Este Grecia o natiune saraca,asa cum doreste vestul sa o denumeasca? Nici pe departe ! Grecia este o tara extrem de bogata, pe care germanii doresc sa o cucereasca fara nici un efort, nici cel putin finaciar.

La fel ca si in Romania, UE-isti creaza impresia saraciei, lipsei de educatie, atiganilor pe strazi si unui grad redus de civlizatie in Grecia, dintr-un motiv simplu, vor sa “achizitioneze” aceste tari pe nimic. Dar lucrurile nu stau de loc asa, ba chiar ne intrebam de ce UE doreste sa faca atita reclama proasta unei tari care apartine uniunii si careemtii doresc sa o faca federatie. Dar eu nu am vazut sau citit niciodata despre americani , care sint federalizati, ca denigreaza intr-un asa mod vreunul dintre statele lor.

Este benefic pentru cei mari din UE sa arate mereu cu degetul la Grecia? Da,este mai mult decit benefic sa ingroape Grecia in datorii pe care stiu cum ar trebui sa le ceara grecilor sa le plateasca si mai stiu ca, greci ar avea posibilitatea sa le plateasca si sa ii umple de bani pe cei din vestul Europei.

Grecia,  a fost pina acum folosita in doua directii. Prima, pentru a  crea un tampon permanent favorabil vestului pe traseul comercial al monedei comune euro. Germania a profitat de slabirea economiei Greciei si a fluctuat euro cum a  dorit ea, apreciind moneda europeana cind a avut nevoie sa cumpere gaz rusesc si depreciind-o, cind a vrut sa-si exporte produsele, in baza unor fluctuatii economice puse pe seama Greciei si mai de curind pe seama Italiei si Spaniei.

A doua directie, a fost procesul de saracire a Grecie prin diverse mecanisme la care au participat si marile institutii financiare americane, toti stiind ca Grecia are resurse minerale suficiente pentrua  platii bani inapoi sub o forma dorita de UE,FMI ,BM si BCE, dar trebuia mai intii indatorata.

Grecia nu este o tara saraca sub nici o forma, dar ca si Romania, se creaza de catre vest si cei interesati in “cu,partaturi” ieftine, in jurul ei un mecanism pentru a fi achizitionata toata bogatia ei pe nimic de catre “fratii’ din vestul Europei, in cadrul UE.

Grecia sta pe o o punga de petrol, gaze si aur, de neimaginat dupa cum arata studiile geologice de ultima ora si publicate de Bloomberg. Daca Grecia ar exploata resursele lor interne de gaze, petrol si aur, ei nu numai ca si-ar putea plati datoriile, dar ar fi una dintre cele mai bogate tari din Europa.

Dar poate cineva sa creada ca Germania ar dori acest lucru? Sub nici o forma. Geologii americani,canadieni si australieni au elaborat un studiu prin care arata ca pina in 2016, Grecia ar putea fi cel mai mare producator de aur din Europa si stim foarte bine, din articolele precedente, cam ce inseamna acest lucru in cazul unei instabilitati majore a monedei americane si a euro. Grecia sta pe o bogatie masiva de sute de milioane de barili de petrol care valoreaza mii de miliarde de dolari, greci fiind ca si un om al strazii care inca nu stie de o mostenire lasata de o ruda apropiata si care este extrem de valoroasa.

Economia Greciei s-a contractat cu peste 20%, iar somajul care era de 11,8 % in 2010, acum este peste 26%. Datoria externa raporatat la PIB-ul tarii este de 198% si sint zvonuri ca Grecia ar trebui sa iasa din zona euro.

Dar de ce nu este lasata sa iasa si de ce Merkel incearca sa faca atita atmosfera in jurul acestei tari? Datorita bogatiilor ei si faptului ca pot fi vitale pentru nemti. Merkel si toata trupa ei de economistii, stiau foarte bine ca Grecia nu poate fi competitiv, atunci cind le-au dat bani, ca nu are o industrie care sa poata crea produse tehnice de prima mina pe piata, ca nu au avut niciodata traditie de tara industriala si ca valoarea adaugata la alte produse decit cele industriale , in general alimente, nu este de natura sa acopere un sistem public sau sa creze posibilitatea rambursarii unor datorii de aceasta factura care au fost oferite de bancile germane si americane. Germania stia si stie realitatea, dar a acceptat si acum doreste felia cea mai mare din tortul grecesc, ceea ce s-ar putea sa nu se intimple.

In concordanta cu datele eliberate de Bloomberg, Grecia ar putea deveni in foarte scurt timp cel mai mare producator de aur al Europei, devasind Finlanda cu mult. Canadienii si australienii au facut chiar o proiectie a dezvoltarii exploatarilor de aur din Grecia si vad o productie de peste 425.000 de uncii de aur extrase pina in 2016, care valoreaza peste 757 milioane de dolari la pretul actual, numai dintr-o singura exploatare si aici ne referim numai la aur. In 2011, Grecia producea din minele ei, sub 16.000 de uncii de aur pe an.

Dar Grecia nu are numai aur in cantitati enorme ci si petrol, ea avind o punga mamut de petrol in zona mediteraneeana si un vast deposit de gaz natural in partea de vest a tarii.

In Iulie, agentia de stiri Reuters, discuta pe larg tendinta firmelor straine miniere de a actiona pe piata greceasca, Grecia primind oferte de la cele mai mari opt companii de extractie din lume. In momentul actual, Grecia nu produce aproape deloc gaz si petrol, dar resursele ei sint uluitoare. Geologii americani si canadieni au realizat un studiu asupra citorva zone extrem de importante in hidrocarburi din Grecia.

Prima zona este Golful Patra, a doua este coasta Katakolo, ambele in vestul Greciei, iar a treia este zona Ioannina in parte de nord vest a Greciei. In concordanta cu datele preluate de Bloomberg, de la United States Geological Survey, in zona greaca, dar si in comun cu Cipru, Israel si Egipt, sint peste 15.000 de miliarde de metri cubi de gaz natural, care asteapta sa fie extras.

Numai in Golful Patra din Grecia sint peste 200 de milioane de barili de petrol, la Ioannina sint in jur de 80 de miliane de barili iar la Katacolo foarte aproape de 3 milioane de barili de petrol. Totul este evaluat la mii de miliarde de dolari la pretul actual.

In concordanta cu datele furnizate de analistul grec Aristotle Vassilakis, studiile cele mai recente arata ca Grecia are o cantitate de gas natural estimata la 9.000 de miliarde de dolari. Daca numai o fractiune ar fi exploatata, ar transforma Grecia intr-un dintre cele mai independente si bogate tari ale Europei.

Echipa de specialisti de la Universitatea Tulane condusa de expertul David Hynes a estimat de curind ca, Grecia ar putea in cinci ani de exploatari sa nu mai aiba nici o datorie, iar in urmatorii 25 de ani ar putea avea un surplus de 302 miliarde de dolari.

Mai poate dori Germania sa dea afara din zona euro o tara ca Grecia? Fara discutie ca nu. Sint indreptatiti grecii, sa vada ce s-a intimplat cu bani imprumutati si de ce au ajuns in situatia actuala ? Categoric DA.

UE nu va lua nici o masura impotriva Greciei si va incerca sa tina tara intr-o saracie controlata pina cind spera ca lideri eleni sa cedeze si sa le aprobe toate planurile de “cotropire” economica a tarii. Va fi foarte greu pentru nemti sa ajunga in acel punct, pentru ca greci au mindria lor si un sentiment patriotic profound si ar putea, mai degraba, sa decida iesirea din UE, deci pierderea suveranitatii. Nu la fel se poate discuta de Romnania si masina basesciana de dezinformare de natura sa creeze impresia poporului roman ca exista doar o cale de merge in directia favorabila poporului roman si anume UE. Ceea ce este mai mult decit fals si chiar in sens contrar.

Adrian Cosereanu

preluare de pe sursa:

http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=892:este-grecia-o-natiune-saracaasa-cum-doreste-vestul-sa-o-denumeasca-nici-pe-departe-grecia-este-o-tara-extrem-de-bogata-pe-care-germanii-doresc-sa-o-cucereasca-fara-nici-un-efort-nici-cel-putin-finaciar&catid=1:latest-news&Itemid=50

China tace si da o lovitura de moarte sistemului financiar American.Visa si Mastercard in declin pe piata mondiala, lasind loc lui UnionPay China. Miscare finaciara cu mari implicatii la nivel mondial.

In acest moment, exista peste 2,9 miliarde de carti de credit UnionPay China in circulatie, egal cu peste 45% dn totalul mondial de carti de credit la nivel mondial. Asta se intimpla numai in zece ani, de cind compania a fost infiintata de guvernul chinez iar captarea pietei mondiale continua in detrimentul Visa, Mastercard si American Express. In acest moment, UnionPay China, este acceptata in 135 de tari de pe glob, iar volumul tranzactiilor mondiale pe UnionPay a ajuns la peste 23 % la nivel mondial, iar cerintele pentru acest card de credit chinezesc sint din ce in ce mai mari chiar in tarile dezvoltate din Europa.

Valoric, UnionPay este pe locul doi in lume, in spatele lui Visa, la mica distanta, in concordanta cu datele eliberate catre Bloomberg de Nilson Report. UnionPay, domina categoric piata chineza a cardurilor de credit, cardurile americane nefiind la dispozitia publicului. Numai Isarescu a iesit rizind si radiind de bucurie,pe sticla,cu aceste carduri americane,creind mase de sclavi ai cheltuielilor fara bani in Romania si in dezavantajul poporului roman.

In China, numele cardului este Yin Lian, care inseamna UnionPay in mandarin, care inseamna si “bancile unite”, reflectind faptul ca acest card este eliberat de un grup de 85 de banci chinezesti conduse de cinci alte banci care sint de stat.

Toti cei care sint in conducerea UnionPay, sint fosti manageri ai Bancii Poporului , adica Banca Centrala a Chinei. Guvernul chinez, a impus ca toate masinile automate pentru plati si livrari de bani catre populatie si comericianti chinezi sa foloseasca numai UnionPay, cardul de credit pentru procesarea platilor, NUMAI in moneda nationala, un aspect demn de luat in seama. Cu ceva timp in urma, regulile au fost extinse si la Visa si Mastercard, care in acest mecanism ofera fara sa doreasca o mica portiune din cistig, bancilor chineze, in cazul in care sint folosite in China, in general de straini.

In China, se estimeaza ca prin sistemul de creditare UnionPay, guvernul va cistiga anual suma de 2.500 miliarde de yuani, care inseamna peste 397 miliarde de dolari americani, in concrdanta cu un raport al Boston Consulting Group.

Un alt raport al Bloomberg , arata ca aceasta companie chineza, UnionPay, si-a triplat incasarile in numai patru ani, atingind numai in 2011, suma de 6 miliarde de yuani numai in China, in timp ce profitul a crescut de 11 ori, la 1,07 miliarde de yuani.

UnionPay a avut anul trecut, echivalent, suma de 2.100 miliarde de dolari numai in tranzactiile la debit carduri, iar volumul de tranzactii pe credit carduri, pe UnionPay, a fost anul trecut de 660 miliarde de dolari, echivalent, in yuani.

In afara Chinei, UnionPay, plateste acelasi numar de comercianti ca si VISA sau Matercard. De curind, peste 10 milioane de carduri de credit UnionPay, au fost eliberate de 65 de mari institutii financiare din 17 tari.

In acest an, cumparatorii chinezi au detronat numeric pe cei americani la consumul de bunuri de lux, in concordanta cu un recent studiu al Bain & Co. Peste 60% din achizitiile facute de chinezi, sint din afara teritoriului continental al Chinei prin intermediul UnionPay.

Cred ca fiecare dintre noi realizeaza impactul acestui cred de credit asupra economiei americane in colaps si vede in el o pirghie din ce in ce mai la indemina Chinei, care poate la un moment dat sa distruga un intreg sstem de creditare international si sa comande dupa cum ii dicteaza interesele economice. Nu mai este mult pina acolo......

Adrian Cosereanu

preluare de pe sursa:

http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=965:china-tace-si-da-o-lovitura-de-moarte-sistemului-financiar-americanvisa-si-mastercard-in-declin-pe-piata-mondiala-lasind-loc-lui-unionpay-china-miscare-finaciara-cu-mari-implicatii-la-nivel-mondial-&catid=1:latest-news&Itemid=50

Ce se anticipeaza a se intimpla in 2013? Raul va fi mai rau, cit am mai putea suporta din el ?

 

Va fi un an extrem de interesant si cu multe rasturnari, asta este lucru clar, pentru ca tensiunea a ajuns la paroxism. Oamenii isi pun dorinte pentru anul acesta, dar cei mai multi dintre noi nu trec nici tangential prin zona lor. Alti oameni fac predictii functie de evolutiile anterioare si modul cum percep fenomenele, multi dintre acestia inselindu-se si ei.

Sa incercam sa facem si noi unele predictii care cu siguranta nu vor fi in totalitate exacte, dar poate se suprapun cu modul de gindire al multora dintre noi si vom putea gasii unele solutii la a trece peste momentele dificile, impreuna. Foarte multi oameni discuta de un eminent colaps economic general si o situatie din ce in ce mai dificila economic si foarte putini vad capatul tunelului. Alta parte, nu isi inchipuie cum poate fi mai rau, iar altii cred ca situatia se va schimba in bine, aceata ultima categorie va fi cea mai lovita de criza ce va veni.

1.Scandalurile politice vor domina in continuare presa si media in general, pentru ca nici politicienii nu vad iesire si sint mult prea ancorati la sistemul de coruptie intern din care isi trag venituri uriase, iar orice masura de rezolvare economica ar duce dupa sine la pierderea de catre ei a facilitatilor oferite de acest capitalism. Scandalurile politice vor izbucnii in aceasta iarna si circul dezinformarii si deturnarii atentie de la problemele importante va continua de-a lungul anului.

2.Cea mai mare parte din veniturile la guvern vor fi acoperite din taxe, care vor creste semnificativ, cei care guverneaza negindindu-se la faptul ca aceste taxe vor distruge in totalitate clasa de mijloc si pe cei ce doresc sa intreprinda ceva. Coruptia va ajunge la cote alarmante iar infractiunile financiare vor abunda.

3.America va intra in recesiune grava si chiar depresiune, indiferent ce decizie vor lua, ultimul Bill al Congresului American a dovedit o repartitie taxelor care a uimit prin mecanism si pe copiii de gradinita. Situatia din SUA va afecta major cele mai multe tari si vor avea loc miscari de protest in care subiectul principal nu va fi vazut inca, se va iesii in prima faza in strada pentru cauze deja pierdute.

4.America va continua sa tipareasca bani in sume fabuloase, ceea ce va duce la o inflatie in SUA si miscari de strada masive cu implicatii in sistemul bancar european.

5.Razboiul monedelor va continua iar dolarii vor continua sa dispara din ce in ce mai mult din tranzactiile internationale, creind o inflatie galopanta in SUA, prin revenirea “acasa “ a dolarului american, in paralel cu tiparirea. Asia va trimte cantitati impresionante de dolari in investitii in Africa si in Sud America, ceea ce va deregla balantele economice acolo, cu implicatii pentru comertul international.

6.Depresiunea economica in Grecia si Spania va aduce mai mult somaj si o criza care pot culmina cu dezintegrarea zonei euro. Anglia va iesii din UE sau va face demersurile de iesire, ceea ce va duce la amplificarea crizei economice din UE si o saracie de proportii la periferia UE. Vor fi luate solutii radicale de catre liderii UE , care nu vor functiona.

7.Somajul in America va fi cel putin 12% oficial, dar neoficial cu mult mai mare. Nu se va spune in continuare nimic despre numarul si procentul celor care lucreaza si nu despre cel al somerilor. Numarul celor care lucreaza ne poate da o imagine mult mai aproape de realitate, decit cel al somerilor, dar se evita subiectul. Numarul celor care vor avea un loc de munca in SUA,din populatia activa, va fi mult sub 58%.

8.Cel putin inca o banca americana de proportii va cadea in 2013, cu mari implicatii pentru piata financiara.

9.Din ce in ce mai multi oameni vor intelge mecanismele financiare de jaf ale capitalismului si mai ales sistemul derivativelor si vor deveni mult mai precauti in a trata cu bancile si institutiile financiare, ceea ce va duce la o scadere a creditelor acordate si disfunctionalitati in banci.

10.Exista posibilitatea reala a unei noi secete devastatoare in SUA, cu implicatii majore in ceea ce priveste pretul alimentelor de baza, ceea ce va duce unele zone defavorizate in pragul razboiului pentru supravietuire.

11.China va avea in marile orase ca Beijing si Shanghai, mari probleme cu aprovizionarea cu apa potabila si vor fi si acolo tensiuni si mutatii demografice, chiar construind alte orase in apropierea marilor orase.

12.Va fi o noua criza a caselor, pretul lor ajungind la limita de jos si devenind din ce in ce mai nerentabil pentru constructori sa detina o astfel de activitate. Foarte multe falimente personale, vor afecta piata caselor si bancile vor prelua un numar enorm de case, pierzind multi bani si aruncind pierderile sau dorind sa le recupereze de la periferie, de la tarile in curs de dezvoltare si cele sarace.

13.Preturile la alimente vor creste si cel mai mult se va simti la carne si produse din carne, iar din ce in ce mai multe produse procesate chimic vor fi expuse spre vinzare in magazine, numarul oamenilor bolnavi crescind odata cu acest proces.

14.Vor fi iesiri in strada extrem de violente si chiar razboaie civile de proportii.

15.Va fi din ce in ce mai multa hrana modificata genetic, insa oameni vor deveni din ce in ce mai constienti din cauza maladiilor incurabile, care vor apare ca urmare a consumului acestor alimente modificate genetic.

16.Pretul benzinei benzinei in SUA va scadea pentru ca cererea va fi cu mult mai mica si se va incerca stimularea consumului si refacerea economica, iar in al doilea rind, americanii vor incepe sa exploateze din propriile puturi de extractie in incercarea de a iesii din impas, dar va duce in pragul razboiului Orientul Mijlociu si va crea dezechilibre in cadrul BRICs si mai ales in Rusia, care va prelua impactul si va regla situatia exporturilor de petrol in plan european. Numarul de kilometri parcursi pe fiecare autovehicol va scadea semnificativ, in parte datorita crizei economice dar pe de alta parte, datorita inceperii unui proces de regionalizzarea a productiei diferitelor marfuri, ceea ce va duce globalizarea intr-un stadiu incipient de regindire.

17.Indicatorii de bursa vor cadea foarte mult si va fi o panica totala ce poate degrada relatiile dintre state.

18.PIB-ul Americii va fi mult diminuat ca procent din PIB-ul global si va putea ajunge sub 20%, fata de 32% cit a fost in 2001. Deci America va deveni din ce in ce mai putin strategica pentru multe state.

19.Violenta in scoli va lua amploare. iar din ce in ce mai multe familii isi vor retrage copiii de la scoli preferind educatia acasa sau alte sisteme mai restrinse si mai sigure de invatamint.

20.In SUA vor fi tensiuni deosebite intre guvernul federal si guvernele statelor componente si se va pune problema secesiunii unor state din federatie.

21.Numarul saracilor americani care apeleaza la cartele de mincare va fi in SUA, de peste 50 de milioane de americani in acest an, ceea ce va duce la un dezechilibru bugetar federal in SUA. Deficitul comericial al SUA in relatia cu China va ajunge la peste 300 de miliarde de dolari.

22.Va incepe in cele mai multe tari dezvoltate, o campanie impotriva produselor chinezesti si multi cumparatori vor fi cu siguranta refractari in a cumpara aceste produse “made in China”, datorita pierderii locurilor de munca si unei calitati indoielnice, oamenii incepind sa inteleaga faptul ca sint suficient de saraci ca sa nu isi cumpere lucruri de proasta calitate.

23.Va creste violenta in familie si vom asista la mai multe acte de violenta in familie indreptate impotriva copiilor.

24.Procentul de tineri si chiar adulti obezi, va creste semnifcativ si va fi un record al numarului lor in multe tari, mai ales cele dezvoltate.

25.Sint mari sanse pentru inceputul unui nou razboi in Orientul Mijlociu. Trupele americane vor fi desfasurate pe multe teatre de operatiuni, in numar mai mare decit oricind.

26.Specialistii in astronomie, prevad un virf al intensitati vulcanice solare cu repercursiuni asupra satelitilor de comunicatii si aparturii electronice de pe Terra.

27.In SUA si in multe trai ale lumii , infractionalitatea va creste atit de mult, incit oameni vor renunta la libertatile lor si viata privata, pentru a accepta camere de supraveghere , in cea mai mare parte vor fi instalate din banii publici.

28.Banii publici vor fi din ce in ce mai putini iar in anumite zone ale globului, vor fi tari in care vor domina orase intregi gastile criminale, care vor lua locul institutiilor guvernamentale legale si vor teroriza populatii intregi.

29.Va fi anul in care mase mari de oameni in diferite tari vor dezvolta o ura de nedescris fata de bogati, fara precedent in istoria omenirii.

30.Vor scadea gospdariile cu doi parinti si se ajunge in jurul a 50% dintre gospodarii sa aiba un singur parinte, ceea ce va avea un impact major asupra tinerilor si educatiei lor.

31.Constructiile din bani publici nu vor fi terminate si multe drumuri si poduri vor reprezenta un real pericol pentru siguranta cetatenilor.

Vor fi mult mai multe schimbari si va fi un an cu multe evenimente, dar sa speram ca Romania va fi ma putin afectata decit ne gindim acum. Caderea euro si declinul UE, vor aduce dupa sine consecinte grave pentru economia Romaniei, iar incapabilii care conduc tara si tradatorul de Isarescu, vor ceda presiunilor straine si vor duce romanii la situatia in care sa vinda toate bogatiile tarii pentru mincare.

Adrian Cosereanu

preluare de pe sursa:

http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=958:ce-se-anticipeaza-a-se-intimpla-in-2013-raul-va-fi-mai-rau-cit-am-mai-putea-suporta-din-el-&catid=1:latest-news&Itemid=50

Vor renunta marile corporatii sa stea pe saci de bani, blocind ecomnomia mondiala? Se pare ca nu, iar consecintele vor fi dintre cele mai grave pentru tarile in curs de dezvoltare. Romania face parte din acest grup.

Fostul Guvernator al Bancii Canadei, Mark Carney, a plecat pentru a fi guvernatorul Bancii Angliei. El a sfatuit marile companii sa deblocheze banii imprumutati si sa ii puna in circulatie, sume enorme de altfel. Dar nimeni nu stia cine si ce sume sint blocate.

Aceste sume, nu fac altceva decit sa forteze economiile la maxim si sa duca la o scadere a dobinzilor, in speranta de a redresa economiile, scadere care se repercuteaza in masive pierederi ale fondurilor de pensii si ridicari de taxe pentru ca pensionarii sa poata fi platiti. Pe de alta parte, aceasta pozitie a marilor corporatii, duce la stagnari in dezvoltare, care inca o data, vor duce la mariri de taxe si in final la lipsuri puternice in sistemele de educatie si sanatate.

Le pasa capitalistilor de aceste aspecte, cind ei traiesc in tari cu doua standarde si unde inegalitatea se adinceste zilnic, fara sa ii intereseze?

In Canada, marimea sumelor de “bani morti”, care sint blocatii de corporatii, se ridica la peste 600 de miliarde de dolari, cea mai mare parte a lor fiind imprumutati de la bancile canadiene si blocati in conturile corporatiilor, la dobinzi simbolice. Ca sa va dati seama de ce dezastru pot genera aceaste corporatii, trebuie sa spunem ca in Canada, suma blocata, reprezinta32% din PIB-ul canadian, dupa cum estima cu citeva zile in urma RBC Global Asset Management.

In SUA , acesti “bani morti”, reprezinta peste 9% din PIB-ul american, care este o suma enorma. Primele 500 corporatii americane listate la S&P, au avut la jumatatea anului 2012, blocata, suma de 900 de miliarde de dolari, cu 40% mai mult decit in 2009, dupa cum apreciaza The Economist.

In acealsi timp, guvernele nu sint de accord sa creeze o legislatie care sa ii forteze sa puna bani in circulatie, sau pentru sumele blocate sa plateasca o alta dobinda sau taxe , cu mult mai mari.

Banii cash pe care ii detin corporatiile, sint dubli fata de bunurile pe care ele le detin, in medie, deci sume impresionante.

In Canada, dar nu numai, ci in intreaga lume capitalista, pe primele locuri ale celor ce blocheaza banii sint, paradoxal, bancile.

Bank of Nova Scotia are blocat in conturi in acest moment, peste 59 de miliarde de dolari(detin cifrele exacte dar nu am sa le insirui ci am sa fac o aproximare pentru fiecare dintre aceste banci si institutii).

Bank of Montreal are un surplus blocat , de 20 de miliarde de dolari. Dupa ele, vin companiile de asigurari, care isi fac de cap si dupa cum vedem, se vaita mere si maresc cotele de asigurari, dar in Romania nimeni nu le intreaba citi bani blocheaza si cum misca bani la nivel mondial, pentru a declara profituri mici in tarile unde vor sa tina sub control saracia.

Manulife Financial,companie de assigurari uriasa, canadiana, are blocata in cont, suma de 10,5 miliarde de dolari. Sun Life Financial, o alta mare companie de asigurari, are blocata in conturile ei, suma de 7 miliarde de dolari, din care nu doreste sa cheltuie in nici un program de dezvoltare, asteptind dezechilibrele care cu siguranta se vor produce in tarile in curs de dezvoltare si pe care le vor valorifica, daca sistemul capitalist va exista acolo. Lista este foarte mare si cea mai mare parte a lor sint companii de asigurari, banci si companii energetice, in general petroliere, toate insumind sute de miliarde de dolari blocati.

Propunrea lui Carney, inainte de a pleca din Canada, a fost ca aceste mari corporatii , fie sa plateasca dividente actionarilor, pentru ca acestia sa ruleze independent banii sau sa ii cheltuiasca om omvestitii, astfel deblocind sume enorme, sau sa invetasca chiar aceste companii in diverse obiective. Nu s-a intimplat si nu se va intimpla nici unul din aceste lucruri.

Intr-un raport datind din 2006, FMI, arata ca aceste corporatii uriase din G7, au trecut de la o politica agresiva de imprumut de la banci, la finalul anilor 80 si inceputul anilor 90,la o politica de blocare a banilor in vederea speculatiilor, imediat dupa 2008. Este un fenomen care dovedeste ca aceste corporatii au ajuns la stadiul in care distrug ce doresc in economiile mondiale si fac bani numai prin speculatii.

S-ar putea sa se insele si situatia sa fie cu totul altfel, foarte curind. Vedem masurile prostesti luate de Marea Britanie, impotriva miscarii fortei de munca din Romania catre ei. Asta se intimpla pentru ca vremea speculatiilor incepe sa apuna in unele domenii, iar construirea unei economii trebuie sa tina seama de interesul national, ceea ce nu se doreste. Ei ar dori ca forta de munca de care au nevoie neaparat din Romania, sa vina in Marea Britanie, sa fie lasata de ei, iar in Romania sa ramina o populatie care sa fie valorificata prin speculatii, functie de necesitatile lor.

Ceea ce este evident, este faptul ca aceste corporatii, invetesc din ce in ce mai putin in procurarea de tehnologie si masini de productie evoluate tehnic, in noi fabrici sau in cercetare si dezvoltare.

In 2007, OECD publica un raport economic, in care arata ca sintem martorii unei reduceri masive a investitiilor americane in aceste sectoare economice, si a investitiilor in general.

Investitiile in productie, ale marilor companii in Canada, erau la inceputul anilor 80, in jur de 16% din PIB-ul aanadian, iar in anul 2004, erau de numai 5-6%.

De ce au incetitnit dinamica si ce credeau guvernanti ca pot face pe acest trend negativ?

Pina cind, cred cei ce conduc multe din tarile sub asaltul economic al acestor sacali, ca poate continua procesul?

Dupa cum am spus si mai inainte, acumulraea de cash de catre aceste companii, peste limite, va avea ca efect scaderea necontrolata a dobinzilor,datorita unei cerei scazute pe piata atit pentru produse cit si pentru actiuni ale bancilor, care nu mai pot fi urmarite in dinamica.

Dobinzile reduse, vor conduce la datorii ale occidentalilor pe gospodarie, care nu pot reprezenta cheltuieli reale ci conjuncturale, datorate unor imprumuturi de multe ori iresponsabile deoarece dobinda mica este vazuta de multi cetateni ca fiind o oportunitate de a cumpara, dar starea economiei este jalnica.

Problema este ca aceste corporatii nu dau nici un semn ca acest proces de blocare a banilor este unul tranzitoriu si ca ele vor incepe sa chletuiasca, deci ele creaza o incertitiudine majora la nivelul pietei mondiale si creaza datorii ale cetatenilor , care pot exploda oricind doresc aceste corporatii, in dobinzi mult mai mari, pe care bancile le vor practica in scopul de a stavilii inflatia creata de un flux de bani bagat in circulatie voluntar de corporatii, bancile neutind decit sa creasca dobinda,ceea ce va omori cetateanul.

Omul de rind va ramine muritor de foame, dupa ce a crezut ca dobinda mica este o realitate economica si in favoarea lui, iar in final va trebui sa munceasca in sclavie intreaga viata, cu consumuri reduse. De aici vine conceptul actual capitalist de “the working poor class”, adica clasa celor ce muncesc si nu se vor mai putea intretine, dar care vor deregla major sistemul si vom vedea iesiri in strada de proportii inimaginabile.

Ceea ce este surprinzator, este ca aceste imprumuturi au fost facute de companii in disperare, pentru a beneficia de fonduri majore, deoarece imprumuturile sint facute in jurisdictii cu taxe foarte mari dar si foarte mici, ceea ce creaza confuzie printre analistii economici.

Mai exista pentru cineva un dubiu legat de faptul ca acesti sacali ne controleaza din birouri, consumul, familia si cariera?

Problema este ca ne-o controleaza in avantajul lor si in directia unui sclavagism greu de imaginat, care va distruge sute de milioane de familii pe intreg globul.

Adrian Cosereanu

preluare de pe sursa:

http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=982:vor-renunta-marile-corporatii-sa-stea-pe-saci-de-bani-blocind-ecomnomia-mondiala-se-pare-ca-nu-iar-consecintele-vor-fi-dintre-cele-mai-grave-pentru-tarile-in-curs-de-dezvoltare-romania-face-parte-din-acest-grup-&catid=1:latest-news&Itemid=50

Agricultura ecologica, intre hrana viitorului si o bula speculativa. De ce renunta producatorii la culturile eco si cum se explica diferentele de preturi

In timp ce populatia lumii se confrunta cu o lipsa tot mai acuta de alimente, ONU declarand pentru prima data, in 30 de ani, foametea in doua regiuni, agricultura ecologica este vazuta de multi drept solutia ce ar putea preveni o criza alimentara in viitor. Chiar si asa, si pe acest segment exista probleme, din cauza preturilor prea mari, nu exista o piata de desfacere constanta, iar in unele tari, precum Marea Britanie, producatorii renunta la fermele ecologice din cauza cheltuielilor mari de productie.

In Marea Britanie, tot mai multi fermieri renunta la exploatatiile ecologice pe masura ce vanzarile de produse eco sunt tot mai mici, clientii neputand face fata preturilor mari ale produselor, scrie The Guardian. Astfel, suprafata de teren aflata in perioada de conversie a scazut cu doua treimi acum fata de 2007, potrivit statisticilor oficiale.

Si vanzarile produselor organice s-au diminuat cu 5,9% in 2010, fata de anul anterior, totalizand 1,7 miliarde de lire, fata de 1,8 miliarde in 2009. Si asta este cu atat mai frapant cu cat, in 2008, cifrele ajungeau la 2,1 miliarde de lire, iar lumea se confrunta cu o crestere a preturilor la nivel mondial ce a dus chiar la o criza alimentara.

Fermierii de aici spun ca nu pot concura cu lanturile de supermarketuri care mizeaza pe produsele ieftine, de tip mass-market, pentru a-si asigura grosul vanzarilor. In plus, scaderea numarului de exploatatii agricole este pus pe faptul ca subventiile destinate celor care trec de la agricultura traditionala la cea ecologica s-au diminuat, iar procesul dureaza mai multi ani.

Este cazul fermierilor din Scotia care au revenit la agricultura conventionala dupa ce nu au mai primit fonduri. Spre exemplu, in Marea Britanie, doar 51.000 de hectare erau in conversie, fata de cele 158.000 in 2007. Anul trecut, erau cultivate organic doar 619.000 de hectare, fata de 668.000 in 2009.

Agricultura ecologica in UE, in expansiune 

Sectorul agriculturii organice in UE este unul dintre cele dinamice, iar, din 2005, terenul cultivat ecologic a crescut cu o patrime fara ca acest lucru sa afecteze bugetul alocat agriculturii de catre Comisia Europeana.

Chiar in viitoarea Politica Agricola Comuna (PAC) dupa 2013, sectorul agriculturii ecologice va avea o mai mare importanta. Printre masurile de reformare a PAC se numara si cateva prevederi legate de protectia mediului. Astfel, agricultorii vor fi incurajati sa utilizeze tehnici simple de productie care sa asigure protectia mediului.

Ei vor primi bani in plus daca vor folosi tehnici de tipul rotatia culturilor, mentinerea pasunilor permanente, acoperirea solurilor iarna cu plante care produc materie organica si nelucrarea capetelor de parcela pentru a evita erodarea solului. Suprafetelor lasate nelucrate vor trebuie sa acopere 7% din suprafata terenului. Fermierii care nu vor respecta aceste prevederi nu sunt eligibili decat pentru 70% din sprijinul direct.

Aceste prevederi nu se aplica si celor care lucreaza deja terenul in sistem ecologic.

Insa, exista destule voci care spun ca o asemenea prevedere va aduce mari dezavantaje populatiei, mai ales ca tot mai multe state emergente precum China au inceput sa cumpere mii de hectare in Europa, in lipsa suprafetelor necesare pentru asigurarea mancarii populatiei in zona locala.

Statisticile Oxfam arata ca, la nivel global, se duce o lupta crancena pentru achizitia de terenuri. Astfel, 227 de milioane de hectare de pamant, echivalentul nord-vestului Europei, au fost vandute sau concesionate, cea mai mare parte in Africa, din 2011 si pana acum, unor investitori, iar multe contracte sunt secrete, scrie The Guardian.

Nici in Romania, situatia nu sta mai bine, desi suprafatele ramase parloaga sunt mai mici anul acesta, fata de 2010, potrivit ultimelor raportari ale Ministerului Agriculturii. Suprafata arabila a tarii este de 8,4 milioane de hectare, potrivit declaratiilor ministrului Agriculturii, Valeriu Tabara, ceea ce inseamna ca 1,26 milioane de hectare (15%) sunt nelucrate. Iar acest lucru inseamna ca statul va obtine minimum 252 de mil. lei din taxarea terenurilor nelucrate daca va aplica o taxa de 200 de euro pentru fiecare hectar nelucrat, dupa cum promit oficialii.

De altfel, prin Politica Agricola Comuna (PAC) nu este pentru prima data cand comisarul Dacian Ciolos militeaza pentru o miscare ecologica. In februarie, vizita oficialului UE in Statele Unite a fost sintetizata simplu de un jurnalist american al publicatiei Desmoines Register. Intrebat daca Europa este interesata de biotehnologii, el a raspuns simplu: "Biotehnologie in productia alimentara? Nu multumim, suntem europeni". Este binecunoscut interesul SUA si al Braziliei, tari care folosesc organismele modificare genetic in agricultura, de a-si impune produsele pe piata de desfacere europeana.

Care este situatia in Romania

In Romania, pentru ca procesul de trecere de la agricultura traditionala la cea ecologica a inceput mai tarziu, cererea si piata pentru produsele ecologice sunt in crestere. Insa, investitiile raman la fel de mari. Si asta cu atat mai mult cu cat pierderile pe cultura sunt si ele la fel, tinand cont de faptul ca pesticidele nu pot fi folosite in agricultura ecologica.

In 2010, din cei 3.155 de agriculturi ecologici, 1.089 sunt in perioada de conversie. Aceasta perioada dureaza 5 ani si ei primesc anual un sprijin de 1.500 de euro care acopera pierderile cauzate de trecere de la agricultura conventionala la cea eco. Astfel, statisticile Ministerului Agriculturii arata ca numarul de fermieri in sistem ecologic a scazut de la 3.228 in 2009. Insa, a crescut suprafata exploatatiilor - de la aproximativ 240.000 in 2009, la peste 259.900 hectare.

Spre exemplu, fermierul Marin Dumbrava, patronul fermei ecologice BioDumbrava. El cultiva pe un hectar varza, morcovi si rosii, iar preturile sunt mai mari decat cele pe care le intalnim in piete, insa, la productia lor nu au fost folosite pesticide. Chiar si asa, el spune ca in acest tip de agricultura si pierderile sunt mari, de exemplu daca vorbim despre legume sau fructe, acestea ajung si la 60-70% din productie.

Cum supravietuieste fermierul? "Am clienti fideli care vin si cumpara direct de la ferma, am un punct de distributie in Bucuresti, iar in tara trimit prin curier", arata acesta. El a investit 15.000 de euro la inceput pentru a transforma un hectar de teren intr-o adevarata ferma ecologica. Acum, el spune ca nu face profit, insa cei aproximativ 15 clienti pe saptamana ii aduc vanzari de 2.500-3.000 de lei.

Chiar si asa, el spune ca produsele obtinute in agricultura ecologica nu pot fi comparate cu cele din agricultura traditionala, iar, in Romania, clientii sai sunt cei care vor sa manance sanatos. Fermierul mai arata ca si la noi sunt multi care renunta la agricultura ecologica pentru ca nu au piata de desfacere.

Iar potentialul este destul de mare. In jur de 0,7% din romani intra in aceasta categorie, dupa cum spune Thomas Weinraub, directorul general al producatorului ecologic Sonnentor. In acelasi timp, consumul de produse bio in Germania ajunge la 8,7% din totalul produselor alimentare. Sonnentor vinde produse precum ceaiuri, condimente sau dulceturi, iar 4-5% din materia prima vine din Romania, principalul furnizor fiind un fermier din Ardeal care are in exploare 80 de hectare de teren ecologic. "El cultiva pe 42 de kilometri trandafiri, care sunt folositi pentru ceaiuri",spune Weinraub. Iar afacerile companiei merg bine tinand cont de faptul ca in 2010, vanzarile au crescut cu 12% fata de anul anterior.

Piata produselor ecologice era estimata la nivelul lui 2010 la 10 milioane de euro.

In plus, in Romania, multe din produse sunt exportate sub forma de materie prima si se intorc pe rafturile romanilor la un pret dublu sau chiar triplu. Spre export, un kilogram de miere vrac costa 2 euro, iar un borcan deja ambalat, de 500 de grame, care ajunge in prajiturile nemtilor sau le indulceste clatitele, este patru sau cinci euro. Daca tragem linie si socotim rezulta un profit mare, mai ales ca sortimentele de zmeura, brad sau menta sunt delicatese pentru straini si platite pe masura.

Iar daca romanii nu apreciaza inca adevarata valoare a terenurilor, pe care inca nu au fost folosite foarte multe pesticide ca in Vest, si care sunt propice agriculturii ecologice, iata ca strainii au intuit-o. Jurnalistii de la France 24 se intreaba, intr-un reportaj realizat in iunie, daca poate reprezenta Romania viitorul agriculturii ecologice europene? Asta se intreaba jurnalistii de la France 24 care spun ca investitorii straini si-au dat seama de faptul ca sub pasunile verzi din Muntii Carpati se afla o adevarata mina de aur. Terenurile costa aici doar un sfert decat valoreaza cele din Vest, iar strainii pot concesiona sute de hectare.

Produsele ecologice, salvarea tarilor sarace

In tari precum Kenya sau Bangladesh sunt folosite plantele carnivore, ce prind insectele si daunatorii, sau ratele care mananca iarba de pe plantatiile de orez. Iar rezultatele sunt multumitoare - in 20 de tari africane, productia de pe terenurile ecologice s-a dublat inntr-o perioada de 3 pana la 10 ani. Specialistii de aici spun ca aceste solutii ar putea fi aplicate in tari mai dezvoltate si asta cu atat mai mult pana in 2050 in lume vor fi aproape 9 miliarde de persoane, potrivit Natiunilor Unite.

Indicele preturilor alimentelor calculat de Organizatia pentru Alimente si Agricultura (OAA), care acopera cotatiilor mai multor materii prime din domeniu, a urcat cu 1% in iunie, la 234 de puncte, aproape de recordul de 238 de puncte, atins in februarie. Comparativ cu aceeasi luna din 2010, indicele se afla in urcare cu 39 de procente.

Posibilitatea izbucnirii unei noi crize alimentare internationale, la doi ani dupa ce precedenta a fost marcata de importante convulsii sociale, a generat vii dezbateri in cadrul Forumului de la Davos (Elvetia), de la inceputul anului, unde liderii internationali au luat in serios amenintarea amplificarii si recurentei acestor crize pe fondul cresterii populatiei planetei.

preluare de pe sursa:

http://admin.incont.ro/bani/agricultura-ecologica-intre-hrana-viitorului-si-o-bula-speculativa-de-ce-renunta-producatorii-la-culturile.html

Optimistul si criza alimentelor

de Carol Popa

O veche zicala romaneasca stabileste diferenta intre pesimisti si optimisti: in timp ce pesimistii sustin ca "mai rau de atat nu se poate!", optimistii ii contrazic cu replica scurta, dar plina de substrat "ba se poate!". Criza mondiala a alimentelor, sau mai precis a materiilor prime pentru industria alimentara, mi-a amintit de aceasta zicala si de faptul ca uneori merita sa fi u optimist. In pofi da tuturor stirilor negative care au invadat jurnalele TV despre criza alimentelor si scumpirile in lant. Motivele care m-au determinat sa privesc criza alimentelor din alta perspectiva au fost acele informatii legate de interesul sporit al unor investitori straini veniti din diverse colturi ale lumii, din Arabia Saudita sau China, din Africa de Sud sau Chile.

Am incercat sa inteleg de ce oamenii de afaceri ar plasa capitaluri in agricultura din Romania, aflata de 20 de ani intr-un proces de reorganizare continua, inregistrand recolte profitabile un an din trei si amenintata permanent de capriciile vremii, de la seceta la inundatii. O analiza atenta a datelor statistice mi-a clarifi cat cea mai mare parte din aceste aspecte. Agricultura performanta se desfasoara in Romania pe suprafete reprezentand aproximativ 30% din totalul suprafetei agricole. Restul suprafetei este ocupata pentru agricultura de subzistenta sau pur si simplu reprezinta teren nelucrat. Faramitarea proprietatilor a incurajat aceasta stare de fapt, in detrimentul activitatilor economice profi tabile.

Ponderea agriculturii in Produsul Intern Brut (PIB) a fost de numai 6% in 2010, in aceste conditii. Ce s-ar intampla daca, pe un scenariu optimist, Romania ar avea agricultura moderna pe 60% din totalul suprafeței agricole? Ponderea agriculturii in PIB ar trece de 10%, incasarile bugetare ar creste, ponderea deficitelor in PIB ar fi mai mica. Mai ales a deficitului comercial, unde raportul dintre importurile si exporturile de produse agricole este net in favoarea primei categorii.

In aceste conditii, optimistii vor spune sa-i lasam pe investitorii straini sa faca agricultura in Romania, ca sa ne fi e noua mai bine. Iar pesimistii vor arata cu degetul catre investitori, de fi ecare data cand preturile alimentelor vor creste, dand vina pe ei pentru toate neajunsurile societatii romanesti. Dar preturile produselor agricole, conform prognozelor publicate de OMC (Organizatia Mondiala a Comertului), ar putea creste indiferent de prezenta investitorilor straini in agricultura romaneasca, cu peste 100% in urmatorii 4-5 ani.

Asta ma determina sa ma intorc la zicala romaneasca si sa o abordez in mod optimist: mai rau decat criza alimentelor se poate! Se poate sa traiesti cu picioarele pe o mina de aur si sa fi i sarac lipit, pentru ca nu stii sa o folosesti! Se poate sa detii ca tara mii de hectare de teren agricol neexploatat, in timp ce pretul recoltelor se dubleaza pe pietele internationale! Se poate sa te plangi timp de 20 de ani ca agricultorii castiga putin si toate profi turile se duc catre producatorii si comerciantii de alimente, iar atunci cand lucrurile au luat o intorsatura favorabila agricultorilor sa nu observi acest lucru la timp!

Pe scurt, mai rau decat criza alimentelor este sa nu profi tam din plin de ea!

preluare de pe sursa:

http://www.revista-piata.ro/Optimistul_si_criza_alimentelor-id6635.html

ASPECTE JURIDICE GEOPOLITICE PRIVIND O NOUĂ AMENINŢARE: SECURITATEA GLOBALĂ ÎN FAŢA INSECURITĂŢII ALIMENTARE

Drd. Kinga Anetta Trufan,

Avocat definitiv, BAROUL BUCUREŞTI,

Doctorand în Dreptul Comerţului Internaţional, ŞCOALA DOCTORALĂ – UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

Abstract

Within just one year, the world has been shaken by an unprecedented spike în the cost of basic foods, by hunger riots and by social tensions that have demonstrated – if demonstration was needed – that food insecurity is an irrefutable reality of our century. It is a new reality to which global warming and declining natural resources are now adding an unprecedented sense of urgency.

The scale of this crisis has been making headlines around the world. After all, nearly 900 million people now suffer from chronic hunger, while destitution is leading to conflicts between peoples and countries. And the pressures look set to grow. By 2050 it’s estimated that there will be 9 billion people on earth so the need for food may well have doubled – primarily amongst the urban populations of the world’s poorest countries – and the earth will be no less fragile. Maintaining reliable production is no easy task. Now, imagine doubling it în a world where the climate will become more extreme and unpredictable, and you see the size of the challenge.

Europe urgently needs to acknowledge this and take responsibility, aş the actions politicians take today will influence our ability to feed the world tomorrow. However, there is still a general lack of understanding among policymakers about the mechanics and the pressures of modern farming. This is clearly demonstrated by recent EU legislation that bans pesticides -which are critical for maintaining production - even though they have been proven safe for use.We need legislation that helps farmers to meet increased demand, not additional barriers without scientific foundation. Policymakers need to wake up and make decisions that are connected to the crude, inescapable reality of agriculture, which is about primal competition with pests and disease for our food supply. This will allow us to stand up to this challenge and succeed.

My article proposes to highlight the urgent need to raise agricultural productivity.Action is needed. There is far more to finding a solution, however, than simply identifying those few nations that are capable of feeding the rest of the world. It is increasingly urgent that every nation should be provided with the means of feeding itself. This means that it is essential that agriculture should become an international priority, with the poorest countries being helped to safeguard the security and independence of their own food supplies. These issues transcend national borders; guaranteeing the world’s food supplies is increasingly a matter of peace and fairness between peoples and nations. It also represents a huge challenge with regard to the environment and the management of the world’s most fundamental resources.

The will to act already exists, and countries and organisations are mobilising for the task.The United Nations’ Food & Agriculture Organisation (FAO) has been emphasising since last year the danger that rising food prices could lead to an increase în global conflicts. This year, the report of the Davos World Economic Forum for the first time ranked food insecurity aş a major risk to humanity. The World Bank’s most recent report forcefully emphasised the importance of agriculture în effectively jump-starting economic expansion and breaking the cycle of poverty. UN Secretary Ban Ki-moon has created a working group to define a common plan of action and France’s President Nicolas Sarkozy has proposed a global partnership for food. This proposed partnership has three pillars. First, an international group made up of all interested parties should draft a worldwide strategy for food security. Second, an international scientific platform should be charged with evaluating the world’s agricultural situation and sending out warnings of upcoming crises. Just aş with climate change, this platform could facilitate government adoption of political and other strategic tools to deal with food crises. Finally the international finance community that deals with agriculture and rural development should be further mobilised.

The EU has been at the heart of this international mobilisation. Aş a structure built on solidarity aş well aş being a major agricultural force în its own right, the EU wants to contribute fully to the international drive for the agricultural development of the countries of the south. We can be confident that Europe will approach this task with full regard for the diversity of the challenges ahead and without claiming it has any sort of off-the-shelf solution, or than it possesses some sort of universal model.

Europe can begin to make its contribution by applying the strength of an agricultural sector that has an essential role to play în supplying food to the world. The reliability and sheer size farm output means, it could and should play the role of regulator în global markets. It is also reminding ourselves that, if Europe were to cut back on its agricultural production then the increase în its own food imports would contribute significantly to a worldwide increase în food prices. This makes it imperative that EU food production levels should be held steady – both for the sake of Europeans themselves and also for the sake of people în the world’s poorest countries. În other words, maintaining Europe’s farm outputs at present levels also contributes to the stabilisation of global food markets.

But Europe cannot build up its own agricultural sector to the detriment of the less fortunate. On the contrary, the EU wants to harmonise its policies with those of poorer nations so aş to aid their development. At present, export subsidies and support payments represent less than 1% of the European agricultural budget, and the EU has undertaken to eliminate them entirely once it receives reciprocal undertakings from the major food exporting countries. And since 2001, with the implementation of the “Everything But Arms” iniţiative, all products from the poorest countries – with the exception of weapons and munitions – can enter the European market on a duty free basis. This has led to the EU becoming the primary market for the products of the poorest countries.

Emergency food assistance is also essential if the EU îs to help prevent human tragedies and defuse future social and political crises. The EU has already increased its food assistance budget; having recently added €60m to the €283m that was budgeted for this year. Beyond these steps, though, we also need to develop long-term responses. It is hardly a sustainable situation if all that food assistance can do is to enable refugees to survive and to support those who have lost everything through crop failure, or because they have been forced from their homes. That kind of ‘band-aid’ support will do nothing to help poverty-stricken countries develop food supply sovereignty, nor will it contribute to their wider economic growth. Europe’s clear focus must be on encouraging the development of local agriculture.

Doing so is the only way to achieve greater food security around the world and thus reduce poverty. It will also make it possible to ensure that the high price of agricultural products today is transformed into an opportunity for farmers în the developing world. În its most recent report, the World Bank stated that growth în the agricultural sector eliminates at least twice aş much poverty aş do identical levels of growth în any other economic sector. The aim, therefore, should be clear – we need to înveşt în agriculture to tackle both hunger and economic marginalisation. Let’s not forget that agriculture remains the primary productive sector în the world’s poorest countries, employing at least 65% of the working population în many of them and on average contributing more than 25% to the GDP.

This is why the EU should want to strengthen the relative share of its development assistance programme that focuses on agriculture and food security. Over the past 20 years, support for agricultural development has been constantly declining. Only 4% of public development assistance is nowadays earmarked for agriculture, at a time when over 2m people are trying to survive – most of them without sufficient means (essentially without land) – and when 75% of the poorest live în rural areas. The daunting scale of the task facing the world makes bolstering agricultural investment essential and, according to the World Bank, total public sector funding în this area has increased to roughly $17bn, of which $8bn is for Africa alone. The European Commission and the EU’s member states are therefore planning to increase their assistance, both through the European Development Fund and by developing new sources of financial support.

The food crisis now buffeting the world also requires a new solidarity between the countries of the North and South. To tackle the challenges, innovative financing techniques and novel but ambitious ideas are needed. The European Commission’s proposal to use the budgetary margins of the CAP to aid development is one such idea, even though it’s a proposal that may well face considerable scrutiny if not outright opposition from some quarters. While a serious debate between EU member states is essential, this should not detract from Europeans’ common desire to be în the vanguard of the international effort to tackle the crisis.

Lumea a fost zguduită de creşterea abruptă fără precedent a preţurilor la produsele alimentare, de revoltele oamenilor înfometaţi şi de tensiunile sociale care au demonstrat că aprovizionarea cu hrană a redevenit o sursă de insecuritate – încălzirea globală şi declinul resurselor naturale contribuie, la rândul lor, la o acutizare nemaiîntâlnită a problemelor. Se estimează că până în anul 2050 vor trăi pe Glob nouă miliarde de oameni, aşa încât necesarul de hrană s-ar putea dubla, cu precădere în rândul populaţiilor urbane din cele mai sărace ţări ale lumii.

Pentru prima dată, mai mult de 1 miliard de oameni se confruntă cu foametea! Mai multe milioane de oameni din ţările sărace vor avea probleme, având în vedere viitoarea criză alimentară – aceasta poate fi evitată prin finanţarea urgentă de către guvernul UK şi alte guverne, acordată celor 500.000 de ferme mici. Un nou raport realizat la nivelul Uniunii Europene  avertizează asupra faptului că decenii de neglijare a micilor fermieri, care hrănesc 2 miliarde de oameni din toată lumea- o treime din umanitate- au împins aceste mici comunităţi agricole la limită, fiind necesare măsuri urgenţe pentru a remedia situaţia. Dacă o proporţie semnificativă a investiţiilor ar fi folosită pentru susţinerea micilor fermieri din toată lumea, atunci ar fi realizat un pas important în atenuarea impactului viitoarei crize de hrană.

A găsi o soluţie înseamnă însă mai mult decât doar a le identifica pe acele state care sunt capabile să hrănească restul lumii. Este tot mai important ca fiecare naţiune să-şi dezvolte mijloacele pentru a se putea autosusţine din punct de vedere alimentar. Asta înseamnă căagricultura ar trebui să devină o prioritate internaţională, iar ţările cele mai sărace să fie ajutate să-şi asigure securitatea şi independentă alimentară În timp ce majoritatea naţiunilor îşi pun probleme de termen lung precum schimbările climatice sau micşorarea rezervelor de apă dulce, două cuvinte provoacă fiori de gheaţă pe “şira spinării” oricărui guvern din lume: securitatea alimentară. Securitatea alimentară, în puţine cuvinte, este definită de ONU în următorul mod: “mâncarea este disponibilă în cantităţi suficiente pentru a hrană toată populaţia unei naţiuni”.

O serie de dezastre naturale care au provocat dublarea sau triplarea preţului alimentelor la nivel mondial i-a trezit la realitate pe reprezentanţii guvernelor.

Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură a ONU a organizat o întrunire specială la Roma pe 24 septembrie 2010 pentru a discuta această problemă, precum şi volatilitatea recentă a preţurilor alimentelor. Întrunirea a fost stabilită după ce Rusia s-a hotărât să interzică exporturile de faină după seceta cumplită din acest an care a distrus 25% din recoltele sale pe 2010. Decizia Moscovei a împins preţurile în sus cu circa 5% în toată lumea. Preţul pâinii a atins cote inimaginabile în unele ţări şi a provocat revolte soldate cu morţi în Mozambic. Însă nu doar problemele din Rusia au afectat preţurile alimentelor la nivel mondial, ci şi inundaţiile din Pakistan. Datorită acestor dezastre naturale cauzate în principal de încălzirea globală, această ţară şi-a pierdut mare parte din recoltă şi a adăugat şi mai multă incertitudine pe piaţă.

.Ritmul de creştere al preţurilor s-a accentuat, deşi nimeni nu se aştepta că pieţele să reacţioneze aşa de repede. Au trecut două luni şi încă ne chinuim cu această problemă.Volatilitatea pieţei nu este ceva nou, mai ales când vine vorba de mărfuri. În timpul crizei din 2007-2008 preţurile au înregistrat o scumpire dramatică: preţul orezului a crescut cu mai mult de 200%, în timp ce faină şi borumbul s-au scumpit cu peste 100%. Cauzele încă trebuie dezbătute, însă efectele au dus din Haiti şi până în Mogadishu, la proteste şi la revolte soldate cu morţi.

În anii ce vor veni, probababil că vom avea parte de mai multe turbulenţe decât în prezent, pentru că pieţele tind să fie mai volatile pe termen mediu din cel puţin trei motive: zona Mării Negre devine un producător de cereale tot mai important, datorită fluctuaţiilor tot mai mari ale recoltelor de la un sezon la altul;  creşterea aşteptărilor ca tot mai multe fenomene meteo extreme vor avea loc datorită schimbărilor climatice;  o serie de actori non-comerciali de pe piaţa mărfurilor devin tot mai important.Dacă următorii ani vor fi şi mai volatili în ceea ce priveşte piaţa mondială a alimentelor, următoarele decade vor cunoaşte o scădere înfricoşătoare a recoltelor. Totodată, ONU prezice că până în anul 2050 pe Terra vor fi peste 9 miliarde de persoane. Cea mai urgentă problema care ameninţă umanitatea în următorii 50 de ani nu este schimbarea climatică sau criză financiară, ci dacă vom reuşi şi susţine o asemenea recolta . Într-o prezentare recentă de la Congresul Mondial al Ştiinţei Solului, s-a atras atenţia asupra faptului că în următoarea jumătate de secol, în cel mai optimist dintre cazuri, cererea globală pentru alimente se va dubla. Cel mai prost dintre toate scenariile posibile descrie o lume în care foametea a izbucnit în câteva locuri, ducând la razboie şi la milioane de refugiaţi care cutreieră globul în căutare de adăpost şi alimente. Acest scenariu poate fi evitat, însă numai dacă guvernele vor face schimbări de politica în ceea ce priveşte abordarea agriculturii.

În primul rând, trebuie să acceptăm că investiţiile în agricultură sunt de fapt cheltuileli de apărare. Dacă dorim să prevenim războaie, refugiaţi şi o criză alimentară, atunci trebuie să reînnoim investiţiile globale în agricultură şi în ştiinţa agricolă. Agricultura a fost cea mai puţin importantă prioritate pentru ultimul sfert de secol.

Eforturile recente ale companiei miniere australiene BHP Billiton de a cumpăra compania canadiala de îngrăşăminte chimice Potash Corp. au fost privite ca o încercare a australienilor de a câştiga de pe urma creşterii importanţei industriei agricole. În lupta pentru Potash s-au înscris şi companii chineze în încercarea de a-şi asigura stocurile de îngrăşăminte chimice pentru propria piaţă agricolă. Alt indiciu ca industria agricolă căpătă tot mai multă importanţă este şi declaraţia televizată a unui faimos investitor Marc Faber, spunând că cea mai bună investiţie pe termen lung din prezent sunt agricultură şi acţiunile care pot avea de câştigat de pe urma penuriei de alimente şi apa.

Spre deosebire de majoritatea ţărilor, China este conştientă de riscul potenţial al penuriei de alimente, motiv pentru care a început să se pregătească în această direcţie. Acest lucru include şi crearea de politici pentru asigurarea a rezervelor de apă. Însă Beijingul nu priveşte doar în propria-i ogradă, ci şi în alte regiuni, precum Africa, încercând să asigure rezerve de alimente şi acolo.

Statele şi organizaţiile se mobilizează deja. Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU a adus în discuţie faptul că preţurile în creştere ale produselor alimentare ar putea duce la conflicte globale. Forumul economic de la Davos încadrează insecuritatea alimentară la capitolul “riscuri majore pentru umanitate”. Banca Mondială a subliniat cu fermitate importanţa agriculturii în impulsionarea dezvoltării economice şi în străpungerea cercului vicios al sărăciei. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a creat un grup de lucru mandatat să creioneze un plan comun de acţiune, iar preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, a propus un parteneriat alimentar global.

Parteneriatul propus de Sarkozy se bazează pe trei piloni. Mai întâi, un grup internaţional urmează să realizeze un proiect de strategie mondială pentru securitatea alimentară. Apoi, o platformă ştiinţifică internaţională va avea sarcina să evalueze situaţia agrară globală, cu posibilitatea de a emite alerte de criză şi – posibil – de a facilita adoptarea de către guverne a unor politici şi instrumente de strategie pentru rezolvarea crizelor alimentare. În fine, comunitatea financiară internaţională, în ciuda problemelor ei curente, trebuie mobilizată. Constantă şi volumul producţiei agricole comune fac că Uniunea Europeană să poată – şi chiar să trebuiască – să joace rolul unui regulator pe pieţele globale. Dacă Europa şi-ar reduce producţia agricolă, creşterea importurilor de hrană ar contribui semnificativ la o creştere globală a preţurilor alimentare. De aceea este imperativ ca nivelurile producţiei alimentare a UE să fie menţinute constant – spre binele europenilor şi al oamenilor din ţările cele mai sărace.

Dar Europa nu-şi poate dezvolta agricultura în detrimentul celor mai puţin fericiţi. UE trebuie să-şi armonizeze politicile cu ţările mai sărace. În prezent, subvenţiile exporturilor şi plăţile de sprijin reprezintă mai puţin de 1% din bugetul agrar european, iar UE are în vedere să le elimine o dată ce statele mari exportatoare de alimente vor face pasul reciproc. Din 2001, de la iniţiativa “Totul în afară de arme”, orice produs din ţările sărace, cu excepţia armelor şi muniţiilor, poate pătrunde pe piaţa comună europeană fără taxe vamale. Din acest motiv, UE a devenit principala piaţă pentru produsele din aceste ţări.

Uniunea Europeană dezvoltă şi metode de reacţie la noile provocări globale, aducând modificări Politicii Agrare Comune. Ideea se reflectă în decizia de a suspenda aşa-numita regulă “set aside”, care prevede ca o parte a suprafeţelor agricole să rămână necultivată. Acum UE este gata să crească progresiv cotele de produse lactate şi evaluează impactul deciziilor sale în domeniul biocombustibililor asupra pieţelor mondiale.

Totuşi, Europa trebuie să se concentreze pe încurajarea dezvoltării agriculturilor locale. Aceasta va fi singura cale pentru o securitate alimentara sporită şi reducerea sărăciei la nivel global, făcând posibil că preţurile alimentare mai mari să se transforme în oportunităţi pentru fermierii săraci. Acest lucru e vital, caci, aşa cum a afirmat Banca Mondială, creşterea în domeniul agrar are capacitatea de a elimina sărăcia de două ori mai repede decât creşterile din oricare alt sector economic. Agricultura rămâne principalul sector productiv în cele mai sărace ţări ale lumii, cu o pondere ocupaţională de 65% din totalul forţei active de muncă şi o contribuţie medie la PIB de peste 25%.

Dar în ultimii 20 de ani asistenţă pentru dezvoltare agrară a scăzut. Doar 4% din fondurile publice destinate asistentei pentru dezvoltare sunt dirijate înspre agricultură. Comisia Europeană şi statele membre ale UE au de aceea în vedere sporirea asistenţei, atât prin intermediul Fondului European de Dezvoltare, cât şi prin identificarea unor noi surse de sprijin financiar.

O liberalizare mai accentuată a comerţului agrar nu va asigura securitatea alimentară. Având în vedere natura inconsecventă a pieţelor agrare, este nevoie de mai multă reglementare pentru a ameliora impactul volatilităţii preţurilor asupra economiilor mai sărace. Acest lucru nu înseamnă că protecţionismul este calea spre progres, ci doar că a ţine cont de anumite aspecte care afectează comerţul agrar internaţional – condiţiile meteo, volatilitatea preţurilor, riscuri sanitar-veterinare – s-ar putea să fie necesar din când în când. Dar într-o lume în care raportul productivităţii poate fluctua chiar şi până la 1 la 1.000 nu ar fi înţelept să te bazezi doar pe pieţe pentru a da ţărilor sărace posibilitatea de a-şi dezvolta economiile. La fel de puţin probabil este că dezvoltarea va fi un rezultat al concurenţei dintre distribuitorii internaţionali de alimente şi producătorii din ţările în care foametea e încă prezentă.

În schimb, o strategie care combină expertiza externă cu cea locală în materie de geografie, constrângeri ecologice şi bariere economice – dispersând astfel riscurile şi gestionând în comun resursele şi proiectele – are mult mai multe şanse de succes în încercarea de a ajuta ţările sărace să obţină independenţa alimentară. Tocmai această abordare a fost cea care în mai puţin de 20 de ani a ajutat Europa postbelică să atingă suveranitatea alimentară. Ţările care şi-au pus dezvoltarea agrară la adăpost de riscurile pieţelor internaţionale – de exemplu, India sau Vietnam – au obţinut reduceri substanţiale ale gradului de sărăcie rurală. A sosit, de asemenea, momentul de a face din agricultură o prioritate, pentru a asigura o creştere cu faţa mai umană. Aflată în inima Uniunii Europene, Franţa vrea să joace rolul său într-un efort colectiv care devine o chestiune importantă pentru noi toţi. Actuala criză alimentară europeană poate fi o şansă nesperată pentru ceea ce credeam că aparţine unei economii mai puţin moderne. Şi orice stat trebuie să mizeze pe atuurile climatice, energetice şi geografice pe care le are. Altfel, poate fi acuzat de rea credinţă. S-ar putea ca lumii ultimelor două-trei decenii să i se spună, într-un viitor nu prea îndepărtat, cea a “îndestulării”. În ciuda tulburărilor politice care au înfometat milioane de oameni în Africa, numai statele care nu au vrut nu au reuşit să asigure securitatea alimentară a cetăţenilor. Lumea, avertizează însă “Washington Post”, alături de prestigioase publicaţii de expertiză economică, se schimbă în mod dramatic. Hrana va redeveni, foarte probabil, una dintre cele mai de preţ produse economice. Până la cip-urile care acum învârt lumea, există stomacul care mişcă omul.

În timp ce ochii lumii stau, din obişnuinţă, aţintiţi asupra cotaţiilor barilului de petrol, asupra recordurilor înregistrate de la o zi la alta, tot din obişnuinţă ultimelor decenii, nimeni nu mai ştie cât este cotaţia cerealelor pe bursele din Asia. Cotaţiile acestora au crescut într-un mod mai spectaculos decât cea a petrolul, unele chiar cu 300%. Ce înseamnă aceasta? Dacă preţul orezului creşte cu 10% într-o lună, milioane de asiatici sunt condamnaţi la foamete, din cauza veniturilor insuficiente. World Food Program avertizează asupra instaurării foametei tacite. În ultimul an, în peste 30 de state din întreaga lume, 15% dintre cele înregistrate la ONU, au avut loc tulburări publice, unele guverne au căzut, din cauza penuriei alimentare. Panica a început din cauza recoltelor slabe în zonele cerealiere ale lumii. Statele dezvoltate şi-au dorit rezervele asigurate şi au început să cumpere în neştire, la orice preţuri , tot ceea ce se găsea de vânzare pe burse. O criză clasică, adică o cerere mai mare decât oferta? Nicidecum. Nu există garanţia unei oferte mai mari pe viitor, în condiţiile schimbărilor climaterice previzionate, care pot transforma terenurile agricole în deşert sau în lacuri. Nu se ştie unde se va opri foamea miliardelor de chinezi şi indieni care acum cunosc o creştere economică fără precedent şi o dorinţă de consum nemaipomenită. Ajung terenurile agricole ale lumii? O evoluţie demografică atât de rapidă dă toate previziunile peste cap.

Asociaţiile din industria alimentară solicită Comisiei Europene să privească “cu atenţie” încurajarea dezvoltării sectorului biocombustibililor, întrucât acesta absoarbe o cantitate importantă de cereale şi oleaginoase, în detrimentul sectorului alimentar. Un alt raport al Băncii Mondiale arată că numărul persoanelor care suferă de foame a fost estimat, între anii 2002-2004, la 862 de milioane, dintre care 830 de milioane în ţările în curs de dezvoltare.  Creşterea continuă a preţurilor la alimente a provocat proteste în 37 de state din lume, din Camerun şi Haiti, până în Egipt şi Niger, sporind temerile că tot mai mulţi oameni vor suferi de foame.

Criza financiară mondială a avut ca consecinţă creşterea preţurilor alimentelor de bază. Preţurile la mâncare au crescut foarte mult la nivel mondial în ultima vreme, declanşând proteste în mai multe state ale lumii.

Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional au atenţionat liderii statelor lumii că trebuie depuse eforturi imediate în privinţa crizei alimentare pentru asigurarea furnizării de alimente. În numai două luni preţurile la orez au crescut cu 75%, ajungând la maxime istorice, în vreme preţul grâului a urcat cu 120% faţă de nivelurile de acum un an, preţul pâinii în statele sărace ale lumii ajungând mai mult decât dublu.

Pe de o parte, criza imobiliară din SUA a făcut investitorii să se retragă de pe pieţele de capital, investind pe bursele de mărfuri, ceea ce a dus la maxime istorice pentru cereale, petrol, platină sau aur. În acelaşi timp, la creşterea preţurilor au mai contribuit majorarea preţurilor la energie şi din secetă, survenită ca urmare a schimbărilor climatice. Seceta de anul trecut din Australia şi Rusia, principalele state producătoare de cereale, a contribuit şi ea. La acestea se mai adaugă preţul mare al motorinei folosite în agricultură, preţuri majorate după ce barilul de ţiţei a ajuns la maxime istorice, tot ca urmare a crizei financiare mondiale. Robert Zoellick, directorul Băncii Mondiale, a propus un plan de combatere a malnutriţiei, care prevede în primul rând furnizarea de urgenţă a cel puţin 500 de milioane de dolari programului alimentar mondial. Şi FMI a atenţionat că, dacă va fi menţinut ritmul actual, mai multe sute de mii de oameni vor muri de foame în statele sărace, ceea ce va duce la efecte negative în economia mondială. Palaniappan Chidambaram, ministrul de Finanţe al Indiei a declarat că “devine din ce în ce mai evident că dacă nu ajungem repede la un consens global în privinţa spiralei preţurilor, neliniştea socială indusă de preţul la mâncare în câteva state va izbucni într-o molimă globală, care nu va lăsa nici un stat – dezvoltat sau nu – neatins”. În ultima perioadă, creşterea preţurilor la alimente a provocat proteste violenţe în Haiti, Egipt, Camerun, Coasta de Fildeş, Mauritania, Etiopia, Madagascar, Filipine, Indonezia.

Ce face România în condiţiile acestea? Este evident că, deocamdată, autorităţile se miră de preţurile produselor din rafturile hipermarketurilor, care au luat-o razna. Dar mai departe? Autorităţile se contrazic, dacă sunt întrebate care sunt rezervele de stat la grâu şi la alte alimente de bază. Se observă absenţa totală a oricărei gândiri strategice. România nu este deloc racordată la tendinţele mondiale. La nivel guvernamental, întrezăreşte cineva oportunitatea pe care o are România în noul context? Activele din agricultură, milioanele de hectare inutilizate sau subutilizate pot redeveni unul dintre atuurile economiei româneşti. E drept, s-au făcut atâtea pariuri pe agricultură, la momente mai mult sau mai puţin oportune, încât a o readuce în prim-planul dezbaterilor politice pare un eşec dinainte asigurat. Acum, terenurile sunt doar ţinte pentru construcţii. 99% dintre oamenii politici nu văd în terenuri decât posibile locaţii pentru dezvoltatorii imobiliari. Cum s-ar schimba situaţia? Propun să ne gândim  numai la un proiect: “apa pentru agricultură”, pentru refacerea sistemelor de irigaţii. Sună utopic? Canalele de irigaţii, realizate în parteneriat cu statul, păzite precum conductele de petrol, ar face terenurile agricole la fel de valoaroase ca terenurile industriale pe lângă care trece o autostradă. Autostrăzile apei ar revaloriza puternic activele din agricultură, iar preţul terenurilor – care nu vor mai rămâne la discreţia secetei – va creşte exponenţial. Perspectiva se schimbă cu totul faţă de un domeniu economic care părea condamnat să supravietuieasca onorabil numai din subvenţiile europene.

În concluzie, consider că actuala criză alimentară europeană poate fi o şansă nesperată pentru ceea ce credeam că aparţine unei economii mai puţin moderne. Şi orice stat trebuie să mizeze pe atuurile climatice, energetice şi geografice pe care le are. Trebuie să reinventăm modul în care facem agricultură şi pe cel în care mâncăm dacă dorim să susţinem rezervele de alimente în perioadele de maxim ale populaţiei globale şi ale cererii. Aceasta este de fapt marea provocarea care îi aşteaptă pe liderii lumii.

preluare de pe sursa:

http://www.arduph.ro/aspecte-juridice-geopolitice-privind-o-noua-amenintare-securitatea-globala-in-fata-insecuritatii-alimentare/