Experimentele elaborate de Institutul Tavistock

Subiectul conspiraţiei planetare fascinează şi intrigă publicul larg. Dezvăluirile făcute mai ales în ultimii ani au aruncat lumină asupra faptului că există o gigantică şi monstruoasă conspiraţie care urmăreşte să ia în stăpânire întreaga planetă. Manipularea este una dintre armele de temut folosită de conspiratori pentru a-şi ascunde scopurile reale şi pentru a controla publicul larg.

Mulţi oameni se îndoiesc că ar putea exista o conspiraţie pe o scară atât de largă. Unii cer probe, dar atunci când le găsesc le neaga existenţa sau le consideră irelevante. Alţii rămân indiferenţi, spunând că au probleme mai importante de rezolvat pentru a supravietui într-o societate concurenţială. Vedem cum în mod paradoxal toţi aceştia reacţionează exact aşa cum sunt programaţi, în timp ce neagă în continuare existenţa programării. Bernard Levin dezvăluie în cartea sa “Time Perspective and Morale” cum au fost şi sunt utilizate astfel de mecanisme.

“Am văzut un om de afaceri echilibrat şi sigur pe el, care a intrat în laborator zâmbind încrezător. În mai puţin de 20 de minute era chinuit de ticuri şi se afla în pragul unei crize de nervi. Se tot trăgea de lobul urechilor şi îşi frângea mîinile. La un moment dat şi-a lăsat capul în palme şi a murmurat: Dumnezeule, opriţi-vă! Şi totuşi a continuat să execute fiecare instrucţiune a experimentatorului şi s-a supus până la capat.” S. Milgram, 1963 (concluzii în urma unor experimente de manipulare)


“Profilarea” creierelor arma războiului psihologic

În jargonul conspiratorilor, tehnicile de influenţare şi manipulare se numesc “profilare”. Odată ce vom înţelege cât de uşor de realizat este aceasta, la nivel de individ sau de grup, pe toate nivelurile ierarhice, prin inducerea unor reflexe condiţionate, conspiraţia nu va mai fi un mister pentru nimeni.

Profilarea este o tehnică elaborată în 1922 în Marea Britanie, la comanda Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale (RIIA). La acel moment, maiorul John Rawlings Reese a înfiinţat în cadrul Universităţii din Sussex cea mai mare instituţie de “spălare a creierului” din lume – Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane.

Acest institut a devenit ulterior nucleul Biroului de Război Psihologic al Marii Britanii. Rezultatele cercetărilor lui Reese si-au dovedit aplicabilitatea prin faptul că au fost verificate pe optzeci de mii de cobai umani (soldaţi luaţi prizonieri de armata britanică) supuşi mai multor forme de experiemente.

Utilizând metodele de manipulare a maselor concepute la Tavistock de John Rawlings Reese, populaţia SUA a fost uşor de convins să participe la al Doilea Război Mondial. În urma acestui succes, sub îndrumarea doctorului Kurt Lewin, a fost înfiinţat Biroul de Servicii Strategice – OSS (Office of Strategic Services), predecesor al CIA (Central Intelligence Agency) considerat ca fiind o “necesitate” pentru acele vremuri.

În timpul războiului Kurt Lewin a devenit directorul Biroului de Studiu al Bombardamentelor Strategice, care a planificat ca Royal Air Force să se concentreze asupra bombardării cartierelor muncitoreşti din Germania, lăsând intacte ţintele militare tactice, cum erau fabricile de muniţii. Trebuie menţionat aici că fabricile de muniţii din ambele tabere aparţineau bancherilor internaţionali, care nu aveau nici un interes să-şi vadă bunurile patrimoniale distruse.

Ideea care a stat la baza bombardării până la saturaţie a cartierelor muncitoreşti civile era distrugerea moralului muncitorilor germani. Lewin şi echipa sa au stabilit o cifră ţintă, şi anume că dacă bombardamentele nocturne ale Royal Air Force distrugeau 65% din locuinţele muncitorilor germani, moralul populatiei civile avea să se prăbuşeasca.

Documentul propriu-zis a fost redactat de Prudential Assurance Company.

Royal Air Force sub comanda mareşalului Arthur Travers Harris, supranumit şi “Bombardierul” a dus la îndeplinire planurile lui Lewin, culminând cu teroarea bombardării oraşului Dresden, în timpul căruia au fost masacraţi peste 125.000 de oameni, în majoritate bătrâni, femei şi copii. Adevărul cu privire la raidurile ororii declanşate de “Harris-Bombardierul” asupra civililor germani a rămas un secret bine păzit şi a fost dezvăluit după mulţi ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Mai târziu, după sfârşitul războiului, NATO a ordonat Universităţii din Sussex să înfiinţeze un al doilea centru de “spălare a creierului”, instituţie care a fost integrată în Biroul de Război Psihologic al Marii Britanii. Scopul principal al acestui centru a fost orientarea cercetărilor mai degrabă spre aplicaţii civile decât spre cele militare.

Aşa a apărut Science Policy Research Unit (SPRU) care a devenit cunoscută ca un institut al “şocurilor viitorului”, titlu atribuit aşa-numitei psihologii destinate să manipuleze grupuri mari de oameni prin expunerea la evenimente şocante şi schimbări foarte rapide de situaţie, menite să provoace panică, derută şi nesiguranţă în rândul populaţiei. SPRU a fost prima dintre numeroasele instituţii de acest gen înfiinţate la Tavistock.

Prin intermediul acestor crize artificiale urmate de “administrarea” lor, se urmăreşte ca oamenii să devină incapabili să ia decizii corecte, să-şi hotărască singuri destinele şi astfel să fie mai usor de manipulat. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor – Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor (Federal Emergency Management Agency – FEMA). FEMA a jucat un rol important în manipularea opiniei publice din timpul crizei create prin demolarea deliberată a Turnurilor World Trade Center din 11 septembrie 2001.


Crizele artificiale şi “şocurile viitorului”

“Şocurile viitorului” sunt descrise ca serii de evenimente care se produc atât de rapid, încât creierul omenesc nu poate asimila toate schimbările de situaţii. Ştiinţa a arătat că există limite clar demarcate ale numărului şi naturii schimbărilor cărora le poate face faţă mintea omenească. Astfel, după un şir continuu de şocuri, grupul vizat nu mai vrea să aleaga între variantele existente care i se par incerte.

În urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, populaţia este astfel derutată şi demoralizată, cuprinsă de o violenţă necugetată, determinând astfel apariţia ucigaşilor în serie, a violatorilor şi a răpitorilor de copii, generându-se sentimente de frică, angoasă şi teroare. Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerţie şi de indiferenţă faţă de orice altă schimbare. Un asemenea grup devine uşor de controlat şi va urma docil ordinele, fără să se opună.

“Şocurile viitorului”, spun cei de la SPRU şi manualele Institutului Tavistock, sunt definite ca nişte “tulburări fizice şi psihice cauzate de sarcina excesivă impusă mecanismului de luare a deciziilor din mintea omenească”.

La fel cum un circuit electric suprasolicitat va arde o siguranţă fuzibilă, şi oamenilor încep să li se “ardă siguranţele” sindrom pe care ştiinţa medicală abia acum începe să-l înţeleagă, deşi John Rawlings Reese a efectuat experimente în acest domeniu încă din anii ‘20 ai secolului trecut.

Unul dintre subiectele studiate la SPRU este introducerea şi proliferarea consumului de droguri. Pentru că grupul-ţintă vizat era tineretul, acesta fiind cel mai greu de controlat, modalitatea cea mai eficientă a fost crearea “miracolului Beatles”, de fapt o invenţie a Institutului Tavistock şi parte integrantă din procesul de “fragmentare-adaptare deficitară” elaborat de profesorul Willis Harmon.

Acest proces constă în introducerea, cu ajutorul unui corp conspirativ care nu poate fi identificat, a unui element foarte distructiv şi dezbinător în interiorul unui mare grup demografic, vizat să fie schimbat împotriva propriei lui voinţe.”

Ceea ce a început cu Beatles şi cu pacheţelele de droguri (LSD-Lysergic acid diethylamide) distribuite sub formă de eşantioane în timpul concertelor acestei formatii, a generat un torent de droguri care şi la ora actuală inundă lumea. Toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără cooperarea mijloacelor de informare, care le-au prezentat sub masca de “noi idei” şi “noi culturi” ce se dezvoltau în lumea artei şi a muzicii.

O reclamă absolut gratuită pentru LSD, firav deghizată în “artă” şi “cultură”, în timp ce cuvintele elaborate în contextul “muzicii rock” fabricate în aceleaşi laboratoare ale manipulării nu erau altceva decât stimuli cu înţelesul subliminal de a folosi droguri şi a fi “cool”.



“Violul mulţimilor” prin intermediul publicităţii şi al propagandei politice

Un vechi banc spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui Pavlov ce crede despre stăpânul său, acesta ar fi spus: “Iată ce reflex condiţionat i-am creat. Când se aprinde beculeţul îmi aduce de mâncare.”

Pavlov a demonstrat existenţa unui tip de reflexe condiţionate numite întârziate, prin care putea determina apariţia unui anumit comportament, în absenţa stimulului original care crease condiţionarea, dar care fusese asociat cu alţi stimuli.

Extrapolând la fiinţa umană experimentele făcute de Pavlov pe câini, studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări negative sunt adesea condiţionate de dezechilibre care se instalează la nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este supus subiectul. Pe baza acestui principiu se bazează ăi psihologia publicităţii.

Prin intermediul publicităţii se urmăreşte influenţarea omului obisnuit numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiţionate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei. Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiţionate abil ascunse.

Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreste mai mult să “frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice. Apoi apare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta şi, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv.

Publicitatea, ca şi propaganda politică care se adresează maselor, speculeaza intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut. În consecinţă, utilizează două principii importante: prin repetiţia nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini, sonorităţi ritmice obsedante, se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supunerii la voinţa celui care a iniţiat acest proiect; al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinaţi să creada în lucrurile pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nici o motivaţie reală, ci sunt doar de factură emoţionala. Ne aflăm astfel în faţa unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra individului şi a maselor de oameni.

Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetăţean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă şi se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepţie, nu sunt altceva decât reflexe condiţionate de diverse grade.

Iată ce spune Serghei Ceahotin: “Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în care trăim este mai degraba o descreştere a influenţei reale a colectivităţii asupra vieţii publice; ele devin mai degrabă instrumente docile în mâinile dictatorilor şi chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoaştere mai mult sau mai puţin intuitivă a legilor psihologice şi pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicaţi de nici un fel de scrupule morale, exercită asupra indivizilor care compun un popor o acţiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic.

Altfel spus, aceştia sunt fără încetare violaţi psihic. E firesc ca, din când în când, să fie obligaţi să recurgă la manifestaţii zgomotoase, în care exploatează şi fac să se dezlăţtuie forţele inerente mulţimilor.” Acest lucru – la care se referă Ceahotin în cartea sa “Violul mulţimilor prin propaganda politică” – se explică prin faptul ăa dacă un reflex condiţionat nu este “reîmprospătat” din când în când, el îsi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au fost create “şocurile viitorului”) care să determine reapariţia sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca lanţul cu care erau înainte legaţi aceşti “sclavi psihici” să se strângă şi mai tare.

O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înţelege şi de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care îsi formează doar opinii superficiale şi trecătoare; aşa stau lucrurile în privinţa tuturor problemelor societăţii. Reiese astfel că iraţionalitatea este predominantă la nivelul conştiinţei publice.

Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina şi distrage atenţia oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât devin mai complexe problemele societăţii industriale moderne, cu atât este mai uşor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situaţia absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de nişte manipulatori abili, să dobâdească aparenţele unor realităţi ştiinţifice.


Controlul social prin intermediul mass-media

Pavlov atribuia o importanţă extraordinară cuvântului ca stimul în formarea reflexelor condiţionate. Influenţa propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media. Prin intermediul “actualităţilor” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta cât mai dramatic lucrurile), etc sunt aduse în casele şi minţile oamenilor ideile dorite.

Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere şi dându-i o importanta deosebită.

Apoi procesul este repetat până când rezistenţa publicului este învinsă pe toate planurile. Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un “muzician al sufletelor”, el trebuie să cunoască perfect instrumentul la care cântă claviatura pulsiunilor şi instinctelor umane, străfundurile şi sublimările lor.

El trebuie să poata provoca deliberat în mase reflexele condiţionate, să le inhibe pe unele şi să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanşeze noi acţiuni. Pentru a atinge aceste scopuri, el se foloseşte de presă.

Printr-o informaţie mai mult sau mai puţin tendenţioasă se crează o stare emoţională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiţionate pe care ziaristul urmăreşte să le direcţioneze pentru a-şi atinge scopul.

O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experţi promovează produsul şi/sau ideea, sub pretextul “dezbaterilor”. Se recrutează participanţi pro şi contra, discutând în punct şi contrapunct şi exprimându-şi sprijinul sau opoziţia. Când totul se termină fără a se ajunge la nicio concluzie pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor. Această practică, nouă la începutul anilor şaizeci, a devenit în prezent o metodă standard.


Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii

În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecţie dintre experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică este cea a “sondajelor de opinie”. Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela şi manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numeşte “făurirea opiniei publice”.

Aceasta este perla “olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialişti în noile ştiinţe sociale aflaţi la discreţia lor şi ţinând strâns în mână toată mass-media şi în special agenţiile de ştiri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puţin de două săptămâni.

Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiţionare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul faţă de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este SINGURA ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele şi indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede aceştia. Ea acoperă finantele, domeniul apărării şi partidele politice de toate culorile şi orientările. Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista şi controla, inclusiv religiile organizate ale lumii).

Oamenii sunt numiţi “grupuri-ţintă ale populaţiei”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistenţă acestora faţă de ceea ce apare la ştiri care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil.

În funcţie de rezultatele obţinute prin aceste barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare şi manipulare adecvate abaterile grupurilor ţintă de la direcţia dorită. Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informaţi, dar nu-şi dau seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituţiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor).

Ei nu sunt lăsaţi să îşi formeze opinii proprii, iar cei care îndrăznesc să o facă sunt imediat sancţionaţi social. Şi la acest proces contribuie chiar informaţiile oferite de mass-media şi sondajele de opinie. Un asemenea proces de condiţionare este descris în termeni tehnici ca “mesajul care ajunge la organele de simt ale persoanei care trebuie să fie influenţată”.

Totul face parte din elaboratul proces de influenţare a opiniei creat la Tavistock. Unul dintre experţii în sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 şi patron al companiei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovich nu se sfieşte să afirme în faţa studenţilor săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice.

Ideea nu îi aparţine însă, ea a fost inspirată de cartea “Trend Report” a lui Daniel Naisbett, scrisă la comanda Clubului de la Roma. În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300.

Oamenii de ştiinţă angajaţi în procesul condiţionarii sunt numiti pompos “ingineri sociali” sau “savanţi ai noilor ştiinţe sociale” şi joacă un rol crucial şi deserori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim şi citim. Inginerii sociali de “şcoală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright si Lewis Lipssitt, care împreună cu John Rawlings Reese, au format coloana vertebrală a specialiştilor noii ştiinţe de la Institutul Tavistock.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind constiincioşi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S. După cum stim, OSS (Biroul de Servicii Strategice – Office of Strategic Services), a fost predecesorul CIA şi s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heidrich.

Guvernele Marii Britanii şi Statelor Unite au deci deja de mult pregătită maşinaria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini Mondiale, posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei rezistenţe slabe şi simbolice din partea omenirii. Această “maşinărie” funcţioneaza din 1946 şi fiecare an ce trece aduce noi şi noi perfecţionari ale ei.

De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război mondial, americanii au fost condiţionaţi să privească Germania şi Japonia ca pe nişte duşmani periculoşi, care trebuiau să fie opriţi cu orice preţ. Pe baza informaţiilor cu care fuseseră îndopaţi, americanii erau convinsi că inamicii trebuiau într-adevar să fie Germania şi Japonia, era modul cel mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic.

Mai recent, am văzut cât de bine funcţioneaza procesul de condiţionare de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost condiţionaţi să perceapă Irakul ca pe o ameninţare şi pe Saddam Hussein ca pe un duşman personal al Statelor Unite.

Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două saptamâni, cu ajutorul mass media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului. La fel stau lucrurile acum cu asmuţirea lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip “şoc al viitorului”.

Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia.

Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiţi prin manipulare si programare par să nu înveţe nimic din ea.

Ameninţarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertăţii individuale şi colective a omenirii. Odată cu apariţia Guvernului Mondial Unic şi a Noii Ordini Mondiale, se vor pune în aplicare experimente cu rază lungă de acţiune, în scopul de a-i eradica omului din minte, trup şi suflet dorinţa de libertate. Atacul asupra sufletului constă într-o serie de experimente cumplite, aflate în faza de elaborare, aplicate pâna acum, pe scară restrânsă, în locuri ca Spitalul Naval Bethesda şi închisoarea Vacaville din California.

Libertatea este un drept fundamental primit de la Dumnezeu, pe care cei care se cred stăpânii acestei planete au căutat dintotdeauna să-l submineze. Totuşi dorul de libertate al fiecărei fiinţe umane este atât de mare, încât până în prezent, niciun sistem nu l-a putut smulge din inima omului. Experimentele care au avut loc în URSS, Marea Britanie şi SUA, pentru a toci şi amorţi dorinţa de libertate a fiintei umane, s-au dovedit până în prezent incapabile de succes.


preluare de pe sursa: http://piatza.net/experimentele-elaborate-de-institutul-tavistock/

Culoarea roşie ne măreşte viteza de reacţie şi forţa

Culoarea roşie ar putea să dea un imbold de energie, făcându-te mai rapid şi mai puternic. Dar cercetătorii consideră că acest impuls vine cu un cost.

“Roşul îmbunătăţeşte reacţiile noastre fizice deoarece este perceput ca o reprezentare a unui pericol“, explică co-autorul studiului Andrew Elliot, profesor de psihologie la Universitatea din Rochester.

“Oamenii se înroşesc atunci când sunt supăraţi sau sunt pregătiţi de atac, astfel că am ajuns cu timpul să fim extrem de atenţi la înroşirea altora şi la ceea ce implică acest lucru“.

Ameninţările sunt ca o sabie cu două tăişuri: odată cu mobilizarea energiei suplimentare, apar şi grijile, preocupările şi distragerea de la anumite sarcini, efecte despre care se ştie că epuizează resursele mentale.

În cercetări anterioare ale culorilor, expunerea la culoarea roşie s-a dovenit a fi contraproductivă în cazul sarcinilor mentale şi motorii complexe: atleţii aflaţi în competiţie împotriva unui oponent îmbrăcat în roşu au mai multe şanse de a pierde, iar studenţii care sunt expuşi la culoarea roşie înaintea unui examen au rezultate mai proaste.

“Culorile ne afectează în moduri diferite în funcţie de context”, explică Elliot, a cărui cercetare a documentat modul în care bărbaţii şi femeile sunt atrase inconştient de sexul opus atunci când poartă culoarea roşie.

“Aceste efecte ale culorilor se află sub radarul conştiinţei noastre”.

Studiul a măsurat reacţiile studenţilor în urma a două experimente.

În primul caz, 30 de copii şi adolescenţi au ţinut desfăcuţi nişte cârligi metalici. Înainte de această acţiune, aceştia au citit cu voce tare numărul lor de participant scris cu roşu sau cu gri.

În cel de-al doilea caz, 46 de studenţi au strâns cât au putut de tare un mâner, folosind mâna dominantă, atunci când vedeau pe un ecran cuvântul “strânge!”.

Cuvântul apărea pe ecran pe un fond roşu, albastru sau gri.

În ambele cazuri, culoarea roşie a mărit atât forţa participanţilor, cât şi viteza de reacţie a acestora.

Culorile folosite în studiu au avut o tonalitate precisă, nuanţa, luminozitatea şi intensitatea cromatică au fost calculate astfel încât fiecare reacţie a fost atribuită unei culori specifice.

“Numeroase studii de psihologie a culorii au fost efectuate fără a ţine cont de aceste variabile independente, astfel încât rezultatele au fost ambigue”, explică Elliot.

Studiul s-a axat în exclusivitate pe răspunsurile izomerice sau fizic non-direcţionale, care permit cercetătorului să măsoare energia participanţilor, nu şi comportamentul lor ce poate varia în funcţie de individ şi de situaţie.

Sursa: Futurity

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Adevărul despre acceleratorul de la Cern

În ultimii ani mediile academice şi ştiinţifice au pornit o adevărată „cruciadă” împotriva tainelor Universului, dacă am putea să folosim o exprimare a nevoii oamenilor de cunoaştere a adevărului.
În spatele oamenilor de ştiinţă s-au aflat mereu acei profitori care dispun de bani şi timp, şi care îşi închipuie că pot face ce vor ei fără să fie deranjaţi în planurile lor de opinia publică mondială.

Aceşti profitori sînt oamenii Bilderbergilor şi Illuminaţilor, fiind puşi să urmărească pe toată planeta iniţiativele cercurilor ştiinţifice de cercetare.

Din ce motiv fac ei asta?

Stăpânii lor au nevoie de orice formă de tehnologie prin care să poată domina omenirea pe mai departe, mai ales acum când ne mai desparte efectiv puţin timp de sfârşitul lui 2012.

Astfel s-a ajuns la iniţiativa de construire a acceleratorului de particule de la Cern din Elveţia.

De ce a fost ales locul în Elveţia?

Se putea alege Canada sau Statele Unite ori altă ţară cu potenţial economico-financiar destul de bun, pentru derularea acestui experiment.
Lăsând la o parte alte teorii care fac conexiuni între catrenele lui Nostradamus şi acceleratorul de la Cern, veţi citi în cele ce urmează adevăratul scop pentru care acest „monstru electromagnetic” a fost construit, cheltuindu-se chipurile aproximativ 500 de milioane de euro aşa cum s-a declarat oficial, deşi cifra neoficială dar adevărată este de 1.100.000.000 de euro.

Deşi au existat proteste ale unor cercuri ştiinţifice private, care nu depind de niciun guvern, precum şi ale unor state care şi-au exprimat dezacordul faţă de acest experiment, acceleratorul a fost construit.

Deci în loc să se aloce 1 miliard de euro către ţările cu dificultăţi educaţionale şi de sănătate, s-a preferat să fie cheltuiţi pe experiment, şi veţi vedea şi de ce.

A fost susţinut un punct de vedere care argumenta faptul că acceleratorul va ajuta la înţelegerea modului în care s-a produs Big Bang-ul.

Ori aşa cum puteţi citi în acest număr, la un alt articol, Universul nostru a apărut datorită interacţiunii între membranele – feliile Multiversului.

Adăugăm la asta faptul că intervenţiile civilizaţiilor extraterestre din Pleiade, Arcturus, a andromedanilor şi a celor din Ursa Mare au stopat în anii ’90 experimentele călătoriilor în timp pe care naziştii şi guvernul secret din umbră din Statele Unite le făceau chiar şi în anii ’80, aşa cum autorii Preston Nichols şi Peter Moon au redat cu lux de amănunte în cărţile lor.

Cei care conduc lumea din umbră intenţionau să schimbe istoria lumii, încercând să intervină în trecutul omenirii pentru a elimina pe mesagerii civilizaţiilor benefice ce veghează ca omenirea să nu fie distrusă.

Aceşti întunecaţi intenţionau să obţină, prin intervenţia asupra trecutului, o linie de viitor a omenirii în care să nu mai fie blocaţi de către mesagerii benefici menţionaţi, pentru a-şi impune dictatura lor nemiloasă şi a instaura în cele din urmă complet Noua Ordine Mondială.

Numai că planurile le-au fost zădărnicite, toate portalurile de călătorie în timp fiind închise, sigiliate şi păzite permanent de la acel momnent încoace de către civilizaţiile care ne ajută.

 Există informaţii care au circulat chiar şi în cercurile oficiale politice şi de afaceri despre anumite nave care au intervenit deasupra Elveţiei, undeva la mare altitudine, oprind acceleratorul.

Cei care erau responsabili de experiment au declarat că nu era pus la punct complet sistemul şi de aceea l-au oprit pentru o verificare.

Aceasta a fost varianta fabricată şi servită ca o gogoaşă greţoasă opiniei publice.

Apoi acceleratorul a fost pornit din nou după câteva săptămâni, rezultatul fiind declarat un succes.

S-a motivat că scopul ar fi fost studierea modului în care au interacţionat particulele pentru a produce fenomenul Big Bang.

În realitate, pentru că informaţiile reale au fost superclasate şi puse sub semnul interdicţiei totale de a fi oferite opiniei publice, scopul experimentului a fost acela de a crea portaluri către dimensiuni paralele şi superioare, pentru elita întunecaţilor care ştie că nu poate câştiga pe această planetă.

Unul dintre cele două capete ale portalului cu baza pe Pământ e constituit dintr-o buclă temporală ce are rolul de a modifica raportul spaţiului-timp între cosmos şi planetă, astfel încât viitorul nostru să constituie de fapt o continuă repetare.

Altfel spus am rămâne în acest segment de timp care se tot repetă, deşi în interiorul civilizaţiei noastre timpul biologic se scurge normal.

În altă ordine de idei, întunecaţii ar vrea să păstreze Pământul pentru ei, dar pe un alt segment de spaţiu şi timp decât cel al sistemului nostru solar.

Cert este că în urma experimentului anumiţi parametri electromagnetici ai planetei şi faunei au fost perturbaţi, iar un posibil rezultat ar fi acela ca Pământul să sară practic pe o altă linie a câmpului de forţă a sistemului solar, evitând în acest fel efectele anului 2012, benefice pentru noi dar negative pentru întunecaţi.

Mai mult decât atât, cei care au coordonat experimentul au declarat că datorită faptului că a fost un succes – pentru cine? – va fi construit în cel mai scurt timp un alt accelerator mult mai performant, care va costa aproximativ 10 miliarde de euro.

Şi atunci întrebăm: oare pentru ce le trebuie un accelerator cu o putere mult mai mare, dacă au descoperit, zic ei, modelul Big Bangului?

Nu cumva pentru a finaliza planul de sclavizare a omenirii, prin crearea unui val de energie tahionică al cărui singur rol ar fi acela de a produce scurtcircuitarea conştiinţelor oamenilor Pământului?

Şi prin asta afectarea tuturor pământenilor într-un mod ireversibil?

Se estimează astfel că noul accelerator care va fi construit în Franţa să fie funcţionabil deja până în vara anului 2012, iar experimentele să dureze până în 2016.

Dacă luăm în calcul faptul că între decembrie 2012 – decembrie 2013 ar trebui să fie primul val al Înălţării spirituale pe planetă, iar între 2015-2016 cel de-al doilea val al acestei Înălţări, odată cu vibraţia energetică a Pământului, pentru noi este cât se poate de clar care este scopul acceleratorului de la Cern şi mai ales a celui din Franţa.

Şi dacă la asta adăugăm profeţia lui Nostradamus, despre naşterea în Franţa a viitorului Henric al V-lea, care ar salva Europa într-o perioadă de-a dreptul catastrofală pentru naţiunile europene, putem să ne dăm seama de ce se tem atât de mult întunecaţii pentru propriul lor viitor, care e foarte posibil să nu mai existe, şi de aceea aruncă în joc sute de miliarde de euro pentru a găsi mijloacele necesare de a acapara Pământul în întregime pentru ei, ca posibilă bază viitorare pentru a continua războiul cu celelalte civilizaţii ale Luminii…

Deocamdată… Pământul se află sub asediu…probabil ultimul din istoria sa atât de zbuciumată…

Sursa Revista Cosmos nr. 43

Sursa: Biblioteca Secreta

Am venit din spațiul cosmic

                                                                                                                        Autor: Ionel Grama

 

 

 

Acum, cînd teoriile care spun că ne tragem din peşti sau din maimuţe sînt tot mai mult demontate şi negate, specialiştii investighează noi ipoteze privind apariţia vieţii pe planeta noastră.

Varianta biblică, potrivit căreia „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu“ (Facerea 2, 7), cîştigă tot mai mult teren.

Cercetătorii nu se mulţumesc însă doar cu o afirmaţie, ci vor să vadă ce anume a stat la baza acesteia. Există voci care spun că aceste studii sînt o blasfemie, dar acuzaţia este contrazisă chiar de Biblie, în care se spune: „Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide“ (Matei 7, 7; Luca 11, 9).

Pe 1 martie 2011, ziarul The Independent din Anglia a publicat un material semnat de Steve Connor, intitulat We’re all aliens … how humans began life in outer space (Sîntem toţi extratereştri... cum şi-au început oamenii viaţa în cosmos).

Conform autorului, anumite studii recente au scos la iveală faptul că resturile cometelor şi ale meteoriţilor, rezultate în urmă cu cinci miliarde de ani în procesul de formare a sistemului solar, au adus pe Terra materiile prime ce stau la baza vieţii terestre.

Bucăţile de roci venite din cosmos au constituit un fel de „nave de transport” şi, odată ajunse pe pămînt, datorită presiunilor şi a temperaturilor înalte, au emis azot şi amoniac, ingrediente vitale pentru formarea primelor molecule organice.

Apoi, acestea s-au divizat şi au format ADN-ul, „inima” celulelor vii. Autorul aduce ca argument meteoritul Murchinson, căzut la data de 28 septembrie 1969, lîngă localitatea cu acelaşi nume, în Australia, pe care s-au găsit molecule organice şi aminoacizi de provenienţă nonterestră, care pot da naştere viului şi meteoritul ALH 84001, descoperit în Antarctica în 1984 şi pe care s-au găsit urme de viaţă fosilizată, se pare, după planeta Marte.

Numai că, atît afirmaţiile, cît şi argumentele nu sînt nişte noutăţi. Despre cei doi meteoriţi am scris şi noi în urmă cu aproximativ patru ani (Lumea misterelor nr. 7/2006), de atunci s-au făcut mari progrese, iar teoria panspermiei, conform căreia viaţa pe planeta noastră este venită din cosmos, nu este o noutate.

Anaxagoras din Ionia, care trăit între anii 500 şi 428 î.H., a folosit pentru prima oară terme­nul de „exogenesis” (exo=în afară şi genesa=origine).

Intrucît el a negat existenţa zeilor şi a spus că viaţa pe planeta noastră a venit din cosmos, Anaxagoras a fost acuzat de impietate şi expulzat în Lamp­sacos, unde a şi murit. In 1870, după mai bine de 2.200 de ani, savantul suedez Svante Arrhenius (1859-1927) preia teoria şi consacră termenul de „panspermie” (pan=tot, pretutindeni, spermio=germene).

De-a lungul veacurilor, ideea conform căreia viaţa terestră nu a început aici, pe Pămînt, ci a fost adusă din altă parte, a fost reluată, completată cu noi argumente, respinsă şi apoi din nou reluată.

In secolul al XVIII-lea, savantul francez G. Buffon vorbea despre călătoria prin cosmos a „embrionilor de viaţă”, iar mai tîrziu Ch. Lipman şi M. Calvin emit ipoteza cosmozoilor, a litopanspermiei, conform căreia germenii vieţii au fost transportaţi de meteoriţi.

In 1973, Francis Harry Crick (1916-2004) şi Leslie Eleazar Orgel (1927-2007) au formulat ipoteza radiopanspermiei, prin care susţineau că viaţa a apărut pe o planetă mai veche, cu condiţii favorabile, iar Pămîntul a fost „însămînţat cu forme vii, elementare, de către fiinţe inteligente”.

Ei au adus următorul argument: dacă viaţa ar fi apărut pe Pămînt în mai multe locuri deodată, codul genetic nu ar fi fost acelaşi, iar timpul scurs de la facerea Pămîntului pînă la apariţia cianobacteriilor ar fi fost mult mai lung.

Iată deci cum, pas cu pas, ne apropiem de formula: „Apoi Dumnezeu a zis : Să facem pe om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră…” (Facerea 1, 26).

La 11 mai 2001, geologul Bruno D’Areni şi biologul molecular Giuseppe Geraci, de la Universitatea din Napoli, au găsit în cristalele unui meteorit bacterii nepămîntene, care nu au murit nici după ce meteoritul respectiv a fost sterilizat la o temperatură foarte mare şi apoi a fost ţi­nut în alcool.

Vietăţile respective aveau un ADN care nu există pe Pămînt şi, deşi aveau vîrsta de 4, 5 miliarde de ani, erau capabile să se dividă. Panspermia poate fi interstelară, deci între sisteme solare diferite şi/sau interplanetară, între planetele aceluiaşi sistem solar.

Cele două exemple prezentate de The Independent fac parte din aceste categorii.

Se consideră că germenii viului pot fi transportaţi prin univers de presiunea radiaţiilor cosmice sau de roci, meteoriţi, comete, venite întîmplător sau trimise intenţionat din alte lumi stelare.

In 2006, inginerul Thomas Dehel a propus o nouă ipoteză: plasmoizii, structuri coerente de plasmă şi cîmpuri magnetice, numite şi entităţi plasmo-magnetice, au fost purtaţi, accidental sau dirijat, de cîmpurile magnetice interplanetare şi interstelare.

Dacă, în urmă cu doar cîţiva ani, se credea că nu este posibil aşa ceva, lucrurile s-au schimbat totalmente.

Chiar pe planeta noastră au fost găsite aşa-numitele extremophile, forme de viaţă ce trăiesc în medii severe, la presiuni şi temperaturi foarte mari sau în toxicitate letală pentru alte vietăţi, iar experimentul cu tardigrade, despre care am scris în Lumea misterelor nr. 3/2009, a scos în evidenţă faptul că anumite vietăţi terestre pot supravieţui în condiţiile dure din spaţiul cosmic.

Recent, astrobiologul britanic Nalin Chandra Wickramasinghe (născut în 1939), cel care a demonstrat exis­tenţa grăuntelui vieţii în comete şi în mediul interstelar, a afirmat cu toată convingerea: „Da, sîntem cu toţii extratereştri, împărţim o moştenire cosmică. (…) Sîntem astfel parte a unui lanţ care se extinde la o scară largă în cosmos. Dovezile ne indică inexorabil această direcţie”.

Savantul susţine că viaţa se transferă de la o planetă la alta de miliarde de ani, iar călătoria germenilor vieţii poate dura şi milioane de ani prin Univers, pînă ajung într-un mediu propice înmulţirii.

Impreună cu o altă somitate în domeniu, Sir Fred Hoyle (1915-2001), Chandra afirmă cu tărie că: „Evidenţele din astronomie susţin de o manieră copleşitoare faptul că viaţa nu a început pe Pămînt, ci a fost sădită aici din spaţiu”.

Cu toate aceste dovezi clare că în imensitatea Cosmosului există viaţă sub diferite forme, savanţii sînt în unanimitate de acord că, pînă acum, nu s-a găsit niciun fel de răspuns la întrebarea cine, unde şi cum creează această viaţă?

Şi, am mai adăuga noi, de ce o creează totuşi, dacă, în final, ea trebuie să dispară? Anul acesta, la bordul unei capsule spaţiale ruseşti, Phobos-Grunt, mai multe tipuri de (micro)organisme vor fi trimise în spaţiul cosmic, unde vor rămîne timp de trei ani.

Experimentul va testa astfel o nouă ipoteză, transpermia, care trebuie să demonstreze că viaţa poate călători prin spaţiul sideral.

Apoi, nu peste mult timp, omul va trimite spre alte sisteme solare capsule cu micro­organisme care, împinse de vîntul solar cu o viteză de circa 3 km/secundă, vor putea ajunge pe o planetă propice vieţii, într-un interval de timp cuprins între 10 şi 100 de ani.

Mai tîrziu, peste miliarde de ani, fiinţele de acolo vor spune şi ele că sînt făcute după chipul şi asemănarea creatorilor lor. Şi… nu vor greşi prea mult.

preluare de pe: http://www.lumeamisterelor.com/arhiva/2011-05-23/

NASA - secretul bine pazit

In doar trei ani, intre 1969 si 1972, 12 oameni, toti americani, au pus piciorul pe Luna. De atunci, timp de 38 de ani, niciun pamin­tean nu a mai ajuns acolo. Motivul? Simplu, ni s-a interzis sa ne mai vizitam satelitul. Ii „deranjam“ pe cei care sint acolo de foarte multa vreme si le incurcam planurile pe care le desfasoara cu noi, cu planeta noastra, cu sistemul nostru solar. Chiar sint alte fiinte acolo?

Astronomul rus Evgheni Arsiukin si matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, in filmul documentar difuzat pe canalul rusesc de televiziune RTR, sustin acest lucru cu toata fermitatea, adu­cind in sprijinul afirmatiei lor dovezi concrete. Cotidianul Pravda a publicat si el o serie de destainuiri si fotografii despre cladirile aflate pe partea neva­zuta a Lunii, despre entitatile extraterestre care sint acolo si despre masinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri, care ne dau atita bataie de cap. Dar exista asa ceva acolo sau sint doar fabulatii? Americanii care au ajuns pe Luna spun ceva in acest sens? Au vazut ei ceva, atunci cind au ajuns acolo?
In mod bizar, filmele facute pe Luna de unele echipaje au… disparut din arhive, ca si cum am vorbi despre niste banale inregistrari video facute undeva, aiurea. Treptat insa, anumite lucruri, tinute secrete timp de trei-patru decenii, au inceput sa transpire. Pe timpul misiunii Apollo 11, de la 20 iulie 1969, in legaturile radio dintre Neil Arm-strong, Buzz Aldrin si Centrul de control au fost doua minute de tacere, justificate initial de NASA prin aparitia unei supraincalziri a aparaturii, apoi prin faptul ca pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de batai pe minut, fapt pentru care „i s-a transmis o fraza codificata”.

Dupa 40 de ani, s-a aflat ca totusi, in cele doua minute, intre Luna si Pamint s-au purtat discutii aprinse. Lui Neil i-a crescut, intr-ade­var, pulsul brusc, deoarece acesta a vazut ceva ce i-a taiat respiratia si l-a facut sa strige la colegul sau.
Iata o parte a convorbirilor:
„Armstrong: Ce a fost asta? Ce dracu a fost asta? Asta e tot ce vreau sa stiu!

Controlul misiunii: Ce se intimpla acolo? (intreruperi, paraziti) Apollo 11, ma auzi? Ce se intimpla?

Apollo 11: Chestiile alea sint imen­se, domnule!… Enorme… Oh, Doamne! Nu-mi vine sa cred! Repet, mai sint si alte nave spatiale aici…, aliniate pe marginea cealalta a craterului! Ei sint pe Luna si ne privesc acum!

Armstrong & Aldrin: Astea sint lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optica. Nimeni nu va crede asta!

Houston: Ce… ce…ce…? Ce naiba se intimpla? Ce s-a intimplat cu voi?

Armstrong & Aldrin: Ei sint aici, sub suprafata.

Houston: Ce e acolo? (paraziti, emisie intrerupta, interferente) Controlul cheama Apollo 11.

Armstrong & Aldrin: Am vazut niste vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observind instrumentele.

Houston: Neclar! Repetati ultima informatie!

Armstrong & Aldrin: Spun ca aici sint si alte nave spatiale. Sint aliniate pe marginea cealalta a craterului!

Houston: Repetati, repetati comunicarea!

Armstrong & Aldrin: Am conectat transmisia automata. Imi tremura rau miinile si nu mai pot face nimic. Incercam sa filmam. Dar, daca aceste camere nu vor inregistra nimic, cine ne va crede?

Houston: Ati inregistrat ceva pe film?

Armstrong & Aldrin: Nu avem niciun film la noi. Am facut trei fotografii. Farfuriile zburatoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.

Houston: Aici controlul. Unde sinteti acum? Ce-i cu galagia asta de-spre OZN-uri? Terminat

Armstrong & Aldrin: Au aterizat aici. Sint aici si ne privesc. Se uita la noi.

Houston: Oglinzile, oglinzile le-ati instalat?

Armstrong & Aldrin: Da sint puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spatiale, cu siguranta miine poate veni sa ni le demonteze. Terminat“.
Sa mai spunem, in final, ca aceasta discutie a fost receptionata atit de rusi, care urmareau indeaproape misiunea, cit si de diversi radioamatori de pe glob si ca, intr-un interviu, Armstrong a declarat ca, inainte de plecare, au fost avertizati ca pe Luna vor intilni ceva.

preluare : http://bloguri.piatza.net/secretul-bine-pazit/

Cum si de ce a fost deconectat ADN-ul nostru ?

Inchipuiti-va ca v-ati trezi intr-o dimineata si ca ati realiza ca aveti capacitati supraomenesti in stare latenta care asteaptau sa fie descoperite. Ca odata ce v-ati activat aceste capacitati, ati putea obtine tot ce ati dorit in viata, ati putea trai o viata fara momente dramatice, ati putea avea corpul ideal din punct de vedere fizic, ati deveni imuni in fata oricarei boli si ati putea inversa procesul de imbatranire.

 

Imaginati-va cum ar fi daca ati realiza ca v-ati putea schimba de fapt amprenta vietii, ADN-ul, care sa va permita marirea potentialului creativ, sa puteti accesa subconstientul devenind intuitiv, clarvazator si sa descoperiti instantaneu scopul vietii dumneavoastra. Exista acum o metoda care va va permite sa faceti toate aceste lucruri si chiar mai mult de atat, proces numit Activarea ADN.

 

Ce inseamna de fapt Activarea ADN?

 

Majoritatea stiu ca ADN reprezinta o “amprenta a vietii” care se afla in fiecare celula din corp. In plus la fiecare helix dublu cu 2 catene ale ADN din cromozom, mai sunt adaugate 10 catene eterice de ADN pentru fiecare om, care au fost dezactivate si in stare latenta inca de la inceputul istoriei. Fiecare catena adaugata are capacitatea de a permite persoanei sa aiba realizari mai mari. Oamenii de stiinta au admis faptul ca in momentul de fata folosim doar 3% din ADN-ul cu 2 catene pe care il avem.

 

Astfel, traim intr-o societate in care oamenii sunt bolnavi, nefericiti, stresati, provoaca razboaie, se indeparteaza de sentimentul iubirii si au interupt legatura cu universul. Cei mai multi trebuie sa mediteze timp indelungat pentru a putea trai experienta mistica – atat de grava este ruptura in momentul de fata.

 

Imaginati-va ca activati 100% ADN-ul cu 2 catene si inca 10 catene suplimentare. Veti ajunge sa folositi 10% din creierul dumneavoastra, devenind o fiinta cu multiple capacitati psihice, telepatice si cu putere de manifestare dincolo de imaginatie. In plus, veti opri procesul de imbatranire si veti arata si va veti simti mai tineri. Aceasta este amprenta divina initiala, ceea ce omul ERA inainte. S-a scris referitor la faptul ca Iisus a avut 12 catene din ADN activate.

 

Portiuni din lantul ADN pe care stiinta l-a identificat ca fiind “helix dublu” reprezinta doar portiunile de suprafata din componentele chimice, elementale si electrice ale catenelor ADN active. Totusi, stiinta trebuie sa identifice spectrul multidimensional al comportarii ADN si sa fie constienta de faptul ca in structurile ADN detectabile exista nivele de structura si functie care coordoneaza functionarea intregii amprente genetice care in momentul de fata nu sunt depistabile prin metoda stiintifica moderna.

 

Amprenta umana de ADN se va infatisa intotdeauna analizei din exterior ca fiind o configuratie cu helix dublu alcatuita din 2 catene. Dar ceea ce scapa intelegerii este faptul ca in interiorul helixului dublu exista si se vor mai dezvolta treptat catene suplimentare cu helix dublu care se unesc si vor adauga codul lor de functionare in structura amprentei ADN active. Pe masura ce stiinta inainteaza in intelegerea spectrului multidimensional, intelegerea structurii arborelui si a functiei ADN se vor dezvolta treptat.

 

Daca studiati istoria veche a omenirii, veti vedea cum predecesorii nu erau “primitivi” asa cum v-ar face sa credeti anumiti istorici si anumite guverne. De fapt, ei erau mult mai avansati decat noi in ziua de azi. Acestia comunicau telepatic si erau de fapt zei. Deci, dupa cum banuiti, ar fi destul de greu sa controlati o astfel de persoana…

 

La un moment dat, de-a lungul istoriei, cateva fiinte care s-au autodenumit “zei” nu si-au putut invinge natura umana, prin urmare au decis sa faca o manipulare genetica care a dus la separarea creierului. Acest lucru a insemnat separarea partii analitice din ratiunea persoanei de cea intuitiva si emotionala, iar problemele legate de aceasta intamplare pot fi inca observate si in zilele noastre.

 

Apoi au deconectat 10 din 12 catene ale ADN, dar le-au lasat acolo. Unele din acestea o reprezinta substanta ADN pe care stiinta o numeste ADN-ul “blocat”, acel ADN care se afla acolo in celule dumneavoastra, celalalt este ADN-ul eteric care exista in vibratii mai inalte, armonioase pe care nu le puteti vedea cu ochiul liber. Imediat ce acele 10 catene eterice de ADN au fost deconectate, oamenii care urmau sa se nasca dupa acest moment descifrau cu greu gandurile. Apoi, aceste fiinte care s-au autonumit zei au introdus limbajul.

 

Prin urmare, cele 10 catene ale ADN au fost deconectate, iar implanturile au fost puse in corpurile eterice pentru a le impiedica sa se contopeasca din nou. Catenele au fost de asemenea deconectate de la sistemul endocrin din corpul fizic, ceea ce impiedica crearea unei substante chimice care activeaza glanda pituitara, pineala si hipotalamusul. Astfel, aceste glande s-au micsorat din cauza neintrebuintarii lor, iar oamenii de stiinta nu isi dau seama la ce pot fi  folosite

 

Cea mai mare parte a omenirii a fost lasata cu capacitatea de a activa glandele si 10 catene ale ADN, dar doar daca ei s-ar ocupa de acest lucru si daca ar sti cum sa o faca. Si asta este ceea ce face Perfectiunea ADN – reactiveaza aceste catene de ADN, astfel incat persoana respectiva sa isi poata da seama de adevaratul potential genetic si de amprenta originala. Iar activarea ADN-ului va va permite de asemenea sa va intrebuintati in cele din urma creierul in proportie de 100%. Istoria umanitatii este interesanta si va incurajez sa experimentati aceste cunostinte prin cercetarea dumneavoastra plina de sarg. Rasa noastra nu a fost afectata doar de falsificarea genetica si de experimentare, dar a fost aproape in totalitate exterminata datorita distorsiunilor din reteaua planetara.

Pamantul este si el un organism viu si capteaza energie de la Sursa la fel ca orice organism viu sau ca orice structura planetara. Noi, in calitate de fiinte care traim pe Pamant, nu putem decat sa captam in corpurile noastre vibratiile pe care le atrage Pamantul de la Sursa. Daca retelele Pamantului sunt deteriorate, atunci fiecare forma de viata de pe Pamant va avea un sablon ADN deteriorat. Distorsiunile retelei planetare din anul 3470 IH in Masacrul din Babel a cauzat mutatii in sablonul uman ADN, ceea ce a dus la scurtarea perioadei de viata a omului, a blocat perceptia senzoriala superioara, a provocat pierderea memoriei rasei si a amestecat tiparele originale ale limbii care sunt formate pe corespondenta literelor de foc ale ADN. Rasa noastra a suferit de amnezie, a murit tanara si se afla in continuu conflict babilonic inca de atunci. Acest eveniment istoric a fost notat in istorie ca povestea biblica “Turnul Babel”

preluare: http://bloguri.piatza.net/cum-si-de-ce-a-fost-deconectat-adn-ul-nostru/

Un dosar intergalactic?

În dialogul Phaedrus, filozoful Platon citează o poveste auzită de el de la Socrate: „În oraşul egiptean Naucratis se găsea un faimos zeu din vechime, numit Theuth; pasărea numită ibis este sacrificată pentru el, iar el este inventatorul multor arte, cum ar fi aritmetica şi calculele şi geometria şi astronomia şi jocurile pe tablă şi zarurile, dar marea lui descoperire a fost folosirea literelor...”.

Zeul Theuth a transferat darul scrisului către faraon: „Aceasta, a spus Theuth, va face egiptenii mai înţelepţi şi le va aduce o mai bună ţinere de minte: este bun atît pentru memorie, cît şi pentru inteligenţă”. Faraonul a văzut o altă faţetă a minunatei născociri şi l-a contrazis pe zeul Theuth: „... această descoperire a ta va aduce grea uitare în sufletele celor ce o vor învăţa, pentru că ei nu se vor mai folosi de memorie; ei se vor încrede în caracterele scrise, exterioare, şi nu îşi vor mai aminti ei înşişi. Lucrul descoperit de tine ajută rememorarea, dar nu memoria...”.

Şi, într-adevăr, faraonul a avut dreptate: aceste texte vechi de mii de ani pot doar să amintească de evenimente care altfel ar fi fost de mult uitate. Cine îşi mai aduce aminte, de pildă, că Dumnezeu - oricine ar fi - a creat alte lumi cu mult înainte de crearea Pămîntului? Cităm din legendele străvechi ale evreilor: „Mii de lumi a creat Domnul la începuturi, apoi a creat şi mai multe lumi... Domnul a creat lumile şi apoi le-a distrus; a plantat copaci şi apoi i-a smuls, pentru că încă erau neclari... şi a continuat să creeze lumi şi să distrugă lumi pînă cînd a creat lumea noastră. Apoi vorbit-a: Lumea aceasta este o mare plăcere pentru mine, celelalte nu m-au mulţumit”. Crearea şi distrugerea de lumi pentru că nu corespundeau aşteptărilor? În limbajul de azi, am numi asta „terra-formare”. Terra-formarea este prin definiţie procesul de transformare a planetelor nelocuibile în lumi potrivite pentru viaţa oamenilor. Una din aceste idei implică lansarea de cantităţi mari de ciano-bacterii în atmosfera marţiană. Aceste bacterii se înmulţesc rapid şi, pe parcurs, produc cantităţi mari de oxigen. Dar omenirea este aceea care, în decursul unui lung şi sinuos proces de căpătare a inteligenţei, a venit cu ideea de a scrie simboluri pentru a păstra cunoaşterea? „Evident! Cine altcineva?”, parcă vă aud cum strigaţi. Dar chiar puteţi fi siguri? Legendele din Antichitate ne spun că scrisul exista deja cu 2.000 de ani înainte de crearea omului „inteligent”. Pe vremea aceea, nu erau suluri de pergament şi nici animale ale căror piei să poată fi folosite; nici măcar metale. Iar în absenţa copacilor, nu erau nici panouri de lemn. Iar în lipsa acestora, cartea la care mă refer exista sub forma unui safir gol pe dinăuntru. Un înger numit Raziel, „exact acelaşi care stătea la malul rîului care ieşea din Eden”, a transferat această stranie „carte” strămoşului nostru, Adam. Trebuie să fi fost un exemplar foarte curios, pentru că nu conţinea doar toate lucrurile demne de a fi ştiute, ci şi profeţii despre viitor. Adam urma să devină bogat folosind cartea, pentru el şi pentru toţi cei care îi urmau: „Asemenea, dintre copiii tăi care vor veni după tine, oricine va folosi această carte va şti ce va să vie. Fie că este nenorocire, fie că va veni foametea, că grînele vor fi prea din belşug sau prea puţine, fie că potop sau secetă vor lovi ţinutul”. Ce lexicon sau enciclopedie de azi se poate compara cu această super-carte? Trebuie să-i căutăm pe autorii acestei lucrări fenomenale printre legiunile venite din cer, pentru că după ce îngerul Raziel i-a dat strămoşului nostru cartea şi chiar i-a citit puţin din ea, a urmat ceva absolut uluitor: „Iar la acea oră, cînd Adam a primit cartea, s-a ridicat o flacără mare pe malurile rîului, iar îngerul a urcat spre cer în mijlocul pojarului”.

ERICH VON DÄNIKEN

preluare de pe:

Extraterestrii cu aspect uman infiltrati printre noi?

Intrebare pe un forum de discutii cu tematica paranormala: “Cati extraterestri traiesc, in acest moment, pe Pamant, deghizati in oameni?” Raspuns: “Toti, in afara de tine, suntem extraterestri; esti singurul om ramas, dar nu te teme, vom veni si dupa tine, curand”. Dincolo de aceasta gluma, mai multe sondaje, extrem de serioase, releva un fapt uimitor: unul din cinci pamanteni crede ca extraterestri traiesc printre noi, deghizati in oameni.

O sondare a opiniei publice, efectuata de Reuters cu ajutorul a 23.000 de subiecti adulti din 22 de tari, a conchis ca India este, in constiinta locala, un epicentru de activitate extraterestra, iar 45% dintre oamenii de aici sunt convinsi ca o invazie extraterestra este deja in derulare. Nici chinezii nu sunt departe, 42% dintre acestia aderand la idei similare, urmati de cei 29% dintre japonezi care isi suspecteaza concetatenii ca ar putea avea origini extraterestre.

In Australia, 23% dintre cei chestionati cred ca extraterestrii exista pe Pamant, in timp ce belgienii, germanii si suedezii sunt mai sceptici si doar in proportie de 8% acrediteaza o asemenea teorie. Desigur, multi dintre cei care au dezmintit posibilitatea ca fiinte straine sa traiasca printre noi ar putea fi ei insisi extraterestri care doresc sa ramana nedescoperiti.

Lasand gluma deoparte, cel mai important lucru pe care ni-l spun toate aceste cifre este acela ca teoria infiltrarii unor fiinte din alte lumi in randurile noastre nu are doar trei adepti nebuni, rataciti in colturi izolate de lume ci, dimpotriva, zeci de milioane de oameni de pe tot cuprinsul globului dau curs unei asemenea posibilitati.

O teorie a conspiratiei plauzibila?

La o prima vedere, ideea unor “spioni extraterestri” strecurati printre noi pare, dincolo de a fi copilareasca si paranoica, rezultatul direct al unor povesti si filme stiintifico-fantastice, de tipul “Oameni in Negru”, prin care tocmai un asemenea scenariu le este servit consumatorilor. Dar, la o aplecare mai atenta asupra subiectului, pastrand desigur rezervele de bun simt ale gandirii critice, se naste timid intrebarea “si totusi, de ce nu?”

Este suficient sa ne gandim in felul urmator, pentru a lasa sa ne patrunda “in sistem” un crampei de indoiala: oare noi, oamenii – aventurieri, oportunisti, curiosi si iscoditori, cum ne stim -, am evita sa ne strecuram in sanul unei civilizatii inferioare, nou descoperita, ca membri ai ei, pentru a o studia si chiar manipula din interior, in masura in care abilitatile noastre fizice si psihice sau tehnologia de care dispunem ne-ar permite acest lucru? Oare ce anume, dincolo de discutabile bariere morale sau anumite riscuri, ne-ar opri sa intreprindem o asemenea actiune?

Desigur, chiar si pentru cei care cred sincer in extraterestri, paralela poate parea fortata si ideea in sine mai degraba apanajul unei minti foarte entuziaste. Cat despre cei bigoti, care resping oricum din start existenta unor fiinte extraterestre, nici nu mai poate fi vorba ca ar acorda ceva mai mult decat statutul de blasfemie unor ganduri de acest fel. Si totusi, chiar in proportie minima, o posibilitate ca unii dintre noi, poate chiar liderii nostri, sa fie extraterestri, nu de ieri de azi, ci dintotdeauna, si poate nici macar constient, exista.

Tot asa cum exista, in acelasi procentaj, eventualitatea ca tot ceea ce frizeaza fantezia si despre care nu s-a demonstrat ca nu ar putea sub nicio forma exista, pana la urma… sa existe. Pur si simplu, pentru ca ne trece prin gand, sunt sanse sa se intample.

Toata povestea este, la urma urmei, conditionata strict de existenta sau inexistenta extraterestrilor. Daca Ei exista intr-adevar, daca zboara prin spatiu cu viteza luminii, daca sunt extrem de avansati tehnologic si daca ne-au descoperit, mai mult chiar, daca ne si seamana fizic, atunci, ironic, sansele ca extraterestri sa fi coborat intre oameni sunt mai mari chiar decat sa nu o fi facut. Deci si in aceasta situatie, cumva, discutia se rezuma tot la problema existentei extraterestrilor si nu la posibilitatea ca ei sa recurga la asemenea tactici de… spionaj.

Totul suna nebunesc, dar nici nu este condamnabil ca se nasc asemenea teorii, atunci cand pe cer apar necontenit, de zeci de ani, fenomene si obiecte zburatoare inexplicabile, iar sute de filme, carti, emisiuni si discutii vazute, citite, urmarite si purtate de-a lungul timpului alimenteaza constant teoriile despre extraterestri si ne orienteaza in directia OZN-urilor. Pe urma, mai sunt si celebrele cazuri de rapiri extraterestre, probabil niciodata dovedite mai presus de orice banuiala, dar totusi numeroase si asumate de oameni vizibil marcati de ceva.

Nu putem spune ca asemenea declaratii au adus vreodata cuiva faima internationala sau vreun beneficiu; dimpotriva, acesti oameni au fost mereu priviti ca ciudati si au dezvoltat serioase probleme in a duce o viata normala. Deci, cu greu se poate vorbi despre nascociri teatrale, cel mult poate fi invocata alienarea, nici ea foarte plauzibila, fiind adeseori vorba despre oameni intelectuali, culti, sanatosi mental.

Dusmani, sau prieteni?

Cultura populara ne-a “programat” sa vizualizam in mod standard fiintele extraterestre: vedem aceste creaturi in nuante cenusii sau verzui, cu capete mari, alungite, atasate unor corpuri semi-atrofiate, cu ochi mari si negri. Totusi, mai multi cercetatori, din diferite motive, au ajuns sa creada ca exista multiple, chiar o multitudine, de specii sau rase extraterestre. Cateva dintre ele sunt unanim acceptate de adeptii ideii.

Cel mai faimos tip de extraterestru este micutul cenusiu, prezentat mai sus si cunoscut uneori sub denumirea de Zeta Reticulan. Acest tip de extraterestru este principalul suspect din spatele fenomenului rapirilor. Banuiti ca ar avea sentimente putine spre deloc, Cenusii sunt priviti ca cercetatori reci si cruzi, care deruleaza experimente pe oameni, fiind lipsisi de orice fel de compasiune. Par sa lucreze ca o singura unitate coeziva, cu o oarecare constiinta colectiva, controlata de un Cenusiu Sef. Singura grija pe care o au este perpetuarea propriei specii, despre care unii cred ca ar fi genetic avariata.

O alta specie de extraterestri, care face, mai ales in ultima vreme, subiectul principal al multor teorii conspirationiste, este cea a reptilienilor. Aceasta rasa se numara printre putinele de a caror existenta aproape toti entuziastii fenomenului sunt convinsi, dar ale caror origini nasc dezbateri aprinse. Cine sunt, de unde vin si care le este misiunea? Multe subcategorii de extraterestrii sunt incadrate ca fiind de provenienta reptiliana. Unii dintre cei mai titrati sunt Draconienii sau Dracos, care ar proveni din sistemul solar Alpha Draconis. De fapt, si-ar fi format colonii acolo, dar proclama Pamantul ca fiind planeta lor de bastina.

Unii chiar cred ca Terra le-ar apartine originar, in timp ce altii sunt de parere ca reptilienii au inseminat aceasta planeta si vad in noi proprietatea lor biologica. Indiferent de situatie, ii percep pe oameni ca inferiori. Sunt o rasa veche, daca nu chiar primordiala, fiind cruzi si abili. Escaladand subiectul, miturile spun ca reptilienii isi pot schimba forma, simuland aspectul uman. De aici, mai e un pas pana la inchegarea unor comunitati intregi adepte ale teoriei ca acesti extraterestri ne conduc in secret lumea, chiar de sub ochii nostri.

Aceste fiinte s-ar fi deghizat in oameni si ar trai printre noi ca lideri, regi, presedinti, patroni de concerne media si oameni de afaceri; s-au pozitionat in toate punctele de putere si detin controlul popoarelor, creandu-si un mediu propice inainte de a putea sa isi arate adevarata fata si de a se proclama, in mod oficial, stapanii Terrei. Mai mult chiar, exista o teorie conform careia reptilienii nu ar fi parasit niciodata Pamantul. Unii cred ca acestia sunt “extraterestri” doar pentru ca nu sunt umani, insa impart planeta cu noi in sferele ei subterane, ascunsi de ochii omenesti. In aceasta optica, reptilienii ar fi fost fortati sa se retraga in galerii subpamantene, iar guvernele noastre stiu despre existenta lor si se ingrijesc astfel de fragilul echilibru in care traim. Tot fiinte reptiliene mai sunt si Nagas, conform legendelor hinduse, care le asociaza cu “Lumea Serpilor”, un sistem cavernos cu mai multe niveluri, de sub coastele sud-vestice himalayene: lacasul Naga.

Avem stramosi extraterestri?

O alta specie extraterestra celebra in randul ufologilor este cea a Pleiadienilor, nume dat unui grup de extraterestri nordici, sau “fiinte spirituale multidimensionale” din clusterul stelar al Perseidelor, aflat in constelatia Taurus, la aproximativ 400 de ani-lumina de Pamant. Planeta lor originara este Erra, localizata intr-o dimensiune alternativa situata cu o fractiune de secunda inaintea celei in care traim. Acesti extraterestri ar fi extrem de asemanatori cu oamenii. Elvetianul Billy Meier, cel care i-a scornit, sustine ca Ei l-ar fi contactat telepatic, prin anii ‘40, pentru ca in 1970 barbatul sa vina cu fotografii ale navelor pleiadienilor si cu schite ilustrandu-i chiar pe acestia.

De atunci, Pleiadienii sunt subiectul unor dezbateri intense. Se crede despre ei ca sunt profund spirituali si apropiati de natura, fiinte pasnice care doresc sa previna autodistrugerea omenirii, oferindu-ne, subtil, filosofii si cai alternative de existenta.

Si Anunnaki reprezinta o rasa importanta de extraterestri, provenind de pe o planeta controversata din Sistemul Solar, Nibiru. In miturile sumeriene, acest corp astral ar fi casa unei avansate specii extraterestre de tip uman, numita Anunnaki, fata de care si Biblia ar avea unele referinte ascunse. Aceasta rasa ar fi sosit pe Terra cu 450.000 de ani in urma, in cautare de minerale, mai ales aur, pe care le-au gasit si exploatat in Africa. Se crede ca Anunnaki i-ar fi creat genetic pe Homo sapiens, special ca sa le fie sclavi, prin amestecul propriilor gene cu acelea de Homo erectus.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&hl=ro&v=oZanQvY6agE

Inscriptiile antice indica faptul ca civilizatia umana sumeriana din Mesopotamia a fost plamadita sub atenta indrumare a acestor “zei”, notiunea de regalitate fiind inaugurata tocmai ca mediere intre specia umana si Anunnaki. Acestia sunt descrisi ca semanand cu oamenii, dar mai mari si mult mai puternici din punct de vedere fizic, precum si o rasa foarte agresiva si temperamentala, lipsita de moralitate, dupa standarde umane, si avand metode brutale.

Un caz documentat

Conform unor relatari, emise in luna aprilie a acestui an de catre coordonatorul unui serviciu de stiri si informatii prin e-mail, oficiali din Agentia de Aparare Americana (DIA), ai Biroului de Investigatii Speciale al Fortelor Aeriene SUA, precum si din alte agentii guvernamentale nord-americane au fost implicati in activitati de securitate privind fiinte extraterestre cu aspect uman pe teritoriul Statelor Unite.

Victor Martinez, coordonatorul e-mail-urilor informative, este un fost angajat federal preocupat de spatiu, aparare si probleme de natura curenta. Destinatarii stirilor sale prin e-mail numara o larga varietate de indivizi, la randul lor interesati de chestiuni stiintifice emergente si de varf, precum si de alte chestiuni mai degraba elitiste.

In e-mail-ul informativ din 24 aprilie 2010, Martinez si-a citat unul dintre pretinsele sale contacte, un actual sau fost oficial DIA, in legatura cu informatii proaspete pe marginea interactiunilor cu extraterestri, care ar putea fi de interes public. Se pare ca legatura din DIA a furnizat informatii despre monitorizarea si interventia oficialilor SUA in cazul unei fiinte extraterestre pozand in om undeva pe teritoriul american.

Acelasi contact a atras atentia si asupra unei sensibile operatiuni sub numele de cod “Operatiunea TANGO-SIERRA”, derulata in 1980 si care a constat in implicarea serviciilor militare americane in capturarea unui extraterestru care traia printre oameni.

In acei ani, mai multi americani au pretins ca ar fi fost rapiti de extraterestri cu aspect uman, care le-ar fi aratat imagini holografice ale lumii lor si i-ar fi examinat in diferite chipuri, fara a-i “lua” de pe Pamant. Toti acesti indivizi au fost supusi testului cu poligraful, pe care l-au si trecut. Una dintre fiintele extraterestre a fost identificata in persoana unui barbat care locuia in apropiere de Landover, Maryland. Entitatea presupus non-umana a fost atent supravegheata, fotografiata si intr-un final capturata in apropierea unui supermarket. S-a stabilit rapid ca masculul nu avea puteri sau abilitati speciale.

Suspectul a fost interogat de mai multe echipe, pe parcursul mai multor saptamani, fiind, in total, chestionat si analizat vreme de patru luni. Se spune ca, in tot acest timp, extraterestrul si-ar fi marturisit rasa, planeta de provenienta si motivul vizitei sale pe Pamant. Practic, a cooperat si a oferit detalii despre viata pe planeta sa de bastina. Ar fi fost eliberat la ordinul direct al presedintelui Carter, la finele anului 1980, parasind Pamantul si plecand acasa.

“Neomul” provenea din sistemul stelar Delta Pavonis, situat la 20 de ani-lumina distanta de Pamant, de pe a patra planeta de la soarele respectiv, planeta avand dimensiunea aproximativ egala cu cea a Pamantului. Rasa astfel descoperita a fost denumita Septeloida. Calatoria spre Terra a specimenului, conform propriilor declaratii, ar fi durat 18 luni pamantene, extraterestrul intrebuintand un foarte complex sistem de propulsie si un mod de a calatori prin distorsionarea continuumului spatio-temporal.

In momentul in care a fost eliberat, personajul non-uman a disparut pur si simplu. Inainte de aceasta a marturisit, intr-o engleza impecabila, ca extraterestrii din Delta Pavonis vizitau Pamantul deja de 100 de ani omenesti. Puteau imprumuta forma si aspectul umane, traind cu usurinta printre noi. In persoana terestra subiectul non-uman se ocupa cu pastrarea in evidenta a populatiei pentru Departamentul de Comert din Washington. A reusit astfel sa isi manufactureze propriile documente de identitate, preluand numele si datele de identificare ale unui pamantean decedat.

Mai mult, conform sursei tutor acestor informatii, septeloizii, in ciuda faptului ca aici, pe Pamant, poseda trasaturi si anatomie umane, nu sunt fiinte asmenea noua. Aspectul lor real ar fi unul de creaturi hidoase in ochii nostri, de natura sa inspaimaine orice om normal. Dar mai presus de orice, nu au puteri speciale, nu au arme asupra lor si nici intentii de a face rau. Singura lor misiune ar fi aceea de a studia fiintele pamantene si a obtine informatii despre structura trupului, anatomiei si interactiunii sociale umane. 

Contactul lui Martinez nu a furnizat informatii privitoare si la alte fiinte de acest fel pe Pamant, dar a afirmat cu certitudine ca operatiuni de acelasi fel au mai existat, vizand situatii asemanatoare. Iar unitatea de elita 7620 Air Intelligence Wing, a carei existenta a fost secretizata multi ani, este considerata autoritatea suprama in investigarea acestui gen de cazuri. Intre speciile de extraterestri cu care se speculeaza ca omenirea ar mai fi avut de a face de aproape, in epoca moderna, se numara si rasele Eben, specie pasnica si cooperanta, si Trantaloid, specie ostila si primejdioasa.

Daca ultima relatare se intampla sa le para cunoscuta unora dintre cititori, si nu pentru ca ar fi aflat-o anterior sub aceeasi forma, cel mai plauzibil motiv este asemanarea aproape izbitoare cu filmul artistic american “K-PAX”, a carui intriga se bazeaza pe situatia unui pacient al unui spital pentru boli mentale care pretinde ca ar veni de pe o alta planeta si ofera detalii impresionante despre lumea lui.

De asemenea, la fel ca in cele prezentate mai sus, si in film, personajul principal dispare in final ca prin minune din camera de spital. Cercetand pe Wikipedia cateva detalii despre cartea si filmul “K-PAX”, se mentioneaza in scurta descriere ca, desi este o poveste fictionala, ea este prezentata ca si cum s-ar baza pe fapte reale. Putin probabil ca asemenarea dintre cele doua povesti sa fie pur coincidentiala.

Desigur, mometan, publicul nu dispune de, poate, nici macar o singura dovada incontestabila ca extraterestri ar trai printre noi. Si pana cand se va dovedi acest lucru, daca se va dovedi si daca este real, asemenea teorii vor ramane doar apanajul unei fantezii exacerbate, fantezie impartasita, totusi, de multi colocuitori ai planetei.

sursa 

 

preluare: http://www.newsro123.com/2011/01/extraterestrii-cu-aspect-uman.html