 Multe medicamente- chiar şi cele prescrise de medic - pot avea efecte severe în cazul persoanelor sensibile la substanţele chimice conţinute în medicamentele respective. Amestecarea medicamentelor, cum ar fi alcoolul cu anumite medicamente sau cu drogurile ilegale, poate determina interacţiuni medicamentoase care sunt deosebit de periculoase şi potenţial letale. Medicamentele prescrise de medic Dacă prezentaţi vreunul dintre următoarele semne şi simptome după ce aţi luat un medicament, opriţi administrarea acestuia şi contactaţi medicul. Semnele şi simptomele mai severe, de tipul pierderii conştientei sau convulsiilor, indică necesitatea asistenţei medicale de urgenţă. •Cefalee severă •Confuzie •Instabilitate emoţională •Anxietate •Probleme de vedere •Erupţii •Convulsii, comă sau pierderea coordonării Folosirea de droguri ilegale Semnele consumului de droguri ilegale diferă în funcţie de tipul de drog folosit. în cazul unui drog de tipul marijuanei, efectele pot fi mai puţin evidente. Puteţi observa dilatarea pupilelor sau înroşirea ochilor consumatorului. Puteţi, de asemenea observa că vorbirea persoanei respective este mai rapidă decât normal sau este lentă şi confuză. Anumite droguri „de stradă" produc intense modificări ale dispoziţiei şi ale procesului de gândire, rezultând adesea halucinaţii. Pot apărea reacţii acute de panică, precum şi accelerarea frecvenţei cardiace, hipertensiune arterială şi tremor. Alte droguri „de stradă" pot produce încetinirea pulsului, scăderea frecvenţei respiraţiilor şi vorbire neinteligibilă sau pot determina depresie, anxietate sau impulsivitate. Altele iarăşi, produc excitare sau euforie şi o absenţă în percepţia senzaţiilor şi, în doze mari, pot determina vomă, stupor şi comă. Atunci când apare pierderea contactului cu realitatea (psihoză acută), persoana are un risc crescut de suicid sau de comportament violent faţă de ceilalţi. |
preluare de pe sursa: http://www.sfaturimedicale.ro/intoxicatia-cu-alte-tipuri-de-droguri.html
Realizarea unei interfeţe computerizate a creierului presupune mult mai mult decât roboţi care să ne înconjoare din toate părţile. Dacă oamenii de ştiinţă pot transforma undele cerebrale în acţiuni specifice, atunci ne putem aştepta în viitor, la crearea unor adevărate lumi virtuale, cu un spectru larg de activităţi, toate generate de undele noastre cerebrale. Altfel spus, un fel de Matrix…
Pe 16 ianuarie 1969, noaptea, Joseph DeLouise a intrat într-un bar din Chicago şi a cerut un ziar. Dorea să citească amănunte despre accidentul în care două trenuri se ciocniseră undeva la sud de Chicago. Bărbaţii de la bar au ciulit deodată urechile. Ce ciocnire? Nu auziseră despre vreun astfel de accident. În ziare nu scria nimic. Unde?
Pe 15 decembrie 1968, DeLouise a prevestit că familia Kennedy va fi implicată într-o tragedie legată de apă. Mai târziu, în legătură cu acelaşi subiect, el a „văzut” o femeie înecându-se. Pe 18 iulie 1969, Mary Jo Kopechne s-a înecat la Chappaquiddick, datorită unui accident de maşină în care fusese implicat Edward Kennedy.
În vârstă de 63 de ani, fermierul Paolo Grillo şi-a trăit toată viaţa în micul său sătuc situat aproape de Treviglano, în provincia Bergamo, Italia.
Interviul i-a fost luat de Lee Spiegel, realizatorul programului „Fenomene inexplicabile” de la postul de radio NBC, şi a avut loc la Societatea Americană de Cercetări Psihice cu sediul în New York, vizavi de Apartamentul Dakota. Spiegel dorea să utilizeze înregistrarea pentru un viitor program, şi l-a întrebat pe Tanous dacă nu putea face o profeţie care să se îndeplinească în următoarele câteva luni, şi în acelaşi timp să-i intereseze pe numeroşii fani de muzică rock ce-i ascultau emisiunea. Tanous a răspuns: „Profeţia este următoarea: O stea a muzicii rock foarte cunoscută va avea parte de o moarte prematură, iar evenimentul se poate petrece în orice moment începând de acum. Spun „moarte timpurie” pentru că această moarte va fi nenaturală şi va afecta conştiinţa multor oameni, din cauza faimei extraordinare de care se bucură cântăreţul.” Interviul a fost difuzat la emisiunea din 5 septembrie 1980. Pe 8 decembrie John Lennon a fost împuşcat mortal în faţa uşii Apartamentului Dakota, unde locuia. Întrucât Tanous nu specificase numele stelei rock ce avea să moară, Spiegel alcătuise o listă cu şase posibilităţi; în fruntea listei se afla John Lennon.
În ziua de 10 august 1901, în faţa a două femei a apărut o zonă din grădina Versailles, aşa cum existase aceasta în 1789. Păşind în acea arie tăcută de grădină, femeile, au pătruns, de fapt, înapoi în timp. Cel puţin aceasta este mărturia lor.
Au trebuit să-şi schimbe părerea câteva zile mai târziu, când a fost transmisă vestea că Transatlanticul Louisiana a fost scufundat de un submarin german în largul coastelor Irlandei şi că se raporta moartea unui mare număr de persoane. Aflară mai târziu că profesorul Holburne ajutase multă lume să-şi pună vestele de salvare şi să urce în bărci, înainte de a primi ordin să părăsească la rândul său vasul.
În timpul nopţii de 27 spre 28 iunie 1914, domnul Joseph de Lanyi, episcop de Grosswarden, a fost tulburat de un vis foarte neplăcut. În acest vis el a văzut pe masa sa de studiu o scrisoare nefastă primită de la arheduce – pe care episcopul îl învăţase cândva limba maghiară.
Desigur, acest joc de cuvinte nu avea nici un sens în 1555. Dar peste trei sferturi de veac, trupele lui Ludovic al XIII-lea, care deţinea titlul de Delfin, au intrat în Nancy şi mai târziu au invadat Flandra pentru a-l ajuta pe principele elector din Trier. „Marele” Montmorency a fost întemniţat într-o închisoare complet nouă din Toulouse şi a fost apoi decapitat, departe de locul obişnuit de execuţie, de către un soldat pe nume Clerepeyne.
În vara anului 1939, doamna Axel Wenner Grens, soţia unui industriaş suedez, fiind în faţa soţului ei, urca treptele casei lor. Abia trecuse de miezul nopţii şi casa era învăluită în întuneric.
Robert Nixon, un ţăran clarvăzător care trecea drept idiotul satului, s-a născut în Anglia în jurul anului 1467, într-o fermă din ţinutul Cheshire. Ajuns la vârsta la care putea munci, a fost folosit ca plugar, fiind considerat, se pare, prea stupid pentru orice altă activitate. Cel mai adesea tăcut, el începea însă uneori să mormăie cuvinte ininteligibile, care păreau a constitui o dovadă în plus a debilităţii sale mentale.
Atacurile aeriene deveniseră atât de frecvente la Londra, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, încât mulţi londonezi, fără a fi inconştienţi de pericol, nu le mai acordau totuşi prea multă atenţie. Prim-ministrul Winston Churchill, înzestrat cu un curaj înnăscut, şi care trăise multe clipe periculoase sub focul inamicului în timpul anilor săi de serviciu activ, era la fel de temerar ca oricare dintre concetăţenii săi şi poate mai puţin dispus să se lase deranjat de bombele lui Hitler. În orice caz, toată lumea se aştepta ca el să fie personificarea neîmblânzitului spirit de rezistenţă al Marii Britanii. Dar, atunci când vocea sa interioară îl avertiza în privinţa unui pericol iminent, nu ezita să se pună imediat la adăpost.
În 1954, Eva Hellström, fondatoarea Societăţii Suedeze de Cercetări Psihice, a visat că ea şi soţul ei zburau deasupra străzilor Stockholmului. Aruncând o privire în jos, ea a văzut un accident de circulaţie: un tren verde intrase în coliziune cu un tramvai albastru.
Scriitorul francez Cyrano de Bergerac şi-a dobândit faima mai ales datorită dimensiunii neobişnuite a nasului său, cât şi iscusinţei sale în mânuirea spadei. El a fost mai puţin cunoscut ca scriitor de science-fiction şi chiar ca profet. Scrierile sale fantastice, două povestiri ale călătoriilor pe Soare şi pe Lună, au fost publicate post-mortem în 1656 şi respectiv 1662. În ele, la numai câţiva ani după ce Galilei abjurase în faţa Inchiziţiei, Cyrano a descris traiectoria planetei Pământ şi a altor planete ale sistemului solar şi câmpul gravitaţional slab al Lunii şi a descris, printre câteva aparate imaginare de călătorie interplanetară, o rachetă cu propulsie. Cu 300 de ani înaintea scriitorului Eric von Daniken, el a emis îndrăzneaţa ipoteză că zeii mitologiilor sunt de fapt fiinţe extraterestre (mai exact locuitori ai Lunii, deşi de provenienţă solară), care îşi puteau schimba forma la voinţă. Mai mult, Cyrano a descris câteva elemente ale tehnologiei lunare: case care se pot retrage în pământ în caz de vreme rea, cu ajutorul unor şuruburi uriaşe, case care îşi schimbă locul în funcţie de anotimp, prin intermediul unor aripi asemănătoare cu cele ale morilor de vânt, aparatură pentru înregistrarea şi redarea sunetelor şi becuri care făceau noaptea lunară la fel de strălucitoare ca şi ziua.