Posibile explicatii pentru calatoriile in timp

Aproape ca nu exista alt concept care sa captiveze imaginatia mai mult decit ideea de a calatori in timp si posibilitatea de a vedea cu propriii ochi orice moment din trecut sau viitor.

Ce poate fi mai fantastic decit atit?

Am putea sari in masina timpului si sa ne intoarcem sa vedem evenimente majore in istorie, sa vorbim cu oamenii care au fost acolo, cu Iulius Cezar, Leonardo da Vinci, Elvis Presley.

Am putea sa ne intoarcem si sa ne cunoastem pe noi insine la o virsta mai mica sau mai inaintata.

Toate aceste posibilitati au facut calatoriile in timp subiectul multor carti si filme de stiinta si fictiune.

Dintr-un anumit punct de vedere, noi toti calatorim in timp.

Chiar in momentul in care stati si cititi o revista sau minuiti mouse-ul, timpul se deplaseaza in jurul dumneavoastra.

Viitorul se afla intr-o continua transformare in trecut, iar prezentul nu dureaza decit o secunda.

Tot ceea ce faceti exact in acest moment se transforma usor in trecut, ceea ce inseamna ca va deplasati in mod constant in timp.

Ideea calatoriei in timp exista de secole, dar cind Albert Einstein a lansat teoria relativitatii, el a pus bazele teoretice ale posibilitatii ca in viitor sa putem calatori in timp.

Pina in prezent, nimeni nu a reusit sa demonstreze cu succes posibilitatea de a calatori in timp, dar nici contrariul.


Cum trebuie inteles timpul.

Astronomul Carl Sagan a avut dreptate cind a spus ca timpul nu poate fi definit intr-un singur mod.

Multi dintre noi cred ca stiu ce e timpul, dar luati la intrebari nu vor putea vorbi decit despre efectele lui vizibile.

Dovada ca ne deplasam in timp este faptul ca imbatrinim, cladirile se deterioreaza si se darima, copacii cresc.

Timpul este definit ca fiind a patra dimensiune a Universului, celelalte trei fiind spatiale.

Timpul nu poate exista fara spatiu si nici spatiul fara timp, ceea ce creeaza un continuum spatio-temporal: nimic nu poate exista in Univers in afara acestor doua coordonate.

Potrivit teoriei relativitatii a lui Einstein, timpul se misca din ce in ce mai incet pe masura ce un obiect se apropie de viteza luminii.

Aceasta i-a condus pe multi cercetatori sa creada ca depasirea vitezei luminii ar deschide posibilitatea de a calatori in trecut si in viitor. 

In prezent, se crede ca viteza luminii nu poate fi depasita, ceea ce face ca intoarcerea in trecut sa fie improbabila.

Pe masura ce un obiect se apropie de viteza luminii, masa sa relativa creste pina cind, la atingerea pragului, devine infinita.

Acceleratia unei mase infinite nu poate creste mai mult, cel putin asa se crede acum.

Calatoria in timp in directia cealalta, in viitor, pare insa a fi mult mai simpla.


Fenomene spatiale care pot transporta in timp.

Desi scriitorii au avut niste idei geniale de-a lungul anilor despre cum trebuie construita o masina a timpului, un asemenea aparat nu a fost niciodata construit in viata de toate zilele.

De fapt, cele mai multe teorii privind calatoria in timp nici nu se bazeaza pe vreun fel de aparat. in loc de asta, este posibil ca intr-o buna zi sa calatorim in timp prin intermediul unor fenomene naturale care ar putea sa ne transporte instantaneu dintr-un moment in altul.

Printre aceste fenomene spatiale, a caror existenta nu a fost insa demonstrata cu certitudine, se afla gaurile negre, gaurile de vierme si corzile cosmice.



Ce sint gaurile negre.

Cind stele de patru ori mai mari decit Soarele nostru ajung la capatul existentei lor si si-au ars tot combustibilul, ele fac implozie sub presiunea propriei greutati.

Acest fenomen creeaza gaurile negre, care au cimpuri gravitationale atit de puternice incit nici macar lumina nu le poate scapa.

Tot ceea ce intra in contact cu o gaura neagra va fi absorbit de aceasta.

Forma unei gauri negre este asemanatoare unui cornet de inghetata sau unui con.

Virful conului se numeste singularitate si in acest punct legile fizicii nu mai sint valabile, iar materia este in asemenea mod transformata incit nu mai poate fi recunoscuta.

Acest fel de gaura neagra se numeste Schwarzschild, dupa astronomul german Karl Schwarzschild.

Teoretic, este admisa existenta unui alt tip de gauri negre, de tip Kerr, care se rotesc si ar putea fi folosite ca portaluri pentru calatoriile in timp si in universuri paralele.

In 1963, neo-zeelandezul Roy Kerr a propus prima teorie realista a gaurii negre care se roteste.

Potrivit acesteia, stelele muribunde ar face implozie in jurul unui inel rotitor de neuroni care ar produce o forta centrifuga destul de mare pentru a preveni formarea unei singularitati.

Din moment ce gaura neagra nu are o singularitate, Kerr este de parere ca un obiect poate intra in aceasta fara ca forta gravitationala din centrul ei sa-l distruga.


Exista si gauri albe.

Daca gaura neagra a lui Kerr exista cu adevarat, ar fi posibil sa se treaca prin ea si sa se ajunga intr-o gaura alba, care ar avea o actiune contrarie celei negre.

Astfel, in loc sa atraga absolut totul cu forta sa gravitationala, gaura alba ar folosi un fel de materie necunoscuta incarcata cu energie negativa pentru a respinge totul din preajma ei.

Gaurile albe ar fi drumul nostru spre alte timpuri si alte lumi.

Avind in vedere cit de putine se stiu despre gaurile negre, existenta gaurilor lui Kerr nu este exclusa.

Totusi, fizicianul Kip Thorne de la Institutul de Tehnologie din California este de parere ca legile fizicii impiedica formarea unui asemenea fenomen si ca orice obiect care incearca sa intre intr-o gaura neagra ar fi atras si distrus cu mult inainte de a atinge singularitatea.

Cum arata gaurile de vierme.


Thorne este de parere ca ar mai putea exista un tip de structura cu forma de tunel  in Univers si care ar putea fi folosita pe post de portal de timp.

Gaurile de vierme, numite si Poduri Einstein-Rosen, sint considerate ca avind cel mai mare potential pentru calatoriile in timp, desi existenta lor nu este foarte sigura.

Ele ar permite nu numai calatoria in timp, ci si calatorii in spatiu mult mai rapide decit cele facute cu mijloacele conventionale.

Existenta gaurilor de vierme este posibila daca ne bazam pe teoria relativitatii lui Einstein, care spune ca masa curbeaza continuumul spatio-temporal.

Pentru a intelege acest lucru, ginditi-va la doua persoane care tin intins un cearsaf. Daca punem o bita in centrul cearsafului, acesta se curbeaza in acel punct.

Daca punem un alt obiect la unul din capetele cearsafului, acesta va aluneca spre bita, din cauza curbei create de aceasta.

Daca ne imaginam spatiul ca un un plan bidimensional curbat, asemenea gaurii de vierme s-ar forma ca rezultat a doua mase care aplica asupra continuumului tempo-spatial o forta suficient de mare pentru a crea un tunel intre diferite puncte din Univers. in acest exemplu, spatiul este descris mai degraba ca avind doua dimensiuni, nu patru.

Imaginati-va ca acest cearsaf este impaturit, lasind un oarecare spatiu intre cele doua bucati.

Daca punem bita de baseball pe partea de deasupra, aceasta se va curba.

Daca punem un obiect pe cealalta parte a cearsafului, in punctul corespunzator locatiei bitei, in cele din urma cea de a doua masa se va intilni cu prima. Gaurile de vierme se formeaza intr-un mod similar.

Calatoria prin gaura de vierme.

In spatiu, masele care aplica presiune asupra unor parti diferite ale Universului ar putea forma un tunel, adica o gaura de vierme.

Atunci am putea calatori de pe Pamint in alta galaxie si inapoi intr-un timp relativ scurt. Sa ne imaginam ca vrem sa calatorim pe Sirius, o stea din constelatia Canis Major, sub Orion.

Sirius se afla la o distanta de 9 ani lumina de Pamint (90 de trilioane de kilometri), ceea ce inseamna ca nu se poate calatori pina acolo si apoi reveni pe Pamint, pentru ca nu este de ajuns o viata de om pentru asta.

Pina acum, oamenii au juns cel mai departe pe Luna, care se afla la doar 400.000 de kilometri de Pamint.

Daca am gasi o gaura de vierme care sa uneasca spatiul dintre Terra si Sirius, am reduce considerabil distanta de parcurs si timpul necesar calatoriei.
 
Asa cum spuneam mai devreme, teoria relativitatii spune ca pe masura ce un obiect se apropie de viteza luminii, timpul isi incetineste inaintarea.

Cercetatorii au descoperit ca chiar si numai la viteza unei navete spatiale, astronautii pot calatori cu citeva nanosecunde in viitor.

Pentru a intelege acest lucru, imaginati-va doi oameni, A si B.

A ramine pe Pamint, in timp ce B pleaca cu o naveta spatiala.

La decolare, ceasurile lor sint perfect sincronizate.

Pe masura ce B se apropie de viteza luminii, timpul va trece mai incet pentru el fata de ritmul cu care trece pentru A.

Daca B calatoreste doar citeva ore cu jumatate din viteza luminii, cind se intoarce acasa va fi evident ca A a imbatrinit mai repede decit B.

Aceasta diferenta se explica prin faptul ca timpul a trecut mai repede pentru A decit pentru B.

Pentru A se poate sa fi trecut ani, in timp ce pentru B nu au trecut decit citeva ore.

Daca s-ar descoperi gauri de vierme, ar fi posibil sa calatorim in timp si spatiu.

Sa zicem ca gura gaurii de vierme ar fi deplasabila, atunci B din exemplul anterior, care caltoreste cu jumatate din viteza luminii timp de citeva ore, ar putea transporta o gaura de vierme in spatiu, in timp ce cealalta iesire ar ramine cu A, pe Pamint.

Cei doi ar avea posibilitatea sa se vada unul pe celalalt, in timp ce B ar calatori in spatiu.

Cind B s-ar intoarce pe Pamint, dupa citeva ore, pentru A este posibil sa fi trecut citiva ani.

Cind A s-ar uita prin gaura de vierme care a calatorit in spatiu, s-ar vedea pe sine la o virsta mai mica, aceea pe care o avea cind B si-a inceput calatoria in spatiu.

A ar putea pasi in trecut intrind pur si simplu in gaura de vierme, in timp ce B ar putea pasi in acelasi fel in viitor.

Corzile cosmice.

O alta teorie privind calatoriile in timp foloseste ideea corzilor cosmice, propusa de fizicianul J. Richard Gott in 1991.


Acestea sint obiecte de forma unor sfori despre care unii fizicieni sint de parere ca s-au format la inceputul Universului.

Corzile cosmice ar strabate intregul Univers si ar fi sub o presiune imensa, de milioane de tone.

Mai subtiri decit un atom, corzile cosmice ar genera o gravitatie foarte mare, exercitata asupra tututor obiectelor pe linga care trec.

Obiectele atasate unei corzi cosmice ar calatori la viteze incredibile si pentru ca forta lor gravitationala distorsioneaza continuumul spatio-temporal, ele ar putea fi folosite pentru a calatori in timp.

O naveta spatiala ar putea fi transformata intr-o masina a timpului folosind gravitatia produsa de doua corzi cosmice, sau de o coarda cosmica si o gaura neagra, pentru a se propulsa in trecut.

Pentru a face acest lucru, naveta ar trebui sa faca bucle in jurul corzilor cosmice.

Totusi, exista multe speculatii asupra existentei acestor corzi.

Insusi Gott a afirmat ca pentru a calatori inapoi in timp, chiar si numai un an, ar fi necesare bucle in jurul unei corzi care sa contina jumatate din energia unei intregi galaxii. in plus, nu s-ar putea regresa in timp decit pina la momentul in care a fost creata masina.



Paradoxurile calatoriilor in timp

Daca am putea dezvolta o teorie viabila privind calatoriile in timp, am deschide perspectiva crearii unor foarte complicate probleme, numite paradoxuri.

Un paradox este definit ca fiind ceva ce se contrazice cu sine insusi. Iata doua dintre cele mai comune paradoxuri.

Sa zicem ca A ar putea calatori in timp pina intr-o perioada dinaintea nasterii sale.

Simplul fapt ca A ar exista intr-un timp in care nu exista este un paradox.

Daca A s-a nascut in 1960, cum ar putea el exista in 1955?



Unul dintre cele mai celebre paradoxuri este acela al bunicului.

Ce s-ar intimpla daca un calator in timp s-ar intoarce inapoi pina inainte de nasterea sa si si-ar ucide unul dintre stramosi?

Daca persoana ucisa ar fi bunicul lui A, atunci cum ar fi posibil ca A sa se fi nascut totusi si sa se intoarca in timp?

Daca putem schimba trecutul, acest lucru ar crea un numar infinit de paradoxuri.



Teoria universurilor paralele.

O alta teorie privind calatoriile in timp aduce ideea universurilor paralele sau a istoriilor alternative.

Sa spunem ca A se intoarce in timp si isi intilneste bunicul pe vremea cind acesta era copil.

Potrivit teoriei universurilor paralele, se poate calatori in alte lumi, similare cu cea in care traim, dar cu o succesiune diferita a evenimentelor.

De exemplu daca A se intoarce in timp si isi ucide bunicul, nu il ucide decit in acel univers, in care A nu va mai exista.

Daca apoi A incearca sa calatoreasca inapoi in timpul lui, poate ajunge in alt univers paralel si poate ca nici nu va mai reusi vreodata sa ajunga in universul din care a pornit.

Ideea este ca fiecare actiune creeaza un nou univers si ca exista un numar infinit de universuri.

preluare de pe: http://www.esoterism.ro/ro/timp8.php