul preşedintelui pentru cartea lui John Fonte, Sovereignty or Submission

John Fonte identifică cu precizie coaliţia instituţiilor, intereselor şi indivizilor care promovează guvernarea globală, şi aduce argumente convingătoare împotriva încercărilor de a submina statele naţionale democratice.


Oricare ar fi structura formală pe care ar putea-o avea, un guvern mondial ar controla vieţile noastre, noi neavând nicio posibilitate de a exercita o influenţă reală asupra sa.

 

Într-o astfel de ordine a lumii, conceptul de cetăţenie ar deveni rapid pe cale de disparitie.

 

Dar democraţia fără cetăţeni este o contradicţie în termeni, şi termenul răspândit acum, “cetăţean al Lumii”, este doar o mistificare şi o manipulare.

 

Experienţa mea cu una dintre variantele sale, Uniunea Europeană, nu este tocmai pozitivă.

Václav Klaus, preşedintele Republicii Cehe

Click aici pentru mai multe informaţii despre cartea Sovereignty or Submission (“Suveranitate sau supunere”).

http://www.klaus.cz/clanky/2913
>> John Fonte: Sovereignty or Submission: Will Americans Rule Themselves or be Ruled by Others?

preluare de pe sursa: Prioritate de dreapta