Lumea este posibil să fi fost îngenunchiată de criza economică, dar unii spun că încă nu am văzut nimic.
Autorii noii cărţi radicale, cu titlul „După criza mondială” [engl. “After the World Crisis”], susţin că în timp ce America acumulează în continuare datorii, China devine din ce în ce mai puternică, ceea ce ar putea duce la un colaps mondial.
RT: Sergey Sychev, Valentin Bianki, autorii cărţii „După criza mondială”, mulţumim foarte mult pentru că aţi acceptat să ne întâlnim astăzi. Valentin, în cartea voastră „După criza mondială”, daţi sfaturi cu privire la felul în care Rusia ar trebui să se comporte în vreme de criză globală economică. Ce v-a inspirat să demaraţi un asemenea proiect global?
Valentin Bianki: Credem că punctul nostru de vedere despre ceea ce se întâmplă şi de ce se întâmplă adaugă ceva la interpretările pur economice, de aceea noi am avut curajul să facem declaraţii despre acest fenomen global.
RT: Fostul Secretar de Stat al Trezoreriei SUA, Henry Paulson, în memoriile acestuia, spune că Rusia şi China au conspirat împreună pentru a doborî dolarul american. Rusia, normal, refuză să accepte acest gen de acuzaţii, dar ceea ce este interesant este că a voastră carte repetă de fapt ideea. Este asta o coincidenţă?
Sergey Sychev: Noi am terminat cartea la începutul lui 2009. După ce a fost publicată, am prezentat-o în mai, şi eu personal am livrat o copie cu o invitaţie la Consulatul SUA din Sankt Petersburg. Din câte ştiu eu, CIA lucrează foarte eficient. Şi nu am nicio îndoială că raportul nostru şi scrierea noastră a călătorit la multe niveluri de autoritate. Este posibil să fi ajuns la Paulson. De vreme ce cartea a fost scrisă ca un sfat la adresa guvernului rus, este posibi să fi fost interpretată ca o scriere non-ficţională.
RT: Cartea voastră vorbeşte de asemenea despre rolul dublu al dolarului – primul, acela de monedă naţională a SUA, iar al doilea, acela al monedei de schimb la nivel global. Şi continuă să discute despre necesitatea de a avea o altă rezervă monetară. Cât de realistă este chestiunea aceasta şi care sunt perspectivele reale pe care dolarul SUA le are?
VB: Pentru a rezuma ideea expusă în carte, aceasta susţine că valoarea dolarului va scădea dramatic şi este inevitabil. Părţile care vor avea de câştigat de pe urma aceasta vor depinde de felul în care se va întâmpla din punct de vedere tehnic şi de cine va începe să se lepede de dolar mai întâi. SUA s-ar putea să implementeze scenariul pe care noi îl considerăm de bază, care constă în înscenarea unei serii de crize controlate de SUA pe pieţele regionale. Când eşti în posesia unei mari mase de bani, este uşor să saturezi o piaţă locală cu ea, prin urmare o poţi încălzi. După aceea, jucătorii de piaţa locală – ca de exemplu Rusia – vor începe şi ei să joace pe piaţa în creştere.
Atunci când masa iniţială de bani se fisurează, piaţa se va prăbuşi.
Poţi face exact acelaşi lucru pe o piaţă de mărfuri. Dacă SUA face ca valoarea dolarului să scadă după ce aranjează colapsul tuturor pieţelor regionale şi de mărfuri ale lumii şi apoi cumpără noii lor dolari la un preţ scăzut, va face un profit imens şi va reţine dolarul ca fiind principala monedă globală. Pe deasupra, îşi va întări poziţia pe scena economică globală.
Dacă prăbuşirea dolarului este cauzată de alţi jucători, China şi SUA ca principalii deţinători ai rezervei de dolari americani se vor descotorisi de el imediat – spre deosebire de Rusia, care scapă de dolarii acesteia acum treptat avanatajos şi deci va rezulta un colaps al dolarului. Aceasta înseamnă că economia SUA nu trece printr-o perioadă bună. Va fi constrânsă la un continent şi dolarul nu va mai fi o monedă globală.
RT: Dezvoltaţi de asemenea ideea că un colaps al dolarului american nu implică în mod necesar o prăbuşire a SUA. Este posibil?
VB: Prin înscenarea crizelor regionale şi globale din întreaga lume, SUA promovează percepţia globală cum că cerinţele UE pentru deficitul bugetar sunt cu mult sub 10%, în timp ce în cazul SUA, această cifră este cu mult mai ridicată. În ciuda acestui fapt, toată lumea continuă să se gândească la faptul că economia SUA este cea mai stabilă şi sigură din lume. Ei îşi convertesc activele în dolari, ca singurul remediu sigur împotriva pierderii valorii.
Prin urmare, dacă exagerez chiar şi puţin, SUA ajunge să aibă în posesie virtual toate activele capitale la nivel global, inclusiv active productive şi bunuri, în timp ce restul lumii primeşte stocul de dolari. După aceea, colapsul dolarului va reduce datoria SUA şi stocul mondial de dolari la nimic, în timp ce SUA va păstra în continuare toate facilităţile de producţie şi bunurile la nivel global.
Acesta este scenariul şi este corect din punct de vedere logic. Este greu de crezut, dar este lipsit de erori de logică, de aceea noi credem că este destul de posibil să se întâmple.
RT: Sergey, este destul de tipic pentru Rusia să dea vina pe Statele Unite pentru toate greutăţile. Suntem loviţi de o criză şi spunem imediat că este vina Americii. Ce anume, în viziunea dvs., sunt cauzele reale ale acestei crize economice? Este din nou vina Americii?
SS: Într-un fel, criza era inevitabilă. În 1970, când SUA a scăzut standardul dolarului şi a început să facă comerţ cu dolarul, dolarul a ajuns să nu mai fie susţinut de aur sau de active. Aşadar, ei au moneda dar nu are susţinere. Datoria SUA creşte în timp ce rezerva din care să o plătească nu creşte. Acesta este primul motiv al crizei, în timp ce al doilea motiv constă în mutarea producţiei din SUA, fostul centru global de producţie după Al Doilea Război Mondial, s-a mutat spre China şi spre ţări din lumea a treia. Deci ce anume primim? Primim producţia loacalizată în China, Indonezia şi India, în timp ce centrele de consum sunt în America şi Europa.
Aşadar, vorbind din punct de vedere convenţional, ne aşteaptă o revoluţie globală. În primul rând, China va realiza că este puterea de producţie principală a lumii, în timp ce SUA este consumatorul şi de ce oare ar trebui să-i susţină? Iar decalajul continuă să crească. China produce, SUA consumă. Statele Unite acumulează datorii, în timp ce China acumulează finanţele reale şi puterea de producţie.
La un moment dat, capacitatea SUA de a controla situaţia a devenit evidentă. Cu alte cuvinte, nu este vina SUA, mai degrabă este inevitabil. Este predestinat, predeterminat de către modelul economic de consum.
RT: În cazul în care comparăm măsurile anti-criză din Rusia, Europa şi planul de stimulare al lui Obama, care ar fi diferenţa şi care este mai eficientă, în opinia dvs.?
SS: Ar trebui să reţinem că America şi Europa au instituţii îndelung stabile. În Rusia, sunt mult mai tineri şi mai puţin stabili. Aşadar, măsurile sunt diferite. Văd o mare diferenţă în măsurile din planul, spre exemplu, prin care Obama a ales să finanţeze tehnologie inovativă şi vorbim deci de o imensă investiţie în tehnologia viitorului. S-ar putea să se dovedească bună sau rea [această măsură] în viitor. De obicei, atunci când investeşti într-un număr de tipuri de tehnologii, doar una va da roade. Sau s-ar putea să se dovedească a fi ceea ce americanii spun despre proiectul zborului spre Lună – până la urmă au creat un microchip şi s-a dovedit a fi realizarea principală a proiectului. În ce ne priveşte pe noi, planul nostru include măsuri de suport. Şi noi plănuim nişte investiţii în viitorul tehnologiei, la fel cum fac Europa şi America, dar într-o măsură mult mai mică.
RT: Valentin, criza economică a trezit o controversă în ce priveşte necesitatea de avea un nou sistem financiar global. Cum ar trebui să fie acesta, în opinia ta?
VB: Cel mai probabil scenariu de până acum este emergenţa unor monede de schimb macro-regionale dependente de dolar. Dinarul din Orientul Mijlociu este un bun exemplu. Există o dorinţă şi tentative există pentru a transforma rubla într-o monedă regională, cel puţin în comerţul cu ţările vecine. Dar proiectul ideal este crearea unei zone unificate de rublă cu Kazakhstan, Belarus şi, posibil, alte ţări. Dar, în ciuda faptului că există tentative, încă este dificil să faci orice previziuni.
RT: Ce rol poate juca Rusia în definirea şi dezvoltarea unor noi proiecte globale economice?
SS: Rusia are resurse economice neexploatate care nu au fost încă folosite. Aceasta este Siberia. Scopul cheie la acest stadiu este legat de dezvoltarea teritorială. Dacă criza continuă să se dezvolte, şi sigur o va face, va apărea o armată de oameni şomeri şi sărăciţi în Europa. De ce să nu repetăm o mişcare pe care a făcut-o America în secolul al XIX-lea, când teritorii vaste din Vestul Sălbatic au fost pur şi simplu înmânate emigranţilor pentru exploatare.
Putem permite oamenilor din Europa cetăţenia declarativă şi să alocăm loturi de pământ în Siberia şi în Extremul Orient unde sunt destule terenuri agricole şi păduri.
Noi vom aproviziona populaţia noastră în scădere şi vom avea posibilitatea să dezvoltăm o regiune care este acum părăsită.
Până acum nu avem suficiente resurse interne pentru a dezvolta aceste teritorii. Ar trebui să atragem populaţia care va avea grijă de acest pământ.
RT: Ca o regulă, procesele economice afectează formarea socio-politică a sistemelor sau tind către ele. Cum pot cataclismele economice afecta ordinea politică generală a lumii?
VB: Este foarte probabil că balanţa geopolitică va fi restructurată. Va fi importantă localizarea punctelor de creştere ale macro-regiunilor care vor schimba rolul lor fundamental în lume. Dar procesele legate de un nou model ipotetic al aşezării sociale de sub impactul problemelor economice sunt încă şi mai interesante. Introducerea deja cunoscutei taxe Tobin asupra tranzacţiilor financiare sau măsurile precum stabilirea unor limite comerciale pentru a preveni o situaţie în care unele ţări vând şi altele cumpără de la alte câteva ţări cu un mecanism eficient de sancţiuni – toate acestea pot de asemenea schimba motivaţia generală a populaţiei planetei. Aceasta blochează o tendinţă către super-consumism care infectează toate ţările după Europa şi SUA. O altă direcţie, care ar putea aduce schimbări fundamentale, deşi formal este puţin legată de criza economică, este dezvoltarea unei noi tehnologii avansate şi biotehnologie. Cu un anumit grad de probabilitate, descoperiri mari pot fi aşteptate în oricare dintre aceste două domenii. O ţară care va fi capabilă să ducă la bun sfârşit proiecte va putea să schimbe aşezarea economică globală şi balanţa puterii.
RT: Sergey, ce căi ale dezvoltării economice externe îţi par optime? Care sunt cele mai importante priorităţi ale tale?
SS: Rusia ar trebui să fie interesată de sine însăşi şi sarcina guvernului este aceea de a lucra pentru ţară. În acest sens, America urmăreşte o politică ideală. Este atât de egoistă şi atât de orientată spre a apăra interesele poporului american, încât ar trebui să învăţăm cum să facem asta de la SUA. Avem probleme cu teritorii subdezvoltate, infrastructură şi sectoare subdezvoltate ale economiei care sunt uşor de dezvoltat.
Al doilea lucru este ideologia. Aceasta este ceva de care statul şi guvernul ar trebui să se ocupe. Astăzi avem motivaţia să consumăm: consumul care sare în ochi determină statutul unei persoane. Ar trebui să înceapă să formeze o motivaţie de a produce.
Este necesar să susţinem profitul, inovaţia şi invenţiile tehnice. Dacă vom fi la fel de consecvenţi ca ţările vestice în a face asta, atunci eforturile noastre vor fi recompensate şi vom produce cu siguranţă rezultate bune.
RT: S-a oprit această criză sau este doar începutul unor schimbări globale?
SS: Eu cred că nici măcar nu a început. Până acum, guvernul şi-a tratat simptomele în timp ce a încercat să-şi suprime cele mai aprinse manifestări ale sale din 2008-2009. Motivul care stă la baza datoriei Americii şi dezechilibrului producţiei rămâne. Dar America doar îşi întăreşte datoria pe măsură ce intră într-un stadiu al unei crize şi mai adânci care este inevitabilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu