MONEDA EURO ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ PE BUZA PRĂPASTIEI

Francezul Jacques Delors a fost unul între cei mai înverşunaţi susţinători ai introducerii monedei unice - euro - în cadrul Uniunii Europene.

În perioada 1985-1994 a fost preşedintele Comisiei Europene.

În 1998, Uniunea Europeană era formată din 15 state membre, moment în care şefii de state şi guverne ale acestora au format un comitet din guvernanţii băncilor centrale prezidat de Delors, căruia i-au încredinţat mandatul de a formula propuneri pentru realizarea Uniunii Europene şi Monetare.

Comitetul a propus adoptarea monedei unice în 3 etape.

Propunerile concrete au fost puse în aplicare cu entuziasm: în iulie 1990, au fost eliminate restricţiile privind circulaţia capitalurilor, la 1 ianuarie 1999 moneda unică a fost introdusă, iar de la 1 ianuarie 2002 a fost pusă efectiv în circulaţie.

„În momentul lansării, moneda euro a devenit moneda oficială a 11 state membre, înlocuind, în două etape, vechile monede naţionale, precum marca şi francul francez. La început, euro a fost introdus ca monedă virtuală pentru efectuarea de operaţiuni de plăţi care nu implicau bancnotele şi monedele, precum şi în scopuri contabile, în timp ce vechile monede, considerate subunităţi ale euro, continuau să fie folosite pentru efectuarea de plăţi în numerar. Ulterior, la 1 ianuarie 2002, euro a fost introdus sub formă de bancnote şi monede.”

Pînă în prezent, euro a  fost adoptat de următoarele ţări: în 1999 - Belgia, Germania, Islanda, Spania, Franţa, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Austria, Portugalia şi Finlanda; în 2001 - Grecia; în 2007 - Slovenia; în 2008 - Cipru şi Malta; în 2009 - Slovacia şi în 2010 - Estonia.

Circa 300 milioane de cetăţeni europeni folosesc moneda euro.

Danemarca şi Regatul Unit au adoptat clauza de neparticipare prevăzută de Tratat.

Suedia nu a îndeplinit criteriile stabilite în vederea adoptării ei.

O dată cu apariţia monedei euro, responsabilitatea politicii monetare a revenit Băncii Centrale Europene (BCE), entitate independentă creată în acest scop, şi băncilor naţionale ale statelor membre care au adoptat euro.

Ele formează Eurosistemul.

Entuziasmul liderilor Uniunii Europene şi al ţărilor membre care au adoptat moneda euro a scăzut cu timpul.

Economiile acestor ţări au început să aibă probleme, accentuate pe parcursul anilor, pentru ca în vara anului de graţie 2011 situaţie să se înrăutăţească dramatic. Grecia, Italia, Spania şi Portugalia dau mari bătăi de cap liderilor UE.

La 21 iulie 2011, a avut loc summit-ul zonei euro de instituire a fondului de salvare, în cadrul căruia s-au făcut fel şi fel de promisiuni.

Însă deciziile pentru implementarea lor nu se întrevăd. Deocamdată.

Dîndu-şi seama de pericolul la care vor fi supuse ţările din zona euro, acelaşi Jacques Delors, acum în vîrstă de 86 de ani, a acordat un interviu celui mai important cotidian belgian, „Le Soir”, în care preciza că moneda unică şi chiar Uniunea Europeană sînt pe marginea prăpastiei.

„Să căscăm ochii: euro şi Europa sînt pe marginea prăpastiei. Pentru a evita naufragiul, alegerea mi se pare simplă: fie statele membre acceptă cooperarea economică întărită pe care eu am cerut-o mereu, fie transferă puteri suplimentare către Uniune. A doua soluţie fiind refuzată de cei 27, rămîne prima.”

Recent, ministrul german al Finanţelor, Woltgamg Schauble, a susţinut că economiile statelor aflate în dificultate trebuie sprijinite, dar pentru aceasta trebuie să renunţe la o parte de suveranitate.

Pentru că acest lucru a fost refuzat (mai puţin de către preşedintele României), Delors a spus că aceşti lideri sînt timoraţi şi îi acuză clar de lipsă de îndrăzneală.

Tot el a criticat aspru propunerile formulate de preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi de cancelarul german, Angela Merkel, cu ocazia summit-ului de la Paris, din 16 august, privind instituirea unui guvern şi a unui ministru de Finanţe în zona euro, toate acestea fiind inutile după părerea sa.

Pentru Delors, emiterea de eurobonduri - adică o „mutualizare” parţială a datoriilor statelor - ar fi o soluţie bună.

Însă preşedintele francez şi cancelarul german nici nu vor să audă de aşa ceva. Ei au preferat „să dea răspunsuri vagi şi insuficiente problemelor ridicate de criză şi nu au făcut nici o concesia majoră”, a accentuat Delors.

„Această mutualizare parţială a datoriilor este pompa care stinge incendiul şi ar putea da sens cooperării comunitare”, a mai precizat fostul preşedinte al Comisiei Europene.

„Mutualizarea” ar putea merge pînă la 60% din PIB.

Teodor Meleşcanu consideră că existenţa monedei euro ar putea fi pusă în pericol:

„Nu vreau să fiu aşa de pesimist, dar nu se poate exclude nici posibilitatea ca moneda să aibă dificultăţi extraordinare, care să-i pună în pericol însăşi existenţa”.

Moneda euro ar putea să dispară „dacă nu se vor adopta decizii de coordonare foarte strînse şi chiar de supraveghere a politicilor fiscale şi bugetare ale tuturor ţărilor membre ale zonei euro”, crede fostul ministru de Externe.

Pe marginea summit-ului preşedintelui francez şi al cancelarului german, Andrew Wilkinson, analist al pieţii, a precizat: „Investitorii aşteptau o soluţie majoră la criza datoriilor din zona euro. În lumina a ceea ce s-a spus, nu cred că s-a întîmplat prea mult. Investitorii doresc o abordare unitară a datoriilor suverane şi nu se spune nimic despre asta”.

Marc Chandler a precizat: „Multe întrebări se nasc după acest summit, n-am văzut nimic care să abordeze problemele din Franţa şi nimic despre faptul că stabilitatea financiară europeană nu are resurse suficiente pentru a răscumpăra datoria, ori modul în care zona euro poate stimula creşterea. Este o jumătate de smochină, o jumătate de strugure şi mă întreb la ce va folosi. În esenţă, este vorba de un protectorat al Franţei şi Germaniei, care vor să-şi impună voinţa faţă de toată lumea”. 

TEODOR FILIP

preluare de pe http://www.ziarultricolorul.ro/special/moneda-euro-i-uniunea--european-pe-buza-prpastiei.html