Wolf Messing a fost una dintre cele mai enigmatice personalităţi ale
secolului XX. El a prezis cu exactitate moartea lui Hitler, înfrângerea
Germaniei naziste şi victoria URSS-ului în cel 
de-al doilea război mondial. Previziunile sale uluitoare au creat în jurul lui o aur mistică, care înspăimânta şi totodată fascina. Prin puterea sa fenomenală de sugestie şi control al minţii, el a reuşit să scape de lagărele morţii hitleriste şi de gulagurile sovietice. Deşi capacităţile sale uimitoare au fost studiate de savanţi din întreaga lume, Wolf Messing a rămas o enigmă, un om-legendă, cunoscut astăzi ca cel mai renumit hipnotizator şi cel mai bun telepat din istoria omenirii. Toate documentele care i-au aparţinut se află astăzi în arhiva FSB şi poate că într-o bună zi vor fi desecretizate.
Povestea începe în septembrie 1899, în Polonia, în oraşul Góra Kalwaria,
care la vremea aceea făcea parte din Imperiul Rus. În familia
negustorului evreu Messing se născu un băieţel ce de la prima vedere le
păru tuturor foarte ciudat: cu ochii mari, de culoarea tăciunelui, cu
părul negru, neobişnuit de des pentru un nou-născut. Tocmai de aceea
primi numele de Wolf, cuvânt care în limba germană înseamnă “lup”. La
vârsta de patru ani, băieţelul a început să sufere de somnambulism, o
tulburare neurologică care atunci se considera ca fiind provocată de
fazele lunii. Fusese adesea surprins de familie stând în somn la
fereastră şi privind luna. Într-o bună zi, le povesti părinţilor că
astrul ceresc este locuit de nişte fiinţe stranii care îi vorbesc.
“Mi-au spus că eu nu sunt ca toţi ceilalţi. Că în mine este ascunsă o
putere incredibilă şi că ei toţi, locuitorii cerului, mă vor ajuta să o
scot la iveală”. Auzind grozăviile pe care le îndrugă băiatul, tatăl lui
Wolf s-a gândit că cea mai bună soluţie este să îl dea la şcoala
religioasă.
 |
| Wolf Messing în anii tinereţii |
De boala noctambulismului, Wolf a fost vindecat printr-un leac simplu, băbesc. Părinţii i-au aşezat lângă pat un lighean cu apă, astfel încât, atunci când se ridica, trebuia să păşească în apa rece care-l trezea pe dată. Încă din primii ani de şcoală, Wolf dovedi că are o memorie excepţională, învăţând cu rapiditate texte complexe din Talmud. Întreaga familie îl vedea deja ca pe un viitor rabin. Însă învăţătura religioasă nu era deloc pe placul copilului şi, într-o bună zi, se hotărî să fugă de la seminar.
Având în buzunar doar câteva monede, Wolf se îndreptă către staţia de cale ferată şi se urcă în primul tren care-i ieşi în cale. Nu voia decât să doarmă puţin după drumul lung şi obositor pe care-l parcursese până
la gară. Se ascunse sub o banchetă şi adormi pe dată. Acesta a fost
momentul decisiv care i-a marcat întreaga existenţă. Aici, în vagonul
trenului ce se îndrepta către Berlin, i-a fost dat lui Wolf să descopere
pentru prima dată puterea sa incredibilă de sugestie, capacitatea de a
induce anumite gânduri oamenilor. Controlorul de bilete îl văzu
ghemuit sub banchetă şi îi ceru biletul. Speriat, băiatul se uită în
jurul său şi, zărind o hârtie aruncată pe jos, i-o întinse controlorului
spunând în gând: “Acesta e biletul meu!”. Conductorul luă hârtiuţa, o
suci între palme, o compostă şi i-o înapoie ca pe un adevărat bilet: “Ce
cauţi sub banchetă dacă ai tichet? Sunt locuri destule. În două ore vom
fi la Berlin!”.
Aşa ajunse Wolf în capitala Germaniei, singur şi fără nici un ajutor de nicăieri. Urmară zile grele, de foame cumplită. Singura modalitate de a scoate câţiva bănuţi era să văcsuiască pantofii
trecătorilor, însă câştigul era atât de mic, încât Wolf era mereu lihnit
de foame. Până într-o zi, când trupul său firav cedă şi puştiul se
prăbuşi pe caldarâm. Găsit de poliţai şi considerat mort, este dus la
morgă. După trei zile, din întâmplare, un student descoperă că băiatului
încă îi bate inima. Readus în simţiri, începu să strige: “De ce să mă
duceţi la poliţie sau la casa de copii?”. Profesorul Abel, un renumit
neurolog care fusese chemat de urgenţă pentru a vedea ciudatul caz, îl
privi năucit şi îl întrebă: “De ce ai spus asta?”. “Pentru că asta aţi
gândit chiar acum câteva minute”, replică băiatul. După câteva zile,
profesorul Abel constată cu şi mai multă uluire că Wolf, în ciuda
faptului că suferise de o anemie foarte puternică, era capabil să-şi
regenereze singur organismul, prin proprie voinţă. Neurologul german a
realizat rapid că băiatul deţine capacităţi extrasenzoriale
fantastice. Şi astfel, Wolf a ajuns să fie cunoscut în spital sub numele
de “copilul minune”
Tânărul Wolf, în vârstă de 16 ani, s-a angajat la circul de stat din
Berlin, unde avea propriul său număr de iluzionism. În prima parte a
reprezentaţiei, Wolf uluia spectatorii mergând desculţ pe săbii şi
înfigându-şi ace în trup, fără ca măcar o picătură de sânge să-i curgă.
Iar în a doua parte, realiza demonstraţii de hipnoză şi telepatie:
citea gândurile celor aflaţi în sală, “şterpelea” din buzunarele
spectatorilor diverse obiecte, fără să părăsească scena, sau transmitea
la nivel mental diverse comenzi subiecţilor. “Nu este vorba despre
citirea gândurilor ci, mai corect spus, citirea muşchilor. Când un om se
gândeşte intens la ceva anume, celulele nervoase din creier transmit
impulsuri către toţi muşchii din organism. Această acţiune nu este
vizibilă ochiului neiniţiat, eu însă o captez imediat şi o preiau sub
control. Şi astfel, transmit cu uşurinţă subiectului comenzi la nivel
subconştient, fără să avem un contact direct”, explica câţiva ani mai
târziu Wolf Messing.
Curând, faima lui s-a răspândit în întreaga Europă, şi însuşi Albert
Einstein îşi exprimă dorinţa arzătoare de a-l cunoaşte pe tânărul
medium. Aflând că este în turneu în Austria, celebrul fizician îl invită
pe Messing în vizită. În casa acestuia, Wolf îl întâlneşte şi pe
Sigmund Freud, marele neuropsihiatru care, de îndată, îi propune să
realizeze împreună un experiment. Prin telepatie, Freud îi sugerează
tânărului Wolf să se ducă în cealaltă cameră, să aducă de pe birou o
vioară, să i-o înmâneze fizicianului şi, la nivel mental, să-i transmită
acestuia rugămintea de a le interpreta o bucată muzicală. Wolf a
trecut cu succes testul psihiatrului care, încântat peste măsură, îi
propune un al doilea experiment. De data aceasta, Messing trebuia să ia
de pe masa de toaletă o pensetă şi să-i smulgă fizicianului trei fire
de păr din faimoasa mustaţă luxuriantă. Uşor stânjenit, Wolf a luat cu
două degete penseta, s-a îndreptat către savant şi, scuzându-se, i-a
explicat ce este obligat să facă. Einstein a zâmbit şi a acceptat
jocul.
Astfel s-a ales tânărul Messing cu doi prieteni celebri în
întreaga lume. Se pare că tânărul telepat a locuit timp de câteva luni
în casa lui Freud, unde părintele psihanalizei l-a ajutat să îşi
lărgească şi mai mult orizonturile, instruindu-l în domeniul hipnozei şi
auto-hipnozei.
În 1937, în timpul unei reprezentaţii din Varşovia, Messing a îndrăznit
să rostească o predicţie care avea să îi schimbe traiectoria vieţii şi a
strălucitei sale cariere. În faţa a mii de oameni, a prezis data
exactă a morţii lui Adolf Hitler, pe atunci cancelar al Germaniei, care
deja pregătea politica de declanşare a celui de-al doilea război
mondial. A doua zi, toate marile cotidiene poloneze titrau cu litere
mari pe prima pagină “Un prooroc evreu prevesteşte data de 30 aprilie
1945 ca fiind ziua morţii lui Hitler!”. Fireşte că această ştire a
ajuns de îndată la urechile conducătorului nazist şi Führer-ul a oferit
o recompensă de 200 de mii de mărci, o sumă fabuloasă, celui care îi va
aduce “capul” profetului.
Când trupele germane au invadat Polonia, împotriva lui Wolf Messing
s-a declanşat o adevărată vânătoare. Conştientizând pericolul, vestitul
medium s-a ascuns luni în şir în beciul casei unui negustor din
Varşovia, până într-o zi, când inevitabilul s-a produs. Messing a fost
descoperit, arestat şi bătut cu cruzime, până şi-a pierdut cunoştinţa.
Revenindu-şi în simţiri abia în celula întunecoasă din subsolul
Ministerului de Interne din Varşovia, Messing şi-a adunat toate forţele
şi, prin puterea minţii, a transmis gardienilor aflaţi dincolo de
zidurile reci ale carcerei în care fusese aruncat, ca toţi să se adune
acolo. Întâi au sosit gardienii şi, după câteva minute, în fugă, a venit
chiar ofiţerul de serviciu. Lui Messing nu i-a mai rămas nimic de făcut
decât să treacă pe lângă ei fără probleme, să zăvorască uşa grea de
fier şi să părăsească clădirea.
Cei care reuşeau să scape fugeau peste graniţă, cu precădere în Uniunea
Sovietică, în speranţa unei vieţi mai tihnite. Astfel, deşi ideea nu îl
încânta, Messing decide că noua sa destinaţie trebuie să fie imensa
ţară de la răsărit. Deşi nu vorbea limba rusă şi nu cunoştea pe nimeni,
Wolf Messing este primit în trupa unor artişti care ofereau
reprezentaţii în regiunea Brest, din sud-vestul Belarusiei. Şi iată
că, încă o dată, darul său unic, neobişnuit, avea să îi salveze viaţa.
În timpul unui spectacol oferit în Minsk, pe scenă, lângă Messing,
şi-au făcut apariţia câţiva agenţi NKVD (poliţia secretă sovietică)
care, cerându-şi scuze publicului, l-au “săltat” pe telepat. A fost
dus direct în faţa teribilului Stalin, care deja auzise despre
puterile fenomenale ale clarvăzătorului. Pentru a-i verifica
capacităţile, Stalin i-a ordonat să pătrundă în trezoreria de stat şi
să obţină o sumă uriaşă, o sută de mii de ruble, fără niciun document la
mână, ajutându-se doar de puterea minţii. Chiar sub ochii agenţilor
secreţi, Messing a intrat în clădirea Băncii Centrale, s-a îndreptat
către casierie şi, întinzându-i funcţionarului o simplă pagină goală
dintr-un caiet dictando, şi-a deschis servieta în aşteptarea
bancnotelor. Casierul a cercetat simpla bucată de hârtie, apoi a
deschis seiful şi a numărat o sută de mii de ruble. Pentru telepat,
experimentul s-a dovedit a fi floare la ureche.
Deşi în Rusia, în
acea perioadă, hipnoza, telepatia sau alte asemenea “trucuri
iluzioniste” erau considerate şarlatanii şi, ca atare, complet
interzise, Stalin i-a permis lui Wolf Messing să ofere reprezentaţii pe
întreg teritoriul Uniunii Sovietice.
În 1943, în timpul unui
spectacol susţinut în Novosibirsk, Messing a fost întrebat când se va
sfârşi războiul. Fără să stea pe gânduri, clarvăzătorul a răspuns cu
voce gravă: “Văd tancuri cu însemnele Armatei Roşii defilând pe
străzile Berlinului. 8 mai 1945″.
 |
| Psiholoaga Olga Migunova |
Testamentul lui Messing
Singura persoană pe care Messing a acceptat-o în preajma sa şi căreia i-a
dezvăluit o parte din tehnicile experimentelor sale psihologice este
Olga Migunova, astăzi preşedinta Academiei de Hipnoză de la Moscova,
psihoterapeut şi doctor în ştiinţe neuropsihologice. Cu celebrul
telepat, Olga Migunova s-a întâlnit în 1966, în oraşul Gelendjik din
regiunea Krasnodar. “Aveam 17 ani, venisem împreună cu mama să asistăm
la una dintre conferinţele profesorului Messing. Îmi amintesc perfect
acea zi, de parcă ar fi fost ieri. Sala era arhiplină. Pe scenă, în
aplauzele a sute de oameni, a apărut Wolf Messing. S-a oprit pentru
câteva clipe şi s-a uitat în sală, căutând parcă pe cineva. S-a
îndreptat direct către rândul unde stăteam şi s-a oprit în dreptul
mamei. S-a aplecat şi i-a spus: «Vă rog să o scoateţi pe fiica
dumneavoastră din sală. Olga îmi perturbă experimentele. Aşteptaţi-mă
după reprezentaţie». Ardeam de nerăbdare să îl urmăresc pe acel
personaj fascinant, dar m-am supus voinţei lui şi am ieşit din sală
plângând. Biata mama nu ştia cum să mă împace. Dar nu am plecat acasă
şi, după două ore, profesorul Messing a venit la noi şi i-a spus mamei:
«Olga trebuie să meargă cu mine la Moscova. Locul ei este alături de
mine, pe scenă. Fiica dumneavoastră deţine capacităţi fenomenale»”.
Astfel
a ajuns Olga asistenta şi eleva lui Wolf Messing. Şi, într-o bună
zi, maestrul i-a destăinuit un secret: starea letargică în care căzuse
în copilărie fusese prima sa călătorie în lumea de dincolo. Se pare că
Wolf Messing trecuse de zeci de ori pragul lumii celor fără viaţă, în
încercarea de a desluşi taina morţii. “Păstrez cu sfinţenie până astăzi
această hârtie pe care profesorul mi-a înmânat-o într-o zi”,
povesteşte Olga Migunova. “Am învăţat pe de rost toate liniile şi
formele ciudate care au fost desenate de mâna maestrului. Când mi-a dat
hârtia avea o strălucire caldă în ochi. Am ştiut că este un mesaj
important, dar nu am reuşit nici până astăzi să îl descifrez. Cred că
este un mesaj codat despre faptul că omul poate exista în ambele
dimensiuni: a vieţii şi a morţii”. În ultimii ani ai vieţii, Wolf Messing s-a închis tot mai mult în el. Reprezentaţiile erau tot mai sporadice şi mai scurte.
 |
| Mormântul lui Messing şi al soţiei sale Aida |
Decesul
soţiei sale, Aida, alături de care trăise zeci de ani, l-a dărâmat
complet. Îl chinuia cumplit ideea că el, Wolf Messing, cel care
ajutase mii de oameni, deşi prevăzuse cu exactitate ziua şi ora morţii
iubitei sale soţii, cu toate abilităţile sale fenomenale, nu fusese
capabil să o salveze. “Omul nu ar trebui să îşi afle niciodată
viitorul. O asemenea cunoaştere i-ar putea fi fatală”, spusese cândva
celebrul telepat.
Wolf Messing a murit în ziua de 8 noiembrie 1974.
Cu două zile mai devreme, bolnav fiind şi urmând să fie operat, înainte
de a pleca la spital, s-a oprit în dreptul portretului său de pe birou
şi a spus: “Ei, gata Wolf, povestea s-a sfârşit! De acum nu te mai
întorci!”.
Un om sufletist, un copil, un tânăr, apoi un bărbat, care se numea pe el însuşi obişnuit, dar talentat. El a suferit mai mult ca un om obişnuit, doar pentru că trăia evenimentele de două ori, şi doar pentru că ştia
tot ce gândeau ceilalti despre el. A trăit sub propriul său îndemn, încă
de mic:
”Când am inteles ce pot să fac, mi-am promis în fata lui Dumnezeu ca voi încerca să nu fac rău nici măcar unui om.”
Un îndemn extraordinar pentru un om cu astfel de puteri. A fost o personalitate marcantă în istoria omenirii şi pentru contribuţia sa pozitivă merită să-i oferim cel putin imaginar, recunoştintă şi câteva flori…
preluare de pe sursa
http://blogosfera.piatza.net/misterele-unui-mare-clarvazator-wolf-messing/
