Un dosar intergalactic?

În dialogul Phaedrus, filozoful Platon citează o poveste auzită de el de la Socrate: „În oraşul egiptean Naucratis se găsea un faimos zeu din vechime, numit Theuth; pasărea numită ibis este sacrificată pentru el, iar el este inventatorul multor arte, cum ar fi aritmetica şi calculele şi geometria şi astronomia şi jocurile pe tablă şi zarurile, dar marea lui descoperire a fost folosirea literelor...”.

Zeul Theuth a transferat darul scrisului către faraon: „Aceasta, a spus Theuth, va face egiptenii mai înţelepţi şi le va aduce o mai bună ţinere de minte: este bun atît pentru memorie, cît şi pentru inteligenţă”. Faraonul a văzut o altă faţetă a minunatei născociri şi l-a contrazis pe zeul Theuth: „... această descoperire a ta va aduce grea uitare în sufletele celor ce o vor învăţa, pentru că ei nu se vor mai folosi de memorie; ei se vor încrede în caracterele scrise, exterioare, şi nu îşi vor mai aminti ei înşişi. Lucrul descoperit de tine ajută rememorarea, dar nu memoria...”.

Şi, într-adevăr, faraonul a avut dreptate: aceste texte vechi de mii de ani pot doar să amintească de evenimente care altfel ar fi fost de mult uitate. Cine îşi mai aduce aminte, de pildă, că Dumnezeu - oricine ar fi - a creat alte lumi cu mult înainte de crearea Pămîntului? Cităm din legendele străvechi ale evreilor: „Mii de lumi a creat Domnul la începuturi, apoi a creat şi mai multe lumi... Domnul a creat lumile şi apoi le-a distrus; a plantat copaci şi apoi i-a smuls, pentru că încă erau neclari... şi a continuat să creeze lumi şi să distrugă lumi pînă cînd a creat lumea noastră. Apoi vorbit-a: Lumea aceasta este o mare plăcere pentru mine, celelalte nu m-au mulţumit”. Crearea şi distrugerea de lumi pentru că nu corespundeau aşteptărilor? În limbajul de azi, am numi asta „terra-formare”. Terra-formarea este prin definiţie procesul de transformare a planetelor nelocuibile în lumi potrivite pentru viaţa oamenilor. Una din aceste idei implică lansarea de cantităţi mari de ciano-bacterii în atmosfera marţiană. Aceste bacterii se înmulţesc rapid şi, pe parcurs, produc cantităţi mari de oxigen. Dar omenirea este aceea care, în decursul unui lung şi sinuos proces de căpătare a inteligenţei, a venit cu ideea de a scrie simboluri pentru a păstra cunoaşterea? „Evident! Cine altcineva?”, parcă vă aud cum strigaţi. Dar chiar puteţi fi siguri? Legendele din Antichitate ne spun că scrisul exista deja cu 2.000 de ani înainte de crearea omului „inteligent”. Pe vremea aceea, nu erau suluri de pergament şi nici animale ale căror piei să poată fi folosite; nici măcar metale. Iar în absenţa copacilor, nu erau nici panouri de lemn. Iar în lipsa acestora, cartea la care mă refer exista sub forma unui safir gol pe dinăuntru. Un înger numit Raziel, „exact acelaşi care stătea la malul rîului care ieşea din Eden”, a transferat această stranie „carte” strămoşului nostru, Adam. Trebuie să fi fost un exemplar foarte curios, pentru că nu conţinea doar toate lucrurile demne de a fi ştiute, ci şi profeţii despre viitor. Adam urma să devină bogat folosind cartea, pentru el şi pentru toţi cei care îi urmau: „Asemenea, dintre copiii tăi care vor veni după tine, oricine va folosi această carte va şti ce va să vie. Fie că este nenorocire, fie că va veni foametea, că grînele vor fi prea din belşug sau prea puţine, fie că potop sau secetă vor lovi ţinutul”. Ce lexicon sau enciclopedie de azi se poate compara cu această super-carte? Trebuie să-i căutăm pe autorii acestei lucrări fenomenale printre legiunile venite din cer, pentru că după ce îngerul Raziel i-a dat strămoşului nostru cartea şi chiar i-a citit puţin din ea, a urmat ceva absolut uluitor: „Iar la acea oră, cînd Adam a primit cartea, s-a ridicat o flacără mare pe malurile rîului, iar îngerul a urcat spre cer în mijlocul pojarului”.

ERICH VON DÄNIKEN

preluare de pe: