Scrisoarea din vis
În timpul nopţii de 27 spre 28 iunie 1914, domnul Joseph de Lanyi, episcop de Grosswarden, a fost tulburat de un vis foarte neplăcut. În acest vis el a văzut pe masa sa de studiu o scrisoare nefastă primită de la arheduce – pe care episcopul îl învăţase cândva limba maghiară.Episcopul a deschis scrisoarea şi i-a citit conţinutul care i-a generat o emoţie atât de puternică încât l-a trezit. El a notat momentul la care se deşteptase: la ora 4:30 a.m. şi conţinutul scrisorii din vis. Când servitorul său a venit să-l trezească la ora 6 dimineaţa, l-a găsit pe Lanyi foarte agitat, spunându-şi rugăciunea.
Preotul îi chemă apoi pe mama şi pe gazda sa şi le citi conţinutul scrisorii din vis, aşa cum el o notase. El citi următoarele:
„Eminenţă,
Soţia mea şi cu mine am fost victimele unei crime politice – la Sarajevo. Ne încredinţăm rugăciunilor dumneavoastră.
Sarajevo, 28 iunie 1914.”
Semna Franz Ferdinand, arheduce de Austria, care murea 10 ore mai târziu la Sarajevo, victima unui glonţ asasin – primul glonţ al primului război mondial.
„Eminenţă,
Soţia mea şi cu mine am fost victimele unei crime politice – la Sarajevo. Ne încredinţăm rugăciunilor dumneavoastră.
Sarajevo, 28 iunie 1914.”
Semna Franz Ferdinand, arheduce de Austria, care murea 10 ore mai târziu la Sarajevo, victima unui glonţ asasin – primul glonţ al primului război mondial.
Centuriile lui Nostradamus
Nostradamus, medic şi profet francez, este unul dintre puţinii clarvăzători care au oferit întotdeauna nume şi detalii specifice şi foarte exacte în legătură cu fapte din viitor. Este adevărat, nu toate profeţiile sale au fost uimitoare. În plus faţă de calităţile sale intuitive excepţionale, el a fost un medic eminent inventând singurul remediu eficient în ajutorul combaterii ciumei negre.
În prima sa lucrare de profeţii intitulată „Centurile Profetice” publicate în 1555, ce cuprindea o serie de previziuni exprimate sub formă de catrene, el profetiza faptul că regele Henry al V-lea al Franţei „va fi orbit de o lance, în timpul unui duel, aceasta străbătând vizorul căştii sale de aur.
De asemenea, în prima ediţie a „Centurilor”, Nostradamus spune: „Crinul alb al Delfinului va ajunge la Nancy şi va purta noroc, va fi de ajutor în Flandra unui principe elector al imperiului. Marele Montmorency va fi întemniţat într-o închisoare nouă şi departe de locul obişnuit, va fi încredinţat lui Clerrepeyne”.
Desigur, acest joc de cuvinte nu avea nici un sens în 1555. Dar peste trei sferturi de veac, trupele lui Ludovic al XIII-lea, care deţinea titlul de Delfin, au intrat în Nancy şi mai târziu au invadat Flandra pentru a-l ajuta pe principele elector din Trier. „Marele” Montmorency a fost întemniţat într-o închisoare complet nouă din Toulouse şi a fost apoi decapitat, departe de locul obişnuit de execuţie, de către un soldat pe nume Clerepeyne.Referitor la Revoluţia franceză, eveniment ce avea să se petreacă peste 200 de ani, Nostradamus prevedea faptul că Tuileries urma să fie asaltat de 500 de soldaţi, că regele va fi încoronat cu o cocardă, că bărbaţii numiţi Narbonne şi Sauce vor fi implicaţi în această acţiune.
Când Tuileries a fost invadat – pe 20 iunie 1792, cocarda roşie a iacobinilor a fost pusă pe capul lui Louis al XVI –lea. Contele Narbonne a fost ministru de război în timpul lui Ludovic. Sauce a fost numele unui mic negustor care l-a recunoscut pe rege în timp ce acesta încerca să fugă din Franţa.
O altă prefeţie a lui Nostradamus conţine – cum nu se poate mai precis – o referire la Napoleon:
„Nu a aparţinut niciodată casei regale a Franţei,
Niciodată nu a existat un fulger care să producă atâta teamă,
Italia va tremura; la fel şi Spania şi Anglia;
Va fi însoţit mai mult de femei străine.”
„Nu a aparţinut niciodată casei regale a Franţei,
Niciodată nu a existat un fulger care să producă atâta teamă,
Italia va tremura; la fel şi Spania şi Anglia;
Va fi însoţit mai mult de femei străine.”
Astronomul Gulliver călătorind în ţara fără de timp
Rămâne un mister şi felul în care şi-a însuşit Jonathan Swift cunoştinţele sale de astronomie pe care le-a inclus în cartea sa intitulată „Călătoriile lui Gulliver”.
În ediţia originală a cărţii, publicată în 1726, Swift povestea vizita lui Gulliver în insula mistică Laputa, în care existau astronomi faimoşi pentru dibăcia lor. Ei au descoperit, privind din acest loc, faptul că Marte are doi sateliţi – două Luni – una dintre ele mişcându-se de două ori mai repede decât cealaltă.
În 1726, astronomii adevăraţi afirmau că Marte nu are sateliţi. Însă 150 de ani mai târziu, în 1877, Observatorul Naval din Washington D.C. descoperea faptul că Marte are într-adevăr doi sateliţi, unul dintre aceştia fiind de două ori mai rapid decât celălalt.
Misteriosul K19
Prezentăm în continuare faptele care arată conexiunea dintre scriitorul american Thomas Wolfe şi misteriosul „K19”. Rămâne să precizeze fiecare dacă premoniţia sa este doar o simplă coincidenţă. La foarte scurt timp după publicarea lucrării sale, „Look Homeward Angel”, Wolfe a trimis editorului său o altă carte având ca erou principal un şofer al unei maşini cu numărul „K19”. De fapt, „K19” urma să fie chiar titlul cărţii. Manuscrisul nu a fost publicat, dar Wolfe a inclus mai târziu o parte din el în cartea „Of Time and the River (Timpul şi râul)”.
Totuşi, el n-a putut scăpa de fascinaţia lui „K19”. În ultima sa lucrare, „You can’t go home again” („Nu te poţi întoarce acasă”), apare din nou „K19”.
Wolfe murea pe data de 15 septembrie 1938. Prietenul şi editorul său, Esward C. Aswell, care a povestit incidentul în lucrarea „The Hills Beyond” (Dincolo de munţi), apărută în 1941 a fost prezent atunci când corpul neînsufleţit al autorului a fost aşezat în tren pentru a fi dus în locul său natal din Ashewille, în nordul Californiei. Familia sa îl însoţea şi ea în tren. În timp ce trenul se îndepărta, Aswell a văzut numărul „K19” înscris pe vagonul în care călătorea familia scriitorului.
Naufragiaţi veniţi din viitor
În vara anului 1939, doamna Axel Wenner Grens, soţia unui industriaş suedez, fiind în faţa soţului ei, urca treptele casei lor. Abia trecuse de miezul nopţii şi casa era învăluită în întuneric.Pe neaşteptate, figura unui om ud până la piele i-a apărut acestei femei la capătul treptelor. El ţinea în braţe corpul unui copil. Pe fruntea copilului se vedea o rană adâncă, sângerând. Doamna Venner Grens ţipă şi imediat figura a dispărut.
Dl. Wenner Grens ascultă cu neîncredere istorisirea soţiei sale. El a pus întreaga poveste pe seama încordării ei nervoase şi i-a sugerat soţiei sale o croazieră cu iahtul lor, „Crucea Sudului”. Tulburată, doamna Axel a dat curs acestei propuneri a soţului său.
Ca răspuns la semnalele disperate de pericol, receptate în noaptea de 3 septembrie 1939, iahtul „Crucea Sudului” s-a îndreptat spre locul în care tocmai se scufundase ambarcaţiunea Athenia. Doamna Wenner Grens a asistat la salvarea supravieţuitorilor.
Prima persoană care a urcat pe puntea iahtului fost un om ud până la piele. El ţinea în braţe corpul unui copil muribund a cărui frunte era străbătută de o rană adâncă ce sângera. Acestea sunt faptele pe care Wenner Grens le-a relatat mai târziu unui ziarist – în Victoria din Columbia britanică.
Acest articol reproduce un fragment din lucrarea Cartea misterelor de Gregorian Bivolaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu