Indiferent despre care ”biserica” cu pretentii de ”cea
adevarata” vorbim – fie ea catolica, ortodoxa sau vreuna dintre cele
protestante – minciuna pare ok atat timp cat serveste intereselor… partidului
cu pricina. Fix ca si printre politicieni, fetele bisericesti nu au nici o
problema de constiinta sa trambiteze sus si tare minciuni atat timp cat sansele
de a fi demascate sunt mici sau cei care descopera fraudele nu-s suficient de
periculosi.
Si nu vorbim aici de ”fraus pia” desi asa se incearca sa
fie prezentate cand iese la iveala adevarul. Adesea minciunile ”sfinte” ale
”bisericilor” care mai de care ale Adevarului – cica – nu-s decat niste manarii
si gainarii necesare insa pentru propaganda de partid. O alta tactica jegoasa
de PR este ca atunci cand mizeriile ajung la lumina soarelui ele sa fie
regretate ca si ”exceptii” care nu reprezinta ”adevarata” stare de lucruri.
Cu atat mai de mirare este cand un raport oficial
”forteaza” mana celor deloc veseli la investigatii sa ia ”taurul de coarne” si
sa o lase mai moale cu ”cosmetizarea” realitatii – mai corect spus cu
parfumarea deseurilor urat mirositoare.
Este de-a dreptul hilar sa observi insa ce motivatii
”sfinte” ajung sa reclame ”stringenta unor interventii de ajustare la
realitate”. De pilda, cazurile preotilor catolici prinsi ca sunt mult prea
”iubareti” cu enoriasii lor minori sau majori. Sau cazul fotografiei unui patriarh din care in Photoshop
este sters ceasul de lux. Mizeria iese la iveala si patriarhul se
face toata rusinea( in caz ca mai exista vreun dram ramas)… Sau cazul unei confesiuni – sa zicem protestante – care
contrariata de discrepantele dintre veniturile din diverse zone ale lumii,
hotaraste sa verifice numarul real de
contribuabili. Nu de alta dar intre doua rele uneori trebuie sa
alegi: ori ajustezi numarul de contribuabili la realitate si renunti la
umflarile registrelor de membrii, ori te iau sefii de guler ca nu stii sa
”stimulezi” darnicia oilor ( inclusiv cele fictive de prin registre) care nu-si
mai dau dijma de ”lapte” catre ”sfintii” ciobani.
Si uite-asa, iese la iveala si urat mirositorul adevar:
statisticile triumfaliste ale ”cresterii bisericii”. De teama sa nu fie acuzati
de necredinciosie la contributii, iaca se ajunge la ”verificarea corespondentei
cu realitatea” a numerelor umflate de membri din registre. 
Cand
e problema de bani, adevarul iese la iveala. Doar banii sa curga ! Sau macar sa
se stie ca ”boborul” cotizeaza constiincios.
Cand
e problema de bani, adevarul iese la iveala. Doar banii sa curga ! Sau macar sa
se stie ca ”boborul” cotizeaza constiincios.
Decat lipsa 12 miliarde de dolari – valeu! – mai bine adevarul. Ca sa vezi! Tot banul
vorbeste si … urneste!
Cum ramane cu ”succesurile” si ”botezurile” pe banda si
la comanda intru umflarea ”sfintelor” registre pentru a da bine in rapoarte?
Numai cand imi aduc aminte de directivele legate de recensamanul recent si ma
cuprinde ”mirarea” de ce abia dupa recensamant se gandesc unii sa spuna
adevarul mai putin ”fardat”. Curat-murdar, coane Fanica!
preluare de pe sursa:
