Se afișează postările cu eticheta drepturi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta drepturi. Afișați toate postările

3 octombrie 2011

Societatea supravegheată



Societatea supravegheată

Guvernele si agentiile subordonate acestora din SUA si China, elogiaza beneficiile cipurilor de identificare prin unde radio (RFID), datorita abilitatii acestora de a localiza, monitoriza si a aduna date personale despre fiecare individ si deci, de a tine populatia sub control.


Noi amenintari la adresa vietii private si a drepturilor civile

Daca incorporarea datelor personale intr-un RFID (dispozitiv de identificare prin intermediul undelor radio) implantat intr-un pasaport sau intr-un permis de conducere vi se poate parea o alternativa „inteligenta“ la cozile nesfarsite de la aeroport sau la intrebarile deranjante ale personalului de securitate din diverse zone, va sfatuim sa va mai ganditi.

Inca din anii ’90, sustinatorii corporatiilor au laudat „beneficiile“ acestor transmitatoare, prezentandu-le drept un mijloc „comod“ si „ieftin“ de a eticheta diverse produse, unul ce va „revolutiona“ modul de administrare a marfurilor si va contribui la prevenirea furturilor.

Intr-adevar, toate obiectele, de la servetelele de hartie pana la papuci, animale de companie si lenjerie de corp, a fost „etichetate“ cu cipuri. Iar „economiile“ realizate astfel vor deveni „beneficii“ pentru consumatori.

Etichetele RFID sunt mici cipuri, cu o antena in miniatura, care pot fi fixate sau implantate in interiorul diverselor obiecte, inclusiv a fiintelor umane.

Cipul RFID contine un „Cod Electronic de Articol (Produs)“ care poate fi „citit“ atunci cand un cititor RFID emite un semnal radio. Cipurile se impart in doua categorii: pasive si active.

O eticheta „pasiva“ nu contine o baterie si distanta de la care poate fi citita este variabila, de la mai putin de 2,5 cm pana la 6,1 sau chiar 9,14 m.

Pe de alta parte, o eticheta „activa“ contine o baterie si distanta de la care poate fi citita este mult mai mare.

Datele continute intr-o eticheta „activa“ pot fi trimise direct intr-un computer, realizandu-se astfel un inventar sau o supraveghere.

Asa cum au declarat organizatiile Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering (CASPIAN) impreuna cu American Civil Liberties Union (ACLU), Electronic Frontier Foundation (EFF) si Electronic Privacy Information Center (EPIC) in anul 2003 intr-o declaratie comuna:

„Cipurile RFID ameninta dreptul cumparatorilor la viata privata, reduc sau chiar elimina anonimatul consumatorilor si ameninta libertatile civililor“ (Comunicat cu privire la utilizarea dispozitivelor RFID la etichetarea produselor, Privacy Rights Clearinghouse, 14 noiembrie 2003, http://w2.eff.org/Privacy/ Surveillance/RFID/rfid_position_statement.php).

Asa cum au observat si aceste organizatii: „In timp ce exista si beneficii ale utilizarii dispozitivelor RFID, anumite atribute ale acestei tehnologi pot fi utilizate in moduri ce reprezinta o amenintare directa la adresa libertatilor civile si la o viata privata:


• Ascunderea etichetelor RFID.

Etichetele RFID pot fi incastrate in obiecte si documente, fara ca individul care cumpara acel produs sa stie de existenta lor.
O unda radio poate trece usor printr-o tesatura, plastic sau alte materiale; este perfect posibila citirea unei etichete RFID ascunsa intr-o captuseala sau atasata pe obiecte continute intr-o geanta, sacosa, etc.

• Cod de identificare unic pentru toate obiectele din intreaga lume
Codul Electronic de Produs permite ca fiecare obiect de pe fata pamantului sa detina un cod unic.
Utilizarea unor coduri unice poate duce la crearea unui sistem global de contorizare (supraveghere) in cadrul caruia fiecare obiect este identificat si pus in legatura cu cumparatorul sau detinatorul lui in momentul in care este vandut sau transferat

• Acumularea masiva de informatii.
Utilizarea dispozitivelor RFID necesita crearea unei baze de date masive care sa contina datele unice ale fiecarei etichete.
Aceste inregistrari pot fi puse in legatura cu datele personale de identificare, tinand mai ales cont de faptul ca memoria computerelor si capacitatea lor de procesare se extind pe zi ce trece.

• Dispozitive de citire ascunse.
Etichetele RFID pot fi citite de la distanta, de dispozitive de citire nu neaparat vizibile, ce pot fi incorporate intr-un mod aproape invizibil in aproape orice loc public.
Dispozitive de citire ascunse au fost deja incastrate in mod experimental in dalele pardoselii, in covoare, in cadrele usilor, in rafturile magazinelor si la ghisee, devenind astfel imposibil pentru un cumparator sa stie daca a fost sau nu „scanat“.

• Supravegherea individului si colectarea unor date personale
Daca identitatea personala este pusa in legatura cu codurile unice ale unor etichete RFID, indivizii pot fi monitorizati si se pot obtine date personale despre ei, fara ca acestia sa stie si fara sa li se ceara acordul cu privire la astfel de actiuni.
De exemplu, o eticheta RFID incastrata intr-un pantof poate servi pur si simplu ca mijloc de identificare a persoanei care poarta acei pantofi.
Chiar si daca informatia obtinuta astfel este generica, identificarea articolelor pe care oamenii le poarta sau le imbraca ii poate asocia cu diverse evenimente particulare, cum ar fi de exemplu un miting politic.“



Securitatea statului

Pe masura ce statul politienesc corporatist isi dezvaluie tot mai mult tentaculele in SUA, nu ar trebui sa ne mire faptul ca birocratii ce se ocupa cu securitatea ridica in slavi „beneficiile“ dispozitivelor RFID, in ceea ce priveste „securitatea statului“.

Nu trebuie sa fi un geniu sa intelegi ca atunci cand faci legatura dintre acestea si masivele baze de date comerciale, cat si bazele de date intocmite de cele 16 agentii de informatii diferite – cum ar fi de exemplu Terrorist Identities Datamart Environment (TIDE), agentie ce hraneste monstruosul sistem guvernamental de supraveghere cu numele celor suspectati de „terorism“ – arhitectura unui vast proiect totalitar a ajuns din stadiul de idee, pe strazi, in realitatea de zi cu zi.

Asa cum s-a putut vedea si in cadrul reprimarii protestelor pasnice de la Conventia Republicana Nationala din St. Paul, Minnesota, strategia „razboiului preemptiv“ a inceput deja sa fie aplicata. (Tom Eley, RNC in doua orase: opt protestatari au fost acuzati de terorism in baza a Patriot Act, WSWS, 6 septembrie 2008, http://www.wsws.org/articles/2008/sep2008/poli-s06.shtml)



RFID, AIM si biometria

Dispozitivele RFID sunt comparate cu codurile de bare de pe produsele de larg consum, dar ceea ce promoterii industriali cum ar fi de exemplu Association for Automatic Identification and Mobility (AAIM) uita sa mentioneze in cadrul propagandei pe care o fac dispozitivelor RFID este ca informatia care este inmagazinata intr-un pasaport sau carnet de conducere poate fi cu usurinta furata de catre orice persoana care detine un dispozitiv de citire (vanzatori, agenti de securitate, criminali, etc.) fara macar ca detinatorul sa stie ca este monitorizat si ca informatie aflata in deplina „siguranta“ este de fapt furata.

Conform unei prezentari de pe site-ul AAIM: „Tehnologiile de Identificare Automata si Mobilitate“
(Automatic Identification and Mobility – AIM) sunt o familie de tehnologii diferite ce au toate un scop comun, acela de a identifica, monitoriza, inregistra, inmagazina si comunica informatii esentiale de natura personala, informatii legate de produse sau informatii necesare in cadrul unei companii.

In cele mai multe cazuri, tehnologiile AIM reprezinta partea frontala a programelor de securitate ale unei firme, avand rolul de a colectiona rapid si sigur o serie de informatii“ (AAIM, http://www.aimglobal.org/ technologies/).

In cadrul acestei „familii de tehnologii“, multe au potentialul de a fi utilizate in moduri complet diferite; adica, aceeasi tehnologie care poate monitoriza un palet de bauturi racoritoare poate de asemenea fi folosita pentru monitorizarea unui om.

Intr-adevar, AAIM face reclama biometricii drept o „metoda automata de recunoastere a unei persoane pe baza unor caracteristici fiziologice sau comportamentale“. Acest lucru este foarte important, din moment ce „nevoia folosirii metodelor biometrice se face simtita intr-o multime de state, in cadrul administratiilor locale, in cadrul armatei si in cadrul firmelor private.“

Cand sunt folosite individual sau impreuna cu dispozitivele RFID, tehnologiile biometrice sunt „programate sa patrunda in aproape toate aspectele economiei si a vietii de zi cu zi.“ (AAIM, http://www.aimglobal.org/ technologies/biometrics). Halal „revolutie“.



„Unitatea de monitorizare individuala“ IBM

Industria a primit un puternic imbold din partea statului cand Serviciul Administrativ Guvernamental a emis un memorandum in decembrie 2004, care indemna conducatorii tuturor agentiilor federale „sa analizeze actiunile ce pot fi intreprinse pentru ca industria RFID sa avanseze“. (http://www.spychips.com/ press-releases/gsa-document.html). Un exemplu de spirit „inventiv“ capitalist sau o alta invazie insidioasa a vietii noastre private?

In anul 2006, IBM a obtinut un patent care va fi folosit pentru monitorizarea si obtinerea de informatii despre un consumator, pe masura ce acesta se deplaseaza printr-un magazin, chiar daca accesul la bazele de date comerciale este strict limitat.

Cand vine insa vorba de supravegherea si obtinerea de informatii despre un grup de oameni – de exemplu pentru a fi exterminati in masa la comanda nazistilor – concernul IBM are o pozitie unica.

In uimitoarea lucrare publicata in anul 2001 de jurnalistul de investigatie Edwin Black, numita „IBM si Holocaustul“, sunt explorate tehnologiile ce au contribuit la masacrarea a atat de multi evrei, comunisti, tigani si homosexuali.

Autorul arata cum incepand din 1933, concernul IBM si sucursalele sale au creat „solutii“ tehnologice care au ajutat la identificarea persoanelor „indezirabile“ pentru a li se putea confisca rapid si eficient bunurile, a fi deportati, dusi la munca silnica si in cele din urma ucisi. („IBM and the Holocaust: The Strategic Alliance between Nazi Germany and America’s Most Powerful Corporation“, Crown, New York, 2001, pp. 7-8, extrase din aceasta puteti gasi la: http://www.ibmandtheholocaust.com/ excerpts.php)

Acesta este un cumplit ecou al regimului politienesc ce a fost pus in scena in zilele noastre impotriva musulmanilor si a „extremistilor“ de stanga de coruptul regim politic al lui Bush, in „exaltata“ sa incercare de a face ca America sa fie „in siguranta“, urmand astfel si mai departe obiectivul capitalist si imperialist al unei dominatii globale.

Asa cum observa si analistul pe probleme de securitate si viata privata, Katherine Albrecht in descrierea patentului IBM de Identificare si monitorizare a persoanelor prin intermediul utilizarii unor etichete RFID in interiorul magazinelor: „Acesta descrie intr-un mod sec, potentialul dispozitivelor RFID de a asigura o buna monitorizare, intr-o lume in care dispozitive de citire RFID (cuplate la o retea), numite «unitati de supraveghere a persoanelor» vor fi incorporate practic pretutindeni – in magazine, aeroporturi, trenuri, statii de autobuze, lifturi, avioane, arene sportive, teatre, muzee – pentru a supraveghea indeaproape miscarile oamenilor“ (How RFID Tags Could Be Used to Track Unsuspecting People, Scientific American, august 2008, http://www. sciam.com/article.cfm?id=how-rfid-tagscould- be-used)

Conform patentului citat de Albrecht, pe masura ce un individ se deplaseaza printr-un magazin sau printr-un oras: „Un cititor RFID … scaneaza dispozitivul RFID aflat asupra persoanei ce se doreste a fi monitorizata… Pe masura ce aceasta persoana se deplaseaza prin magazin, diverse dispozitive de citire a etichetelor RFID, plasate peste tot in magazin preiau semnalele radio provenite de la dispozitivul RFID aflat asupra persoanei, astfel ca miscarile acesteia sunt monitorizate pe baza acestor detectii…«Unitatile de supraveghere a persoanelor» pot inregistra diversele locuri pe care persoana in cauza le-a vizitat, cat si timpul petrecut acolo“.

Chiar si in situatia in care nu sunt stocate in eticheta RFID nici un fel de informatii private, acest lucru nu constituie o problema, explica IBM, deoarece „aceste informatii personale vor fi obtinute atunci cand persoana in cauza isi utilizeaza cartea de credit“. Asa cum subliniaza si Albrecht, legatura dintre un cod RFID unic si identitatea unei persoane „trebuie sa fie realizata doar o singura data pentru ca si cardul sa serveasca ulterior drept un indiciu pentru identitatea persoanei“.



Supravegherea populatiei in China si in SUA

Daca partenerul cel mai important al Americii in domeniul comertului si uneori rivalul geopolitic in lupta pentru acapararea resurselor lumii – China, ne poate oferi o indicatie in privinta directiei in care vor evolua in viitorul apropiat tehnologiile de supraveghere datorita „miracolului pietei“, atunci cortina drepturilor individuale si a dreptului la viata privata va disparea curand. Albrecht scrie:

„De exemplu, cardurile de identitate din China contin o cantitate de informatii private pe care cea mai mare parte a oamenilor ar considera-o socanta, incluzand aici: trecutul medical, ocupatia, religia, etnia si chiar si numele si numarul de telefon al angajatorului detinatorului de card.

Ceea ce este si mai amenintator, este faptul ca aceste carduri reprezinta doar o componenta dintr-un proiect mai mare, ce urmareste in final supravegherea intregului teritoriu al Chinei, utilizandu-se in acest sens cele mai avansate tehnologii existente la ora actuala.

Michael Lin, vicepresedinte la China Public Security Technology, o companie privata ce furnizeaza carduri RFID pentru acest program, a descris fara sovaiala pentru publicatia New York Times aceste carduri drept «o cale prin care guvernul va putea sa controleze populatia in viitor». Si chiar daca guvernele nu vor utiliza imensul potential de supraveghere pe care il prezinta noile carduri de identitate dotate cu dispozitive RFID, exista deja dovezi clare care arata ca diverse corporatii vor face acest lucru“.

Nu sunt de acord cu Albrecht intr-un singur punct: guvernele, in particular marile corporatii, cu siguranta vor utiliza imensul potential de supraveghere a populatiei, pe care il ofera dispozitivele de tip RFID.

De exemplu, in martie 2005, Senate Republican High Tech Task Force, a laudat posibilele aplicatii ale dispozitivelor RFID, considerandu-le drept „noi tehnologii, extrem de interesante“, ce „promit foarte mult pentru economia americana“.

In acest spirit, ei au declarat ca vor „proteja“ tehnologiile RFID de diversele reglementari si legislatii (http:// republican.senate.gov/httf/)

In conditiile in care se contureaza o mare criza economica, un numar tot mai mare de someri, datorii ametitoare, prabusirea pietelor financiare si continuarea razboaielor de ocupatie din Irak si Afganistan, imperialismul american, in incercarea de proptire a imperiului ce e pe cale sa se prabuseasca, va continua sa utilizeze metodele totalitare de guvernare, pe care le-a introdus in „razboiul impotriva terorii“. Introducerea pasapoartelor si a carnetelor de conducere dotate cu dispozitive RFID, ce au ca scop supravegherea populatiei si reprimarea politica a populatiei americane, este doar o urmare a acestui fapt.
Infocrestin

preluare de pe sursa: http://piatza.net/societatea-supravegheata/

28 septembrie 2011

Situația comunității românești din Ucraina

Anunturi


 

Demografie:

Ca in Serbia, si in Ucraina comunitatea romaneasca a fost impartita in mod artificial in doua: romani si moldoveni, continuandu-se astfel practica stabilita in timpul stalinismului.


 
Conform datelor ultimului recensamant din 2001, in Ucraina, 258.619 dintre persoane au fost recenzate ca « moldoveni », iar altele 155.130 ca romani. Recensamantul din 1990 consemna in actuala regiune ucraineana Cernauti 227.187 romani. Primul recensamant sovietic in aceasta regiune din 1959 a inregistrat 151.435 romani, iar ultimul recensamant sovietic din 1989 a inregistrat 184.836 romani. Primul recensamant ucrainean a consemnat existenta in regiunea Cernauti a 181.780 romani, dintre care 67.225 s-au declarat moldoveni. In regiunea Odessa au fost recenzati in anul 2001 un numar de 123.751 moldoveni. In regiunea Transcarpatia au fost recenzati in 2001 32.152 etnici romani.


Situatia politica:

Presedintele Ucrainei Viktor Iuscenko a recunoscut oficial pe 23 octombrie 2009 ca situatia respectarii drepturilor minoritatilor nationale nu este cea mai buna.


Astfel, presedintele Iuscenko s-a declarat ingrijorat de situatia asigurarii necesitatilor cultural-educationale ale minoritatilor nationale din Ucraina, intr-o scrisoare adresata premierului Iulia Timosenko, scrisoare care a fost publicata pe pagina electronica a Presedintiei Ucrainei.


«Provoaca ingrijorare profunda situatia asigurarii necesitatilor cultural-educationale ale minoritatilor nationale din Ucraina, ceea ce este demonstrat de numarul mare de scrisori pe care le primesc de la cetateni si de la societatea civila. Cheltuielile bigetare, prevazute in acest an pentru sustinerea etnicilor din Ucraina de catre Ministerul Culturii si Turismului al Ucrainei si de Comitetul de Stat pentru Minoritati si Religii al Ucrainei, au fost reduse de zece ori in comparatie cu anii precedenti. In aceste conditii, nici mijloacele prevazute nu sunt alocate integral », sustine Iuscenko in scrisoarea adresata premierului Timoscenko.


Seful statului ucrainean s-a declarat convins ca politica de stat in domeniul relatiilor interetnice nu trebuie sa fie afectata de situatia financiar-economica dificila si a apreciat ca institutiile de stat trebuie sa aiba posibilitati reale de a reactiona la provocarile privind prevenirea conflictelor etno-politice.


«In scopul asigurarii garantiilor constitutionale ale cetatenilor, a armoniei la nivelul societatii, a unei atmosfere de toleranta in stat, a dezvoltarii culturale, lingvistice si religioase a identitatii etniilor din Ucraina, va rog, stimata Iulia Vladimirovna, in regim de urgenta, sa analizati problemele existente in domeniul etno-national si sa luati masuri imediate pentru rezolvarea acestora», i-a solicitat Iuscenko premierului, cerand sa fie informat personal cu privire la rezultate.


Interventia presedintelui Iuscenko vine sa confirme situatia dificila a minoritatilor nationale din Ucraina si atesta faptul ca autoritatile ucrainene cunosc aceasta problema.


Relatia dintre Romania si Ucraina in cursul anului 2009 a fost una dificila, ceea ce a afectat si situatia comunitatii romanesti din Ucraina. In luna februarie 2009, Curtea Internationala de Justitie de la Haga a dat hotarat in favoarea Romaniei in cadrul procesului privind delimitarea zonelor economice din Marea Neagra, ceea ce a provocat o serie de articole anti-romanesti in presa ucraineana.


Un alt eveniment s-a petrecut in luna martie 2009, cand in urma unui scandal de spionaj au fost expulzati doi diplomati de la Ambasada Ucrainei din Romania, in replica fiind expulzati doi diplomati romani de la Consulatul in Cernauti.


Pe 7 mai 2009 Boris Tarasiuk, fost ministru de Externe al Ucrainei, in prezent presedinte al Comisiei pentru Integrare Europeana de la Kiev s-a aflat intr-o vizita la Bucuresti, prilej cu care a lansat o serie de acuzatii la adresa Romaniei in ceea ce priveste respectarea drepturilor minoritatilor.


«Datele pe care le cunosc eu sunt in favoarea Ucrainei, nu a Romaniei. Daca cineva doreste sa dovedeasca contrariul, sa prezinte fapte. Fapt este insa ca exista un singur liceu ucrainean in Romania si 92 de scoli de limba romana in Ucraina, cu mai mult de 22.000 de copii invatand in romana, in timp ce numai 260 de elevi invata in ucraineana in Romania. Romanii din Ucraina se bucura si de biblioteci, ansambluri folclorice, de radio in limba romana si alte astfel de facilitati de care ucrainenii din Romania nu se bucura. Exista numai de doua ori si jumatate mai multi romani in Ucraina decat ucraineni in Romania, dar acest raport este incompatibil cu cele 92 de scoli romanesti fata de un singur liceu ucrainean», a argumentat Boris Tarasiuk.


In replica, senatorul roman Viorel Badea, a afirmat ca Boris Tarasiuk a adus acuzatii nefondate diplomatiei romanesti referitoare la relatia acesteia cu Kievul folosindu-se de clisee staliniste pentru transmiterea unor mesaje de forta. Badea i-a reprosat lui Tarasiuk faptul ca a oferit informatii eronate in ceea ce priveste accesul ucrainenilor din Romania la educatie in limba materna.


«A afirmat ca doar 260 de elevi invata la liceu in limba ucraineana, desi aceasta este folosita in 41 de scoli si 21 de gradinite, in care sunt inscrisi 2.236 de elevi, doar in judetul Suceava», a aratat Badea. El sustine ca situatia romanilor din Ucraina este considerabil mai dificila.


«Romanii din Ucraina nu au reprezentare parlamentara, nu primesc sprijin financiar din partea statului, in sistemul de educatie se foloseste un sistem de ucrainizare fortata, dreptul la educatie in limba materna fiind incalcat in mod flagrant», a acuzat senatorul roman pentru diaspora.


Problema comisiei mixte pentru monitorizarea respectarii drepturilor minoritatilor din Romania si Ucraina a ramas in continuare nerezolvata. Procesul de monitorizare interguvernamentala privind respectarea drepturilor minoritatilor din Ucraina si Romania a fost initiat in cursul mandatului fostului ministru roman de externe Mihai Razvan Ungureanu, pe atunci omologul sau fiind Boris Tarasiuk.


Monitorizarea a fost insa intrerupta mai multi ani, din cauza unor neintelegeri intre parti. In cursul anului 2009 trebuia sa aiba loc o intalnire a comisiei mixte in regiunea Odesa din Ucraina, intalnirea a fost amanata de Romania datorita intimidarilor si presiunilor la care au fost supusi de catre autoritatile ucrainene liderii romani din regiune.


«O asemenea abordare nu poate sta la baza unei colaborari politice oneste», a declarat senatorul Viorel Badea.


Educatia in limba materna:

Situatia educatiei in limba materna continua sa se inrautateasca pentru comunitatea romanilor din Ucraina. In cursul anului 2008 au fost avansate o serie de noi reglementari de catre Ministerul Educatiei de la Kiev care au redus numarul orelor cu predare in limba romana din Ucraina.


Este vorba despre Dispozitia nr. 461 din 26 mai 2008 – Cu privire la intarirea programului pentru imbunatatirea studierii limbii ucrainene in scolile de cultura generala cu predare in limba minoritatilor nationale pe anii 2008-2011, si a ordinului cu numarul 496 din 3 iunie 2008 Cu privire la confirmarea Instructiunii pentru completarea jurnalelor de clasa pentru clasele 5-11 ale institutiilor de invatamant.


Inovatiile acestor reglementari constau in urmatoarele: de la 1 septembrie 2008 s-a marit numarul de ore la studierea limbii ucrainene ceea ce duce la reducerea numarului de ore cu predarea in limba romana; in clasele a 10-a din scolile cu predare in limba romana se introduce studierea istoriei Ucrainei si matematicii in limba ucraineana; in clasele de a 5-a se va introduce predarea in doua limbi a Istoriei Ucrainei, iar din anii viitori si predarea geografiei, matematicii, educatiei fizice.


In ciuda apelurilor asociatiilor romanesti din Ucraina, autoritatile de la Kiev nu numai ca nu au revenit asupra acestor decizii, insa in cursul anului 2009 au continuat sa restranga dreptul de folosire a limbii romane in scoli.


Astfel, in cursul anului 2009 au fost promovate noi decizii care anuleaza in scolile minoritatilor nationale examenele de absolvire in limba materna, acestea fiind inlocuite cu examene in limba ucraineana. Aceasta masura va anula motivatia de a invata in limba materna si ar aduce la asimilarea rapida a elevilor romani din Ucraina.


Deputatul in Parlamentul Ucrainei Ion Popescu si presedintele Uniunii Interregionale «Comunitatea Romaneasca din Ucraina» a declarat ca de cand a devenit ministru al invatamantului Ivan Vacarciuc a fost declansat un proces de asimilare a minoritatilor nationale prin intermediul scolilor.


Ion Popescu a declarat referitor la noile masuri urmatoarele: «In primul rand, in art. 24 al Constitutiei Ucrainei se spune ca sunt interzise descriminari sau privilegii dupa principii de limba, apartenenta etnica, etc. Reiesind din aceasta, copiii – reprezentanti ai minoritatilor nationale – care studiaza in limba materna au dreptul sa sustina examene si teste atat la absolvire cate si la intrare la facultate in limba in care si-au facut studiile.


In al doilea rand, conform p.23 art. 22 al Constitutiei Ucrainei la adoptarea noilor legi nu se permite ingustarea continutului si volumului de drepturi deja existente. De aceea nici actele normative ale institutiilor (precum ordinile Ministerului Invatamantului) nu pot sa micsoreze volumul de drepturi deja existente.


Si cel mai important e ca Ucraina, devenind un stat independent, a adoptat Declaratia de drepturi a nationalitatilor Ucrainei, in care se spune clar despre drepturile lingvistice ale minoritatilor nationale, inclusiv dreptul la invatamant in limba materna. De aceea, ce intreprinde guvernul de azi in acest domeniu este indreptat contra acestei Declaratii, contra normelor constitutionale si totodata contra normelor internationale si a obligatiunilor asumate de Ucraina prin semnarea Cartei Europene cu privire la limbile regionale si minoritare, Conventiei Cadru de protectie a minoritatilor nationale, Recomandarilor 1201 a Consiliului Europei».


Situatia generala a invatamantului in limba romana din Ucraina este caracterizata de presedintele Fundatiei Casa Limbii Romane din Cernauti Vasile Tarateanu cu urmatoarele cuvinte:


«In anii totalitarismului comunist, in scolile nationale, toate materiile scolare se predau in limba materna a elevilor, in afara de doua obiecte: limba de stat si limba straina. Acum, in scolile noastre, in afara de limba si literatura ucraineana si limba straina, inca vreo cinci materii sunt predate in limba ucraineana. Situatia scolilor romanesti este mai rea decat in perioada fostei URSS. Daca lucrurile continua dupa cum vor guvernantii, maine-poimaine vom studia si limba romana prin intermediul limbii… ucrainene. Acum, candidatii care vor sa devina profesori de romana sau invatatori la clasele primare pentru scolile cu predarea materiilor in limba romana, in loc sa dea examen de absolvire si de admitere la specialitatea aleasa, adica la limba si literatura romana, sunt obligati sa sustina examenele in limba ucraineana».


Pe 16 februarie eurodeputatul roman Calin Catalin Chirita a depus un proiect de rezolutie la Parlamentul European privind promovarea dreptului la educatie in limba materna pentru persoanele apartinand minoritatii romane din Ucraina.


Documentul semnaleaza pentru prima data in Parlamentul European ca in Ucraina exista o minoritate de limba romana, care numara peste 410.000 de persoane. Proiectul de rezolutie amintita recomanda «Ucrainei ca la Universitatea de stat din Cernauti sa infiinteze sectii cu predare in limba materna romana la toate profilurile si specializarile existente».


Mass-media in limba romana:

Mass-media in limba romana are o reprezentare destul de bogata – insa se confrunta cu numeroase probleme. Cea mai mare problema este finantarea publicatiilor in limba romana – din aceasta cauza multe reviste si ziare avand aparitii neregulate.


Necesitatea inregistrarii la autoritatile locale a publicatiilor scrise genereaza si ingerinte din partea autoritatilor ucrainene. Printre publicatiile care apar la Cernauti in limba romana se numara: revistele « Concordia », « Zorile Bucovinei » ; ziare cu aparitie neregulata « Junimea » si « Arcasul », revista pentru copii « Fagurel », almanahul cultural-literar « Tara fagilor », revista trimestriala « Septentrion literar », ziarul « Libertatea cuvantului », ziarul « Clopotul Bucovinei ».


In regiunea Transcarpatia mass-media sunt reprezentate prin emisiunile de televiziune in limba romana « Zi de zi » si « Telerevista saptamanii », iar la radio emisiunea zilnica « Plaiul meu natal ». Tot aici mai exista si publicatia « Maramuresenii » care are aparitie saptamanala.


Dupa cum am aratat mai sus principala problema a publicatiilor in limba romana din Ucraina este reprezentata de lipsa fondurilor. Autoritatile ucrainene au finantat unele din aceste publicatii, insa s-au folosit de aceasta finantare pentru a incerca sa isi impuna opinia cu privire la continutul si orientarea respectivelor publicatii finantate.


Acesta este cazul revistei Concordia, carei i s-a micsorat treptat finantarea acordata de Departamentul pentru Minoritati din cadrul Ministerului Justitiei de la Kiev. De la 12 pagini cu un tiraj de 15.000 exemplare, in urma unor reduceri consecutive a bugetului, revista Concordia a ajuns la 4 pagini si un tiraj de 1.500 de exemplare. Revistei Concordia i-a fost retrasa in cursul anului 2009 finantarea deoarece a refuzat sa apara in « limba moldoveneasca » - ceea ce confirma intentiile autoritatilor ucrainene de a transforma etnia romana in etnie « moldoveneasca ».


O alta revista a romanilor din Ucraina, respectiv «Maramuresenii», care apare in regiunea Transcarpatia, este supusa presiunilor din partea autoritatilor pentru a-si opri aparitia. Desi reprezentantii minoritatii romanesti din Ucraina au depus un memoriu la premierul Iulia Timosenko prin care cereau sustinerea financiara pentru publicatiile romanesti nu au primit nici un raspuns.


Situatia mass-media din Ucraina s-a inrautatit si prin interzicerea emisiunii in limba romana care era difuzata pe postul de radio Bucovina. Pana in luna decembrie 2008, emisiunea in limba romana a postului de radio Bucovina era difuzata timp de o ora zilnic si era alcatuita in mare parte din melodii romanesti. In urma interventiei autoritatilor ucrainene, emisiunea a fost redusa la 4 minute zilnic, iar situatia nu a fost remediata nici dupa interventia deputatului Ion Popescu.


La acest paragraf trebuie mentionat faptul ca autoritatile ucrainene interzic introducerea de carti si de publicatii din Romania in Ucraina, ceea ce in mod evident contravine literei si spiritului conventiilor internationale care protejeaza libertatea de exprimare si libera circulatie de idei.


Manifestari anti-romanesti:

Manifestarile anti-romanesti din Ucraina sunt extrem de frecvente in mass-media si pot fi gasite inclusiv la cel mai inalt nivel politic.


Astfel, in luna aprilie la o reuniune pe tema agriculturii, presedintele ucrainean Viktor Iuscenko l-a apostrofat pe un subaltern stangaci cu apelativul « Mai, moldovene! », caruia i-a dat un evident sens peiorativ. Imaginile video prezentate la postul de televiziune STB il arata pe Iuscenko cerandu-i cuiva sa regleze o imagine proiectata pe un ecran. In loc sa reduca imaginea, cineva din staff-ul tehnic a mutat ecranul, ceea ce l-a facut pe presedinte sa-l apostrofeze : « Mai, moldovene! ».


Atasarea unui sens negativ unei denumiri a poporului roman nu a ramas nesanctionata la nivel international: la summit-ul de la Praga al Parteneriatului Estic, presedintele Comisiei impotriva rasismului si intolerantei a Consiliului Europei, Eva Smith Asmussen, a calificat cuvintele presedintelui ucrainean drept jignitoare. « Cred ca politicienii trebuie sa fie extrem de atenti in declaratiile pe care le fac. Este un lucru inadmisibil nu doar pentru un sef de stat, ci pentru orice cetatean chiar si in viata de zi cu zi. Iar in ceea ce-l priveste pe un presedinte, acesta trebuie sa calculeze intotdeauna consecintele pe care le poate genera o anumita fraza. Si bineinteles ca asemenea expresii nu fac bine imaginii unui sef de stat, sunt jignitoare », a declarat Eva Smith Asmussen.


Ulterior, presedintele ucrainean a calificat incidentul drept o gluma nereusita.


Presa ucraineana a lansat in cursul anului 2009 de mai multe ori acuzatii la adresa Romaniei conform urmatorului algoritm: orice fel de referiri la drepturile romanilor au fost interpretate ca exprimarea unei dorinte de dezmembrare a Ucrainei si de acaparare a teritoriilor ucrainene.


Pe 26 februarie 2009 formatiunea nationalista « Svoboda » din Ucraina a lansat un comunicat de presa care aprecia ca inadmisibile orice vizite oficiale din partea liderilor unor tari care emit pretentii teritoriale la adresa Ucrainei si promoveaza o politica agresiva si descriminatorie fata de minoritatea ucraineana din tarile lor – referindu-se la anularea vizitei presedintelui Romaniei Traian Basescu. Partidul mentionat acuza Romania ca duce o politica sistematica agresiva fata de Ucraina, de acordare in masa a cetateniei romane ucrainenilor din regiunile Cernauti si Odessa, si de asimilare brutala a minoritatii ucrainene din teritoriile etnice ucrainene ale Romaniei. « Unei astfel de politici trebuie sa i se dea o riposta adecvata din partea autoritatilor statului ucrainean », se mai arata in text.


In replica la declararea persona non grata in Romania a doi diplomati ucraineni implicati intr-o afacere de spionaj si retrasi de la posturile lor din Ambasada Ucrainei la Bucuresti, autoritatile ucrainene au decis sa expulzeze doi diplomati romani – atasatul militar colonelul Radu Filip si secretarul Consulatului general al Romaniei din Cernauti, Iustinian Focsa – motivandu-si hotararea prin faptul ca acestia ar fi comis « actiuni de natura sa prejudicieze securitatea Ucrainei », informa pe 6 martie publicatia on-line Ukrainskaia Pravda, citand o sursa apropiata de Ministerul Afacerilor Externe ucrainean.


Diplomatii romani ar fi « depus eforturi vizand diseminarea sentimentelor unioniste si separatiste in mediul vorbitorilor de limba romana din Ucraina », sustine sursa ziarului Ukarinskaia Pravda. Aceeasi sursa apropiata cercurilor diplomatice de la Kiev a afirmat ca Romania a inregistrat la Parlamentul European un proiect de rezolutie care sa asigure dreptul persoanelor care fac parte din minoritatea romana sa studieze in limba romana in Ucraina. « In regiunile din sud-vestul Ucrainei, oficialii de la Bucuresti – prin intermediul institutiilor consulare si al organizatiilor neguvernamentale si publice – formeaza in mod activ o gandire publica proromaneasca si sentimente separatiste ».


Conform interpretarii date de sursa diplomatica a ziarului Ukrainskaia Pravda actiunile de sprijinire a comunitatii romanesti de catre diplomatii romani – normale in orice tara semnatara a Conventiei cadru Protectia Minoritatilor – constituie o amenintare la adresa statului ucrainean. In cursul lunii aprilie presa ucraineana a atacat permanent Romania prezentand pericolul « unei posibile anexari a teritoriilor ucrainene ».


Articolele din presa ucraineana au aparut in contextul evenimentelor violente de la Chisinau din 7 aprilie, in urma carora presedintele comunist al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a acuzat Romania de orchestrarea manifestatiilor anti-comuniste. Presa ucraineana a preluat acuzatiile de la Chisinau si a adaugat ca Romania intentioneaza sa anexeza teritorii ucrainene.


Partidul comunist ucrainean a adoptat pe 25 mai o declaratie in care afirma ca Romania ameninta integritatea teritoriala a Ucrainei : « Toti cei care anima tinerii cu scenarii fantasmagorice privind reconstituirea Romaniei Mari submineaza stabilitatea regionala, nemaivorbind ca actiunile provocatoare sub umbrela patriotismului aduc nemijlocit prejudicii si intereslor nationale ale Ucrainei si intergitatii ei teritoriale, impingand astfel intreaga regiune in pericolul de balcanizare ».


In ciuda faptului ca nu exista nici un fel de pretentii teritoriale din partea Romaniei fata de Ucraina, totusi presa ucraineana continua sa agite pericolul unei eventuale agresiuni romanesti. Acest pericol este evocat de mass-media de la Kiev ori de cate ori este adus in discutie subiectul respecatrii drepturilor minoritatii romanesti din Ucraina, ceea ce este de natura sa induca in cadrul opiniei publice ucrainene o atitudine negative fata de minoritatea romana.


Sursa: Raport de monitorizare a respectarii drepturilor comunitatii romanesti din afara granitelor tarii, 2009 (Center of Studies for Romanian Resources)

20 septembrie 2011

Dreptul istoric, starea de fapt și bătăliile internetului

Aș vrea să aduc în discuție un fenomen larg răspândit în ultima perioadă marcată de evoluția spectaculoasă a mijloacelor de comunicare și informare, în special a internetului. Este vorba de o adevărată bătălie din umbră, prea puțin cunoscută, dar nu mai puțin importantă, care se desfășoară zi de zi, ceas de ceas, 24 de ore pe zi și șapte zile pe săptâmână, chiar și în acest moment este în plină desfășurare. Principalul câmp de luptă, dar nu singurul, este internetul, iar ținta luptei este mintea și creierul cetățenilor din lumea întreagă.

Vă amintiți momentul 22 martie 1990? Luptele de stradă dintre români și maghiari din Târgu Mureș? Inițiativa media a fost atunci de partea maghiarilor, principalele ziare și televiziuni de pe mapamond prezentând imaginile cu Mihăilă Cofariu bătut cu cruzime de către unguri  ca și cum ar fi fost vorba de un maghiar bătut de români. Așa s-a difuzat știrea, chiar dacă ulterior într-un colț de pagină a apărut vreo erată, era prea târziu, pentru majoritatea cititorilor sau spectatorilor din lumea întreagă a rămas ideea conform căreia românii îi bat pe unguri cu bestialitate.
Războiul pshihologic a fost dintotdeauna parte a războiului clasic, deși doar de curând a primit această denumire. Scopul este același dintotdeauna, iar parte a acestuia este și cel propagandistic. Câmpul de luptă principal a devenit spațiul virtual, internetul, deoarece în 1990 acesta nu exista și nici sumedenia de rețele de socializare, forumuri de discuții, site-uri specializate, filmulețe pe youtube, o avalanșă de informații de toate tipurile și categoriile. Iar informațiile circulă liber, oricine poate spune ce vrea, chiar și neadevăruri sau propagandă negativă la adresa României și românilor. Sunt atâția care ne vor răul, mă refer numai la vecinii noștri cu extraordinarul lor potențial propagandistic.
La ora actuală, un astfel de război se duce pentru influențarea opiniei publice, pentru căștigarea ei, pentru mintea fiecărui om de pe planetă cu acces la internet. Toate evenimentele ultimilor ani de pe mapamond au fost influențate de opinia publică, fie că vorbim de războiul din Vietnam sau de retragerea din Somalia din 1993. Aici apare rolul pe care opinia publică îl are în ziua de astăzi. Liderii politici iau decizii în funcție de opinia publică, își cântăresc cu grijă fiecare cuvânt pentru a nu o întoarce această opinie publică împotriva lor, o opinie publică ostilă înseamnă automat pierderea alegerilor și a puterii. Prin extensie, în țările arabe din nordul Africii, tot opinia publică sub forma manifestanților au răsturnat regimurile dictatoriale.
De aceea, de fiecare dată, înaintea declanșării unui război sau eveniment, mai întâi este pregătită opinia publică prin ceea ce se numesc operațiuni psihologice (amintiți-vă de campania intensă înaintea declanșării invaziei Irakului din 2003). Iar aceste operațiuni psihologice sunt cu atât mai ușor de declanșat cu cât sunt deja pregătite printr-o propagandă continuă, doar-doar va veni odată cazul. Dacă nu va veni, nu face nimic, cu cât mai mulți din opinia publică mondială vor fi împotriva românilor, cu cât îi vor denigra mai mulți, cu atât mai bine. Și această propagandă are efect chiar și în rândul românilor, mulți fiind convinși de multe neadevăruri din rațiuni complexe, care nu țin numai cu efectele îndoctrinării comuniste. Dar care poate fi scopul acestui război psihologic?
Nu doresc să intru sau să induc vreo temă ce ar ține mai mult de vreo teorie a conspirației, dar aș vrea să amintesc că nu numai noi, românii, suntem ținte, sunt și alții, și cei ce duc astfel de atacuri, majoritatea, o fac pur și simplu din ură, fără a avea un scop ascuns. Dar servesc foarte bine acestui trend antiromânesc manifestat cu furie, căruia am să încerc să-i explic motivațiile profunde.

Dreptul istoric și starea de fapt

Dreptul unei națiuni la stăpânirea unui teritoriu este dat, practic, de două aspecte: dreptul istoric asupra acestuia și starea de fapt a momentului. Așa gândesc organizațiile internaționale și opinia publică. De cele mai multe ori, situația de fapt este mai importantă decât dreptul istoric, dar acesta din urmă este esențial pentru a justifica schimbarea unei stări de fapt, atunci când este posibil.

Pentru a înțelege mai bine, sunt necesare câteva exemple.

Există unguri care contestă dreptul istoric românesc asupra Ardealului, dar starea de fapt este că Transilvania aparține României, deci nimic de făcut pe moment pentru ei. Dar ei continuă să sape la temelia dreptului nostru istoric prin fel de fel de teorii difuzate în cea mai mare măsură pe internet pentru a convinge cât mai mult din opinia publică internațională că România nu are vreun drept istoric asupra Ardealului, deoarece dacă în curând va interveni vreo mutație geopolitică, sau un cutremur geopolitic, lumea să fie oarecum pregătită pentru ca România să piardă Ardealul, cel puțin asta este ideea lor. Iar pentru această idee sau utopie, niciun efort nu este îndeajuns.

Alt exemplu, România are dreptul istoric asupra Bucovinei de Nord, dar situația de fapt este că acum aparține Ucrainei, iar nimeni nu pune în discuție asta. Nici opinia publică internațională nu este pregătită și conștientizată asupra dreptului nostru istoric, pentru ca atunci când Ucraina se va rupe, România să poată reprimi nordul Bucovinei. Dar ucrainenii sunt conștienți de asta, de aceea încearcă să-i deznaționalizeze prin toate mijloacele pe românii de pe teritoriul lor, îi numesc moldoveni, și mai departe, trec la contraofensivă, mistificând istoria noastră, falsificând-o cu nerușinare după întreaga rețetă bolșevică ale cărei efecte sunt persistentă până astăzi.

Uneori dreptul istoric nu mai contează atât de mult în fața situației de fapt, mai ales când în teritoriul disputat s-au petrecut modificări. Vorbesc aici de cazul Kosovo, dreptul istoric este al sârbilor, dar în timp sărbii s-au trezit minoritari, dar Kosovo tot nu a putut fi declarat independent decât după modificarea situației de fapt, respectic retragerea sârbilor din provincie  după bombardamentele din 1999 și cedarea administrării provinciei către ONU. Și totuși, au mai trecut încă aproape nouă ani până la proclamația de independență, iar statul Kosovo încă nu a fost recunoscut de toate țările membre ONU (nici România nu l-a recunoscut).

După cum spuneam dreptul istoric este perfect pentru a justifica o modificare a stării de fapt, dar abia după producerea acesteia. Iar cel mai adesea, modificările stării de fapt se petrec în urma unor cutremure geopolitice, care pot fi majore sau mai mici, regionale.


Cutremurele geopolitice
Cutremurele geopolitice se referă la schimbarea bruscă a situației geopolitice dintr-o regiune dată, iar un cutremur geopolitic major implică schimarea situației geopolitice aproape pe întreg mapamondul. Această schimbare bruscă se referă la o reașezare majoră într-un timp limitat, redus, cu impact major asupra realităților geopolitice ale momentului.

Aș vrea să compar, pentru o mai bună înțelegere, schimbarea realităților geopolitice cu schimbarea vitezei din fizica elementară, accelerarea. Un vehicul, pornit de pe loc, respectiv de la viteza de 0 km/h la viteza de 100 km/h. Această accelerare se poate face lent, în zece minute de creștere înceată a vitezei, și nimeni nu simte impactul acestei creșteri. Sau se poate face rapid, ca și în cazul mașinilor performante, în trei secunde. În cazul unui avion de luptă în mai puțin de o secundă. Mai trebuie să dau exemplul navetelor spațiale? La fel și cutremurul geoplitic. Închipuiți-vă schimbarea realităților geopolitice în timp ca și trecerea de la 0 la 100 km/h în trei secunde. Timpul este prea scurt, nici nu vă dați seama că s-a schimbat ceva. La 0 km/h puteți deschide portiera și puteți coborî din mașină fără vreun pericol. Trei secunde mai târziu, nu v-aș sfătui să faceți asta. La fel se întâmplă cu realitatea geopolitică în cazul unui cutremur geopolitic. Cel mai important, ca și cutremurul clasic, și cel geopolitic este urmat de o o sumedenie de replici, dar în cazul celui geopolitic acestea sunt destinate să reașeze situația locală sau regională după forțele principale implicate.  

Ceea ce putem spune despre un cutremur geopolitic este că multă lume simte că se va întâmpla sau este posibil să se întâmple, dar la fel ca și în cazul unui cutremur normal, nimeni nu știe cu exactitate când se va întâmpla, unde se va întâmpla, cât va dura și care vor fi efectele sale. La fel ca și în cazul cutremurelor, sunt zone și regiuni care sunt predispuse unor astfel de evenimente, cum este Cercul de Foc al Pacificului. La fel, în geopolitică sunt zone predispuse la conflicte, cum ar fi Orientul Mijlociu. Ca și în geologie, și în geopolitică, tensiunile acumulate pot răbufni cu efecte devastatoare. Legile naturii sunt universale, fie că vorbim de fizica Pământului sau de geopolitică.     

Secolul trecut, al XX-lea, cel mai violent din istoria omenirii, a avut parte doar de trei cutremure geopolitice majore și de o serie de altele minore, regionale. Primul a fost anul 1918, cel mai mare cutremur geopolitic al secolului, când patru imperii s-au prăbușit. Imperiul rus, german, austro-ungar și turc au dispărut peste noapte ca urmare a războiului mondial. În locul lor au apărut state independente, războaiele care au urmat au fost doar războaie de reașezare (replici) a noii realități geopolitice, iar aici includ și războiul româno-ungar de la 1919, războiul greco-turc sau războiul sovieto-polonez.. Impactul acestui cutremur geopolitic a fost imens, s-a resimțit pe toate meridianele, inclusiv în coloniile marilor puteri.

Al doilea cutremur geopolitic major a fost anul 1945. Unii ar putea spune că data reală ar fi 23 augusr 1939, pactul Molotov-Ribbentrop, dar eu mă refer doar la efecte, nu la cauze. De la 1945 lumea a fost împărțită în două blocuri antagoniste, relevate ulterior prin NATO și Pactul de la Varșovia. Ceea ce a urmat, respectiv blocada Berlinului din 1948 sau războiul civil din Grecia (1946-1949) au fost doar replicile acestui cutremur geopolitic major. Revoluția iraniană din 1979 a fost doar un cxemplu de cutremur geopolitic minor, cu influență regională, la fel ca și cazul războaielor din Vietnam, Afghanistan, sau din Orientul Mijlociu.

Al treilea cutremur geopolitic major a fost în anii 1989-1991, dar l-aș plasa mai degrabă în 1989, dizolvarea URSS din 1991 fiind o consecință, o replică a anului 1989, anul revoluțiilor esteuropene. Chiar și aici au fost replici, separarea Cehoslovaciei sau dizolvarea sângeroasă a Iugoslaviei. Apariția Transnistriei se înscrie în același cadru, al replicilor cutremurului geopolitic de la 1989 – 1991. Întreaga lume s-a schimbat, transformându-se dintr-una bipolară în alta unipolară, cu un hegemon încă de necontestat.

De atunci nu au mai fost cutremure geopolitice majore. Chiar seria de revoluții arabe, care încă nu știm încotro se vor îndrepta, ar putea fi incluse în categoria cutremurelor geopolitice minore, cu impact regional. Liderii politici, cei responsabili, se feresc ca de foc și se tem de apariția unui cutremur geopolitic deoarece acesta nu poate fi gestionat, iar consecințele sale pot fi imprevizibile, lecțiile istoriei fiind elocvente în acest sens. De aceea vedem că toate declarațiile, deciziile, rezoluțiile ONU sau ale oricărui organism internațional responsabil se circumscriu acestui deziderat, păstrarea status quo-ului, a stării de fapt, orice modificare considerată a fi necesară într-o regiune să se facă lent, treptat, pentru a putea fi gestionată și consecințele să fie previzibile, astfel încât să fie suficient timp pentru a acționa înainte ca situația să ia o turnură de neoprit.

Să luăm exemplul apariției statului palestinian. Problema s-a lungit și se va mai lungi suficient de mult încât procesul de tranziție să fie lent, previzibil, prin tratative îndelungate, foi de parcurs și altele, astfel încât această mutație geopolitică necesară până la urmă, cu care toate părțile sunt de acord, să se petreacă încet, mai ales într-o regiune deosebit de sensibilă cum este cea a Orientului Mijlociu.

Deci, un cutremur geoplitic nu este de dorit, nimeni nu dorește să se petreacă, credeți că Wilhelm, kaiserul german ar fi pornit războiul la 1914 dacă ar fi știut consecințele de la 1918? Sau Hitler, dacă ar fi știut că va sfârși în buncăr, ar fi atacat Polonia în 1939? Lecțiile istoriei se învață, dar numai de către cei ce doresc să le învețe. Dar problema majoră este că odată și odată acest cutremur geopolitic se petrece, indiferent că vrem sau nu vrem. Este la fel ca și cutremurele clasice, nu le dorim, încercăm să le evităm, dar pur și simplu se întâmplă, oricât am încerca să le prevenim cumva, întrebați-i pe japonezi.

Dar să vedem care ar fi legătura între dreptul istoric, starea de fapt și cutremurele geopolitice. Pentru asta va trebui să revenim la ziua de azi, la conflictul și bătălia permanentă ce se duce 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Chiar și acum când citiți aceste rânduri, o bătălie este în toi și sunt români care luptă în primele linii. Singuri, uitați, nerecunoscuți, sunt eroii de astăzi care duc această luptă de cele mai multe ori inegală. Mă refer la bătălia internetului, după mediul în care se desfășoară.


Bătălia internetului

Un exemplu la îndemână, în general se știe că România are dreptul istoric asupra Bucovinei de Nord, dar nimeni nu va risca o forțare cerându-i Ucrainei acest teritoriu, de teamă de a nu declanșa un cutremur geopolitic ale cărui urmări ar putea deveni imprevizibile. Dar asta nu înseamnă că o luptă subversivă, tenace și continuă nu se duce și pe acest front. Pe lângă acțiunile fizice, de deznaționalizare a românilor, ucrainenii duc o luptă underground, de justificare a ocupației lor asupra Basarabiei, încercând prin toate mijloacele, mai ales prin intermediul internetului, să submineze dreptul istoric al României asupra Bucovinei de Nord.

Un alt front este cel al Transilvaniei, ungurii care încearcă să submineze dreptul istoric al României asupra Transilvaniei. Forumuri de istorie, discuții pe marginea oricărui articol de ziar cu tente revizioniste, reșaparea îmbunătățită a teoriilor discontinuității românilor în Ardeal, contestarea dovezilor acestei continuități și multe altele.

Mai există și fronturile secundare, dar nu mai puțin importante, în care sârbii și bulgarii încearcă dezrădăcinarea românilor, minorități în țările lor. Dar frontul principal, datorită evenimentelor politice, a ajuns cel basarabean.  Teoria moldovenistă este la mare modă, susținută și de către unii  români moldoveni interesați sau pur și simplu naivi. Aici bătălia este mai mult decât inegală, luptătorii români pe frontul internetului trebuind să facă față inclusiv puternicului aparat de propagandă rusesc care s-a aruncat pur și simplu în această bătălie disperată pentru ei, fiindcă încep să simtă că s-ar putea să piardă. Să piardă ce, ați putea întreba. Răspunsul e simplu, să piardă controlul asupra Republicii Moldova, iar rezultatele vizibile de la fiecare rundă de alegeri arată că sunt în defensivă, în retragere. De aceea niciun efort nu este prea mic pentru bătălia pe conștiința cetățenilor moldoveni.

Dar obiectivul acestui război al internetului nu este numai conștiința și părerea cetățenilor români sau moldoveni, dar în primul rând părerea cetățeanului străin, iar prin fiecare cetățean străin ce citește forumurile sau urmărește filmulețele de pe youtube și este convins de o parte sau alta, o fărâmă din opinia publică internațională se poziționează de partea uneia dintre părți. Pare a fi greutatea unui fir de nisip, dar fir cu fir, grăunte cu grăunte, se poate ajunge la o cantitate care la un moment dat ar putea înclina balanța de o parte sau alta.

Vă puteți întreba pe bună dreptate pentru ce acest efort, din moment ce dreptul istoric cumulat cu starea de fapt ne dă situația actuală, pe care nimeni nu are interesul să o schimbe de teama situațiilor imprevizibile cu care ar putea să fie confruntat în viitorul imediat acestei schimbări. Așa este, dar am spus tot aici că aceste cutremure geopolitice se întâmplă, fie că le dorim sau nu, fie că ne plac sau nu, la fel ca și cutremurele clasice, geologice. Dacă mâine se va petrece un cutremur geopolitic, întregul eșichier geopolitic ar putea fi zdruncinat. Alianțe bine stabilite în trecut ar putea fi răsturnate, lideri ajunși la putere prin forța evenimentelor ar putea decide un curs sau altul de acțiune, conflicte armate ar putea apărea peste noapte. Să nu ne îmbătăm cu apă rece, într-un astfel de caz nu am fi în cea mai fericită situație, ținând cont de animozitățile istorice care ne-au marcat relațiile cu toți vecinii noștri.

Și atunci am avea nevoie de aportul direct al celor pe care astăzi îi considerăm aliați de nădejde, dar să nu uităm că și ei ar putea fi prinși în evenimentele în cascadă ce le presupune un cutremur geopolitic major. Iar atunci, decizia lor va fi neapărat condiționată de ceea ce se cheamă la ei opinia publică. Aceeași opinie publică care a decis retragerea americanilor din Vietnam sau din Somalia.  Cum credeți că această opinie publică și-ar da acordul pentru o intervenția într-o țară de care majoritatea nici nu au auzit? Nu trebuie uitat că în ultima vreme deciziile președinților americani sunt legate direct de rezultatele sondajelor de opinie. Și dacă această opinie publică, în urma acestui război al internetului care se desfășoară inclusiv acum, este convinsă de adversarii noștri că noi nu avem dreptul istoric, sau acesta este cu semnul întrebării?

Pentru a exemplifica acest aspect aș propune doar ca și exercițiu de imaginație un posibil conflict care ar duce la un cutremur geopolitic major. Repet, nu zic că acesta se va întâmpla, dar este posibil să se întâmple. Exercițiul este infinit mai complex, dar mă voi referi strict la situația noastră geopolitică regională, la fel cum am făcut în romanele mele.


Studiu de caz, Ucraina:

Astăzi, fostul premier Iulia Timoshenko este arestat pentru ceva, orice, a făcut în timpul mandatului ei de premier. Demonstranții care o susțin se adună cu zecile de mii să ceară eliberarea ei. La un moment dat, din greșeală sau din prostie, se trage în mulțime. Cererile se radicalizează și încep confruntările radicale, se dau lupte de stradă. Forțele guvernamentale reușesc prin luptă și snge să pacifice Kievul, dar cu prețul a sute de morți dintre demonstranți.

Revolta este înfrântă, dar peste câteva zile izbucnește o confruntare minoră în raioanele de la vest, forțele pro-vestice se mobilizează și reușesc să ocupe sediile simbolurilor puterii. Tot mai mulți ucraineni favorabili orientării spre vest a țării se implică, ceea ce duce la răsturnarea liderilor locali ai regimului de la Kiev. Confruntat cu perspectiva unui război civil, guvernul de la Kiev cere ajutor Rusiei, iar aceasta își trimite trupele. Încep primele cofruntări, când SUA cee retragerea rușilor pentru a lăsa ucrainenilor decizia asupra viitorului lor. Rusia refuză și continuă avansul împotriva rebelilor, ajungând în fața orașului Lvov. Polonia intervine diplomatic, cerând retragerea rușilor pentru a-i cruța pe etnicii polonezi. Rusia refuză și bombardează orașul, în speranța terminării rapide a conflictului, dar ucrainenii provestici rezistă. Imagini cu civili uciși de bombardamente fac înconjurul lumii, cerând intervenția. Polonia presează și concentrează trupe la granița cu Ucraina.

Între timp, ca și o posibilă contralovitură, Rusia concentrează trupe la granița cu Țările Baltice și își întărește garnizoana de la Kalinigrad, cu graniță directă cu Polonia. Presați de propria opinia publică, americanii se decid să-i sprijine pe polonezi, cel puțin cu armament și muniție. Șase zile mai târziu, un obuz de artilerie explodează într-o piață centrală din Lvov. Șaizeci de morți, toți civili, inclusiv femei și copii. Imaginile cadavrelor copiilor sfâtecate de explozii fac înconjurul lumii. Opinia publică americană cere o reacție decisvă.

Polonezii trec granița ucraineană cu blindatele în față pentru a proteja civilii. Forțele militare ruse se dispun în dipozitiv defensiv contra polonezilor, în timp ce trupele lor din Kalinigrad atacă trecând pe teritoriul polonez. Țările Baltice sunt ocupate rapid de către ruși care continuă înaintarea peste granița poloneză. Între timp, trupele poloneze înaintează spre Lvov…

Vi se pare un scenariu de SF?

Nu, poate fi piatra care ar putea declanșa un nou cutremur geopolitic. Dar revenind la expunerea noastră, ce s-ar fi putut întâmpla dacă opinia publică americană era total antipoloneză, dacă majoritatea americanilor ar fi fost convinși că Lvov ete un oraș rusesc care niciodată nu a aparținut Poloniei, că nu există picior de etnic polonez acolo, ci doar ruteni, care în tot decursul istoriei s-au jurat că ei sunt etnici ruși (!).

Și că SUA nu ar avea de ce să-i susțină pe polonezi cu materiale și armament, deoarece au mult mai mari probleme cu disputele cu chinezii, de exemplu. Forte ușor s-ar fi ajuns la situația asta doar printr-o masivă campanie de Public Relations (PR) și de o bătălie cîștigatpă pe internet asupra dreptului istoric.  Dacă mâine un american curios dă căutare pe Google “Lvov Polski”, în cazul în care bătălia internetului este pierdută deja de polonezi, va obține pe primele pagini doar dovezi că Lvovul aparține pe drept și pe veci Ucrainei. Și atunci credeți că își va da acceptul pentru trimiterea de soldați, armament și muniții Poloniei, pe care el, ca cetățean american liber o consideră stat agresor?

Dar hai să mergem mai departe și în loc de Polonia să punem România. Care va fi situația, care va fi rezultatul? În cazul unui cutremur geopolitic, credeți că ne vom putea baza pe vreunul dintre vecinii noștri? O recapitulare istorică cred că ar fi benefică și relevantă.

La primul cutremur geopolitic major al secolului XX, am fost singuri împotriva tuturor. Ruși, bulgari, ucraineni, unguri, toți erau împotriva noastră. Până și sârbii, considerați aliați, au profitat și ne-au luat o parte din Banat. Ne-am bătut cu arma în mână, am luptat împotriva rușilor, împotriva ucrainenilor, împotriva ungurilor, și am realizat România Mare.

Un aspect uitat în timp, România Mare nu au făcut-o diplomații, ci militarii, respectiv soldații care au ocupat teritoriul cu arma în mână, impunând o stare de fapt în concordanță cu dreptul istoric.  Credeți că dacă Transilvania ar fi fost sub unguri la 1919, data Conferinței de Pace de la Versailles, această conferință ne-ar fi dat-o nouă? Sau dacă ar fi dat vreo rezoluție, și Ardealul ar fi fost sub unguri, ar fi mișcat vreun deget pentru a ne da nouă ceea ce ni se cuvenea, respectiv Ardealul?

Oameni buni, România Mare a fost realizată cu sabia și baioneta ostașului român, Ardealul a fost ocupat prin forța armelor, la fel și Basarabia sau Bucovina. De la Paris putea oricine să zică că o regiune aparține unuia sau altuia, atâta timp cât acela nu-și impunea stăpânirea, și impunerea însemna ocuparea militară și stabilirea ordinii. Cea ce este important, am fost singuri împotriva tuturor vecinilor. Și ne-am impus dreptul prin forța baionetelor soldaților români, iar apoi acest drept a fost recunoscut și la Paris. Dar mai întâi l-am câștigat cu arma, apoi ne-a fost recunoscut ca o stare de fapt, bazată pe dreptul istoric.

Al doilea cutremur geopolitic a consființit stăpânirea noastră asupra Transilvaniei numai deoarece a fost ocupată militar și de către armatele noastre. Rușii ne-au luat Basarabia și Bucovina de Nord, le ocupaseră deja militar. Ocupaseră și România, impunându-ne regimul comunist de tristă amintire.La Conferința de Pace nu am fost admiși ca și cobeligeranți deoarece s-au opus rușii, deși contribuția noastră în Vest a fost mai mare decât cea a Franței, fiind a patra aliată ca pondere militară.

La al treilea cutremur geopolitic am fost prea fericiți că am scăpat de comunism ca să ne gândim la altceva. În concluzie, nu am obținut nimic ce nu am luat înainte prin puterea noastră, dar garanția rămânerii în posesie a fost puterea militară, nu bunăvoința vecinilor noștri.

Orice război modern nu poate fi declanșat fără o pregătire pshihologică a opiniei publice, dar bătălia pentru opinia publică se desfășoară în fiecare moment în spațiul virtual. Trebuie spus că pe site-urile și forumurile internaționale această dispută se poartă în engleză și este deosebit de complexă. De exemplu, pe un site de istorie, comentatorii  de diferite națiuni vorbeau despre regii Ungariei și s-a ajuns și la Carol Robert de Anjou. Când unul dintre cei ce postau, un român, desigur, a menționat înfrângerea lui la Posada de către Basarab I, ceilalți au contestat veridicitatea informației, spunând că doar a fost atacat și nu învins de către Basarab.

După câteva minute bune forumistul nostru a revenit și a postat tradusă în engleză întreaga porțiune din Cronica Pictată de la Viena care se referea la mărimea dezastrului oștirii lui Carol Robert, fapt care a închis gura tuturor. A mai adaugat și părți din Analele lui Duglosz, lucru care i-a cam luat ceva timp numai pentru traducere. Administratorul siteului i-a șters a doua zi comentariul, dar amicul nostru a revenit cu un nou cont și l-a repostat. Uterior, a fost șters din nou, dar a revenit din nou și tot așa câteva zile la rând, arătând adevărul tuturor care au intrat pe acel site.

Ori, acest forumist este unul din eroii anonimi neștiuți ai acestul război al internetului. Unul care ar merita să fie decorat. La fel ca și toți cei care postează zi și noapte adevărul, răspund provocărilor și insinuărilor, realizează filmulețe pe youtube despre istoria noastră adevărată și realizările românești, acești eroi minunați, numeroși, discreți și anonimi, neștiuți, merită tot respectul și considerația noastră, deoarece ei sunt în prima linie de apărare a onoarei și integrității României, sunt prima linie în bătălia pentru conștiința opiniei publice internaționale.

În încheiere, tuturor acestor eroi neștiuți eu le aduc un omagiu călduros, mulțumindu-le pentru tot ceea ce fac ei pentru România, pentru noi toți.
                                                        
preluare de pe sursa: Blog – Cristian Negrea

31 august 2011

Europe needs a revolution


Pe scurt, ne-au furat drepturile cu care ne-am născut; ale noastre, ale copiilor şi nepoţilor noştri, şi de aceea Europa are nevoie de o revoluţie.

 
Iar dacă, în cele din urmă, aceşti infractori nu vor fi traşi la răspundere de lege, aşa cum o merită, vor fi, cu siguranţă, traşi la răspundere de istorie, ca generaţia care a încercat să elimine democraţia din Europa.
 
O generaţie de trădători, de pigmei politici incompetenţi, corupţi, care-şi spun lideri.
 

“În curând, arabii ne vor da lecţii de democraţie“.
 
“Guvernul german creează un mini-imperiu economic din state vasale”.
 
“UE nu este nicidecum o uniune, ci o lovitură de stat la nivel continental; ceea ce a început sub forma Pieţei Comune, acum se metamorfozează pe ascuns într-o dictatură politică supranaţională.
 
Un organism parazitar care trăieşte pe spinarea statelor naţionale, secându-le puterea şi ucigându-le lent.
 
O tiranie birocratică ce vrea să armonizeze până la eliminare identităţile naţionale, care au făcut din Europa un continent al diversităţii autentice şi un creuzet cultural, ale cărui valori au modelat întreaga lume occidentală”.

“Războiul de Independenţă nu a însemnat America împotriva Angliei.

A însemnat englezi care au rezistat regimului opresiv al regelui lor de origine germană”.

“Spre deosebire de Constituţia americană, care pune puterea în mâna poporului, ‘Constituţia Europeană’ lasă ‘poporul’ fără putere şi dă puterea birocraţilor nealeşi şi politicienilor de carieră, fiind creată doar pentru beneficiul exclusiv al acestora”.  

“De-abia se uscase cerneala pe paginile Tratatului de la Lisabona, că deja încălcau articolele sale, risipind banii câştigaţi de alţii şi distrugând economiile.

Cei mai mulţi dintre aceşti oameni nu au avut o slujbă obişnuită în afara politicii, şi asta se vede.

Ei locuiesc într-o bulă creată de ei însăşi, precum o sectă; şi înlăturând puterea urnei de vot, cum au făcut-o, ei împiedică oamenii să spargă bula şi să lase să pătrundă în interior puţină realitate.

Pe scurt, ne-au furat drepturile cu care ne-am născut; ale noastre, ale copiilor şi nepoţilor noştri, şi de aceea Europa are nevoie de o revoluţie.

Iar dacă, în cele din urmă, aceşti infractori nu vor fi traşi la răspundere de lege, aşa cum o merită, vor fi, cu siguranţă, traşi la răspundere de istorie, ca generaţia care a încercat să elimine democraţia din Europa.

O generaţie de trădători, de  pigmei politici incompetenţi, corupţi, care-şi spun lideri, dar care nu sunt în stare nici să ducă o turmă de lemmingi peste buza prăpastiei“.

Sursa: Prioritate de dreapta

29 iulie 2011

Dumnezeu nu te intreaba….




Dumnezeu nu te intreaba….


… ce fel de masina ai condus, dar te intreaba cati oameni ai condus cu ea atunci cand aveau nevoie de un mijloc de transport;

… cati metri patrati are casa ta, dar te intreaba cati oameni au fost bine primiti in casa ta;

… despre hainele la moda pe care le ai in dulap, dar te intreaba pe cati oameni nevoiasi i-au imbracat aceste haine;

… ce pozitie sociala ai avut, dar te intreaba cum te-ai comportat cu ceilalti;

… cate proprietati si bunuri materiale ai avut, dar te intreaba cum ti-au condus acestea viata;

… care a fost salariul cel mai mare pe care l-ai avut, dar te intreaba ce compromisuri ai facut pentru a-l obtine;

…cat de mult ai muncit peste program la servici, dar te intreaba cat de mult ai "muncit peste program" cu familia si pentru cei dragi;

… cata lume te-a recomandat, dar te intreaba pe cati ai recomandat tu la randul tau;

… ce meserie ai avut, dar te intreaba daca ai schimbat meseria dupa cea mai buna abilitate a ta;

… ce ai facut sa te ajuti, dar te intreaba ce ai facut sa ii ajuti pe ceilalti;

… cati prieteni ai avut, dar te intreaba pentru cati oameni ai fost un adevarat prieten;

… cum ti-ai aparat drepturile, dar te intreaba cum ai aparat drepturile altora;

… ce vecini ai avut, dar te intreaba ce fel de vecin ai fost tu pentru ei ;

… ce culoare a avut pielea ta, dar te intreaba ce fel de caracter ai avut;

… de cate ori vorbele tale au spus adevarul, dar te intreaba de cate ori nu.