Toate agențiile de știri și analiști de toate soiurile și calibrele nu contenesc să-și dea cu părerea despre declasarea SUA sau reducerea ratingului acesteia, survenită în 6 august 2011, ziua schimbării la față a Domnului. Este vorba de o declasare de la calificativul „AAA” (cel ma bun), datând din 1917, la „AA+ ” de către agenția internațională de rating Standard & Poorʼs ca urmare a unei crize financiare și economice prelungite a acestei puteri mondiale care a și declanșat-o și propagat-o la nivel mondial (finanțiștii internaționali cuibăriți aici). Deci, ratingul „AAA” data din 1917, adică de la data când marea finanță internațională a decis schimbarea hegemonului mondial de până atunci, Marea Britanie, cu noua locație aleasă de afaceriștii și finanțiștii internaționali pentru a le fi loc de continuare a hegemoniei lor mondiale pe baza puterii dată de banii adunați de-a lungul istoriei, prin toate mijloacele, de la întreaga omenire. Trebuie însă reținut faptul că SUA au încăput în mâinile finanței internaționale încă de la începutul istoriei lor, fiindcă un astfel de mare proiect nu putea fi înfăptuit fără banii lor.
Un rating „AAA” înseamnă perfecțiunea, iar credința că cineva este perfect nu poate veni decât de la propria noastră părere despre noi, însemnând un nerușinat și mincinos orgoliu dacă și credem în această părere, sau o părere în care nu credem, dar o folosim pentru că dorim să-i impresionăm pe cei din jur spre a ne cade la picioare și a ne face sluj, adică a-i domina. Comportamentul economic al SUA din 1917 încoace (deficite bugetare uriașe ca urmare a unor cheltuieli publice uriașe nesustenabile economic, ci folosite doar pentru a adormi vigilența americanului de rând prin asigurarea unei viețuiri fără griji) a fost întotdeauna unul departe de perfecțiune și chiar de raționalitate. Se pune atunci întrebarea: cum a fost posibil ca SUA să-și păstreze 100 de ani același rating al perfecțiunii, pe fondul atâtor greșeli și abuzuri în plan economic și politic?
Răspunsul la această întrebare nu trebuie căutat în mod simplist în poziția SUA de hegemon al lumii, ci trebuie văzut cine i-a acordat acest calificativ și pe cine reprezintă cei care l-au acordat în 1917 și l-au menținut fără întrerupere o sută de ani. Dacă se va observa că marile agenții internaționale de rating sunt nu numai agenturi ale marii finanțe internaționale în lume, ci chiar mădulare ale acesteia folosite ca vârfuri de lance pentru a face drum marii finanțe internaționale spre a-și implementa apoi aceasta strategia globală de dominare a lumii, atunci se va realiza faptul că ratingul „AAA” nu a aparținut cu adevărat SUA, ci mai degrabă a fost o notă acordată sieși de către marea finanță internațională, adică intereselor ei. Această realitate este confirmată de magnatul Warren Buffet (nu birt – sic!), componentă a finanței mondiale mult mediatizat în aceste timpuri de criză, care a spus pe șleau la un post de televiziune american: „Retrogradarea nu are sens. SUA ar merita rating „AAAA” dacă acesta ar exista.”
Dacă ajungem la această concluzie, trebuie să ne întrebăm atunci ce a determinat-o pe marea finanță internațională să declaseze acum SUA, cuibul sau fieful ei principal de atâta vreme? Răspunsul corect este greu de dat, datorită complexității situației create în mod premeditat de către declanșatorii Marii Crize Financiare Mondiale pentru ca ceilalți să poată urmări cu greutate scenariul pus la cale de ei pentru viitorul lumii. Cele mai multe opinii merg pe linia deciziei marii finanțe internaționale de a schimba într-un viitor nu prea îndepărtat hegemonul lumi, având la bază experiența istorică în această privință. Se poate însă presupune că această declasare, deocamdată, este numai un semnal fals de părăsire a SUA ca hegemon, pentru a crea pe piețe noi turbulențe și a le intensifica pe cele existente, în vederea obținerii de noi câștiguri colosale de către finanțiștii internaționali în războiul nevăzut cu restul lumii ce nu face parte din tagma lor.
