De curand, pe
mai toate mijloacele de informare, o stire ne-a umplut inimile de bucurie:
"In cadrul manifestarilor prilejuite de sarbatorirea hramului Catedralei
patriarhale, in Bucuresti si-a
deschis portile prima spalatorie pentru vesminte liturgice din tara".
Concept al Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, spalatoria "Bob de
roua" functioneaza in cadrul SC Tarina Pastorului SRL si dispune de cea
mai moderna aparatura pentru spalarea, calcarea si ambalarea textilelor
folosite in cult si nu numai.
Pentru ca, atentie, " hainele preotesti nu pot fi puse la un loc cu cele
ale mirenilor, pe langa un utilaj special destinat hainelor preotesti, alte
trei utilaje vor fi folosite pentru publicul larg".
Chiar daca aceasta initiativa a fost tratata mai in gluma mai in serios, de
catre mijloacele media, personal nu vad nimic nelalocul sau in acest eveniment.
Poate la noi in tara suna oarecum ciudat, dar mai peste tot in lumea
civilizata, biserica -
indiferent de confesiunea de care vorbim - este preocupata si de gasirea unor
mijloace de a aduce bani in vistieria sa.
In incinta unor manastiri celebre - de exemplu Welttenburg, din Germania -
functioneaza bine mersi o berarie ale caror beneficii ajuta intretinerea
bisericii si manastirii cu acelasi nume.
Este mult mai normal asa, decat sa vezi pe la un colt de strada un preot sau o
maicuta tinand in mana un carton pe care sta scris ca enoriasii ar putea
contribui la construirea sau renovarea unui lacas sfant.
Semne de intrebare si nevoia de curatenie
Nici initiativa de a separa hainele preotesti de cele ale simplilor credinciosi
nu mi se pare neaparat de luat in ras. Nu-i asa, rufele murdare se spala in
familie!
Dar daca tot am luat-o pe panta analogiilor - si mai aflam ca pe langa aceasta
spalatorie ecologica, din data de 28 octombrie, va fi sfintita si Croitoria
"Reverenda", unde se vor croi nu numai vesminte bisericesti, dar si
alte articole textile la comanda - uite ca imi vin in minte si alte ganduri.
Grija pentru separarea lucrurilor strict bisericesti de cele lumesti - vreau,
nu vreau - ma trimite cu gandul la reactia vehementa a Bisericii Ortodoxe
impotriva studierii dosarelor Securitatii, din care ar fi putut rezulta
colaborarea unor inalte fete bisericesti cu serviciile de informatii.
Astfel, mi se pare emblematica reactia purtatorului de cuvant al Patriarhiei
Romane, Constantin Stoica, care a spus ca
"Patriarhia nu va cere CNSAS verificarea informatiilor cu privire la
presupusele legaturi intrte sefii Bisericii si fosta Securitate, pentru ca ar
insemna ca acestor informatii sa li se dea prea multa importanta".
Nu am sa insist aici in mod special nici asupra altor lucruri mai putin curate
aparute in presa in ultimul timp, despre bunurile imobiliare pe care biserica
ortodoxa le-a primit cu prea mare usurinta din partea tuturor guvernelor
Romaniei din 1990 si pana astazi.
Chiar daca aceste bunuri, in treacat fie spus, insumeaza peste 3.000.000 de
metri patrati de teren arabil sau intravilan si peste 442.000 de metri patrati
de constructii, aceste date seci ar putea fi usor demontate prin faptul ca
toate acestea nu reprezinta decat o compensatie fireasca fata de abuzul comis
de regimul comunist prin confiscarea unor bunuri apartinand Bisercii Ortodoxe.
Nu la fel de entuziast a fost statul roman in privinta restituirilor in bunuri
imobiliare, ce s-ar fi cuvenit a fi facute bisericilior greco- catolice.
Bunuri imobiliare care, astazi, se afla in posesia aceleiasi Biserici Ortodoxe
Romane. Dar asta este o alta discutie, care ar avea nevoie de o ecologica mult
mai performanta, pentru a fi clarificata.
Sau, mai pe intelesul tuturor enoriasilor de buna credinta, de o mai mare
transparenta din partea inaltelor fete bisericesti.
preluare de pe sursa:
