Deşi avem rezerve foarte mari de aur, iar cotaţia acestui metal a ajuns la niveluri-record, acestea nu pot fi încă extrase, întrucât problemele de mediu au rămas nerezolvate.
În timp ce cotaţia aurului atinge cote-record în istoria sa, în Munţii Apuseni stă ascuns cel mai mare zăcământ de aur din Europa, cel de la Roşia Montană. Ieri, aurul se tranzacţiona pe piaţa spot cu peste 1.130 dolari uncia, ceea ce ridică valoarea rezervelor de la Roşia Montană la aproximativ 9 miliarde de dolari.
Statul român, prin compania minieră Minvest Deva, are o participaţie de 19,31% din compania care are dreptul de exploatare a resurselor, Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Acţionarul majoritar, cu 80%, este o firmă înregistrată în Canada, Gabriel Resources. Luând în calcul aceste lucruri şi ocolind aspectele de mediu foarte serioase, se nasc întrebările: ne mai putem permite să ţinem aurul sub pământ şi câştigă statul suficient din această afacere?
Statul român, prin compania minieră Minvest Deva, are o participaţie de 19,31% din compania care are dreptul de exploatare a resurselor, Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Acţionarul majoritar, cu 80%, este o firmă înregistrată în Canada, Gabriel Resources. Luând în calcul aceste lucruri şi ocolind aspectele de mediu foarte serioase, se nasc întrebările: ne mai putem permite să ţinem aurul sub pământ şi câştigă statul suficient din această afacere?
Nici preşedintele României, Traian Băsescu, nu are „o poziţie consolidată” despre Roşia Montană, proiect în care utilizarea cianurii este îndelung contestată de organizaţiile de mediu. „Sunt un adept al extragerii acestor resurse, România are nevoie de ele, cu condiţia ca daunele care se aduc siturilor istorice şi mediului înconjurător să nu fie dramatice şi ireversibile. Din acest motiv, sunt prudent acum în a spune dacă trebuie să începem exploatarea la Roşia Montană. Până nu văd că nu va afecta mediul înconjurător, nu sunt de acord”, a spus Băsescu, la dezbaterea candidaţilor la preşedinţie ce a avut loc înainte de al doilea tur de scrutin.
Din resursele totale de 14,6 milioane uncii aur de la Roşia Montană, cantitatea ce se poate produce este de circa 8 milioane uncii de aur, potrivit datelor RMGC. La acestea, se adaugă alte 29 milioane uncii de argint.
La cotaţia de ieri a argintului, de 17,37 dolari pe uncie, acesta valorează alte 503 milioane dolari. Astfel, valoarea totală a zăcământului auro- argintifer Roşia Montană se ridică în acest moment la 9,5 miliarde dolari.
Aurul, vedeta sezonului
Cotaţia aurului a cunoscut anul acesta niveluri spectaculoase, depăşind pentru prima dată în istorie pragul de 1.000 de dolari pe uncie, pe fondul slăbirii dolarului, dar şi ca urmare a cererii tot mai mari de aur, văzut ca o investiţie sigură, la nivel global. De la începutul anului, a crescut cu peste 30%, iar analiştii estimează pentru anul viitor 1.500 de dolari pe uncie.
Alţi specialişti văd în viitorul apropiat chiar un nivel de 3.000 de dolari/ uncie. La această cotaţie, valoarea zăcământului de aur de la Roşia Montană s-ar ridica la 24 miliarde de dolari. Fiecare procent de creştere a cotaţiei acestor metale preţioase va duce automat la majorarea semnificativă a încasărilor din dividende pe care le vor avea canadienii de la Gabriel Resources, care deţin 80% din compania cu drept de exploatare.
Dacă ei iau „partea leului” din profit, potrivit oficialilor companiei RMGC, statul va câştiga în final din această afacere circa 4 miliarde de dolari, însemnând taxele plătite la bugetele locale şi cel central (1,8 miliarde dolari), costul salariilor (300 milioane de dolari) şi cheltuielile cu furnizorii interni de servicii, echipamente etc.
„În alte state, sistemele politice au înţeles că valoarea acestor proiecte vine din locurile de muncă, din activitatea economică generată de operaţiunea în sine. Degeaba ai aur dacă îl ţii sub pământ”, ne-a spus Dragoş Tănase, managing director al RMGC. El acuză Ministerul Mediului, cu care de altfel se află şi în proces, că a blocat din septembrie 2007 evaluarea proiectului şi cere „un dialog” cu autorităţile. Tănase a mai declarat că până acum s-au investit circa 400 milioane dolari, fără contribuţii ale Minvest.
Statul ar putea cere o renegociere
Fostul ministru al mediului Sulfina Barbu a declarat pentru EVZ că proiectul de la Roşia Montană va demara doar în condiţiile în care se va dovedi foarte clar că impactul asupra mediului este minim şi că nu există riscuri pentru oameni. În plus, ea consideră că participaţia Minvest este prea mică în proiect.
„Cred că din exploatarea acestor resurse, care sunt ale României, statul ar trebui să-şi ia cel mai mare profit. Foarte rău (că are sub 20% din proiect - n.r.). Aici, Ministerul Economiei trebuie să se pronunţe şi trebuie o reevaluare”, a spus Sulfina Barbu.
Secretarul de stat în Ministerul Economiei, Tudor Şerban, ne-a declarat că, pe lângă dividende, statul ar trebui să primească şi o cotă parte din producţia de aur. „Ţinând cont că este aurul tău, deştept ar fi să investeşti doar tu, ca să iei tu tot, ceea ce e greu acum. Totuşi, dacă în această investiţie statul are 19% cu muntele, minereul de aur, şi ce active mai are acolo, reprezentând participarea lui la investiţie, pentru asta trebuie să primim şi porţia de aur, proporţional”, a spus secretarul de stat. Oficialii RMGC nu au dorit să comenteze acest aspect.
ISTORIC
Un proiect controversat
Despre aurul de la Roşia Montană se vorbeşte de mult timp, dar proiectul este blocat din septembrie 2007, când ministrul Attila Korodi a suspendat evaluarea de mediu. Iniţial, titularul licenţei de explorare şi exploatare în zonă a fost compania de stat Minvest Deva, iar Gabriel Resources, companie canadiană înfiinţată de controversatul om de afaceri Frank Timiş, a intrat în afacere în 1995, ca afiliat.
Ulterior, în octombrie 2000, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale acordă licenţa companiei Roşia Montană Gold Corporation, unde statul deţine 19,3%, pierzând astfel controlul afacerii, 80% fiind luat de Gabriel Resources. Potrivit propriilor declaraţii, Timiş a ieşit din afacere în 2003, contra sumei de 75 milioane dolari.
Acum, peste 80% acţiunile Gabriel Resources, listată la Bursa din Toronto, sunt deţinute de investitori din SUA, printre care Newmont Mining, al doilea producător de aur din lume (16,6%), miliardarul american John Paulson şi Thomas Kaplan, deţinătorul celui mai mare fond de hedging din lume - fiecare cu o participaţie de 19,9%.
Roşia Montană Gold Corporation mai are o licenţă la Bucium, unde au fost identificate rezerve de circa un milion de uncii de aur, potrivit companiei.
Din resursele totale de 14,6 milioane uncii aur de la Roşia Montană, cantitatea ce se poate produce este de circa 8 milioane uncii de aur, potrivit datelor RMGC. La acestea, se adaugă alte 29 milioane uncii de argint.
La cotaţia de ieri a argintului, de 17,37 dolari pe uncie, acesta valorează alte 503 milioane dolari. Astfel, valoarea totală a zăcământului auro- argintifer Roşia Montană se ridică în acest moment la 9,5 miliarde dolari.
Aurul, vedeta sezonului
Cotaţia aurului a cunoscut anul acesta niveluri spectaculoase, depăşind pentru prima dată în istorie pragul de 1.000 de dolari pe uncie, pe fondul slăbirii dolarului, dar şi ca urmare a cererii tot mai mari de aur, văzut ca o investiţie sigură, la nivel global. De la începutul anului, a crescut cu peste 30%, iar analiştii estimează pentru anul viitor 1.500 de dolari pe uncie.
Alţi specialişti văd în viitorul apropiat chiar un nivel de 3.000 de dolari/ uncie. La această cotaţie, valoarea zăcământului de aur de la Roşia Montană s-ar ridica la 24 miliarde de dolari. Fiecare procent de creştere a cotaţiei acestor metale preţioase va duce automat la majorarea semnificativă a încasărilor din dividende pe care le vor avea canadienii de la Gabriel Resources, care deţin 80% din compania cu drept de exploatare.
Dacă ei iau „partea leului” din profit, potrivit oficialilor companiei RMGC, statul va câştiga în final din această afacere circa 4 miliarde de dolari, însemnând taxele plătite la bugetele locale şi cel central (1,8 miliarde dolari), costul salariilor (300 milioane de dolari) şi cheltuielile cu furnizorii interni de servicii, echipamente etc.
„În alte state, sistemele politice au înţeles că valoarea acestor proiecte vine din locurile de muncă, din activitatea economică generată de operaţiunea în sine. Degeaba ai aur dacă îl ţii sub pământ”, ne-a spus Dragoş Tănase, managing director al RMGC. El acuză Ministerul Mediului, cu care de altfel se află şi în proces, că a blocat din septembrie 2007 evaluarea proiectului şi cere „un dialog” cu autorităţile. Tănase a mai declarat că până acum s-au investit circa 400 milioane dolari, fără contribuţii ale Minvest.
Statul ar putea cere o renegociere
Fostul ministru al mediului Sulfina Barbu a declarat pentru EVZ că proiectul de la Roşia Montană va demara doar în condiţiile în care se va dovedi foarte clar că impactul asupra mediului este minim şi că nu există riscuri pentru oameni. În plus, ea consideră că participaţia Minvest este prea mică în proiect.
„Cred că din exploatarea acestor resurse, care sunt ale României, statul ar trebui să-şi ia cel mai mare profit. Foarte rău (că are sub 20% din proiect - n.r.). Aici, Ministerul Economiei trebuie să se pronunţe şi trebuie o reevaluare”, a spus Sulfina Barbu.
Secretarul de stat în Ministerul Economiei, Tudor Şerban, ne-a declarat că, pe lângă dividende, statul ar trebui să primească şi o cotă parte din producţia de aur. „Ţinând cont că este aurul tău, deştept ar fi să investeşti doar tu, ca să iei tu tot, ceea ce e greu acum. Totuşi, dacă în această investiţie statul are 19% cu muntele, minereul de aur, şi ce active mai are acolo, reprezentând participarea lui la investiţie, pentru asta trebuie să primim şi porţia de aur, proporţional”, a spus secretarul de stat. Oficialii RMGC nu au dorit să comenteze acest aspect.
ISTORIC
Un proiect controversat
Despre aurul de la Roşia Montană se vorbeşte de mult timp, dar proiectul este blocat din septembrie 2007, când ministrul Attila Korodi a suspendat evaluarea de mediu. Iniţial, titularul licenţei de explorare şi exploatare în zonă a fost compania de stat Minvest Deva, iar Gabriel Resources, companie canadiană înfiinţată de controversatul om de afaceri Frank Timiş, a intrat în afacere în 1995, ca afiliat.
Ulterior, în octombrie 2000, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale acordă licenţa companiei Roşia Montană Gold Corporation, unde statul deţine 19,3%, pierzând astfel controlul afacerii, 80% fiind luat de Gabriel Resources. Potrivit propriilor declaraţii, Timiş a ieşit din afacere în 2003, contra sumei de 75 milioane dolari.
Acum, peste 80% acţiunile Gabriel Resources, listată la Bursa din Toronto, sunt deţinute de investitori din SUA, printre care Newmont Mining, al doilea producător de aur din lume (16,6%), miliardarul american John Paulson şi Thomas Kaplan, deţinătorul celui mai mare fond de hedging din lume - fiecare cu o participaţie de 19,9%.
Roşia Montană Gold Corporation mai are o licenţă la Bucium, unde au fost identificate rezerve de circa un milion de uncii de aur, potrivit companiei.
"România are nevoie de aceste resurse, cu condiţia ca daunele care se aduc siturilor istorice şi mediului să nu fie dramatice şi ireversibile.",
Traian Băsescu, preşedintele României
"Cred că din exploatarea acestor resurse de aur, care sunt ale României, statul ar trebui să îşi ia cel mai mare profit. (...) Trebuie făcută o reevaluare.",
Sulfina Barbu, fost ministru al mediului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu