Bruno Medicina, copyright © by leadercommunications.com, toate drepturile rezervate.
In orasul meu
natal, Genova, am avut norocul de a cunoaste o persoana despre care pot spune
ca mi-a marcat pozitiv existenta: o femeie care a condus un program radiofonic
de mare succes, a scris o carte care a fost tradusa in peste 30 de tari, a dat
zeci de interviuri pentru ziare, reviste si televiziuni din intreaga lume,
reusind ca, in acelasi timp, sa fie la dispozitia celor care care aveau nevoie
de un cuvint de incurajare, de sprijin.
Este posibil ca si dumneavoastra sa fi auzit de ea, mai ales datorita faptului
ca un film despre viata ei a fost transmis in urma cu citeva luni la postul
public de televiziune.
Contrar probabil asteptarilor, nu este vorba de o vedeta, ci de Rosanna Benzi,
lovita, in copilarie, de o grava forma de poliomelita, care a condamnat-o la
imposibilitatea de a se misca.
Desi fata aceasta si-a petrecut viata cu trupul inchis intr-un plamin
artificial si nu a parasit niciodata camera de spital in care era instalata
aceasta masinarie, intrebata de un ziarist daca nu se simte uneori
"limitata", ea a raspuns: "Limitata? Unica limita pe care o
admit este timpul, care nu-mi permite sa profit de toate posibilitatile pe care
situatia mea le ofera".
Sigur, unii dintre dumneavoastra ar putea spune ca nu este vorba de un caz de
exceptie. Sunt nenumarate exemplele in care fiinta umana a demonstrat
capacitatea de a infrunta cu succes situatii aparent fara iesire. Renuntand la
o retorica facila, care ar presupune comparatia cazului prezentat cu cei foarte
multi,care au parte din ceea ce isi doresc si totusi viata intr-o permanenta
nemultumire, este bine sa ne punem anumite intrebari.
Cum se explica faptul ca anumite persoane reusesc sa depaseasca groaznice
nenorociri, transformand existenta lor aparent condamnata intr-un triumf,
dintre cele mai diverse, "izbutesc" sa-si conduca vietile catre
mediocritate, poate chiar dezastru?
De ce pentru cineva o nenorocire, un faliment, un ghinion reprezinta calea
catre inertie si depresie nervoasa, in timp ce, pentru altcineva, acestea se
constituie in impulsul catre autodepasire?
De ce acelasi fept, poate acelasi mijloc, aceeasi situatie determina rezultate
atat de diferite?
Sau cu alte cuvinte, care este "diferenta ce determina diferenta"
(nota: este intrebarea care va fi prezenta, intr-o forma sau alta, in toate
articolele mele...).
Desigur, fiecaruia dintre noi i se poate intampla sa fie confruntat cu o
sfidare de genul acesta si, de obicei, fara "preaviz".
Dar exceptand, binenteles, evenimentele de un tragism extrem, trebuie sa
constientizam faptul ca a ramane fara serviciu, a da faliment, a fi parasit de
sotie s.a.m.d. sunt lucruri care fac parte din viata.
Nu ar fi nemaipomenit daca ar exista un sistem prin care noi sa putem sa ne
pregatim pentru a infrunta orice situatie cu spiritul pozitiv si a obtine
astfel un rezultat pozitiv in ciuda tuturor greutatilor?
Sa ne amintim de cuvintele a doi importanti filosofi ai antichitatii: Epictetus
- "Oamenii nu sunt afectati de dificultati, pe cat sunt afectati de
opiniile pe care le au asupra acestor dificultati" - si Seneca -
"Reactia noastra este ceea ce determina semnificatia faptelor".
cititi
continuarea articolului, accesand linkul:
