O veche legenda hindu povesteste ca era o
vreme cand toti oamenii erau dumnezei. Dar ei au abuzat atat de mult de
divinitatea lor, incat Brahma, stapanul lor, a decis sa le ia puterea divina si
sa o ascunda intr-un loc in care le-ar fi imposibil sa o gaseasca. Marea
problema era unde sa gaseasca aceasta ascunzatoare.
A fost convocat un consiliu pentru a
rezolva aceasta problema. Membrii consiliului au propus :
-« Sa ingropam divinitatea
dar Brahma le-a raspuns : « Nu,
nu este suficient, pentru ca omul va sapa si o va gasi ».
Atunci ceilalti dumnezei i-au replicat
:
-« Sa aruncam divinitatea
in cel mai adanc dintre oceane » .
Dar Brahma le raspunse din nou :
- « Nu, caci mai devreme sau mai tarziu
, omul va explora adancul oceanelor si, cu siguranta intr-o zi el o va
gasi si o va scoate la suprafata ».
Atunci dumnezeii din consiliu au
concluzionat :
-« Nu stim unde sa o ascundem
caci pare sa nu existe un loc, pe pamant sau in apa, pe care omul sa nu
il gaseasca intr-o zi ».
Atunci Brahma spuse :
-« Iata ce vom face cu divinitatea
omului : o vom ascunde in cel mai profund loc din el insusi , caci este
singurul loc in care el nu se va gandi sa o caute » .
De atunci, concluzioneaza legenda, omul
a inconjurat pamantul, a explorat, a escaladat, s-a scufundat si a sapat,
cautand ceva ce este in el insusi ....
Aproape niciodata nu avem timp sa ne
gandim intens la persoanele cu care intram in contact, la realizarile si la
esecurile lor, decat , poate pentru a le telefona a doua zi sa aflam ce au mai
facut, din pura curiozitate, sau poate nici atat. De multe ori, aceasta
reprezinta o limita a spiritului nostru cosmopolit, care ne priveaza de bucuria
de a darui chiar un gand bun oamenilor din jur. Si totusi , exista o nevoie
umana de a nutri ganduri bune pentru persoanele iubite , apropiate,
simpatizate, dar si ganduri bune fara o tinta anume, pentru ca mintea omului,
gandeste mereu, continuu, ca o emisiune stimulta din interior , dar si din
exterior.
Ce se intampla cu aceste
ganduri? Dispar ele oare in eter? O emisie de ganduri, fara destinatie precisa
va ramane in jurul omului, formand un holo de ganduri in jurul capului, a
intregului corp. Aceasta emisie de idei se manifesta in cele mai varii
situatii, daca le permitem. Astfel ca in perioadele de liniste interna, de
armonie cu propria persoana , aceste ganduri intra in rezonanta cu alte emisii
de ganduri , amplificandu-le forta, sau deturnandu-le chiar orientarea
malefica. Acest lucru se intampla cand gandurile noastre sunt bune, nobile
superioare. Un gand luminos, deschis, exprimat sau nu, dar trait ca o stare
psihica interna de liniste, poate influenta atmosfera mediului in care veti
intra pe calea magnetismului si chiar putem sa-i ajutam pe cei bolnavi si fara
speranta( prezenta ta imi face bine). Acest gand se va intoarce la dvs.
incarcat de recunostiinta , actionand in interior printr-o organizare
superioara a spiritului. Cind ne surprindem in minte cu ganduri de o calitate
inferioara, josnica, se impune o comutare a orientarii lor , deoarece acestea
se pot intoarce impotriva noastra, innegrindu-ne existenta, coborandu-ne
sufletul la un nivel de la care nu se va mai ridica niciodata.
In aceasta sinestezie a
gandurior (intunecat, luminos, rosu, alb, negru), tonurile de gri nu-si gasesc
locul, ganduri gri , nu au niciodata un ecou in fiinta umana. Desi nu
pare evident, mintea este alcatuita din doua parti distincte. Linia de
demarcatie dintre ele este binecunoscuta tuturor filozofilor din zilele
noastre. Cele doua aspecte ale mentalului sunt fundamental diferite , caci
domeniile lor de actiune sant distincte.In mod obisnuit ele sunt numite:
mentalul obiectiv si mentalul subiectiv, adica mentalul constient si mentalul
inconstient, spiritul treaz si cel care doarme, eul de suprafata si eul
profund, mentalul ce supravegheaza actiunile voluntare si cel ce supravegheaza
actiunile involuntare , masculinul si femininul.
cititi continuarea articolului, accesand linkul:
