Pericolul crizei alimentare si politicile comerciale

dr. Agnes GHIBUTIU

In prezent, comunitatea internationala se afla sub presiunea stringenta de a gasi solutii pentru temperarea fluctuatiilor puternice in sens crescator ale preturilor in cazul a numeroase produse de baza agricole. Din primavara acestui an, nivelul preturilor produselor de baza agricole pe pietele internationale a atins din nou varfurile din perioada 2007/08, alimentand temerile ca este pe cale de a se repeta crizele alimentare din anii 1973/74 si 2006/08. De altfel, in contextul intensificarii tensiunilor de pe pietele internationale agro-alimentare, pe parcursul ultimelor luni au putut fi auzite numeroase avertismente din partea unor inalte oficialitati si reprezentanti ai unor organisme economice internationale in legatura cu inmultirea semnalelor privind iminenta izbucnirii unei noi crize alimentare, similara celor precedente. Cel mai recent avertisment vine din partea directorului general al OMC, Pascal Lamy, care, la deschiderea celui de-al XIII-lea Congres al Asociatiei Europene a Economistilor din Agricultura, organizat la Zuerich (30 august-2 septembrie a.c.), a atentionat asupra pericolului pe care il genereaza la nivel global spirala cresterii preturilor produselor alimentare, subliniind, totodata, ca lumea de azi duce lipsa unor politici agricole coerente atat la nivel international, cat si national, care sa fie capabile sa abordeze securitatea alimentara si consecintele nefaste ale cresterii preturilor produselor agricole.   Spirala cresterii preturilor produselor alimentare   Datele statistice arata ca, incepand de la mijlocul anilor ‘2000, preturile alimentelor s-au inscris pe o traiectorie puternic ascendenta, in cazul a numeroase produse alimentare de baza acestea atingand in prezent niveluri istorice. Astfel, in iulie a.c., Indicele preturilor produselor alimentare calculat de Banca Mondiala arata o crestere cu 33% fata de aceeasi luna a anului trecut, mentinandu-se in apropierea varfurilor anului 2008. Cresteri deosebit de mari ale preturilor au inregistrat porumbul, graul si zaharul, in conditiile in care stocurile pe plan internatio-nal s-au mentinut la niveluri scazute record.1 In iunie 2011, Indicele preturilor produselor alimentare al Bancii Mondiale s-a cifrat la 269 puncte, cu putin sub recordul absolut de 274 puncte atins in februarie 2011. Din februarie a.c., cresterile de preturi au cunoscut o oarecare nivelare, ridicand implicit intrebarea daca nu cumva s-a atins punctul de inflexiune care sa induca linistirea consumatorilor si temperarea investitiilor speculative. Dar estimarile din august a.c. ale firmei globale de analiza si consultanta Oxford Analytica sugereaza ca, pe termen scurt, preturile se vor caracteriza in continuare prin volatilitate accentuata din cauza ofertei limitate. Intrucat factorii de baza care determina evolutia preturilor reale ale alimentelor – cresterea populatiei si a veniturilor la nivel global, schimbarile climatice si preturile ridicate ale titeiului – vor continua sa exercite presiuni in sensul cresterii preturilor pe termen mai lung, si componenta speculativa este asteptata sa-si mentina influenta, in pofida eforturilor G-20 de a reduce volatilitatea printr-o mai buna gestionare a pietei internationale a produselor de baza.2   Cauzele cresterii preturilor produselor alimentare Este cunoscut faptul ca pietele produselor de baza agricole se caracterizeaza printr-un grad ridicat de volatilitate, fiind expuse unor variatii mult mai mari ale preturilor decat alte piete, in virtutea caracteristicilor intrinseci ale acestora (precum variatiile productiei agricole in functie de conditiile climaterice, elasticitatea relativ scazuta a cererii/ofertei in raport cu preturile si reactia lenta a ofertei fata de preturi din cauza ciclului relativ lung de productie din agricultura). Volatilitatea preturilor agro-alimentare si impactul acesteia asupra securitatii alimentare constituie o problema deosebit de complexa, cu multe dimensiuni, care tin de agricultura, dar si de alte domenii neagricole, implicand atat aspecte pe termen scurt, cat si pe termen lung, si exercita efecte puternic diferentiate asupra consumatorilor si producatorilor din tarile dezvoltate si tarile in dezvoltare. Analistii au identificat numerosi factori drept cauze ale crizelor recurente “ale preturilor alimentelor”, unii de natura structurala si cu actiune pe termen lung, altii cu actiune pe termen scurt, incluzand: cresterea populatiei globului, biocombustibilii, majorarea preturilor la titei, modificarile intervenite in regimul alimentar al populatiilor din Asia, stocurile de cereale in scadere, schimbarile climatice si riscurile asociate acestora, speculatiile financiare si, nu in ultimul rand, reactiile la soc in termeni de politici comerciale. Dezbaterile in legatura cu rolul specific al acestor factori si, respectiv, cu ceea ce ar trebui considerat un fenomen “structural” si ce ar trebui privit doar ca un fenomen “ciclic” continua pe plan international. Impactul global In timp ce cresterea preturilor produselor alimentare se poate dovedi benefica fermierilor, aceste evolutii pun in pericol securitatea alimentara a unui mare numar de consumatori vulnerabili. Potrivit estimarilor FAO, numarul persoanelor care sufera de foamete si subnutritie la nivel global a fost de 925 milioane in 2010, fiind mai mare decat inaintea crizei economice si alimentare din 2008/2009. Or, tensiunile curente de pe piata agro-alimentara genereaza riscul de malnutritie pentru inca 44 milioane de persoane, dupa cum a estimat recent Banca Mondiala. Dar fluctuatiile notabile in sens crescator ale preturilor produselor alimentare sunt ingrijoratoare nu numai din cauza impactului puternic pe care il exercita asupra saraciei in tarile in dezvoltare, ci si a efectelor lor destabilizatoare la ni-vel global. Este larg recunoscut faptul ca majorarea preturilor produselor alimentare a constituit un factor important in declansarea turbulentelor sociale care au avut loc recent in unele zone ale globului. Dar, si mai ingrijorator este faptul ca, in conjunctura internationala actuala, agravarea instabilitatii pe pietele agro-alimentare si o posibila noua criza globala in domeniul alimentar, similara celor din anii 1973/1974 si 2006/2008, constituie un risc major la adresa redresarii economiei mondiale, cu potentialul de a o arunca din nou intr-o recesiune profunda. Iata cateva argumente in acest sens. Desi a prezentat semne certe de redresare la inceputul anului 2011, economia mondiala este confruntata din nou cu provocari severe, incepand cu problemele datoriilor suverane si pierdera increderii in pietele financiare si pana la lipsa unor reactii coordonate din partea guvernelor in abordarea problemelor structurale responsabile pentru cresterea economica slaba, pentru somajul ridicat si pentru deficitele fiscale nesustenabile in numeroase tari dezvoltate. S-ar parea ca de la o criza financiara s-a trecut la o criza a cresterii, numeroase economii inregistrand inca ritmuri de crestere insuficiente pentru a asigura consolidarea fiscala, atat de necesara dupa masurile extraordinare adoptate in perioada crizei financiare, si a reduce somajul ridicat, cu efectele sale devastatoare in plan social. In fine, dar nu in ultimul rand, cererea pe plan global da semne vadite de slabire, afectand volumul schimburilor comerciale internationale, dupa cresterea lor deosebit de dinamica in 2010 (cu 14,5%). In aceste conditii, OMC este pusa in situatia de a revizui in jos, pana la sfarsitul lunii septembrie a.c., prognoza sa din aprilie a.c. vizand cresterea comertului mondial in 2011 (6,5%), dupa cum declara recent directorul general al organizatiei. Articolul poate fi consultat in intregime in numarul 39 al revistei.   Note: 1 Majorarea Indicelui preturilor produselor alimentare in perioada iulie 2010 - iulie 2011 s-a datorat in special cresterii cu 54% a pretului cerealelor (grau, porumb si orez). Pretul zaharului, cu o crestere de 62%, s-a dovedit si mai volatil decat cel al cerealelor. Preturile uleiurilor si grasimilor au fost la randul lor volatile, fara insa a depasi cresterea anuala a Indicelui pe ansamblu.  2 La reuniunea din noiembrie 2010, din Seoul, liderii G-20 au convenit sa actioneze in directia consolidarii coerentei si coordonarii politicilor in materie de securitate alimentara, precum si a sporirii productivitatii agriculturii si a disponibilului de alimente. De asemenea, au solicitat organizatiilor internationale competente sa elaboreze, pana la reuniunea G-20 din acest an din Franta, propuneri pentru o mai buna gestionare a riscurilor asociate cu volatilitatea preturilor produselor alimentare.  3 Conform proiectiilor pe termen lung ale FAO, ritmul de crestere a productiei agricole pe plan mondial este asteptat sa se diminueze la 1,5% din prezent si pana in anul 2030, si la 0,9% in perioada 2030-2050, comparativ cu un ritm mediu anual de 2,3% inregistrat din 1961 4 Un exemplu relevant este decizia Rusiei de a interzice exporturile de anumite culturi (grau, orz, secara si porumb) in perioada 15 august 2010-31 decembrie 2010; ulterior, a fost extinsa durata interdictiei de export pana in noiembrie 2011. Un alt exemplu este Ucraina, care a introdus restrictii cantitative la export si cerinte de autorizare pentru anumite produse agricole (grau, amestec de grau si secara, porumb, orz, secara si hrisca) in perioada 4 octombrie 2010-31 decembrie 2010, iar din 28 decembrie 2010, a impus noi cerinte de autorizare pentru aceleasi produse agricole. 5 Potrivit datelor furnizate de Banca Mondiala, pretul mondial al orezului a sporit cu 127% in perioada 2005/2008, iar pretul graului cu 114%.   6 Schimbarea de atitudine a tarilor dezvoltate se explica prin angajamentele de consolidare a taxelor vamale si a subventiilor asumate in contextul Acordului privind agricultura, convenit ca rezultat al Rundei Uruguay (1986-1974) si intrat in vigoare odata cu crearea OMC in 1995. Acordul a incercat sa abordeze unele aspecte de politica comerciala din sfera agriculturii, prin interzicerea taxelor variabile la import si a altor politici directe de izolare, inclusiv prin luarea in considerare a protectiei asociate masurilor care implica preturi administrate.  7 De exemplu, anumite restrictii/prohibitii la export menite a atenua penuriile critice de alimente sunt permise in OMC, chiar daca ele pot afecta tarile care sunt importatoare nete de produse alimentare. 8 Abia cu prilejul Rundei Uruguay (1986-1994) s-a facut un pas important in directia includerii agriculturii in sistemul de reguli si discipline multilaterale, prin convenirea Acordului privind agricultura. Acordul a introdus un anumit grad de disciplina si previzibilitate pe fondul liberalizarii limitate a comertului agricol. 9 Declaratia ministeriala de la Doha (2001) reconfirma obiectivul pe termen lung stipulat prin Acordul privind agricultura, de constituire a unui sistem de comert pentru produsele agricole care sa fie echitabil si axat pe piata, printr-un program de reforme fundamentale, in scopul corectarii/prevenirii restrictiilor si distorsiunilor pe pietele internationale agricole. Bibliografie FAO/OECD (2011), Price Volatility in Food and Agricultural Markets: Policy Responses, Policy Report including contributions by IFAD, IMF, UNCTAD, WFP, the World Bank, the WTO, IFPRI and the UN HLTF, 2 June 2011. Martin, W., Anderson, K. (2011), Export Restrictions and Price Insulation during Commodity Price Booms, Policy Research Working Paper 5645, The World Bank, May 2011, Washington D.C. Oxford Analytica (2011), Food Prices to Stay Firm Despite Recent Moderation, August 26, 2011. WTO (2011), Report to the TPRB from the Director-General on Trade-Related Developments, Trade Policy Review Body, WT/TPR/OV/W/5, 9 June 2011, Geneva. WTO (2011), WTO NEWS: SPEECHES - DG Pascal Lamy, International Trade - A Vital Component of the Food Security Picture, 30 August 2011, Geneva. preluare de pe sursa: http://www.tribunaeconomica.ro/index.php?id_tip_categorie=1&&id_categ=12&id_revista=11088&id_nr_revista=304&mod=arhiva