Ce urmeaza saraciei, dezintegrarii sociale, frustrarilor si eliminarii sistemului edicational ? Fara dicutie, o violenta de nedescris pe straile oricarui oras, asa zis capitalist. Atentie Romania, America este aici !

Situatie din ce in ce mai dificila economic si social, iar cei ce in urma cu zeci de ani, criticau regimul communist, acum tac si dau impresia ca totul merge bine. Oare ei erau atunci romani si acum sint americani sau au fost dintotdeauna americani si occidentali? Sau poate sa fi fost tradatori de tara si noi nu stiam in acel moment?

De ce tac ziarele si posturile de televiziune si radio si nu spun nimic de dezastrul economic si social spre care ne indreptam? De ce tac cei ce aruncau cu noroi in Ceausescu si sistemul trecut, spunind cit de rau era si acum raul este si mai mare, iar ei il aproba tacind?

Eram cu totii interesati sa auzim ce mai spune Europa Libera si Vocea Americii, ascultam bruiat si ne dadeam seama ca mai sint si altii care stiu din realitatile romanesti, numai ca ei le si spuneau. De ce nu le mai spun, oare Europa nu mai este libera si este incatusata de coruptie si scandaluri politice, iar America nu mai are voce, sau nu mai are voce sa se critce singura si prefera in continuare sa critice pe altii si sa aleaga presedinti care sa inchida gura celor care critica America?

Ascult la radio, posturi din toata lumea si vad ca in UE se cinta majoritar melodii americane, cu toate ca noi europenii avem cintareti deosebiti, atit in Spania, Italia, Grecia, Franta, cit si in tarile est europene si scandinave, dar ne sint bagate pe git aceste melodii americane, care nu sint rele, dar trebuie in acelasi timp, sa spunem ca ascultind posturile americane si canadiene, pentru ani de zile, foarte rar si chiar deloc nu aud o melodie europeana.

In Ontario, in aproape 14 ani nu am auzit mai mult de doua melodii frantuzesti, cu toate ca provincia face parte dintr-o tara cu doua limbi oficiale, franceza si engleza. Pe posturile de radio americane nu am auzit nici o melodie europeana de ani de zile. Oare de ce trebuie sa ne erijam in slugi fara sa ni se ceara si mai ales in slugile cui? Acesti raspindaci ai fostelor posturi de radio Europa Libera si Vocea Americii, discutau de comunism atunci cind la radio aveam majoritar melodii romanesti si promovam romanii in muzica si chiar ne placeau, dar aceasti oameni nu spun nimic de capitalismul american si vestic care promoveaza muzica americana, eliminind posibilitatea pentru bietii americani de a cunoaste si altceva.

Raul adevarat inca nu a venit, el va veni curind si evident tot din america, asa cum se intimpla de obicei. Acest rau se va concretiza prin izolarea noastra in case, prin frica de a ne trimite copiii la scoala sau la cumparaturi, prin lacrimi, atunci cind copiii vin acasa batuti sau infectati cu droguri, pentru ca va fi singurul loc de munca din care se pot sustine, cind ne vom uita pe fereastra si vom vedea gasti tatuate care terorizeaza batrinii si le iau banii, cind vom vedea ca singura solutie ca sa traim , va fi sa platim taxa de priotectie pentru niste analfabeti violenti, iar taxele platite pentru politie nu fac decit sa lege si mai strins o relatie intre infractori si politie.

Toata lumea realizeaza un decline major al standardelor morale in Romania si in tot sistemul capitalist, aparitia gastilor de cartier cu sefi de cartier, cresterea numarului violurilor si chiar aparitia legii negocierii intre violator si violate, care dovedeste slabiciunea uni sistem si modul in care el lucreaza pentru infractori. O rusine de proportii acest cuvint – “negociere” intre violator si violata,este de o decadere morala incalculabila. Drogurile dovedesc si ele prin cresterea consumului de mai bine de 40 de ori in numai trei ani in Romania, faptul ca sintem pe o panta rapid descendenta.

Cu totii stam pe “bancuta de la poarta” si asistam la derularea acestui scenariu macabru in fata ochilor nostri. Criticam si gasim vinovati, dupa care uitam, iar a doua zi se intimpla acelasi lucru si din nou criticam si din nou gasim vinovati, iar aceasta degradare sociala continua cu o amplitudine de neimaginat. Pina cind va continua ea si cit vom fi noi spectatori “civilizati” in fata acestui cataclism care ne afecteaza sau ne va afecta?

Sa mergem in America, tara lui Basescu si a multor politicieni care au luat spaga si cad prada smecheriilor ieftine ale ambasadorului american la Bucuresti si raspindacilor de la FMI.

Declinul economic a adus o saracie de neimaginat si o violenta ce pune pe fuga chiar politia din multe orase, fiind lasate in totalitate la indemina gastilor criminale. Poate fi aceasta, o combinatie care sa aduca pace si prosperitate?

Ar trebui ca noi toti sa fim socati de ceea ce se intmpla si sa ne gndim ca este imaginea actuala si de perspective a sistemului capitalist?

Ne dorim razboi pe strazile oraselor noastre, asa cum este in America in momentul de fata?

In acest moment, in SUA si in sistemul capitalist in general, sint zeci de milioane de tineri fara locuri de munca, care nu pot gasii un loc de munca, care traiesc intr-o saracie de neimaginat, care sint disperati si nu stiu daca vor mai avea ce sa puna pe masa pentru ei si copiii lor si care nu au un standard moral sau au renuntat la el, pentru ca nu le aducea nici un avantaj. Acesti oameni sint disperati si apeleaza, cum este si normal, la actiuni disperate.

Pentru cei sub 18 ani, care traiesc in Detroit, SUA, rata saraciei este cu mult pesste 60%, cit apare in cifrele oficiale, iar la intrarea in Detroit, politia a pus o pancarda pe care scrie: “enter Detroit at your on risk”. Asa ne dorim sa scrie si la intrarea in orasele din Romania?

Cu farte putin timp in urma, FBI-ul a emis un raport in care se spune ca in America exista cel putin 1,4 milioane de membri ai gruparilor criminale distribuiti in marile orase ale tarii. Numarul lor a crescut cu peste 40%, dupa cum ne arata raportul, numai din 2009,pina in 2012. Se gindesc americanii la consecinte sau mai cred in autoritati si utilizarea taxelor pe care le platesc in mod favorabil lor. Evident ca nu, pentru ca multi au renuntat chiar sa isi mai caute un loc de munca, iar altii prefera sa lucreze la negru si sa nu mai plateasca taxe. Cartelul mexican al drogurilor, actioneaza in peste 1000 de orase americane. Acesta este doar inceputul si starea de fapt va fi transmisa si in Romania ,unde cu siguranta va prinde rapid.

Hai sa ne concentram atentia asupra citorva orase si ceea ce se intimpla acolo.

Los Angeles. Gastile criminale din tarile latino americane, pun pe fuga negri si familiile lor, lasindu-le alte zone de influenta in sud est sau nord. Cu citiva ani in urma, orasul Compton, era predominant afro american, dar acum mai mult de 65% dintre rezidenti sint hispanici si este o campanie pe fata de intimidare a cetatenilor de culoare si de izgonire a lor. Spun asta pentru a se sti faptul ca acesti americani care militeaza pentru multiculturalism si pentru eliminarea urei interetnice in alte tari, au o alta atitudine la ei acasa si autoritatile permit acest lucru in multe orase americane. In fiecare zi apare in Los Angeles Times, un articol legat de modul barbar in care un negru a fost batut in strada de gastile asa zis “latino”.

Numai in ultimele saptamini , au avut loc atacuri armate in strada si in locuinte, in orasele din apropiere, cum ar fi Harbor Gateway, Highland Park, Pacoima, San Bernardino, Canoga Park si Wilmington, acestea fiind numai cele anuntate in cotidianul american.

Oakland. Detine cele mai violente gasti criminale, care sint complet iestite de sub controlul autoritatilor locale si politiei statului. In numai un singur an, 2012, crimele extrem de violente au crescut cu 23% si numai in a doua parte a anului 2012, au avut loc in oras, peste 2000 de spargeri de case si jafuri cu mina armata si 65 de crime de o violenta de neimaginat. San Francisco Chronicle, explica sumar crestrea violentei in zona si faptul ca este iesita de sub control. Parte din crime au fost savirsite in razboiul dintre gatile criminale care domina zona si au fost comise cu arme de foc.

Chicago. Crimele se intimpla cu asa o regularitate ca, sint din ce in ce mai putini cetateni ai orasului care mai sint socati. Rata crimelor cu violenta a crescut numai in anul 2012, cu peste 17%, iar 2013, a inceput rin violente incredibile in oras si crime monstruoase. Numai cu citeva zile in urma, Chicago Tribune , anunta ca 7 oameni au fost omoriti si alti sase sint in stare grava in spital, dupa un atac in plina strada cu arme semiautomate. Pe strada West Van Buren, se putea vedea un cadavru intins intre un club si statia de autobuz, impuscat in cap. Sint scene commune unui asemnea oras si Romania poate oricind avea parte de asa ceva, daca sistemul capitalist va fi predat pina la capat.

Sint mii de orase americane atit de violente, datorita gastilor criminale?

Astazi, peste 80% din toate crimele comise in Chicago, sint datorate gastilor criminale si sint numai 200 de politisti in oras , desemnati in cadrul serviciului Gang Enforcement Unit, pentru a “tine piept” la mai mult de 100.000 de criminali, cit numara aceste gasti violente.

Am luat numai citeva orase, dar pot raspunde solicitarilor voastre si va pot da zeci de pagini cu crime, care se produc zilnic in SUA de la est la vest si de la nord la sud.

In 2006, cartelul Mexican al drogurilor actiona in 50 de orase mari ale SUA. In 2012, se inregistrau peste 1.286 de orase, in care acest cartel era activ si foarte activ, o crestere care ne arata in ce directie merg americanii, pentru ca nu ne putem gindii la o restringere a activitatilor criminale ale acestui cartel.

Deocamdata Obama si trupa lui ,discuta de cu totul altceva, lasind siguranta oamenilor la voia intimplarii, fara sa realizeze impactul social si economic enorm care il au aceste gasti criminale.

Vad in fiecare seara, reportaje din orasele americane si canadiene, unde sint retinuti traficanti de droguri, care zimbesc in fata camerelor de luat vederi. In toate reportajele realizate, vedem saci de bani sau genti de fisicuri de sute de dolari, in valori de sute de mii. Pentru ce prezinta acesti reporteri aceste valori? Vor ei sa arate tinerei generatii, care nu isi gaseste un loc de munca si care, atunci cind lucreaza, nu pot face bani pentru a se intretine, ca bani sint in alta parte si sint usor de cistigat? Ce exemplu dau aceste televiziuni, care arata sacii de bani ai traficantilor, in loc sa arate conditii grele de detentie si tratamente dure de dezintoxicare la care sint supusi, sa arate sali de judecata cu verdicte finale potrivite faptelor si asa mai departe.

Nu, acestea nu vor fi aratate niciodata in capitalism, pentru ca de acolo, din zona neagra si gri , vin banii politicienilor si celor care comanda aceste reportaje.

Ne dorim acest tip de societate? Mai vrea cineva capitalism? Mai doreste cineva ca fiul a fica lui sa iasa pe strada in aceste conditii de “siguranta”? Mai doreste cineva sa stie ca fiul sau fica lui va putea fi transformata din cauza lipsurilor si disperarii, in membru al acestor gasti criminale tolerate si incurajate? Poate ca nu, dar daca mai este cineva, il invit la o dezbatere pe orice teme. Trebuie stiut ca ieri a fost impuscata in Chicago, fata de numai 15 ani , care a cintat la inaugurarea celui de-al doilea mandat al lui Obama. Ce ar mai trebui spus?

Hai sa fim seriosi, este un sistem pe care nimeni nu il poate adora, dar trebuie sa o spunem.

Adrian Cosereanu

preluare de pe sursa:

http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=984:ce-urmeaza-saraciei-dezintegrarii-sociale-frustrarilor-si-eliminarii-sistemului-edicational-fara-dicutie-o-violenta-de-nedescris-pe-straile-oricarui-oras-asa-zis-capitalist-atentie-romania-america-este-aici-&catid=1:latest-news&Itemid=50

Taxarea Imperiala

O natiune-stat isi taxeaza proprii cetateni, in timp ce un imperiu, taxeaza alte natiuni-state. Istoria imperiilor, de la cel Grec si cel Roman si pina la cel Otoman si cel Britanic, ne invata ca fundatia economica a oricarui imperiu este taxarea altor natiuni si a subiectilor acestora. Abilitatea imperiala de a taxa a fost bazata intotdeauna pe o economie mai buna si mai puternica, si ca o consecinta, o armata mai buna si mai puternica care, prin mijloace pasnice sau militare, enforseaza taxa.

O parte din aceste taxe e folosita pentru a imbunatati standardul de viata al membrilor imperiului iar cealalta parte e folosita pentru a imbunatati dominatia militara care face posibila colectarea acelor taxe.

Istoric, taxarea statelor-subiect s-a facut in diverse forme, de obicei aur si argint, acolo unde acestea erau considerate bani, dar de asemeni sclavi, soldati, recolte, septel, sau alte resurse agricole sau naturale, orice bunuri economice solicita imperiul si puteau fi furnizate de catre natiunile-subiect. Istoric, taxarea a fost intotdeauna directa: natiunile subiect predau pur si simplu banii (aur/argint) sau bunurile economice, in mod direct, imperiului.

Pentru prima data in istorie, in secolul douazeci, America a obtinut puterea de a taxa lumea in mod indirect – nu prin enforsarea unor sisteme de plata a taxelor la fel ca imperiile precedente, ci prin distributia propriei sale monede, dolarul american, celorlalte natiuni, in schimbul bunurilor, cu intentia de a devaloriza in timp acesti dolari si a-i rascumpara inapoi mai tirziu cu mult mai putine bunuri economice. Diferenta intre valoarea dolarului in momentul tranzactiei initiale si valoarea dolarului devalorizat din momentul rascumpararii sale este taxa imperiala americana. Iata cum s-a intimplat.

Devreme in secolul 20, economia americana incepea sa domine economia mondiala. La acea vreme dolarul american era legat de aur, astfel incit valoarea sa nu putea nici sa creasca nici sa descreasca pentru ca era mereu convertibil intr-o aceeasi cantitate, fixa, de aur. Marea Depresiune si inflatia care a precedat-o din 1921 pina in 1929 a marit substantial cantitatea de bani de hartie aflata in circulatie, fara o crestere proportionala a rezervelor de aur.

Asta a facut convertibilitatea in aur a dolarului sa devina imposibila. In consecinta, Presedintele Franklin Delano Roosevelt a decuplat dolarul de aur in 1932. Pina in acest punct America dominase economia mondiala, dar din punct de vedere economic, nu era tehnic un imperiu. Valoarea fixa a dolarului in aur nu permitea americanilor sa extraga beneficii economice de la alte tari furnizindu-le dolari convertibili in aur.
Economic, Imperiul American s-a nascut odata cu ratificarea sistemului Bretton Woods in 1945.

Dolarul a fost facut doar partial convertibil in aur – convertibilitatea in aur era disponibila doar guvernelor straine, dar nu si institutiilor private. Acesta este momentul cind dolarul american a fost stabilit ca moneda de rezerva internationala. Asta era posibil pentru ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial America furnizase aliatilor sai hrana si echipament militar, acceptind plata in aur, si acumulind astfel o portiune semnificativa din rezervele de aur mondiale.

Un imperiu economic nu ar fi fost posibil daca dolarul ar fi ramas complet convertibil in aur, cantitatea de dolari raminind limitata de disponibilitatea aurului, si astfel rascumpararea dolarului facindu-se la valoarea stabilita anterior. Concret insa, cantitatea de dolari a fost crescuta mult peste cantitatea de aur disponibila, iar acesti dolari au fost distribuiti strainilor in schimbul bunurilor acestora. Nu exista nici o intentie de a rascumpara acesti dolari la aceeasi valoare – cantitatea de aur era insuficienta, iar cantitatea de dolari crestea permanent, astfel incit dolarii respectivi se depreciau constant.

Deprecierea constanta a rezervelor de dolari detinute de straini datorita deficitelor comerciale americane este echivalentul unei taxe – o taxare prin inflatie.

Cind in 1971 strainii si-au cerut plata dolarilor in aur, guvernul american a fost pus in imposibilitate de plata. Denumirea “oficiala” a acestei imposibilitati de plata este “ruperea legaturii aur-dolar” sau “suspendarea convertibilitatii dolarului in aur”, dar interpretarea corecta este ca guvernul a dat faliment, asa cum orice banca comerciala este declarata falimentara atunci cind nu-si poate plati datoriile.

Totusi, facind asta, America s-a declarat pe sine un imperiu. Extrasese cantitati enorme de bunuri de la restul lumii, fara a avea vreo intentie sau abilitate de a returna acele bunuri. Restul lumii a fost efectiv taxata, si nu putea face nimic in privinta asta: nu putea forta America in faliment pentru a-i pune sechestru pe posesiunile sale in aur si alte bunuri, si nici nu putea sa isi insuseasca aceste bunuri declarind razboi si cistigindu-l. Esentialmente, America a impus lumii o taxa prin inflatie si a colectat impozit imperial.

Din acel moment, pentru a sustine Imperiul American si a continua sa taxeze restul lumii via inflatie, Statele Unite au decis sa forteze acceptarea dolarului care se deprecia continuu in schimbul unor bunuri economice, si sa faca lumea sa pastreze rezerve mereu crescinde din acesti dolari, chiar in timp ce ei se depreciau.

Trebuia sa dea lumii un motiv economic pentru a acumula acesti dolari, si acest motiv a fost petrolul.

In 1971, cind a devenit clar pentru toata lumea ca guvernul U.S. nu e capabil sa-si rascumpere dolarii cu aur, el a clocit un aranjament alternativ pentru a tine lumea ostatica dolarului ei fictiv. A incheiat o intelegere ferma in 1972-73 cu Arabia Saudita – va suporta puterea Casei de Saud cu conditia ca acestia sa accepte doar dolari in schimbul petrolului lor. Impunindu-si dolarul ca unica moneda pentru liderul OPEC, dolarul a fost practic impus tuturor membrilor OPEC. Pentru ca intreaga lume trebue sa cumpere petrol de la tarile arabe, are astfel un motiv de a-si face rezerve de dolari. Si deoarece, nevoia de petrol a lumii e in crestere iar pretul petrolului e de asemeni in continua crestere, cererea de dolari de pe piata nu poate decit sa creasca la rindul ei. Dolarii nu mai puetau fi schimbati pe aur, dar acum puteau fi schimbati pe petrol.

Esenta economica a acestei intelegeri este ca dolarul era acum suportat de petrol. Cit timp situatia ramine asa, lumea trebuie sa acumuleze cantitati mereu crescinde de dolari, pentru ca acesti dolari sint necesari pentru a cumpara petrol. Cit timp dolarul este singura moneda acceptata ca plata pentru petrol, dominatia sa este asigurata, iar Imperiul American poate continua taxarea restului lumii. Daca, dintr-un motiv oarecare, dolarul si-ar pierde convertibilitatea in petrol, Imperiul American ar inceta sa existe, pentru ca n-ar mai fi capabil sa taxeze o lume independenta de nevoia de a acumula dolari.

Astfel, supravietuirea imperiului dicteaza ca petrolul sa fie vandabil doar in dolari. De asemeni, implica ca restul statelor detinatoare de rezerve de petrol nu sint nici unul suficient de puternice, nici economic si nici militar, pentru a accepta plata pentru petrolul lor in altceva decit dolari. Daca cineva accepta plata in alta moneda, el trebuie convins, fie prin mijloace politice, fie militare, sa se razgindeasca.

Omul care a inceput sa ceara plata pentru petrolul sau in Euro, a fost Saddam Hussein, la sfirsitul anilor 2000. La inceput, cererea sa a fost intimpinata cu dispret, apoi neglijata, dar pe masura ce devenea clar ca era extrem de serios, si si-a convertit chiar si rezerva Iraqiana de 10 miliarde de dolari, de la Banca Mondiala, in Euro, au inceput sa se exercite presiuni politice pentru a-l ajuta sa-si schimbe parerea. Alte tari, ca Iranul, incepeau sa accepte de asemeni plata pentru petrol in alte monede, cele mai notabile fiind Euro si Yen.

Pericolul pentru dolar era clar si prezent, si se impuneau actiuni punitive. Razboiul lui Bush cu Iraqul nu a avut nimic de-a face cu vreo arma de distrugere in masa, cu apararea drepturilor omului, cu raspindirea democratiei sau macar cu capturarea cimpurilor petroliere. A fost despre apararea dolarului, adica a Imperiului American. A fost despre darea unui exemplu pe care oricine care cere plata in alte monede decit dolari pentru petrol, sa-l tina bine minte.

Multi l-au criticat pe Bush pentru regizarea razboiului din Iraq cu scopul capturarii cimpurilor petroliere. Acesti critici nu pot explica de ce avea Bush nevoie de acele cimpuri – putea sa tipareasca pur si simplu dolari, gratis, si cu ei sa cumpere petrolul, cum a facut-o intotdeauna. Trebuie sa fi avut un alt motiv ca sa invadeze Iraqul.

Istoria ne invata ca un imperiu porneste un razboi pentru unul din doua motive: (1) pentru a se apara sau (2) pentru a profita de pe urma lui. Economic vorbind, pentru ca un imperiu sa initieze si intretina un razboi, beneficiile acestui razboi trebuie sa depaseasca costurile lui militare si sociale. Beneficiile derivate in mod direct din cimpurile petroliere nu pot justifica pe termen lung, costul militar al operatiunii. Bush a pornit razboiul pentru a apara abilitatea de a taxa a Imperiului American.

Intr-adevar, actiunile ulterioare confirma aceasta: doua luni dupa ce Statele Unite au invadat Iraqul, programul “Petrol pentru Hrana” a fost suspendat, conturile irakiene de la Banca Mondiala au fost convertite la loc in dolari, iar petrolul a inceput din nou sa fie vindut doar pe dolari. Nimeni nu mai putea cumpara petrol in Euro. Suprematia globala era restaurata. Bush a coborit din avionul sau cu reactie si s-a declarat victorios: misiunea era intr-adevar indeplinita – Bush a aparat cu succes dolarul american, si astfel, Imperiul American.


preluare de pe sursa: http://piatza.net/taxarea-imperiala/

Începe noua criză prezisă de economistul Nouriel Roubini

=Căderi de burse, retrogradarea SUA, panică în Europa: lumea se apropie de scenariul prevestit de laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Nouriel Roubini.

China a cerut Statelor Unite să îşi rezolve „dependenţa“ de împrumuturi, „să se întindă cât îi e plapuma“ şi să garanteze siguranţa investiţiilor chineze.

Toate semnele par să-i dea dreptate americanului de origine turcă Nouriel Roubini, (click pe link pentru detalii) laureatul Nobel care a prezis criza globală şi care spunea, recent, că în 2013 economia globală se va confrunta cu o „furtună financiară perfectă”. 

După ce SUA au evitat la distanţă de câteva ore intrarea în incapacitatea de plată, şi bursele lumii au căzut, vineri, cu aproape 5%, o nouă lovitură a fost dată economiei americane.

Pentru prima dată în istorie, ratingul Americii a fost scăzut de agenţia Standard & Poor’s (S&P)- de la triplul A (stabilitate perfectă) la AA plus cu perspectivă negativă.

Căderile bursiere de vineri au provocat dureri de cap în toată lumea 

Ratingul AAA înseamnă risc zero pentru pieţele financiare, respectiv certitudinea că oricine cumpără obligaţiuni SUA (deci, o parte a datoriei acestei ţări) poate fi sigur că-şi va primi banii înapoi.

SUA au deţinut această „notă” continuu, din 1941 până în prezent.

 Ea a fost menţinută de toate cele trei mari agenţii de rating – S&P, Moody’s şi Fitch, dintre care niciuna nu a reuşit să prevadă criza globală din 2008-2009.

Lipsa de încredere

În ciuda criticilor ce au venit dinspre Casa Albă, agenţia a anunţat că-şi menţine decizia şi că, din contră, ar putea urma noi descalificări.

S&P are în primul rând o explicaţie politică: acuză cele două tabere – democrată şi republicană – că nu au reuşit să se înţeleagă pentru a rezolva pe termen lung problema datoriei uriaşe a SUA (de 14,3 trilioane – 14.500 de miliarde de dolari) şi că tăierile anunţate – de puţin peste 2.000 de miliarde de dolari – sunt insuficiente şi depind şi acestea de o viitoare înţelegere între cele două partide.

Cu alte cuvinte, agenţia nu mai are încredere în clasa politică americană.

Reacţia administraţiei Obama a fost una destul de seacă, purtătorul de cuvânt al Trezoreriei anunţând că S&P se bazează pe o previziune eronată că datoria SUA ar urma să fie în 2021 de 93% din PIB, în condiţiile în care administraţia previzionează o datorie cu 2.000 de miliarde mai mică (de 85% din PIB) .

Decizia va influenţa economia şi pieţele financiare din SUA şi din întreaga lume.

Băncile din SUA se vor împrumuta la dobânzi mai mari pe pieţele financiare (într-o primă etapă, cu până la 0,5% mai mari, ceea ce s-ar traduce în creşteri de peste 100 de miliarde de dolari), bursele ar putea avea pierderi mari.

Şi, conform unor analişti economici citaţi de „Le Figaro”, dolarul şi-ar putea pierde între 2 şi 5% din valoare.

Preşedintele Obama avertizase deja că o eventuală scădere a ratingului ar putea însemna taxe mai mari pentru toţi cetăţenii SUA. Statele care depind de dolar pot avea şi mai mult de suferit.

Deşi celelalte două agenţii – Moody’s şi Fitch au menţinut calificativul maxim – AAA, iar partenerii Americii – Japonia şi statele din Europa au anunţat că, din punctul lor de vedere, economia SUA este la fel de stabilă, pieţele din alte părţi ale lumii au reacţionat imediat.

 Prima bursă deschisă după decizia S&P – cea din Arabia Saudită – a căzut cu 5,46%, iar cea din Dubai – cu 5%.

Analiştii se aşeaptă ca astăzi pieţele din Asia şi Europa să urmeze minimele Bursei arabe, scrie publicaţia „The Telegraph”.

China cere socoteală

O reacţie extrem de dură a venit din partea Chinei.

Nu din partea unor oficiali, ci de la „portavocile” administraţiei comuniste, agenţia Xinhua şi ziarul „People’s Daily”.

 „SUA sunt îndatorate pentru totdeauna”, iar prima victimă a deciziei  S&P ar putea să nu fie chiar America, ci ţări asiatice care depind de exporturi şi de dolar precum China.

SUA ar trebui să-şi rezolve dependenţa de datorii şi să asigure stabilitatea investiţiilor chineze (China deţine obligaţiuni SUA în valoare de peste 1.000 de miliarde de dolari), scrie presa chineză. 

“Previziunea mea este că vom avea o furtună financiară perfectă în 2013. Toată lumea îşi împinge problemele în viitor. Va veni şi nota de plată.”Nouriel Roubini laureat Nobel pentru Economie

Cine rămâne în clubul select „AAA” şi ce riscă?

Mai mult decât o ameninţare pentru Statele Unite, “o descalificare a notei dată Americii adânceşte dificultăţile statelor dezvoltate, deschizând calea pentru retrogradarea altor ţări”, precum Franţa şi Marea Britanie, spune  Jean. Baptiste Pethe, analist la BNP Paribas.

În prezent, rămân extrem de puţine ţări cu ratingul perfect (AAA): Franţa, Marea Britanie, Germania, Suedia, Norvegia, Belgia, Austria, Finlanda, Luxemburg, Canada.

Unele dintre ele, precum Marea Britanie şi Belgia au probleme la fel de mari cu datoria publică.

Alţii sunt de părere că SUA rămân mai sigure decât alte economii care-şi păstrează, pentru moment, ratingul AAA.

De pildă, în Marea Britanie, costurile împrumuturilor pe 10 ani sunt mai mari decât în SUA, ceea ce înseamnă că investitorii încă preferă să cumpere obligaţiuni americane.

Panica obligă Europa să taie din bugete

După o săptămână extrem de agitată pe piaţa financiară din cauza crizei datoriilor de stat în Europa şi a retrogradării ratingului SUA, liderii europeni încearcă să-şi coordoneze mişcările pentru a evita un nou declin bursier.

Statele G7, grupul celor şapte mari economii ale lumii (SUA, Germania, Japonia, Franţa, Canada, Italia şi Marea Britanie) au programată în dimineaţa aceasta, înainte de deschiderea burselor, o conferinţă telefonică de urgenţă, pe tema crizei datoriilor de stat care ameninţă lumea cu o nouă recesiune. 

Toţi ochii pe Italia

După ce agenţiile de rating au retrogradat economia Portugaliei, a Greciei şi pe cea a Irlandei la categoria „junk”, temerile europenilor sunt legate acum de îndatorarea Spaniei şi a Italiei.

Preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet, i-a convocat ieri pe guvernatorii băncilor centrale din zona euro ca să decidă dacă vor ajuta Guvernul de la Roma, prin cumpărarea, începând de azi, a obligaţiunilor de stat italiene.

Mai multe state europene au cerut Guvernului de la Roma să ia măsuri mai dure de austeritate, înainte de a fi ajutat.

Premierul italian Silvio Berlusconi a reacţionat imediat, anunţând că va devansa cu un an, până în 2013, măsurile de echilibrare a bugetului de stat şi promiţând că va introduce în Constituţie reglementări pentru deficitul bugetar.

El a asigurat că va reforma sistemul social şi piaţa muncii. 

Statul italian are datorii de 1,8 miliarde de euro, iar Berlinul este sceptic că programul de asistenţă europeană este capabil să salveze Roma, relatează „Der Spiegel”.

La rândul ei, Franţa, care are o datorie mare ea însăşi, a anunţat că va face anumite reduceri bugetare, în septembrie.

Ungaria, în schimb, nu a ales calea reducerilor, ci pe cea a acuzaţiilor: Guvernul Orban plănuieşte să dea în judecată guvernarea socialistă pentru mărirea deficitului de la 53 la 82% din PIB, între 2002 şi 2010. 

Sursa : adevarul.ro

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog

Cum ne fura bancile

” E bine ca poporul sa nu inteleaga cum functioneaza sistemul nostru bancar si monetar, pentru ca daca acest lucru s-ar intampa cred ca ar incepe o revolutie maine dimineata.” HENRI FORD – 1863 – 1947

Cred ca nu exista persoana care sa nu se intrebe de ce trecem in acesti ani printr-o criza economica acum cand progresul a atins culmi de nebanuit si de ce muncim in fiecare zi mai mult fara ca banii sa ne ajunga. Noi santem saraci dar exista o institutie care chiar in perioadele de crisa cand ar fi normal ca nici ea sa nu funtioneze prea bine, vedem cu mirare ca ea continua sa existe si sa infloreasca. Aceasta institutie se chiama: BANCA. Bancile in ziua de azi sant ca un miraj, un miraj dintre cele mai puternice care au existat pe pamant.

Banii au aparut din necesitatea de a simplifica schimburile de marfuri, inlocuind schimburile in natura sau schimburile de marfa. Aceste monede erano batute de regi sau imparati direct in aur, argint sau alte metale semipretioase. Ele reprezentau o valoare atat prin ele insisi cat si prin faptul ca reprezentau valoarea marfii vandute. In felul acesta au aparut primele banci private care adaposteau aurul si obiectele pretioase ale clientilor. Ele dadeau in schimb persoanelor o hartie unde venea mentionata valoarea sau obiectul depus in banca. Acesta a ramas mecanismul de functionare al bancilor pentru diversi ani, unde banii aveau o valoare in aur.

De exemplu: dolarul. Pana in anul 1933 pe oricare din banconotele de un dolar se putea citi: convertibila in aur. De asemenea este important de stiut ca inca de atunci bancile erau controlate de persoane private. Banca centrala americana este o banca privata. Banca nationala a romaniei in vremea lui Ceausescu era o banca de stat care producea banii pentru poporul roman si care erau ai poporului roman.

Banii sant sangele care dau viata tuturor institutiilor noastre. Intrebarea este: cine creaza banii, in ce baza ii creaza, ce este debitul public, cine este cel care trebuie sa plateasca acest debit. Aceste intrebari sant ignorate de cea mai mare parte a populatiei.

Din nefericire economia si procesele sale tehnice apar haotice iar scurgerea de stiri in domeniul economic impreuna cu grafice, procentaje si sigle neintelese sant o optima ascunzatoare a adevarului. Realitatea este ca compexitatea asociata cu sistemul financiar este doar o masca proiectata sa ascunda unul din organismele cele mai paralizzante pe care umanitatea le-a cunoscut.

Ce este atunci Banca Nationala a Romaniei? Este o banca care face parte din sistemul european de banci centrale si poseda o cota din cota bancii centrale europene. Este ca o filiala a bancii centrale europene pe teritoriul Romaniei autorizata sa bata moneda si sa o imprumute. Aceste banci nationale se descriu ca “institut de drept public.” In acest caz public nu inseamna statal, public inseamna ca cotele de participare ale bancii sant deschise publicului. Cine are in mana aceste cote? Aceste cote apartin participantilor la capitalul bancii.

Acestia isi aleg singuri un consiliu superior care indica in consiliul de ministri pe cine doresc ca guvernator al bancii in acest fel obtinand cote de proprietari, administratii si pot sa obtina controlul asupra propriei banci.

Bancile nationale nu pot fi controlate de catre parlament, au doar obligatia de a transmite o simpla documen-tatie a activitatii pe care au depus-o. Deci bancile nationale nu sant institutii statale ci private.

Va expun cateva caracteristici ale BNR din site-ul celei mai mari enciclopedii a lumii Wikipedia: “Banca Națională a României (BNR), este banca centrală a României, o instituție publică independentă, singura autorizată și resposabilă de emiterea bancnotelor și monedelor valabile pe teritoriul României.

Principalele atribuții ale BNR sunt:
* elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;
* autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitoriza-rea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;
* emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
* stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;
* administrarea rezervelor internaționale ale României.

Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.

În îndeplinirea atribuțiilor, BNR și membrii organelor sale de conducere nu vor solicita sau primi instrucțiuni de la autoritățile publice sau de la orice altă instituție sau autoritate.”

Mai privatizata de atat nu se poate. Este o institutie independenta nu o institutie care apartine statului si poporului ci o institutie care SPRIJINA politica economica a statului, adica o institutie privata. In alte cuvinte nu tipareste bani pe care ii da statului. Ea tipareste bani pe care ii imprumuta statului cu dibanda si la valoarea cifrei care este scrisa pe bancnota asa cum fac toate institutiile private.

O data banca batea moneda in functie de rezerva de aur pe care o avea, dar s-a intamplat ceva din moment ce toata lumea are economia in dolari. Aceasta se datoreaza faptului ca dupa razboi FED (banca centrala americana) a batut moneda fara sa aiba valoarea sa in aur, pe care a raspandit-o in toata lumea, in acest fel disparand sigla: “convertibil in aur” care a fost inlocuita cu sigla “moneda curs legal”, ceea ce nu reprezinta valoarea sa in aur. Ba mai mult in anii 1971 Richard Nixon, o data cu incheierea acordului Bretton Woods, a declarat ca banii nu mai sant convertibili in aur, in acest fel nici o banca din lume nu mai poseda rezerve in aur. Uitati-va in jur. Mai exista undeva cavourile unde se tinea o data aurul? Nu. Acum au in casa doar ce incaseaza zilnic iar daca vrei sa scoti o suma mai mare trebuie sa anunti cu o zi inainte. De ce? Pentru ca acesti bani nu exista, deci bancile nu au bani. Nu sant in banci nici macar banii vostrii pe care i-ati depus.

David Icke spunea intrun interviu ca daca in aceeasi zi la aceeasi ora toata lumea s-ar duce sa isi scoata banii din banca, bancile ar inchide intr-o ora si ar declara falimentul.Este legal deci sa te intrebi: daca nu in baza aurului in baza cui vin tipariti acesti bani?

Raspunsul ni-l da cartea bancii americane intitolata:”Mecanica Monedei Moderne” care explica modul in care se tipareste moneda in America si in toate bancile centrale ale lumii IN REZERVA FRACTIONATA.

Ceea ce se explica asa: un guvern decide ca are nevoie de moneda, de bani. Neputand sa creeze direct acesti bani tipareste banconote din bucati de hartie pe care le chiama titluri de debit public pentru o valoare, sa zicem de 10.000 de euro. Banca nationala care poate sa aleaga cine pote sa participe la licitatia cu vanzare a titlurilor, achizitioneaza de fapt debitul de stat. Si ce face de fapt? Tipareste bani in valoare de 10.000 de euro cu care cumpara titlurile de stat, adica este un schimb intre stat si o banca gestionata de privati. Deci titlurile de stat au fost schimbate de stat in contul unei banci private care emite moneda in contul Bancii Centrale. Chiar daca pare absurd acest proces, nici o moneda nu ar putea fi creata fara el. In acest fel cei 10.000 de euro au fost creati dar nu ca moneda fizica, ci electronic, fara hartie. In acest fel doar 10% din moneda care circula este costituita din hartie, iar restul de 90% exista doar in arhivele informatice. Titlurile de tezaur sant pentru ei doar un debit, adica banca nationala imprumuta statul cu acesti bani utilizand ca garantie doar promisiunea ca acesti bani vor fi restituiti. In acest fel debitul este creat din nimic, iar guvernul promite sa-l restitue. Guvernul adica statul trebuie sa restituie suma care sechiama DEBIT PUBLIC, adica bani pe care trebuie sa-i platim noi. Deci debitor si creditor al acestor bani este banca nationala. O banca gestionata de privati.

Acum vom vedea cum se creaza datorii din nimic.

Deci cei 10.000 de euro au sosit si se pun in contul unei banci commerciale. Bazandu-se pe regulile rezervei fractionare, acei bani devin instantaneu parte din rezerva acelei banci ca de altfel toate tipurile de depozite.

Din acesta cifra 10% adica 1.ooo de euro devine in conformitate cu normele din cartea ” Mecanica Monedei Moderne” rezerva acelei banci. Ceilalti 9.000 de euro vor fi imprumutati la diverse persoane. Deci in continuarie din cei 9.000 de euro 10% vor constitui rezerva bancii iar restul de 8.100 vor fi imprumutati.

Procesul poate merge la infinit iar cifrele castigate sant de domeniul miliardelor.Cu alte cuvinte in orice depozit bancar circa 90% din bani se pot crea din nimic. Acest mod de a face bani vine creat de sistemul rezerva fractionara.

Deci in base a ceea ce am zis pana acum cine ii da valoare acestei monede inesistente? Banii care exista.

Deci aceasta moneda inexistenta sustrage valoarea monedei existente pentru ca orice marire a sursei de bani corespunde unei mariri a cererii si ofertei de servicii. In functie de cerere se obtine echilibru, daca preturile cresc se reduce puterea de cumparare a intregii monede in circulatie. Acest proces se chiama INFLATIE.

Banca tipareste bani si ii imprumuta. Noi nu stim unde sta adevarul. Nu stim ce e un debit nu stim ce e un credit, iar in banci nu exista nimic, nici macar economiile oamenilor. Astazi banii nasc din nimic, apasand tastele unui compiuter. Aceasta este inflatie si putem ajunge sa mergem sa cumparam tigari cu roaba plina de bani. Poate sa se intampre oricand in orice loc. Inflatia nu pote fi combatuta pentru ca sistemul rezervei fractionare este inflationist. Acesta este motivul pentru care puterea de achizitie al monedei devine mereu mai mica. Preturile la produsele de baza cresc in timp ce puterea de cumparare se micsoreaza, iar bancile chiama acest proces inflatie ca si cand dar fi ceva natural, in timp ce ele tiparesc alti bani care ne fac mai saraci. Tu muncesti mai mult dar nu ai nimic. Cand o banca bate moneda in realitate creaza debit pentru care ea este creditor. Pentru ca unicul mod ca sa creezi moneda este un imprumut. In sistemul nostru: banii=debit sant acelasi lucru pentru ca BANII SANT UN DEBIT.

“Daca nu ar exista debitul sistemului nostru monetar moneta nu ar exista.” Marriner Eccles guvernator al FED 1941

Dar mai este un element de care nu am vorbit si este propriu acest element cel care dezvaluie sistemul de frauda pe care se bazeaza acest sistem bancar: DOBANDA.

Cand guvernul sau o persona se imprumuta la banca, imprumutul trebuie restituit impreuna cu un interes. Deci toti banii pe care banca ii imprumuta se intorc inapoi la ea impreuna cu o taxa de dobanda. Fiti atenti: bancile creaza bani si ii imprumuta dar in nici un caz nu creaza bani cu care sa se plateasca dobanzile. Vazut dintr-o pozitie globala, bancile creaza din nimic un capital care reprezinta banii care sant in circulatie, il dau cu imprumut asteptand ca acei bani sa se intoarca inapoi la ei mai multi, mariti de taxa pentru dobanda. Dar atunci unde sant banii care servesc sa se acopere dobanzile aplicate capitalului?

In nici o parte, nu exista. Capitalul lor se mareste, iar banii sant mai putini generand astfel inflatia care este prezenta tot timpul in economie si care cere mereu alti bani ca sa acopere deficitul cauzat de nevoia de a plati interese. Acest lucru inseamna ca insolventele si falimentele fac parte din sistem si vor ramane mereu in societatea noastra. Proprietatile oamenilor devin ale bancilor in momentul in care nu se poate plati imprumutul. Acest lucru este de neconceput pentru ca ele iau lucruri care exista, lucruri facute , pentru niste bani, nefacuti, inexistenti, fabricati apasand cateva taste de compiuter; dar si pentru ca cantitatea de bani pe care banca ii cere nu a fost nici macar tiparita. Acesta este SIGNORAGGIO BANCAR.

Dar acest signoraggio ce scop are? Este simplu sa ne dam seama ca nu sant banii cei care sa ii intereseze pe acesti domni care au organizat cel mai mare furt planeter, pentru ca vorbim de persoane care nu au nevoie de a se imbogati din moment ce controleaza banii incepand cu fabricarea lor. Un debit prin natura sa vine restituit. Atunci ce interes ar avea acesti domni ai bancilor de a primi inapoi munti de hartie fara valoare? Si daca nu am putea sa plati ce ne-ar putea cere in schimb? Deci, din realitatea fapteleor, ne dam seama ca acest sistem practicat de toate bancile lumii este in realitate sistemul modern de sclavie. Ganditi-va! Ce fac oamenii cand au imprumuturi? Isi cauta un loc de munca ca sa poata plati debitul. Dar daca banii se creaza numai cu ajutorul imprumuturilor cum poate fi societatea libera de debit? Nu poate, acesta este punctul.

Este frica de a ramane fara propriul patrimoniu cea care ne insoteste in lupta de a tine pasul, pe care debitul si inflatia ni le impune din cauza acestui sistem. Toate acestea combinate cu lipsa monedei cauzate de plata intereselor care nu vor putea niciodata sa fie platite ne tine sclavi, legati de salariu, in linie ca si cum am fugi in interiorul unei roti cu miloane de alti oameni ajutiand sa intarim un imperiu de care beneficiaza doar o elita situata in varful piramidei. Deci cand ziua a ajuns la sfarsit: pentru cine lucrezi de fapt? Pentru banci. Banii se creaza din nimic de catre banci si acolo trebuie sa ajunga. Sant ei adevaratii patroni ai lumii impreuna cu multinazionalele care le sustin si cu guvernele care le permit.

Nu fi fericit ca nu ai imprumut in banca pentru ca gresesti. Datorita debitului public pe care nu l-ai facut tu, nu ai cheltuit tu acei bani si nu ai beneficiat tu de ei, TU trebuie sa platesti. Tu platesti oamenii di toate institutiile care se chiama de stat de la politie, jandarmerie, fisc, medici, medicamente compensate de stat s.a.m.d. Tu muncesti doar ca sa platesti cevea ce nu ti-a apartinut niciodata. Statul face datorii cheltuind banii fara nici o socoteala pentru a sta ei mai bine; fericiti ca acei bani ai sa fii tu cel care ii vei da inapoi, nu ei.

Daca banca era a statului, batea moneda si crea un patrimoniu, DAR CUM NU ESTE creaza saracie. Cum? Simplu. Ca sa creezi bani iti trebuie o ordinara foaie de hartie pe care tu scrii de cat veri sa fie acea banconota, de 10, 100 euro.. si care costa la final 0,07 centi de euro. Cand banca este a statului, a poporului, statul ia aceste bilete la valoarea lor reala cre este o,007 centi din banca, cum facea Ceausescu.

Cand banca este privata, iti da banii la valoarea care este scrisa pe banconota adica 10, 100, 500 euro, iar diferenta de valoare este beneficiul ei. Deci daca tie iti da 100 euro, ea castiga 99.03 euro la acea singura bucata de hartie. Dar mai e ceva. Cand ii dai hartia inapoi ii dai 100 de euro plus taxa de interese, de dobanda. Deci iata inca un mod de a castiga. Daca taxa e de 2,5 % primeste inapoi 102,5 euro.

In vechiul sistem de sclavie era obligatoriu ca fiecare persona sa aiba o casuta si mancare in timp ce acest furt modern care in romaneste nu are corespondenta cu nici un termen lingvistic pentru ca nimeni nu vrea sa se stie ca BNR este o banca privata si datorita carui motiv poporul a ajuns la limita saraciei se cheama in italiana signoraggio bancario. Acest sistem in ziua de astazi obliga persoanele sa se descurce asa cum pot, in cea mai totala singuratate si disperare. Este unul dintre cele mai ingenioase sisteme de furt pentru manipularea sociala din toate cate au fost create.

Atasez in continuarie video din care v-am facut acesta traducere. In Italia sant cu sutele iar subiectul vine tratat de televiziune si de parlament, admitand adevarul despre signoraggio bancar si admite ca BNI a trebuit sa plateasca oamenilor care au cerut daune pentru aceasta frauda care dureaza de sute de ani. Al doilea video confirma totul.


Gabriela Dobrescu

preluare de pe: http://piatza.net/cum-ne-fura-bancile/

Sfârşitul Crizei, inceputul Revoluţiei?

Lumea este posibil să fi fost îngenunchiată de criza economică, dar unii spun că încă nu am văzut nimic.

Autorii noii cărţi radicale, cu titlul „După criza mondială” [engl. “After the World Crisis”], susţin că în timp ce America acumulează în continuare datorii, China devine din ce în ce mai puternică, ceea ce ar putea duce la un colaps mondial.

 

RT: Sergey Sychev, Valentin Bianki, autorii cărţii „După criza mondială”, mulţumim foarte mult pentru că aţi acceptat să ne întâlnim astăzi. Valentin, în cartea voastră „După criza mondială”, daţi sfaturi cu privire la felul în care Rusia ar trebui să se comporte în vreme de criză globală economică. Ce v-a inspirat să demaraţi un asemenea proiect global?

Valentin Bianki: Credem că punctul nostru de vedere despre ceea ce se întâmplă şi de ce se întâmplă adaugă ceva la interpretările pur economice, de aceea noi am avut curajul să facem declaraţii despre acest fenomen global.

 

RT: Fostul Secretar de Stat al Trezoreriei SUA, Henry Paulson, în memoriile acestuia, spune că Rusia şi China au conspirat împreună pentru a doborî dolarul american. Rusia, normal, refuză să accepte acest gen de acuzaţii, dar ceea ce este interesant este că a voastră carte repetă de fapt ideea. Este asta o coincidenţă?

Sergey Sychev: Noi am terminat cartea la începutul lui 2009. După ce a fost publicată, am prezentat-o în mai, şi eu personal am livrat o copie cu o invitaţie la Consulatul SUA din Sankt Petersburg. Din câte ştiu eu, CIA lucrează foarte eficient. Şi nu am nicio îndoială că raportul nostru şi scrierea noastră a călătorit la multe niveluri de autoritate. Este posibil să fi ajuns la Paulson. De vreme ce cartea a fost scrisă ca un sfat la adresa guvernului rus, este posibi să fi fost interpretată ca o scriere non-ficţională.

 

RT: Cartea voastră vorbeşte de asemenea despre rolul dublu al dolarului – primul, acela de monedă naţională a SUA, iar al doilea, acela al monedei de schimb la nivel global. Şi continuă să discute despre necesitatea de a avea o altă rezervă monetară. Cât de realistă este chestiunea aceasta şi care sunt perspectivele reale pe care dolarul SUA le are?

VB: Pentru a rezuma ideea expusă în carte, aceasta susţine că valoarea dolarului va scădea dramatic şi este inevitabil. Părţile care vor avea de câştigat de pe urma aceasta vor depinde de felul în care se va întâmpla din punct de vedere tehnic şi de cine va începe să se lepede de dolar mai întâi. SUA s-ar putea să implementeze scenariul pe care noi îl considerăm de bază, care constă în înscenarea unei serii de crize controlate de SUA pe pieţele regionale. Când eşti în posesia unei mari mase de bani, este uşor să saturezi o piaţă locală cu ea, prin urmare o poţi încălzi. După aceea, jucătorii de piaţa locală – ca de exemplu Rusia – vor începe şi ei să joace pe piaţa în creştere.

Atunci când masa iniţială de bani se fisurează, piaţa se va prăbuşi.

Poţi face exact acelaşi lucru pe o piaţă de mărfuri. Dacă SUA face ca valoarea dolarului să scadă după ce aranjează colapsul tuturor pieţelor regionale şi de mărfuri ale lumii şi apoi cumpără noii lor dolari la un preţ scăzut, va face un profit imens şi va reţine dolarul ca fiind principala monedă globală. Pe deasupra, îşi va întări poziţia pe scena economică globală.

Dacă prăbuşirea dolarului este cauzată de alţi jucători, China şi SUA ca principalii deţinători ai rezervei de dolari americani se vor descotorisi de el imediat – spre deosebire de Rusia, care scapă de dolarii acesteia acum treptat avanatajos şi deci va rezulta un colaps al dolarului. Aceasta înseamnă că economia SUA nu trece printr-o perioadă bună. Va fi constrânsă la un continent şi dolarul nu va mai fi o monedă globală.

 

RT: Dezvoltaţi de asemenea ideea că un colaps al dolarului american nu implică în mod necesar o prăbuşire a SUA. Este posibil?

VB: Prin înscenarea crizelor regionale şi globale din întreaga lume, SUA promovează percepţia globală cum că cerinţele UE pentru deficitul bugetar sunt cu mult sub 10%, în timp ce în cazul SUA, această cifră este cu mult mai ridicată. În ciuda acestui fapt, toată lumea continuă să se gândească la faptul că economia SUA este cea mai stabilă şi sigură din lume. Ei îşi convertesc activele în dolari, ca singurul remediu sigur împotriva pierderii valorii.

Prin urmare, dacă exagerez chiar şi puţin, SUA ajunge să aibă în posesie virtual toate activele capitale la nivel global, inclusiv active productive şi bunuri, în timp ce restul lumii primeşte stocul de dolari. După aceea, colapsul dolarului va reduce datoria SUA şi stocul mondial de dolari la nimic, în timp ce SUA va păstra în continuare toate facilităţile de producţie şi bunurile la nivel global.

Acesta este scenariul şi este corect din punct de vedere logic. Este greu de crezut, dar este lipsit de erori de logică, de aceea noi credem că este destul de posibil să se întâmple.

 

RT: Sergey, este destul de tipic pentru Rusia să dea vina pe Statele Unite pentru toate greutăţile. Suntem loviţi de o criză şi spunem imediat că este vina Americii. Ce anume, în viziunea dvs., sunt cauzele reale ale acestei crize economice? Este din nou vina Americii?

SS: Într-un fel, criza era inevitabilă. În 1970, când SUA a scăzut standardul dolarului şi a început să facă comerţ cu dolarul, dolarul a ajuns să nu mai fie susţinut de aur sau de active. Aşadar, ei au moneda dar nu are susţinere. Datoria SUA creşte în timp ce rezerva din care să o plătească nu creşte. Acesta este primul motiv al crizei, în timp ce al doilea motiv constă în mutarea producţiei din SUA, fostul centru global de producţie după Al Doilea Război Mondial, s-a mutat spre China şi spre ţări din lumea a treia. Deci ce anume primim? Primim producţia loacalizată în China, Indonezia şi India, în timp ce centrele de consum sunt în America şi Europa.

Aşadar, vorbind din punct de vedere convenţional, ne aşteaptă o revoluţie globală. În primul rând, China va realiza că este puterea de producţie principală a lumii, în timp ce SUA este consumatorul şi de ce oare ar trebui să-i susţină? Iar decalajul continuă să crească. China produce, SUA consumă. Statele Unite acumulează datorii, în timp ce China acumulează finanţele reale şi puterea de producţie.

La un moment dat, capacitatea SUA de a controla situaţia a devenit evidentă. Cu alte cuvinte, nu este vina SUA, mai degrabă este inevitabil. Este predestinat, predeterminat de către modelul economic de consum.

 

RT: În cazul în care comparăm măsurile anti-criză din Rusia, Europa şi planul de stimulare al lui Obama, care ar fi diferenţa şi care este mai eficientă, în opinia dvs.?

SS: Ar trebui să reţinem că America şi Europa au instituţii îndelung stabile. În Rusia, sunt mult mai tineri şi mai puţin stabili. Aşadar, măsurile sunt diferite. Văd o mare diferenţă în măsurile din planul, spre exemplu, prin care Obama a ales să finanţeze tehnologie inovativă şi vorbim deci de o imensă investiţie în tehnologia viitorului. S-ar putea să se dovedească bună sau rea [această măsură] în viitor. De obicei, atunci când investeşti într-un număr de tipuri de tehnologii, doar una va da roade. Sau s-ar putea să se dovedească a fi ceea ce americanii spun despre proiectul zborului spre Lună – până la urmă au creat un microchip şi s-a dovedit a fi realizarea principală a proiectului. În ce ne priveşte pe noi, planul nostru include măsuri de suport. Şi noi plănuim nişte investiţii în viitorul tehnologiei, la fel cum fac Europa şi America, dar într-o măsură mult mai mică.

 

RT: Valentin, criza economică a trezit o controversă în ce priveşte necesitatea de avea un nou sistem financiar global. Cum ar trebui să fie acesta, în opinia ta?

VB: Cel mai probabil scenariu de până acum este emergenţa unor monede de schimb macro-regionale dependente de dolar. Dinarul din Orientul Mijlociu este un bun exemplu. Există o dorinţă şi tentative există pentru a transforma rubla într-o monedă regională, cel puţin în comerţul cu ţările vecine. Dar proiectul ideal este crearea unei zone unificate de rublă cu Kazakhstan, Belarus şi, posibil, alte ţări. Dar, în ciuda faptului că există tentative, încă este dificil să faci orice previziuni.

 

RT: Ce rol poate juca Rusia în definirea şi dezvoltarea unor noi proiecte globale economice?

SS: Rusia are resurse economice neexploatate care nu au fost încă folosite. Aceasta este Siberia. Scopul cheie la acest stadiu este legat de dezvoltarea teritorială. Dacă criza continuă să se dezvolte, şi sigur o va face, va apărea o armată de oameni şomeri şi sărăciţi în Europa. De ce să nu repetăm o mişcare pe care a făcut-o America în secolul al XIX-lea, când teritorii vaste din Vestul Sălbatic au fost pur şi simplu înmânate emigranţilor pentru exploatare.

Putem permite oamenilor din Europa cetăţenia declarativă şi să alocăm loturi de pământ în Siberia şi în Extremul Orient unde sunt destule terenuri agricole şi păduri.

Noi vom aproviziona populaţia noastră în scădere şi vom avea posibilitatea să dezvoltăm o regiune care este acum părăsită.

Până acum nu avem suficiente resurse interne pentru a dezvolta aceste teritorii. Ar trebui să atragem populaţia care va avea grijă de acest pământ.

 

RT: Ca o regulă,  procesele economice afectează formarea socio-politică a sistemelor sau tind către ele. Cum pot cataclismele economice afecta ordinea politică generală a lumii?

VB: Este foarte probabil că balanţa geopolitică va fi restructurată. Va fi importantă localizarea punctelor de creştere ale macro-regiunilor care vor schimba rolul lor fundamental în lume. Dar procesele legate de un nou model ipotetic al aşezării sociale de sub impactul problemelor economice sunt încă şi mai interesante. Introducerea deja cunoscutei taxe Tobin asupra tranzacţiilor financiare sau măsurile precum stabilirea unor limite comerciale pentru a preveni o situaţie în care unele ţări vând şi altele cumpără de la alte câteva ţări cu un mecanism eficient de sancţiuni – toate acestea pot de asemenea schimba motivaţia generală a populaţiei planetei. Aceasta blochează o tendinţă către super-consumism care infectează toate ţările după Europa şi SUA. O altă direcţie, care ar putea aduce schimbări fundamentale, deşi formal este puţin legată de criza economică, este dezvoltarea unei noi tehnologii avansate şi biotehnologie. Cu un anumit grad de probabilitate, descoperiri mari pot fi aşteptate în oricare dintre aceste două domenii. O ţară care va fi capabilă să ducă la bun sfârşit proiecte va putea să schimbe aşezarea economică globală şi balanţa puterii.

 

RT: Sergey, ce căi ale dezvoltării economice externe îţi par optime? Care sunt cele mai importante priorităţi ale tale?

SS: Rusia ar trebui să fie interesată de sine însăşi şi sarcina guvernului este aceea de a lucra pentru ţară. În acest sens, America urmăreşte o politică ideală. Este atât de egoistă şi atât de orientată spre a apăra interesele poporului american, încât ar trebui să învăţăm cum să facem asta de la SUA. Avem probleme cu teritorii subdezvoltate, infrastructură şi sectoare subdezvoltate ale economiei care sunt uşor de dezvoltat.

Al doilea lucru este ideologia. Aceasta este ceva de care statul şi guvernul ar trebui să se ocupe. Astăzi avem motivaţia să consumăm: consumul care sare în ochi determină statutul unei persoane. Ar trebui să înceapă să formeze o motivaţie de a produce.

Este necesar să susţinem profitul, inovaţia şi invenţiile tehnice. Dacă vom fi la fel de consecvenţi ca ţările vestice în a face asta, atunci eforturile noastre vor fi recompensate şi vom produce cu siguranţă rezultate bune.

 

RT: S-a oprit această criză sau este doar începutul unor schimbări globale?

SS: Eu cred că nici măcar nu a început. Până acum, guvernul şi-a tratat simptomele în timp ce a încercat să-şi suprime cele mai aprinse manifestări ale sale din 2008-2009. Motivul care stă la baza datoriei Americii şi dezechilibrului producţiei rămâne. Dar America doar îşi întăreşte datoria pe măsură ce intră într-un stadiu al unei crize şi mai adânci care este inevitabilă.

Sursa

preluare: http://www.newsro123.com/2011/02/sfarsitul-crizei-inceputul-revolutiei.html