Universul, privit fizic, energetic dar si mental/subtil, este dirijat de legi pe care inteleptii le-au numit legi universale. Una dintre ele a fost in mare voga in ultimi ani – Legea Atractiei. Intelegerea acestei legi a revolutionat gandirea si viata multor oameni ce au devenit deodata constienti de potentialul lor de a-si schimba viata si prin asta, de a-si modela viitorul.
Insa aceasta este doar una din legile ce au ramas, pana de curand, secrete majoritatii dintre noi.
O alta lege este Legea Vibratiei. Sau Legea Vietii. Ea spune ca orice exista (sau este creat la un moment dat), are miscare, propria energie si ritm, pulseaza, are viata, emite informatie, interactioneaza.
Orice exista in Univers, vibreaza. Are o amprenta personala, o frecventa unica. Si cat timp acest camp de vibratie personala se mentine nealterat, atata timp acel lucru continua sa existe, sa fie viu in acea forma.
Asta inseamna ca orice intentie, sau gand fugar, orice imagine pe care mintea noastra le creeaza, continua sa se mentina „vii” si sa pluteasca in Universul subtil.
Ganduri vii
Orice intentie, orice gand are viata. De aceea, odata emise ele continua sa reverbereze, sa pulseze, sa emita energie in Universul subtil al fortelor nevazute.
Ele se intretin, se pot multiplica, mari sau se pot dezintegra trecand in alta forma.
Legea vibratiei (dezvaluita fiind) ne face extrem de responsabili cu tot ceea ce facem. Pentru ca tot ce „secretam” lasa o urma in aura noastra si acea urma pulseaza, atrage in campul nostru auric elemente rezonante – ganduri similare ale altora, oameni si evenimente care ne intretin ideile sau ne obliga sa ne confruntam cu convingerile si credintele personale.
Orice apare in univers are viata si dispune de ea
Universul creeaza necontenit. Niciodata nu distruge.
Mereu adauga si transforma. Ce ne pare noua distrugere este de fapt o transformare, o trecere in alta forma, respectand legea energiei si a creatiei. Universul si Viata sunt mereu pozitive, constructive, creative. Orice s-ar produce poate fi vindecat printr-o alta creatie. Un cuvant jgnitor nu poate fi luat inapoi, dar scuzele si atitudinea sincera plina de cainta pot compensa golul energetic produs de suparare si poate transforma mahnirea in intelegere. Deci momentul emiterii cuvantului jignitor nu poate fi facut sa dispara pur si simplu. De aceea responsabilitatea este uriasa. Orice gandim, spunem sau facem lasa urme in Univers, in vietile oamenilor, in destinul nostru. Iar gesturile noastre reverbereaza, ca o piatra aruncata in apa ce produce unde circulare mult dupa ce ea a ajuns la fundul lacului.
Orice element creat in Univers va continua sa existe atata timp cat sursa care l-a creat continua sa mentina matricea/forma sa. Adica, pana se transforma in altceva, sau pana este preluat de o forma mai mare energetica, inglobata si alchimizata.
Aceasta cred ca ne face deodata mai atenti la gandurile, cuvintele si gesturile noastre!
Pentru ca ele sunt vii. Pentru ca odata intentia aparuta, ea pulseaza, vibreaza si genereaza camp. Inconsecinta atrage intentii asemanatoare – conform legii atractiei. Orice gest pe care il facem persista chiar daca noi, temporal, suntem in alta parte cu viata noastra.
Un gand emis la un moment dat poate fi abandonat, dar daca starea sufleteasca se mentine, daca si convingerile care l-au alimentat persista, gandul va continua sa pulseze in Universul subtil si sa creasca. Si ne vom confrunta cu efectul acelui gand. De aceea o mica invidie trecatoare poate atrage asupra noastra invidia altora. Un gand de neincredere in noi insine va creste si se va transforma in teroarea rusinii si a fricii de expunere publica. O dorinta sau un impuls pasional se pot transforma in furtuni ale senzualitatii care ne tulbura sufletul. Si asta pentru ca gandurile sunt vii si nu mor imediat cum nu le mai avem in mintea constienta. Ele continua sa aiba viata in lumea gandurilor si sa genereze forte care pot sa creeze realitati.
De aceea trecutul nu ne da pace si fiecare rememorare ne face sa retraim puternic acele evenimente – pentru ca ele continua sa fie puncte pulsatorii, sa aiba viata, sa genereze camp si consecinte, sa interfereze cu noi. Chiar daca am semnificat altfel povestea din trecut, ea continua sa fie acolo si sa faca parte din biografia noastra.
De aceea un gand emis acum creeaza consecinte cu care ne intalnim mai tarziu chiar daca gandim altfel. Daca nu am”mantuit” gandul initial, el va continua sa existe si sa emita.
Principiul vietii
Consecintele Legii Vibratiei sunt absolut formidabile.
In primul rand, intelegem ca Universul nu stie decat sa creeze. Ca un lucru creat este inlocuit de o alta creatie, care o poate ingloba pe prima, adaugandu-si valoarea la lumea pe care o gaseste in acel moment. Si acest lucru transforma lumea.
In al doilea rand rand, ne ia de pe cap povara de a ne simti datori sa distrugem ce consideram negativ – razboaiele, mizeria, rautatea, bolile, saracia etc. Maica Tereza spunea „nu ma invitati la o demonstratie anti-razboi ci la una pro-pace”. Esti mai in acord cu legile Vietii daca, in loc sa iti pierzi timpul eliminand razboiul, preferi sa cultivi pacea care va face razboiul inutil. Este mai eficient si rentabil sa transformi conflictul in pace, boala in sanatate, saracia in bogatie, rautatea in altruism, frica in incredere, lasitatea in curaj.
Daca vom considera ca ceva este daunator (cancerul de pilda) va trebui sa intervenim constructiv, fara sa propagam frica, ura, furia si nemultumirea. Fara sa distrugem ceva. Altfel nu vom face decat sa creem forte contrare de o si mai mare putere – cancerul va prospera, conflictele se vor inmulti, rautatea se va manifesta cu mai multa forta.
Dimpotriva, va trebui sa transformam adaugand: iubire, intelegere, bunatate, credinta, bucurie. Nimic nu piere. Totul se transforma in energia unei inimi iubitoare. De aceea terapeutii (intelepti) spun ca trebuie sa ne intelegem boala si sa-i multumim ca ne da ocazia sa meditam la cauzele inbolnavirii.
Daca totul are viata, intentia de distrugere va capata viata si va depasi pragul bolii. Dorinta de a elimina cancerul nu trebuie sa aiba la baza dorinta feroce de a distruge invadatorul. Vibratia distrugerii se va propaga in tot corpul. De aceea terapeutii holistici recomanda „integrarea” bolii, acceptarea ei. Vibratia acceptarii permite corpului sa se destinda, sa se detaseze de frica si astfel celule imunitare sa intre in functiune. Frica si respingerea blocheaza functia imunitara.
O critica plina de nemultumire va reverbera in sufletul celui admonestat. Daca nu are puterea sa ierte ingloband energia criticii in campul mai inalt si generos al iertarii, critica va continua sa produca daune la nivel energetic. Critica are propria sa viata si continua sa emita dezaprobare in campul nostru. De aceea ne trezim ca evitam persoana care ne-a criticat sau ca atragem de atunci si alte persoane ce nu sunt de acord cu noi. Si asta pentru ca nu am avut puterea de a ierta sau pentru ca persoana care ne-a prejudiciat energetic nu a adus energia caintei in campul nostru – practic, nu si-a cerut iertare sau nu inteles ca a gresit, ca a abuzat de dreptul sau de a critica.
De aceea trebuie sa fim atenti cand adresam o critica sau un gand neprietenos pentru ca ele raman in campul auric si al persoanei la care ne-am conectat atentia, dar si in campul nostru ca expeditori. Si atfel, pastram in mediul nostru energetic, o pulsatie pe frecventa gandului emis. Iar acest gand va atrage din Univers ganduri si energii similare. Si sa nu ne miram daca dupa un episod in care am exprimat o nemultumire ne intalnim cu persoane care ne intretin acea nemultumire – stiti, Legea Atractiei! Si de aici catastrofele din viata nostra, ce pot surveni si imediat dar si dupa o lunga perioada, poate de ani de zile.
Trecutul continua sa vibreze
Daca totul exista de-a pururi atunci gandurile noastre continua sa existe, replica de ieri continua sa sune in Univers, sarutul nostru de acum un an continua sa pulseze, despartirea noastra continua sa fie acolo… Daca tot ce este gandit, simtit, creat in Univers continua sa vibreze atunci ce ma separa pe mine de trecut? Nimic. Legea Vibratiei spune ca o replica rostita ieri continua sa existe, sa fie auzita in Univers, sa pulseze, fiind preluata de mintea mea, de sufletul meu, trecand in consecintele pe care le-a generat, continuand sa ramana o unda pulsatorie in Univers, care atrage vibratii asemanatoare. Si asta pana cand este alchimizata, integrata intr-o alta forma energetica: alt gand, alta stare, alt nivel de constiinta care da o alta orientare informatiei initiale.
De aceea ne este greu sa uitam, sa iertam, sa ne vindecam – pentru ca evenimentele care ne-au marcat, incarcate de semnificatii si de energie, raman vibrante, au viata si se auto-intretin continuand sa trimita impulsuri spre noi. Daca nu le integram, nu le acceptam, nu le intelege/iertam/iubim/detasam ele vor fi la fel de impactante chiar daca noi credem ca le-am uitat. Vor continua sa ne influenteze viata trecand in convingerile noastre, in fricile noastre, in strategiile de viata, in promisiunile pe care ni le facem. De aceea ramanem blocati in despartire, in regrete, de aceea avem mereu in fata ochilor aceeasi imagine ce ne paralizeaza sau aceleasi sperante iluzorii. De aceea un anumit sentiment sau stare se reactiveaza mereu cand trecem prin acel punct pulsatoriu, ce vibreaza si emite acelasi tip de energie. Acolo, in acel punct al experientei noastre (ce tine de trecut dar care nu vrea sa ramana acolo pentru ca trecutul e viu in carnea si convingerile noastre) revenim mereu si mereu la acelasi sentimente. Parca intram intr-o capsula spatio-temporala: mereu intarzierea ne alarmeaza, rastirea ne sperie, lasitatile ne enerveaza, mereu invidia ne face sa suferim. Acestea sunt „butoanele” noastre – punctele sensibile. Nu le-am avea daca experientele neplacute nu ar ramane vii si pulsatorii, vibrante.
La fel stau lucrurile si cu bucuriile si cu tristetile. Bucuria genereaza un camp urias de incantare care trece apoi in celule noastre, in gesturile si atitudinile noastre. Tristetea genereaza de asemenea, un camp energetic care atrage la randul ei vibratii asemanatoare, se propaga in gandurile si atitudinile noastre. Fiinta noastra multidimensionala este „periata” permanent de valuri de energie, care fie ne deschid fie ne crispeaza. Si asta cu o viteza uluitoare.
Din caza culturii defensive – mereu ne aparam de ceva, suntem interesati sa ne crestem la infinit confortul, siguranta – avem o atentie mai mare indreptata spre ce nu functioneaza si ne face sa suferim. Acordam atentie disproportionat. De aceea ne preocupa mai mult sa evitam durerile din trecut decat sa cultivam bucuriile din trecut. Si prin asta nu facem decat sa mentinem intacta vibratia durerilor in loc sa le integram armonios in viata noastra si sa facem ca evenimetele neplacute sa capete alte semnificatii, sa ne cedeze energia primara si sa o putem folosi in actiunile noastre prezente.
Prezentul creeaza viitorul
In orice moment gandurile si gesturile sunt emisii de energie ce incep sa pulseze. Cream entitati energetice cu fiecare respiratie, cu fiecare compozitie mentala. Este o mare responsabilitate. Mai ales daca ne gandim ca aceste productii mental-emotionale raman agatate de aura noastra si emit in continuare, au o viata a lor, atrag alte energii similare, se lasa atrase de alte energii similare…
Viata noastra este prinsa intr-o capsula a emisiilor noastre mentale si ale celorlalti. Cat timp jucam dupa regulile mentale ramanem in spatiul mintii in care orice gand/intentie/gest are viata si continua sa existe la infinit, trecand in diverse forme. Avantajul este ca astfel ne putem crea realitatea pe care o vrem!
Daca tot ne cream (mai mult sau mai putin constienti) propria realitate, totusi ar fi bine sa o facem dand nastere unor ganduri/intentii/gesturi/atitudini care sa lucreaza pentru noi, asa cum vrem noi, care sa genereaza contexte pe placul nostru. Asta nu inseamna sa traim in stresul si in frica de greseli de gandire sau greseli atitudinale. Nu trebuie sa controlam permanent ce spunem sau gandim si sa ne anulam spontaneitatea. Este suficient sa fim in permanenta constienti de tendintele noastre. Este suficienta aceasta constientizare permanenta astfel incat, in timp, nu vom mai comite nici o greseala de gandire, atitudine sau fapta. Constientizarea clipa de clipa a gandurilor, atitudinilor si faptelor noastre ne va face ca, pe nesimtite, sa
Apoi, daca vedem mai mult decat bani, vacante, relatie de cuplu, casa, masina, viata de familie, etc, ne putem modela constienta astfel incat ea sa genereze credinte care sa ne slujeasca fiinta si dincolo de acceptiunea obisnuita a vietii.
Un pas mai inalt il putem face conectandu-ne constienta la Spirit, si astfel, inspiratia divina, va crea o realitate mentala foarte pura, menita sa ne simplifice viata astfel incat la un moment dat sa ne fie usor sa ne cufundam in realitatea absoluta. Adica sa ne contopim cu Dumnezeu – daca admitem ca aceasta este frontiera ultima. Adica iluminarea, trezirea, realizarea.
Singurele momente de autenticitate ale fiintei umane sunt cele de meditatie profunda, de revelatie, de iubire profunda, transpersonala, de inspiratie, de iluminare. Atunci gandul dispare, se intoarce la Dumnezeu, nu mai creeaza efect, este in afara karmei. Ca un cerc ce se inchide imediat. Acolo suntem in punctul zero. Acela e momentul in care ne putem elibera din aceasta roata in care ne simtim hamsteri ce alearga continuu.
Concluzie
Traim intr-un Univers aranjat de noi. E bine sa participam la ordonarea sa si sa fim constienti de faptul ca ne compunem realitatea, filmul in care jucam. Si ca putem vindeca trecutul integrand pozitiv faptele si intentiile, dandu-le o directie buna, reintentionandu-le si resemnificandu-le – in felul acesta energia lor va curge pe alt fagas, acolo unde vrem sa construim altceva.
Participand la construirea propriei vieti, alegem ce vrem sa insemne faptele noastre, cat vrem sa ne afecteze, cum vrem sa le traim. Alegem viitorul pe care vrem sa-l traim: mai putina suferinta inutila, un film mai simplu ca sa ne distraga mai putin atentia de la Universul absolut – acolo unde vrem de fapt sa ajungem.
Realitatea construita de noi va continua sa existe pana cand si ultimul gand va fi mantuit, se va intoarce la sursa sa, experimentandu-l pe Dumnezeu.
Pana atunci, spor la construit realitati in care vrem sa ne traim fericirile sau dramele, daca acesta e gustul nostru!
de Camelia Patrascanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu