Puterea blestemului
Cînd vine vorba despre blesteme, oamenii se cutremură şi multora le trec fiori reci pe şira spinării, gîndindu-se la tot ce poate fi mai rău.
Conform DEX, blestemul este invocarea urgiei divinităţii împotriva cuiva, nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine.
Definiţia în sine ridică de la bun început o mulţime de semne de întrebare, normal fiind să nu înţelegi de ce divinitatea, Dumnezeu, acceptă să facă ceva rău unui om, la cererea altuia, cînd El propovăduieşte doar pacea şi iubirea.
Tot conform Dicţionarului Explicativ, a blestema mai are şi sensul de a înjura, a ocărî, a huli, iar omul blestemat este omul lovit, ajuns de blesteme.
Biserica nu neagă existenţa blestemului şi, paradoxal, deşi prin blestem se invocă forţele răului, unii preoţi practică această formă de pedeapsă, de răzbunare împotriva cuiva.
Autorul acestor rînduri a asistat personal la o slujbă, într-o biserică din sudul ţării, în care preotul, vorbind despre nişte hoţi care călcaseră casa unei femei şi le chinuiseră pe ea şi pe fiica ei, a spus clar şi răspicat: „Ii blestem pe cei care au făcut rău acestor femei pînă la al nouălea neam”. I
ntrebat de ce trebuie să sufere urmaşii urmaşilor celor vinovaţi pentru ceva de care nu au habar, preotul a afirmat că aşa este vrerea lui Dumnezeu.
Şi, dacă sîntem tentaţi să punem la îndoială afirmaţia slujitorului bisericii, vom vedea că nu el a greşit, ci noi, deoarece chiar Dumnezeu a folosit de mai multe ori blestemul. „Domnul a zis şarpelui: «Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece şi să mănînci ţărînă»”(Facerea 3, 14).
Nici omul nu a fost iertat: „Omului i-a zis: «Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mîncat din pomul despre care îţi poruncisem să nu mănînci deloc din el, blestemat este acum pămîntul din pricina ta…»”(Facerea 3, 17).
Atunci cînd Cain l-a ucis pe fratele său, Abel, Dumnezeu i-a spus: „Acum blestemat eşti şi tu, izgonit din ogorul acesta…” (Facerea 4, 11). Şi exemplele pot continua, blestemele Atotputernicului fiind nu numai extrem de aspre, ci şi cu efect asupra întregii suflări, pe durată foarte mare, chiar şapte sau 70 de ani.
Aşadar, blestemul nu este o invenţie a preoţilor, nici a vrăjitoarelor şi cu atît mai puţin a oamenilor de rînd. Blestemul vine din negura timpului şi ne-a fost transmis de însuşi Creatorul nostru.
Cuviosul Paisie Aghioritul spune că blestemul se împlineşte atunci cînd există o nedreptate, dar atunci cînd este făcut pe nedrept, acesta se întoarce împotriva celui care l-a emis.
Cel blestemat se va chinui în viaţa aceasta, cel care a făcut blestemul se va chinui şi în viaţa de aici, şi în cea de dincolo, pentru că va fi pedepsit ca un ucigaş, întrucît Dumnezeu spune să-ţi iubeşti aproapele, chiar şi pe duşmani, ca pe tine însuţi.
Chinurile celor blestemaţi, ca şi ale celor care au blestemat pe nedrept, pot înceta în momentul în care şi unii, şi ceilalţi se pocăiesc şi îşi recunosc greşelile.
Deci blestemul există, se practică şi are urmări negative asupra celor împotriva cărora este îndreptat, dar şi împotriva celor care l-au trimis cu gînduri rele, din ură sau din răzbunare.
Căutînd o explicaţie bazată pe realităţile zilelor noastre, blestemul este o armă energetică cu două tăişuri, ce poate lovi, deopotrivă, adversarul sau pe cel care o foloseşte.
Poate că această comparaţie vi se va părea forţată, dar nu este deloc aşa.
Dumnezeu nu a greşit, nu s-a jucat folosind cuvintele şi ne-a arătat, încă de la bun început, că vorbele conţin nu numai un mesaj sonor, ci şi o energie extrem de puternică, lucru pe care noi nu l-am înţeles şi pe care l-am aflat abia de curînd.
Studiind de ce doar 10% din ADN-ul uman participă la fabricarea proteinelor unui organism, în vreme ce 90% păreau că sînt un fel de balast nefolositor, un grup de cercetători ruşi a făcut o descoperire uluitoare: ADN-ul uman poate fi influenţat şi reprogramat direct de anumite cuvinte.
Dacă pînă acum, pentru a obţine efectul dorit, genetica clasică se baza pe extragerea unor gene dintr-o spirală ADN şi implantarea lor în alta, ruşii au reuşit să facă acest lucru fără să utilizeze bisturiul electronic, ci doar prin folosirea limbajului, a vibraţiilor şi a energiei stocate în cuvinte.
Ei au modulat raze laser purtătoare de informaţii doar cu ajutorul cuvintelor, reuşind să realizeze modificări genetice spectaculoase şi să vindece anumite boli.
Probabil că aşa se explică şi puterea rugăciunilor, a meditaţiilor colective.
Dar, dacă ADN-ul uman poate fi influenţat prin energia cuvintelor, înseamnă că procesul poate fi folosit nu numai la modificări genetice benefice, ci şi pentru a strica, a deregla sau a distruge alte segmente ADN şi, odată cu ele, informaţiile pe care le conţin.
Cuvintele unui blestem pot transmite un mesaj energetic negativ, ce poate provoca suferinţă sau chiar moartea celui împotriva căruia este dirijat ori, conform unei programări mentale anticipate, poate cauza necazuri unui membru al familiei sau unui urmaş îndepărtat.
„…Blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale, spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănînci iarba de pe cîmp. In sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti şi în ţărînă te vei întoarce”.
Acest blestem este scris în Biblie, în Vechiul Testament, la capitolul Facerea 3, 17-19, şi ne-a fost trimis de cel care ne-a creat şi nu a fost niciodată retras, şters sau diminuat.
Viaţa pe care o trăim este dovada vie că puterea blestemului nu s-a stins, deşi peste noi s-au scurs milenii întregi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu