Alchimia

Alchimia este o formă de cunoaştere protoştiinţifică, specifică etapelor din vechime ale istoriei cunoaşterii umane (antichitate şi evul Mediu), care avea trei obiective principale:

• transmutaţia^[1] metalelor în aur şi argint
• crearea unui homunculus, un om artificial
• obţinerea aurului din metal; substanţa magică ar fi fost piatra filozofală (o licoare sau o pulbere).

Când metalurgia egipteană a fuzionat cu filozofia greacă şi cu misticismul Orientului Mijlociu, în secolul I, a luat naştere alchimia, predecesoarea chimiei moderne.

De aici reiese că alchimia nu era doar o formă de investigare a naturii, ci şi o disciplină filozofică şi spirituală.

Noţiuni din chimie, metalurgie, fizică, medicină (ştiinţe aflate în fază incipientă) se combină cu cele din astrologie, religie, spiritualism, misticism, semiotică şi artă.

În epoca actuală, alchimia prezintă interes doar pentru istoria ştiinţei, pentru dimensiunile ei mistice, ezoterice şi pentru artă, ca generatoare de motive şi subiecte.

Termenul alchimie provine din arabul al-kimiya sau al-khimiya, care e compus din articolul al şi cuvântul grec khymeia (χυμεια) care înseamnă a topi , a lipi, a împreuna.Alţi autori consideră şi expresia Al Kemi, care înseamnă artă egipteană, mai ales că egiptenii îşi numeau pământul Kemi, considerându-l înzestrat cu puteri magice. În sfârşit, este posibil ca etimologia să se rezume la termenul chinez kim-iya, care înseamnă licoare pentru a face aur.

Aşa-numitul Opus alchemicum pentru obţinerea pietrei filozofale cuprindea şapte proceduri împărţite în:

• patru operaţiuni:
  • putrefacţie,
  • calcinare,
  • distilare,
  • sublimare;

• trei faze:
  • soluţie,
  • coagulare,
  • uniune.

Cele trei stadii fundamentale:

• nigredo- acţiune asupra negrului, materia se dizolvă intrând în putrefacţie;
• albedo- acţiune asupra albului, materia se purifică, se sublimează;
• rubedo- acţiune asupra roşului, stadiul final.

preluare de pe sursa: Descopera realitatea din spatele conspiratiei

Kybalion – Legile Kybalionului

Principiile Kybalion-uluiAsadar, invataturile Kybalion-ului vin de la Hermes Trismegistos (de aici si numele de “Hermetica”), fiind predate de-a lungul timpului doar pe cale orala sau prin intermediul scrierilor criptice. In anul 1908, trei elevi in hermetica au consemnat pentru prima data aceste invataturi, publicandu-le in engleza, intr-o carte ce purta titlul “ The Kybalion”.

Chiar si asa, aceasta lucrare s-a dovedit a fi greu de inteles, din cauza limbajului sau arhaic si derutant, ceea ce n-a impiedicat-o sa fie republicata in mai multe editii de-a lugul secolului trecut.

O versiune mai accesibila, scrisa intr-un limbaj modern, cu comentarii si exemple practice, o constituie cartea “The Divine Magic. The Seven Sacred Secrets of Manifestation” de Doreen Virtue, aparuta in 2006 si tradusa in romaneste la editura For You. Iata cum justifica autoarea importanta studiului Kybalion-ului pentru omul modern:

“Atata vreme cat traim in planul terestru, materia este reala pentru noi. Ea nu este mai putin reala doar pentru ca intelegem teoriile stiintifice despre atomi, sau invataturile hermetice despre natura mentala a Universului. Dar noi putem controla materia prin aplicarea fortelor superioare; este mai bine decat a ne preface ca materia nu exista. Legile naturale sunt constante (in acest plan) si nu putem scapa de ele, dar le putem invinge prin aplicarea altor legi, de ordin superior. [...]

Mentalismul, puterea gandurilor noastre, reprezinta cea mai importanta forta naturala in Univers.”

Maximele originale, axiomele si perceptele Kybalionului urmeaza mai jos, textul original fiind respectat.

Speram ca cei care le citesc vor scoate din intelegerea si meditarea asupra lor tot atata profit cat au scos si cei care i-au precedat pe drumul maiestriei, timp de secole.

In cuvintele Kybalionului: “Sub pasii Maestrului, urechile celor care sunt pregatiti sa inteleaga doctrina sa se deschid cat mai mari, si cand urechile elevului sunt gata sa asculte, atunci vin buzele pentru a le umple de intelepciune.” Aceasta e Legea Principiului Hermetic al Cauzei si Efectului, sub aspectul de Lege a Atractiei; ea uneste buzele si urechile, elevul si lucrarea.

Legile Kybalionului sau cele 7 principii:

Principiile Adevarului sunt in numar de sapte. “Acela care le cunoaste si le intelege poseda cheia magica ce va deschide toate portile Templului, chiar inainte de a le atinge.”:

1. Legea Mentalismului

2. Legea Corespondentei

3. Legea Vibratiei

4. Legea Polaritatii

5. Legea Ritmului

6. Legea Cauzei si Efectului

7. Legea Genului (distinctia)

1. LEGEA MENTALISMULUI “Totul este Spirit; Universul este mental” – KYBALION

Legea implica adevarul ca totul este Spirit.

Ea explica faptul ca totul este realitate substantiala, aflandu-se in toate manifestarile si aparentele exterioare, pe care le cunoastem sub numele de Univers material.

Fenomene ale vietii, Energie, Materie, intr-un cuvant, tot ce este aparent simturilor noastre este Spirit, incognoscibil in el insusi si indefinibil; insa acesta poate fi considerat si gandit ca un Spirit Universal, Infinit.

Ea explica chiar faptul ca Lumea sau Universul Fenomenal nu-i decat o creatie mentala a Totului, subiect al legilor lucrurilor create, Universul fiind considerat, in intregul sau sau in partile sale, ca o experienta in Spiritul Totului, in acest Spirit noi traind, lucrand si fiintand.

Aceasta Lege, stabilind natura mentala a Universului, explica foarte usor toate fenomenele mentale si psihice, atat de variate, care ocupa un loc important in viata oamenilor si care, fara a fi explicate, sunt neinteligibile, dispretuind orice interpretare stiintifica.

A intelege aceasta Mare Lege al Mentalismului, inseamna a permite individului sa inteleaga cu usurinta Legile Universului Mental si sa le aplice, spre a-si imbunatati starea si spre a se perfectiona.

Discipolul in hermetica este capabil sa aplice inteligent Marile Legi Mentale, in loc sa se serveasca de ele la intamplare.

Intrand in posesia Cheii Maiestriei Universale, practicantul poate sa deschida nenumarate porti ale Templului Mental si Psihic al Cunoasterii, reusind sa patrunda in el liber si inteligent.

Aceasta Lege explica natura veritabila a Energiei si a Puterii, a Materiei, dar mai ales de ce, pentru ce si cum sunt ele subordonate stapanirii Spiritului.

Unul dintre Maestrii hermetici a scris demult: “Acela care intelege adevarul naturii mentale a Universului este deja bine inaintat pe drumul Maiestriei“.

Aceste cuvinte sunt tot atat de adevarate astazi pe cat erau la timpul la care au fost scrise.

Fara cheia Maiestriei (cheia conducatoare, principala, universala) adevarata Maiestrie este imposibil de realizat, iar elevul va bate zadarnic la nenumaratele porti ale Templului.

Nu uita ca misticii au spus-o mereu: lumea este vis in mintea lui Dumnezeu; fizica cuantica o intareste astazi: o realitate apare in manifestare in momentul in catre este observata, perceputa!

2. LEGEA CORESPONDENTEI “Ceea ce este Sus este ca si ceea ce este Jos; Ceea ce este Jos este ca si ceea ce este Sus” – KYBALION

Aceasta Lege implica adevarul ca exista intotdeauna un raport constant intre legile si fenomenele diferitelor planuri ale fiintei si ale vietii.

Vechea axioma hermetica este in acesti termeni: “Ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos; ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus”.

Intelegerea acestei Legi confera mijloace destule in a rezolva paradoxuri obscure si destule secrete ale naturii.

Exista planuri ale vietii pe care noi le ignoram complet, dar cand aplicam Legea Corespondentei devenim capabili sa intelegem mai departe ca nu este posibil sa facem altfel.

 Ele se manifesta si se aplica peste tot in Univers, pe diferitele planuri ale acestuia: material, mental si spiritual, acest fapt fiind considerat o Lege Universala.

Vechii hermetisti il considerau ca fiind unul dintre instrumentele mentale cele mai importante, cu ajutorul caruia omul este capabil sa rastoarne obstacolele care i se ridica in fata, in fata necunoscutului.

Acestuia i-a fost posibil a inlatura voalul lui Isis, la punctul la care a intrezarit, intr-o lumina, o parte a zeitei.

La fel cum cunoastem principiile geometriei, si aceasta cunoastere permite astronomului asezat in fata observatorului sau sa masoare distantele dintre astri, urmarind miscarile lor; la fel, cunoasterea Legii Corespondentei permite omului sa deduca inteligent, din necunoscut, cunoscutul. 

Si pentru a intelege mai bine Legea Corespondentei, ca ceea ce este Sus este si Jos iar ceea ce este Jos este si Sus, va lasam cu urmatorul exemplu ilustrativ:

3. LEGEA VIBRATIEI “Nimic nu sta, totul se misca, totul vibreaza” – KYBALION

Aceasta Lege implica adevarul ca totul se afla in miscare, totul vibreaza, neexistand nimic in stare de repaos, fapte pe care stiinta moderna le accepta si pe care orice noua descoperire stiintifica tinde sa le verifice.

Sunt mii de ani de cand invatatii vechiului Egipt au enuntat aceasta Lege Universala.

El explica diferentele existente intre diferitele forme ale materiei, ale energiei, ale sufletului si chiar ale spiritului ca fiind consecintele unor proportii inegale ale vibratiei.

Pornind de la acel TOT care este Spiritul Pur si pana la formele cele mai grosolane ale materiei, totul vibreaza; cu cat este mai intensa vibratia, cu atat este mai inalta pozitia pe scara evolutiei.

Vibratia este atat de intensa si atat de infinit de rapida incat, practic, Spiritul Pur este in repaos, la fel ca o roata care se invarte atat de repede incat pare ca sta pe loc. In cealalta extremitate a scarii se afla formele grosolane ale materiei, ale caror vibratii sunt atat de lente incat parca nici nu ar exista – la fel ca si sunetele de joasa frecventa pe care urechea omeneasca nu le poate percepe; intre acesti doi poli sunt milioane si milioane de grade ale vibratiei; de la corpuscul la unda, de la atom la molecula, pana la lumi si universuri, totul vibreaza.

Aceasta este la fel pentru energie si pentru forta, care nu sunt decat grade diferite ale vibratiei.

Aceasta corespunde si in planul mental, caruia vibratiile ii guverneaza starea, cat si planului spiritual.

Discipolul hermetist care intelege bine aceasta Lege si formele sale corespunzatoare este capabil sa-si controleze propriile vibratii mentale si, de asemenea, pe ale altora.

Maestrii folosesc in mod egal aceasta lege, in diferite maniere, pentru a invinge fortele naturii.

“Cel care intelege Legea VIBRATIEI a castigat sceptrul puterii”, a spus un vechi ocultist.

4. LEGEA POLARITATII “Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are doua extreme; asemanatorul si

neasemanatorul au aceeasi semnificatie; polii opusi au o natura identica, insa de grade diferite; extremele se ating; toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri; toate paradoxurile pot fi conciliate” – KYBALION

Aceasta Lege implica adevarul ca totul este dublu, totul are doi poli, totul are doua extreme. Aceste fraze sunt vechi axiome hermetice.

Ele explica vechile paradoxuri care au creat atata perplexitate oamenilor si se exprima dupa cum urmeaza: teza si antiteza au o natura identica, insa de grade diferite; contrariile sunt asemanatoare si nu difera decat prin gradul lor, polii opusi putandu-se concilia; extremele se ating; totul este si nu este in acelasi timp; toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri; orice adevar este pe jumatate fals; acelasi lucru are doua fatete, etc.

Legea Polaritatii explica faptul ca in orice lucru sunt doi poli, doua aspecte diferite, opuse, si ca, in realitate, contrariile nu sunt decat extreme ale acestui obiect, intre care sunt intercalate grade diferite.

De exemplu caldura si frigul, desi sunt opuse, in realitate unde se termina caldura si unde incepe frigul?

Nu exista un frig si nici o caldura, absolute.

Cei doi termeni, cald si frig, indica numai gradele diferite ale aceluiasi lucru; acest lucru care se manifesta cu frig si cald este numai o varianta a vibratiei.

Astfel, cald si frig nu sunt decat doi poli a ceea ce numim caldura, iar fenomenele care il insotesc sunt manifestarile Legii Polaritatii.

Acelasi fenomen este adevarat in cazul luminii si intunericului, care sunt unul si acelasi lucru, deosebirea constand intr-o diferenta de grade a celor doi poli ai fenomenelor; cand ne paraseste noaptea si cand incepe ziua?

Ce diferenta este intre mare si mic; intre taios si tocit; intre calm si nelinistit; intre sus si jos; intre pozitiv si negativ?

Legea Polaritatii explica aceste paradoxuri si nici unul nu-l poate inlocui pe celalalt. In planul mental, tot acest principiu lucreaza.

Sa luam insa un exemplu extrem de radical: al urii si dragostei, doua stari mentale in aparenta total diferite.

Sunt, insa, grade diferite in ura si dragoste; de asemenea, sunt sentimente intermediare, pentru care noi folosim cuvintele simpatic si antipatic, care ajung sa se confunde atat de mult, incat uneori este o dificultate a sti daca vreunul va este simpatic sau antipatic, daca va simtiti atras de el sau va este indiferent.

Aceste sentimente opuse nu sunt decat grade diferite ale unui sentiment unic, asa cum il veti putea gandi si intelege daca veti medita o clipa la aceasta.

Mai mult decat atat, si hermetistii ii acorda o importanta deosebita; este posibil de schimbat vibratiile urii in vibratiile dragostei, atat in propriul tau spirit cat si in spiritul altora.

Multi dintre cei care citesc aceste randuri au avut experiente personale de tranzitie rapida, involuntara, intre dragoste si ura, sau invers, in propria persoana si a altora.

De-abia acum veti intelege ca este posibil sa realizati acest lucru cu ajutorul vointei, folosind formulele hermetice.

Binele si raul nu sunt decat doi poli diferiti ai aceluiasi lucru; hermetismul cunoaste arta de a transforma raul in bine, prin aplicarea Principiului Polaritatii.

In totalitate, arta polarizarii este o faza a alchimiei mentale, cunoscuta si aplicata de Maestrii vechi si moderni ai hermetismului.

Intelegerea acestei Legi permite modificarea polaritatii proprii, tot atat de bine ca si pe a altora; pentru a deveni un maestru al acestei arte trebuie sa-ti consacri timpul studiului necesar.

5. LEGEA RITMULUI “Totul se scurge inauntru sau in afara; orice lucru are durata sa; totul evolueaza, apoi degenereaza; balansul pendulei se manifesta in totul; masura oscilatiei sale la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei la stanga; ritmul este constant” – KYBALION

Aceasta Lege implica adevarul ca in orice lucru se manifesta o miscare inainte si inapoi, o miscare asemanatoare unei pendule, ceva asemanator unei maree, unei mari inalte si unei mari scazute. Aceasta miscare de plecare si venire se produce intre doi poli a caror Lege a polaritatii ni s-a demonstrat ca exista.

Este intotdeauna o actiune si o reactiune, un progres si un recul, un maxim si un minim.

Tot asa este pentru toate elementele Universului: sori, lumi, oameni, animale, spirit, energie, materie.

Se reafirma astfel adevarul ca “singura constanta in Univers este schimbarea”, crearea si distrugerea sistematica a formelor.

Aceasta lege se manifesta in nasterea si distrugerea lumilor, in progresul si decadenta natiunilor, in viata oricarui lucru si, in sfarsit, in starea mentala a omului; pentru acest din urma lucru, hermetistii apreciaza importanta intelegerii acestei Legi.

Hermetistii au inteles-o bine si au gasit ca aplicarea acesteia este universala.

Ei au descoperit anumite mijloace pentru a anihila prin ele chiar efectele, prin folosirea de formule adecvate.

Ei implica legea mentala a neutralitatii.

Ei nu pot anula Legea Ritmului, nici sa-i opreasca cursul; dar au invatat sa-i opreasca, mai bine zis sa-i evite, efectele asupra lor insisi, intr-un anumit grad, care depinde de nivelul de maiestrie atins.

Ei au invatat s-o utilizeze, in loc de a fi utilizati de ea; in acest lucru si in metoda de asimilare consta arta hermetistilor.

Maestrul in hermetica se polarizeaza el insusi la punctul unde vrea sa ramana, apoi neutralizeaza balansul ritmic al pendulei, care tinde sa-l transporte catre celalalt pol.

Toti cei care si-au insusit un anumit grad de maiestrie personala lucreaza astfel, intr-o oarecare masura, mai mult sau mai putin inconstient.

Maestrul, din contra, o face constient, prin folosirea vointei sale.

Astfel, el ajunge sa atinga un grad de echilibru si de fermitate mentala, aproape de necrezut din partea celor care sunt tarati inainte si inapoi, ca o pendula.

Aceasta Lege, ca si cea a polaritatii, precum si metodele pentru a le contracara (a le neutraliza) au fost studiate in amanunt de hermetisti, iar folosirea lor constituie o parte importanta a alchimiei mentale.

6. LEGEA CAUZEI SI EFECTULUI

“Orice cauza are efectul sau; orice efect are cauza sa, totul se intampla conform Legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalitatii, insa nimic nu scapa Legii” – KYBALION

Acest principiu implica faptul ca exista o cauza pentru orice efect produs si un efect pentru orice cauza.

El explica ca totul se intampla conform unei legi, ca niciodata nimic nu se intampla accidental, neprevazut, ca hazardul nu exista si ca, deoarece exista planuri diferite de cauza si efect, planul superior domina totdeauna planul inferior.

Nimic nu poate scapa in intregime Legii.

Hermetistii cunosc pana la un anumit punct arta si metodele de a se ridica deasupra planului obisnuit al cauzei si efectului.

Ridicandu-se mental la un plan superior, ei devin cauza, in loc de a fi efect.

Multimile se lasa docil conduse, ele asculta de tot ce le inconjoara, de vointa si dorinta celor mai puternici, de ereditate, sugestie, de toate cauzele exterioare care le dirijeaza ca pe simpli pioni ai vietii.

Maestrii, din contra, se ridica in planul superior, dominand sentimentele si caracterul lor, calitatile si puterile, tot asa de bine ca pe tot ce-i inconjoara.

Ei devin stapani, in loc de a fi jucati si dirijati de vointa altora, precum si de influentele exterioare.

Ei se servesc de Lege, in loc de a fi instrumente.

Maestrii asculta de cauzalitatea principiului superior, insa ei comanda planul lor.

In aceasta afirmatie exista o bogatie de cunostinte hermetice.

Le intelege cine se apleaca cu atentie asupra lor.

7. LEGEA GENULUI

“Este un gen in toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin si feminin; genul se manifesta in toate planurile” – KYBALION

Aceasta Lege implica adevarul ca genul exista peste tot.

Principiile masculin si feminin sunt in actiune constanta.

Acesta e adevarul nu numai in plan fizic, ci si in planurile mental si spiritual.

In planul fizic, Legea Genului se manifesta sub forma sexului, in plan superior el ia forme mai elevate, insa este mereu acelasi.

Nici o creatie fizica, mentala sau spirituala nu este posibila fara el. Intelegerea legilor sale va arunca lumina asupra multor obiecte care in mod constant au uimit spiritul oamenilor.

Daca vreti sa intelegeti filosofia Creatiei, a Regenerarii Mentale si Spirituale, trebuie sa studiati si sa intelegeti aceasta Lege hermetica.

Ea ascunde solutia unui mare numar de mistere ale vietii.

Orice lucru, orice individ contine cele doua elemente: masculin si feminin.

Orice element masculin are elementul sau feminin, si invers.

Rolul principiului Masculin este de a dirija catre principiul Feminin o anumita energie inerenta, la fel si invers si de a pune astfel in  miscare procesul Creatiei.

Unul sau altul, luate  separat ca principii, sunt incapabile sa creeze, sa dinamizeze, sau sa existe: cu alte cuvinte sunt doua jumatati.

“Si cand doi vor deveni UNUL, iata OMUL“.

Din aceasta perspectiva inalta, in care femininul si masculinul sunt aspecte ale Spiritului Pur/Sursei/Dumnezeu, intre ale caror polaritati ia nastere jocul Creatiei, sexualitatea umana (ca expresie a legii genului aplicat in plan terestru) are caracter divin, sacru.

De mentionat ca nu este nici o inrudire cu numeroasele teorii fundamentale, periculoase si degradante, cu invataturile care sunt raspandite sub titluri fanteziste si care nu sunt decat o prostituare a Marelui Principiu natural al genului.

Filosofia hermetica s-a ridicat intotdeauna cu indignare impotriva invataturilor degradante care conduc la destrabalare, pasiuni necumpatate si pervertirea principiilor naturii.

Hermetismul si alchimia nu au nimic care poate sa fie util acestor scopuri.

Pentru aceia care sunt puri (curati sufleteste), totul este pur; pentru cei care sunt murdari, totul este murdar.

Pentru o intelegere superioara, non-duala, amorala (dincolo de judecata bine – rau, moral – imoral) a sexualitatii umane recomandam studierea filosofiei tantrice.

 (Dincolo de prejudecata comuna, perpetuata necritic, putin stiu ceea ce este cu adevărat Tantra.
Tantra nu reprezinta, cum se crede, doar un mod de a deveni un amant/ o amanta mai dotat/dotata decat semenii. Vizeaza o imagine complexa a lumii, de natura holografica, adica un mod complet de a trai si de a privi existenta. Tantra urmareste expresia modelelor de energie din corpul uman si armonizarea lor cu Spiritul si arhetipurile, acestea fiind intruchipari ale principiilor feminin / magnetic si masculin / electric. Ca metoda, Tantra înseamnă a observa pentru a ti se face cunoscut.)

Sursa: We are One

preluare de pe sursa: Dezvatatorul

Kybalion – Filosofia hermetică

“Kybalion – Filosofia hermetică” este o carte apărută în 1908, care se pretinde a fi esenţa învăţăturilor lui Hermes Trismegistus.

A fost publicată anonim de către un grup sau o persoană sub pseudonimul de “Cei trei Iniţiaţi”.

Legile Kybalionului sunt legile Creatiei, principii metafizice (sunt deasupra legilor fizicii, fiind mai generale decat acestea) care stau la baza Vietii ca proces.

Ele sunt principiile ordonatoare ale Intregului (Cosmosului), in acest sens putand fi numite Legile lui Dumnezeu (a nu se confunda cu cele 10 porunci ale lui Moise care sunt doar niste legi morale si, ca atare, relative temporal, cultural si dimensional).

Legile Kybalionului mai sunt denumite: Legea Universala, Legile Creatiei, Legile Spirituale Universale, Legea Spiritului sau, pe scurt, Legea.

Expresii precum “a fi in Lege” sau “in acord cu legile universale” fac trimitere directa la aceste principii.

Scurt istoric despre filosofia hermetica

Din Egiptul antic ne vin invataturile ezoterice, fundamentale, care au influentat filosofiile tuturor popoarelor, de mai multe mii de ani.

Toate tarile au imprumutat cate ceva de la doctrinele sale: India, Persia, Chaldeea, China, Japonia, Siria, vechea Grecie, Roma si alte neamuri vechi.

Acestea au luat parte la banchetul cunoasterii, pe care hierofantii si maestrii tarii lui Isis le-au oferit celor pregatiti sa cunoasca din culmea stiintei mistice si oculte, dezvaluite de maestrii acestui vechi tinut.

In Egipt se afla loja misticilor.

Prin portile templelor intrau neofitii si plecau adeptii, maestrii si hierofantii, in toate colturile lumii.

Printre acestia a fost si Hermes Trismegistul, tatal intelepciunii oculte, fondatorul astrologiei si alchimiei.

Detaliile vietii lui s-au pierdut, mai multe tari disputandu-si locul nasterii sale.

Perioada sederii sale in Egipt (care constituie ultima sa reincarnare pe aceasta planeta) nu ne este cunoscuta; aproximativ, este fixata in ultimele zile ale celor mai vechi dinastii egiptene.

Autorii competenti il considera, totusi, contemporan cu Abraham.

Unele traditii iudaice merg pana la a afirma ca Abraham chiar a fost beneficiarul unei mari parti din cunostintele acumulate de Hermes, fiindu-i acestuia elev.

Altii sustin ca  Hermes a trait pe timpul lui Moise.

Exista o controversa si asupra autenticitatii “Tablitei de Smarald” sau Tabula Smaragdina, atat de des atribuita lui Hermes, care cuprinde celebra fraza : “Cum e sus, asemeni e si jos”.

In anii care au urmat disparitiei sale din planul terestru (traditia sugereaza ca ar fi trait sute de ani "in carne"), egiptenii l-au zeificat numindu-l Toth. Mai tarziu, grecii il aseaza in Panteonul zeitatilor proprii, numindu-l Hermes, zeul intelepciunii.

Egiptenii i-au cinstit memoria zeci de secole, considerandu-l "scriitorul zeilor", ajungand, in cele din urma, sa-i dea vechiul nume, Hermes Trismegistul, care inseamna "de 3 ori mare", "Mai Marele Marilor", "mai mare decat toti Marii".

In toate tarile, numele de Hermes Trismegistul era sinonim cu Fantana intelepciunii. Folosirea cuvantului "hermetic" este strict legata de sensul "secret inchis", "nimic nu poate scapa".

Discipolii au pastrat secretul invataturilor, nevoind sa dea perle porcilor, preferand sa dea “laptele copiilor si carne oamenilor nestiutori”.

Discipolii au fost "hermetici" de teama de a nu vedea doctrina secreta transformandu-se in credinta (cult) religioasa.

Vechiul ocultism din India si Persia a degenerat, pierzandu-se, in mare parte, din cauza ca apostolii sai au devenit preoti.

Ei au amestecat teologia cu filosofia, avand astfel ca efect pierderea ocultismului in noianul superstitiilor religioase, al cultelor, al credintei si al zeilor.

La fel, in Grecia si Roma, invataturile hermetice ale gnosticilor si ale primilor crestini au degenerat sub domnia lui Constantin (306 – 337), al carui pumn de fier a amestecat filosofia cu teologia.

Aceasta a luat scolii crestine ce era esential credintei: spiritul sau, obligand-o spiritual sa bajbaie timp de secole si condamnand adeptii (crestinii) la idolatrie, in loc sa le furnizeze un model viu de urmat.

Asadar, in primele zile ale Antichitatii existau un anumit numar de doctrine secrete fundamentale ce se transmiteau de catre Maestru elevului si care erau cunoscute sub numele de Kybalion.

Sensul exact si semnificatia cuvantului s-au pierdut de mai multe secole.

Principiile acesteia, care au ramas legate de numele lui Hermes Trismegistos, nu au fost scrise niciodata; era o culegere de maxime, axiome si precepte, complet neinteligibile pentru profani, dar pe care adeptii le intelegeau imediat ce erau aplicate.

Principiile hermetice erau aratate doar acelora care trecusera prin initieri de purificare, de invatare si de faurire de aptitudini.

Ulterior, filosofia hermetica a fost incorporata in invataturile mistice ebraice si in ramura alexandrina a gnosticismului (secta crestina mistica din vechime).

Cartile lui Hermes (care includ Corpus Hermeticum si Divine Pymander), au fost traduse la inceput in greaca, iar apoi in araba si latina.

Hermetismul, si vlastarul sau – alchimia – erau subiecte populare in Evul Mediu si Renastere (cca 800 – 1800).

Printre adeptii sai s-au numarat si Sir Isaac Newton si Carl Jung.

E esential de retinut ca arta alchimiei hermetice da preponderenta Fortelor Mentale (mai mult decat elementelor materiale), unei transmutatii, unui fel de vibratie mentala, mai mult decat transformarea unui fel de mental in altul.

Pentru ca, asa cum mentioneaza Kybalionul, superiorul guverneaza inferiorul, iar fortele mentale sunt superioare celor materiale, primele avand rol cauzal asupra celor din urma, care sunt doar efect. Astfel, legenda "pietrei filosofale", capabila sa transforme in aur un metal de rand, nu era decat o alegorie a filosofiei hermetice, bine inteleasa de catre adeptii hermetismului veritabil.
Kybalion Romana
Sursa: We are One

preluare de pe sursa: Dezvatatorul

Un miracol periculos: calatoria in timp

 

 

Foto (8)

Pe cat se pare, in lumina celor mai recente teorii stiintifice, ceea ce socoteam a fi incredibil ar putea deveni realitate: am putea, cel putin la nivel teoretic, sa calatorim in spatiu-timp, “pacalind” legile cunoscute ale fizicii.

Poate nu chiar maine, poimaine, dar cu siguranta intr-o buna zi; atunci cand vom depasi impasul punerii la punct a tehnologiei necesare.

 

 

Guvernele lumii ar trebui sa investeasca in... calatoria in timp!

Ideea de timp care "curge" ireversibil este atat de adanc inradacinata in constiinta umana incat posibilitatea de a ne deplasa inainte si inapoi in cea de-a patra dimensiune, posibilitate pe care relativitatea n-o exclude din punct de vedere teoretic, pare doar un scenariu gen Star Trek.

"Si totusi, SF-ul de azi e de multe ori stiinta de maine. Tocmai de aceea este de datoria noastra sa studiem fantezistele teoreme fizice aplicate de echipajul din Star Trek. Daca ar trebui sa studiem doar problemele pamantesti, ne-am limita foarte mult potentialul nostru uman".

Aceste cuvinte nu-i apartin unui pasionat de SF, ci celui mai celebru fizician in viata, Stephen Hawking.

Tot Hawking este insa acelasi care a negat posibilitatea de a calatori in timp ani la randul, provocand o dezbatere incinsa in randul cosmologilor si astronomilor, atunci cand acestia sustineau ca teoria generala a relativitatii lui Einstein ar fi putut-o admite.

Calatoria in timp, declara el atunci, le-ar permite oamenilor sa-si schimbe trecutul; ei si-ar putea impiedica pana si propria nastere, o posibilitate in opinia lui ridicola.

"Dovada cea mai evidenta ca o calatorie in timp nu va fi niciodata posibila este ca pana acum n-am fost invadati de hoarde de turisti din viitor", declara pe-atunci, ironic, Hawking.

Recent, el pare insa a fi schimbat "macazul": sustine acum ca o calatorie in timp nu doar ca este un lucru realizabil, dar si unul in care guvernele ar trebui sa investeasca fonduri.

Intr-o prefata scrisa la cartea astronomului american Lawrence Krauss, The Physics Of Star Trek, Hawking vorbeste deschis despre curbarea spatiului si despre viteze superioare celei a luminii. Afirma ca "una dintre consecintele calatoriei interstelare accelerate ar fi ca s-ar putea merge inapoi in timp".

Precizeaza totusi ca un voiaj in timp nu va fi probabil "fezabil", dar semintele indoielii par a fi fost deja sadite in mintea lui:

"Daca se combina teoria relativitatii generale a lui Einstein cu teoria cuantica, incepe sa para o posibilitate".

Fapt este ca studiile pe tema asa-numitei "closed time-like curves" (termenul tehnic pentru calatoria in timp), progreseaza in mai multe universitati, inclusiv la Cambridge si Caltech (Institutul de Tehnologie al Universitatii California).

"Nu necesita bani multi; nu-i nevoie decat de o deschidere mentala suficienta pentru a lua in considerare posibilitati la prima vedere fantastice", preciza Hawking.

Teoria cuantica este cea care l-a facut pe Hawking sa-si schimbe parerea si asupra gaurilor negre.

Considerate de multi un soi de "coridoare" de acces catre alte dimensiuni, gaurile negre pot reprezenta in opinia fizicianului "cheia" calatoriei in timp:

"O gaura neagra are un efect dramatic asupra timpului, incetinindu-l mai mult decat orice alt lucru in galaxie, iar acest lucru o face sa fie un soi de masina a timpului naturala".

 

 

Trenul timpului

Un mod sugerat de Hawking pentru a calatori in timp este acela de a construi un mijloc de locomotie in masura sa ne permita a calatori foarte, foarte rapid.

Cat de rapid?

Pai cel putin la o viteza care sa ne permita sa evitam pericolul de a fi "inghititi" de o gaura neagra, si oricum inferioara limitei impuse de viteza luminii, egala cu circa 186.000 de mile/secunda.

Aceasta viteza nu poate fi depasita, dar daca ne-am putea deplasa cu valori apropiate vitezei luminii, am putea sa calatorim in viitor.

Afla mai multe despre teoriile lui Hawking vizavi de calatoria in timp, din octombrie, pe Discovery Science!

Asadar, ipotetic, daca ne-am afla in interiorul unui tren capabil sa mearga la viteze apropiate de cea a luminii - Hawking a dat exemplul unui tren care ar parcurge intreaga circumferinta terestra de 7 ori pe secunda - , timpul ar incepe sa se scurga mai incet in interiorul acestuia decat in afara lui: in tren, totul s-ar intampla intr-un soi de "slow motion".

Motivul acestui fenomen, a explicat fizicianul, este tocmai acela de a "proteja" viteza luminii, limita insurmontabila a fizicii.

Prin urmare, in opinia lui Hawking, aceasta ar putea fi o modalitate de a calatori in timp, sau cel putin in viitor: daca respectivul tren ar calatori 100 de ani (masurati de un observator de pe Terra) consecutivi, pentru noi, potentialii calatori, din cauza incetinirii timpului, nu ar trece decat o saptamana.

Desigur, realizarea unui astfel de tren nu este posibila la ora actuala, dar exista ceva asemanator la CERN-ul

din Ginevra: Large Hadron Collider, capabil sa accelereze particulele de la 0 pana la 60000 mph intr-o fractiune de secunda.

Crescand puterea, particulele ar putea in teorie sa goneasca in tunel de 11000 de ori pe secunda, cu o viteza apropiata de cea a luminii, atingand o valoare egala cu 99.99% din limita sa.

Daca acest lucru se intampla, incepe si calatoria in timp (fenomenul a fost demonstrat de anumite tipuri de particule, numite "mezoni Pi", care au in mod normal o viata foarte scurta, de o fractiune de secunda, dar cand sunt determinate sa calatoreasca la viteze apropiate de cea a luminii, durata lor de viata creste de 30 de ori).

 

Sa traiesti intr-o singura zi cat un intreg an!

In viziunea lui Hawking, o modalitate de a utiliza acest principiu si a calatori in timp ar fi si aceea de a fabrica o astronava adecvata si a o lansa in spatiu.

Dotata cu propulsoare corect dimensionate si alimentata cu cantitatea corecta de carburant, dupa circa 4 ani ar fi in masura sa atinga 90% din viteza luminii, iar dupa alti 4 ani ar incepe sa calatoreasca in timp.

Alti doi ani, si astronava ar atinge 99% din viteza luminii, o zi petrecuta la bordul acesteia corespunzand unui an intreg petrecut pe Terra.

Hawking isi si imagineaza cum ar putea fi o calatorie in apropierea unei gauri negre pe o naveta spatiala:

"Pentru oamenii curajosi de la bordul navetei timpul ar incetini, la fiecare orbita cu 16 minute, si ei ar avea doar experienta a opt minute de timp".

Si alti cercetatori, printre care Fernando De Felice, profesor de fizica la Universitatea Padova, cred ca anumite gauri negre "ascund" in ele masini ale timpului. Intr-adevar, gaurile negre sunt stele a caror materie este concentrata intr-un punct infinitezimal numit "singularitate", unde timpul si spatiul se deformeaza pana in punctul in care traiectoria unei particule se curbeaza asupra ei insasi, creand o situatie denumita "time loop".

Practic, explica De Felice, particula in miscare, chiar calatorind in viitor, s-ar intalni cu ea insasi in trecut.

Iar ipoteza ar fi ca, intrand intr-o gaura neagra, te-ai trezi intr-un soi de inel, unde viitorul s-ar intalni cu trecutul, asadar, chiar si mergand inainte, mai devreme sau mai tarziu, te-ai intoarce tot in punctul de plecare.

Riscul ar fi "doar" acela de a fi facut farame de "malaxorul" imenselor forte gravitationale.

 

 

Cum s-ar putea construi o masina a timpului?

In opinia lui De Felice, calea cea mai simpla ar putea fi asadar aceea a crearii unei asa-numite "gauri de vierme" ("wormhole"), adica a unui tunel care sa conecteze spatiile din doua regiuni de spatiu-timp separate, iar trecerea prin acest tunel ar echivala cu o calatorie in timp.

Din pacate, in pofida indelungatelor studii realizate in deceniul trecut cu privire la proprietatile unui astfel de wormhole, nu este inca foarte clar cum ar fi posibila crearea unuia.

Si daca unele teorii speculative asupra teoriei gravitatiei cuantice afirma ca spatiul-timp are o complicata structura asemanatoare unei spume, alcatuite din wormholes de marimea de 10-33 cm, adica de un miliard de miliarde de ori mai mici decat un electron, totusi, doar putini fizicieni cred ca este posibila "manipularea" uneia dintre aceste gauri de vierme microscopice si marirea ei pana la dimensiuni utilizabile de om.

In opinia lui William A. Hiscock, profesor de fizica la Montana State University, calatoria in viitor ar putea fi realizata utilizand dilatarea timpului din Relativitatea Speciala a lui Einstein, care sustine ca un ceas, chiar si biologic, se misca mai incet pe masura ce atinge viteza luminii.

Ca atare, plecand de pe Terra la bordul unei astronave care reuseste sa accelereze pana la a atinge viteze apropiate de cea a luminii, s-ar putea face o calatorie pana in centrul galaxiei noastre, cu intoarcerea in 40 de ani (timp masurat pe naveta).

Pe Terra, intre timp, vor fi trecut 60.000 ani, astfel ca, astronautul s-ar trezi asadar in viitor.

Din pacate, un astfel de voiaj ar necesita o cantitate enorma de energie, imposibil de obtinut cu tehnologia

actuala.

Asa cum vede lucrurile Hiscock, si mai complicata reiese a fi calatoria inapoi in timp.

Exista multe solutii la ecuatia Relativitatii Generale a lui Einstein care permit unei persoane sa urmeze o linie a timpului care ar face-o sa se intalneasca pe ea insasi sau un parinte intr-o epoca precedenta, problema sta insa in a decide daca aceste solutii nu sunt doar bizare rezultate matematice: niciun experiment nu a demonstrat pana acum ca un astfel de voiaj in timp s-ar putea intampla in universul nostru, precizeaza profesorul.

Cu toate acestea, adauga el, au fost realizate de catre teoreticieni unele studii cu privire la posibilitatea de a manipula materia si geometria spatiu-timp astfel incat sa poata fi create "cai care sa se invarteasca in jurul timpului".

 

Calatorul imprudent

Celebrul "paradox al bunicului", descris pentru prima oara de autorul de carti SF René Barjavel in "Le voyageur imprudent" (1943), imagineaza situatia in care un nepot s-ar intoarce in timp si si-ar ucide bunicul inainte ca acesta s-o intalneasca pe bunica, inainte asadar ca cei doi sa aiba ocazia de a produce descendenti.

Intr-un asemenea caz, nepotul nu s-ar mai putea naste, prin urmare cum s-ar mai putea intoarce in timp sa-si macelareasca bunicul?!

Exista si in acest sens o teorie; unii fizicieni sustin ca orice eveniment ar produce un nou univers paralel, in care istoria ar evolua in maniera independenta.

Cu alte cuvinte, schimband un eveniment survenit nu am schimba istoria, doar ne-am pricopsi cu doua realitati paralele.

De altfel, recent, paradoxul bunicului pare a fi fost rezolvat de un grup de cercetatori de la MIT din Boston, condusi de fizicianul si informaticianul Seth Lloyd.

Fata de celelalte tentative teoretice facute pana acum, Lloyd a recurs la un "efect" pana acum ignorat.

El a pornit de la teleportare, procedeu facut celebru de Star Trek, in care persoanele sunt transferate dintr-un loc in altul instantaneu (in laborator oricum, cativa fotoni au fost deja teleportati) si de la mecanica cuantica; "trucul" l-a reprezentat insa utilizarea asa-numitului principiu de post-selectie, gratie caruia, doar particulele care au fost teleportate pot fi readuse inapoi la conditia originara, ele facand astfel o calatorie inapoi in timp.

O asemenea masina nu ar necesita nicio distorsionare a spatiului sau a timpului.

In ultima instanta, in demersul cercetatorilor exista totusi si o intentie mai concreta decat calatoria in timp: efectul de post-selectie utilizat de profesorul Lloyd sta la baza cercetarilor cu privire la computerul cuantic, si in aceasta directie incep sa se intrevada la orizont unele posibilitati.

Japonezul Michio Kaku, profesor de fizica la City University din New York, este convins si el ca functionarea unei masini a timpului ar presupune utilizarea unei cantitati enorme de energie, dar crede ca gaurile negre ar putea rezolva problema, gratie gaurilor de vierme.

"Distanta dintre doua puncte pe o foaie de hartie este o linie dreapta, dar daca noi am indoi hartia pana cand cele doua puncte ar coincide…".

De altfel, primul care si-a imaginat aceasta posibilitate nici macar nu a fost un fizician, ci Lewis Carroll, in a sa "Alice in Tara Minunilor".

"In paginile romanului sau, Carroll o face pe Alice sa calatoreasca in timp trecand printr-o lupa. Daca o stea se prabuseste sub propria forta, ea nu cade intr-un punct precis, ci intr-un cerc alcatuit din neutroni, exact ca lupa lui Alice. Ce s-ar intampla daca s-ar incerca traversarea unei gauri negre? Am cadea, precum Alice, in Tara Minunilor, sau ne-am distruge? Nu stim acest lucru, dar intr-o buna zi vom trimite o racheta in mijlocul unei gauri negre, in cautarea unei posibile calatorii in timp".



Facts: Ilustrii calatori in timp

• Galileo Galilei (1564-1642) A fost primul om de stiinta care a demonstrat ca timpul este un parametru-cheie in legile miscarii. Legenda spune ca Galilei ar fi descoperit principiul ceasului cu pendul in iunie 1637, in timpul unei plicticoase slujbe religioase, in timp ce se juca cu un felinar.

• Isaac Newton (1642-1727) Dezbaterea stiintifica pe tema calatoriei in timp dateaza inca din vremea lui Sir Isaac Newton care, in secolul 17, a exclus-o in mod categoric, sustinand ca timpul si spatiul sunt fixe si imobile. El considera ca intregul Univers este aidoma unui mecanism de ceasornic si ca partile acestuia se misca cu precizie matematica, stabilita de legi fixe si previzibile.

• Alexander Friedmann (1888-1925) A demonstrat ca un univers infinit aflat in continua expansiune poate avea un inceput localizat in timp. Modelul matematic prin care explica expansiunea Universului este prima teorie in care se foloseste termenul de Big Bang.

• Albert Einstein (1879-1955) A revolutionat ideile lui Newton, demonstrand ca timpul nu este absolut si universal, ci relativ.

• Hermann Minkowski (1864 -1909) A aratat ca teoria lui Einstein despre relativitatea timpului implica o legatura inexorabila intre timp si spatiu - notiuni ce nu pot fi separate. Minkowski afirma ca "de acum inainte, timpul si spatiul in sine sunt sortite sa se vestejeasca pana vor ajunge simple umbre."

• John Archibald Wheeler (1911-2008) Este fizicianul care a inventat si a definit exact termenul de gaura neagra. El considera gaurile negre niste tesaturi infinite ale timpului - portaluri spre eternitate. "Timpul este modalitatea prin care natura a facut ca lucrurile sa nu se intample toate deodata", spunea el

preluare de pe: http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/descopera-misterele-universului/7431906-un-miracol-periculos-calatoria-in-timp

Posibile explicatii pentru calatoriile in timp

Aproape ca nu exista alt concept care sa captiveze imaginatia mai mult decit ideea de a calatori in timp si posibilitatea de a vedea cu propriii ochi orice moment din trecut sau viitor.

Ce poate fi mai fantastic decit atit?

Am putea sari in masina timpului si sa ne intoarcem sa vedem evenimente majore in istorie, sa vorbim cu oamenii care au fost acolo, cu Iulius Cezar, Leonardo da Vinci, Elvis Presley.

Am putea sa ne intoarcem si sa ne cunoastem pe noi insine la o virsta mai mica sau mai inaintata.

Toate aceste posibilitati au facut calatoriile in timp subiectul multor carti si filme de stiinta si fictiune.

Dintr-un anumit punct de vedere, noi toti calatorim in timp.

Chiar in momentul in care stati si cititi o revista sau minuiti mouse-ul, timpul se deplaseaza in jurul dumneavoastra.

Viitorul se afla intr-o continua transformare in trecut, iar prezentul nu dureaza decit o secunda.

Tot ceea ce faceti exact in acest moment se transforma usor in trecut, ceea ce inseamna ca va deplasati in mod constant in timp.

Ideea calatoriei in timp exista de secole, dar cind Albert Einstein a lansat teoria relativitatii, el a pus bazele teoretice ale posibilitatii ca in viitor sa putem calatori in timp.

Pina in prezent, nimeni nu a reusit sa demonstreze cu succes posibilitatea de a calatori in timp, dar nici contrariul.


Cum trebuie inteles timpul.

Astronomul Carl Sagan a avut dreptate cind a spus ca timpul nu poate fi definit intr-un singur mod.

Multi dintre noi cred ca stiu ce e timpul, dar luati la intrebari nu vor putea vorbi decit despre efectele lui vizibile.

Dovada ca ne deplasam in timp este faptul ca imbatrinim, cladirile se deterioreaza si se darima, copacii cresc.

Timpul este definit ca fiind a patra dimensiune a Universului, celelalte trei fiind spatiale.

Timpul nu poate exista fara spatiu si nici spatiul fara timp, ceea ce creeaza un continuum spatio-temporal: nimic nu poate exista in Univers in afara acestor doua coordonate.

Potrivit teoriei relativitatii a lui Einstein, timpul se misca din ce in ce mai incet pe masura ce un obiect se apropie de viteza luminii.

Aceasta i-a condus pe multi cercetatori sa creada ca depasirea vitezei luminii ar deschide posibilitatea de a calatori in trecut si in viitor. 

In prezent, se crede ca viteza luminii nu poate fi depasita, ceea ce face ca intoarcerea in trecut sa fie improbabila.

Pe masura ce un obiect se apropie de viteza luminii, masa sa relativa creste pina cind, la atingerea pragului, devine infinita.

Acceleratia unei mase infinite nu poate creste mai mult, cel putin asa se crede acum.

Calatoria in timp in directia cealalta, in viitor, pare insa a fi mult mai simpla.


Fenomene spatiale care pot transporta in timp.

Desi scriitorii au avut niste idei geniale de-a lungul anilor despre cum trebuie construita o masina a timpului, un asemenea aparat nu a fost niciodata construit in viata de toate zilele.

De fapt, cele mai multe teorii privind calatoria in timp nici nu se bazeaza pe vreun fel de aparat. in loc de asta, este posibil ca intr-o buna zi sa calatorim in timp prin intermediul unor fenomene naturale care ar putea sa ne transporte instantaneu dintr-un moment in altul.

Printre aceste fenomene spatiale, a caror existenta nu a fost insa demonstrata cu certitudine, se afla gaurile negre, gaurile de vierme si corzile cosmice.



Ce sint gaurile negre.

Cind stele de patru ori mai mari decit Soarele nostru ajung la capatul existentei lor si si-au ars tot combustibilul, ele fac implozie sub presiunea propriei greutati.

Acest fenomen creeaza gaurile negre, care au cimpuri gravitationale atit de puternice incit nici macar lumina nu le poate scapa.

Tot ceea ce intra in contact cu o gaura neagra va fi absorbit de aceasta.

Forma unei gauri negre este asemanatoare unui cornet de inghetata sau unui con.

Virful conului se numeste singularitate si in acest punct legile fizicii nu mai sint valabile, iar materia este in asemenea mod transformata incit nu mai poate fi recunoscuta.

Acest fel de gaura neagra se numeste Schwarzschild, dupa astronomul german Karl Schwarzschild.

Teoretic, este admisa existenta unui alt tip de gauri negre, de tip Kerr, care se rotesc si ar putea fi folosite ca portaluri pentru calatoriile in timp si in universuri paralele.

In 1963, neo-zeelandezul Roy Kerr a propus prima teorie realista a gaurii negre care se roteste.

Potrivit acesteia, stelele muribunde ar face implozie in jurul unui inel rotitor de neuroni care ar produce o forta centrifuga destul de mare pentru a preveni formarea unei singularitati.

Din moment ce gaura neagra nu are o singularitate, Kerr este de parere ca un obiect poate intra in aceasta fara ca forta gravitationala din centrul ei sa-l distruga.


Exista si gauri albe.

Daca gaura neagra a lui Kerr exista cu adevarat, ar fi posibil sa se treaca prin ea si sa se ajunga intr-o gaura alba, care ar avea o actiune contrarie celei negre.

Astfel, in loc sa atraga absolut totul cu forta sa gravitationala, gaura alba ar folosi un fel de materie necunoscuta incarcata cu energie negativa pentru a respinge totul din preajma ei.

Gaurile albe ar fi drumul nostru spre alte timpuri si alte lumi.

Avind in vedere cit de putine se stiu despre gaurile negre, existenta gaurilor lui Kerr nu este exclusa.

Totusi, fizicianul Kip Thorne de la Institutul de Tehnologie din California este de parere ca legile fizicii impiedica formarea unui asemenea fenomen si ca orice obiect care incearca sa intre intr-o gaura neagra ar fi atras si distrus cu mult inainte de a atinge singularitatea.

Cum arata gaurile de vierme.


Thorne este de parere ca ar mai putea exista un tip de structura cu forma de tunel  in Univers si care ar putea fi folosita pe post de portal de timp.

Gaurile de vierme, numite si Poduri Einstein-Rosen, sint considerate ca avind cel mai mare potential pentru calatoriile in timp, desi existenta lor nu este foarte sigura.

Ele ar permite nu numai calatoria in timp, ci si calatorii in spatiu mult mai rapide decit cele facute cu mijloacele conventionale.

Existenta gaurilor de vierme este posibila daca ne bazam pe teoria relativitatii lui Einstein, care spune ca masa curbeaza continuumul spatio-temporal.

Pentru a intelege acest lucru, ginditi-va la doua persoane care tin intins un cearsaf. Daca punem o bita in centrul cearsafului, acesta se curbeaza in acel punct.

Daca punem un alt obiect la unul din capetele cearsafului, acesta va aluneca spre bita, din cauza curbei create de aceasta.

Daca ne imaginam spatiul ca un un plan bidimensional curbat, asemenea gaurii de vierme s-ar forma ca rezultat a doua mase care aplica asupra continuumului tempo-spatial o forta suficient de mare pentru a crea un tunel intre diferite puncte din Univers. in acest exemplu, spatiul este descris mai degraba ca avind doua dimensiuni, nu patru.

Imaginati-va ca acest cearsaf este impaturit, lasind un oarecare spatiu intre cele doua bucati.

Daca punem bita de baseball pe partea de deasupra, aceasta se va curba.

Daca punem un obiect pe cealalta parte a cearsafului, in punctul corespunzator locatiei bitei, in cele din urma cea de a doua masa se va intilni cu prima. Gaurile de vierme se formeaza intr-un mod similar.

Calatoria prin gaura de vierme.

In spatiu, masele care aplica presiune asupra unor parti diferite ale Universului ar putea forma un tunel, adica o gaura de vierme.

Atunci am putea calatori de pe Pamint in alta galaxie si inapoi intr-un timp relativ scurt. Sa ne imaginam ca vrem sa calatorim pe Sirius, o stea din constelatia Canis Major, sub Orion.

Sirius se afla la o distanta de 9 ani lumina de Pamint (90 de trilioane de kilometri), ceea ce inseamna ca nu se poate calatori pina acolo si apoi reveni pe Pamint, pentru ca nu este de ajuns o viata de om pentru asta.

Pina acum, oamenii au juns cel mai departe pe Luna, care se afla la doar 400.000 de kilometri de Pamint.

Daca am gasi o gaura de vierme care sa uneasca spatiul dintre Terra si Sirius, am reduce considerabil distanta de parcurs si timpul necesar calatoriei.
 
Asa cum spuneam mai devreme, teoria relativitatii spune ca pe masura ce un obiect se apropie de viteza luminii, timpul isi incetineste inaintarea.

Cercetatorii au descoperit ca chiar si numai la viteza unei navete spatiale, astronautii pot calatori cu citeva nanosecunde in viitor.

Pentru a intelege acest lucru, imaginati-va doi oameni, A si B.

A ramine pe Pamint, in timp ce B pleaca cu o naveta spatiala.

La decolare, ceasurile lor sint perfect sincronizate.

Pe masura ce B se apropie de viteza luminii, timpul va trece mai incet pentru el fata de ritmul cu care trece pentru A.

Daca B calatoreste doar citeva ore cu jumatate din viteza luminii, cind se intoarce acasa va fi evident ca A a imbatrinit mai repede decit B.

Aceasta diferenta se explica prin faptul ca timpul a trecut mai repede pentru A decit pentru B.

Pentru A se poate sa fi trecut ani, in timp ce pentru B nu au trecut decit citeva ore.

Daca s-ar descoperi gauri de vierme, ar fi posibil sa calatorim in timp si spatiu.

Sa zicem ca gura gaurii de vierme ar fi deplasabila, atunci B din exemplul anterior, care caltoreste cu jumatate din viteza luminii timp de citeva ore, ar putea transporta o gaura de vierme in spatiu, in timp ce cealalta iesire ar ramine cu A, pe Pamint.

Cei doi ar avea posibilitatea sa se vada unul pe celalalt, in timp ce B ar calatori in spatiu.

Cind B s-ar intoarce pe Pamint, dupa citeva ore, pentru A este posibil sa fi trecut citiva ani.

Cind A s-ar uita prin gaura de vierme care a calatorit in spatiu, s-ar vedea pe sine la o virsta mai mica, aceea pe care o avea cind B si-a inceput calatoria in spatiu.

A ar putea pasi in trecut intrind pur si simplu in gaura de vierme, in timp ce B ar putea pasi in acelasi fel in viitor.

Corzile cosmice.

O alta teorie privind calatoriile in timp foloseste ideea corzilor cosmice, propusa de fizicianul J. Richard Gott in 1991.


Acestea sint obiecte de forma unor sfori despre care unii fizicieni sint de parere ca s-au format la inceputul Universului.

Corzile cosmice ar strabate intregul Univers si ar fi sub o presiune imensa, de milioane de tone.

Mai subtiri decit un atom, corzile cosmice ar genera o gravitatie foarte mare, exercitata asupra tututor obiectelor pe linga care trec.

Obiectele atasate unei corzi cosmice ar calatori la viteze incredibile si pentru ca forta lor gravitationala distorsioneaza continuumul spatio-temporal, ele ar putea fi folosite pentru a calatori in timp.

O naveta spatiala ar putea fi transformata intr-o masina a timpului folosind gravitatia produsa de doua corzi cosmice, sau de o coarda cosmica si o gaura neagra, pentru a se propulsa in trecut.

Pentru a face acest lucru, naveta ar trebui sa faca bucle in jurul corzilor cosmice.

Totusi, exista multe speculatii asupra existentei acestor corzi.

Insusi Gott a afirmat ca pentru a calatori inapoi in timp, chiar si numai un an, ar fi necesare bucle in jurul unei corzi care sa contina jumatate din energia unei intregi galaxii. in plus, nu s-ar putea regresa in timp decit pina la momentul in care a fost creata masina.



Paradoxurile calatoriilor in timp

Daca am putea dezvolta o teorie viabila privind calatoriile in timp, am deschide perspectiva crearii unor foarte complicate probleme, numite paradoxuri.

Un paradox este definit ca fiind ceva ce se contrazice cu sine insusi. Iata doua dintre cele mai comune paradoxuri.

Sa zicem ca A ar putea calatori in timp pina intr-o perioada dinaintea nasterii sale.

Simplul fapt ca A ar exista intr-un timp in care nu exista este un paradox.

Daca A s-a nascut in 1960, cum ar putea el exista in 1955?



Unul dintre cele mai celebre paradoxuri este acela al bunicului.

Ce s-ar intimpla daca un calator in timp s-ar intoarce inapoi pina inainte de nasterea sa si si-ar ucide unul dintre stramosi?

Daca persoana ucisa ar fi bunicul lui A, atunci cum ar fi posibil ca A sa se fi nascut totusi si sa se intoarca in timp?

Daca putem schimba trecutul, acest lucru ar crea un numar infinit de paradoxuri.



Teoria universurilor paralele.

O alta teorie privind calatoriile in timp aduce ideea universurilor paralele sau a istoriilor alternative.

Sa spunem ca A se intoarce in timp si isi intilneste bunicul pe vremea cind acesta era copil.

Potrivit teoriei universurilor paralele, se poate calatori in alte lumi, similare cu cea in care traim, dar cu o succesiune diferita a evenimentelor.

De exemplu daca A se intoarce in timp si isi ucide bunicul, nu il ucide decit in acel univers, in care A nu va mai exista.

Daca apoi A incearca sa calatoreasca inapoi in timpul lui, poate ajunge in alt univers paralel si poate ca nici nu va mai reusi vreodata sa ajunga in universul din care a pornit.

Ideea este ca fiecare actiune creeaza un nou univers si ca exista un numar infinit de universuri.

preluare de pe: http://www.esoterism.ro/ro/timp8.php

Experimente stranii de calatorie in timp

Ideea de a calatori in timp, in trecut sau in viitor, a constituit un subiect obisnuit atat pentru scriitorii de sience fiction, cat si o tema uzuala in show-urile de televiziune sau filme.

Tentatia de a incalca granitele cotidianului e foarte mare, deoarece ne ofera posibilitatea sa descoperim adevarul istoriei umanitatii, sa intelegem evolutia propriei noastre specii si, de ce nu, sa ne autodepasim prin autocunoastere.

Calatoria in viitor este oarecum mai riscanta, pentru ca ea ne va dezvalui si minunile tehnologice, dar si ororile civilizatiei care va veni.

Voiajul in timp e fascinant si pentru oamenii de stiinta.

Majoritatea fizicienilor sunt de parere ca a calatori in timp e posibil in teorie, chiar daca pana acum nu exista nicio marturie a cuiva care traia in viitor si s-a intors sa ne viziteze pe noi, cei din ziua de azi.

Cel mai simplu argument e dat de ufologisti.

Acestia sustin ca extraterestrii sunt de fapt locuitori ai Pamantului care calatoresc in timp.

Credeti sau nu, unii au reusit sa isi indeplineasca visul.

Convinsi ca experienta traita nu a fost doar un rod al imaginatiei lor, iata cateva dintre sutele de marturii ale asa-zisilor pelegrini in timp.

1) Ceasul care opreste timpul in loc

John Bajak a inventat, a schematizat un circuit care are proprietatea de a opri timpul.

Prin el se creeaza o puternica legatura intre subiect si persoana sau lucrul cu care vrea sa intre in contact.

Acest circuit de forma unui ceas va oscila intre trecut si viitor.

“Am remarcat faptul ca timpul se contracta din ce in ce mai mult pana ce aproape ca se opreste si isi schimba radical traiectoria”.

Schema ceasornicului magic a fost publicata in mai multe reviste de profil.

Proiectul a fost primit cu entuziasm doar de o mica parte dintre specialisti.

Cind Bajak a povestit despre experimentele efectuate acasa cu frigiderul sau televizorul care au bubuit, lumea a inceput sa se intrebe daca tanarul e in toate mintile sau nu.

2) Calatorul involuntar in trecut

Exista cineva care afirma ca a calatorit in timp involuntar, din intimplare.

Desi refuza sa isi dezvaluie identitatea, sustine ca e membru al Emanon Inventoris Association, o asociatie stiintifica a carui scop consta in cercetarea limitelor timpului reversibil.

Tanarul, care se crede un adevarat erou in oraselul lui natal, povesteste ca in timp ce se chinuia sa puna cap la cap diferite piese pentru a construi un radio cu frecventa scurta, deodata buz!!!

S-a simtit scuturat de un soc puternic si s-a trezit in trecut.

Prietenul acestuia spune:

“Desi era aproape 4 dimineata nu terminasem de asamblat toate piesele. Verificam tensiunea, cand amicul meu s-a zguduit brusc pe scaun. Putea fi o descarcare de curent electric. In jurul lui s-a format un camp electric spiralat. Inlemnisem. Nu-mi venea sa cred ce vad. Vartejul cetos a durat cam sase-sapte minute dupa care a disparut brusc. Din toata intamplarea asta ciudat e faptul ca dupa ce campul electric a disparut, toate ceasurile din apartament indicau ora 3:55 dupa-amiaza, in loc de 4 dimineata. In plus pe strada era soare si forfota ca in orice zi de lucru normala, desi cu cateva minute mai devreme orasul dormea in intunericul greu al iernii. Pentru asta nu e decat o explicatie: timpul fusese dat cu o zi in urma”.



3) Calatoria in timp cu ajutorul Rezonatorului Hiperdimensional

Steven Gibbs declara ca a descoperit pasiunea pentru domeniul calatoriilor in timp de la varsta de 15 ani.

Se pare ca a primit chiar Eul sau, reincarnat de data asta intr-o tara africana.

Gibbs a inventat un aparat de transport interdimensional pe care l-a botezat Rezonator Hiperdimensional.

Iata ce declara inventatorul:

Cu ajutorul Rezonatorului Hiperdimensional se poate calatori fizic in timp.

Masinaria a fost cumparata de numerosi clienti.

Toti au fost multumiti de performantele aparatului.

Am auzit ca unii dintre ai au ramas in cealalta dimensiune; au refuzat sa mai revina in secolul nostru.

Exista totusi un risc.

Cei care voiajeaza fizic prea departe si ajung in a cincea dimensiune temporala nu au certitudinea ca mai pot reveni in viata.

Pentru ca in momentul in care se depaseste pragul limita, calatorul este aruncat din universul pozitiv in cel negativ, fara a mai existat vreo posibilitate de reactie din partea lui.

4) Alunecarile in timp – o punte intre prezent si alte dimensiuni temporale

Alunecarile in timp creeaza o punte intre prezent si alte dimensiuni temporale.

Prin alunecarile in timp o persoana poate intra involuntar sau nu in contact cu rudele sale din trecut sau din viitor.

Acest tip de incident e de scurta durata, probabil doar cateva minute, dupa care totul revine la normal ca si cum nimic neobisnuit nu s-a intamplat.

Eroina unei astfel de intamplari a fost si Lorraine Parry.

Pe cand se plimba intr-o suburbie din cartierul Wembley, in nordul Londrei, a simtit deodata cum imprejurimile capata un aspect bizar.

“M-am trezit brusc in mijlocul unui desert, povesteste Lorraine, stand langa un lac imens.

Imi simteam pielea umeda de la racoarea noptii. Privind pe cer, am vazut un avion. Avea forma alungita, iar metalul argintiu arunca in jur straluciri stranii. Puteam vedea la ferestrele avionului ochi ce erau atintiti asupra mea. Putea fi orice. Dintr-o data, fara nici un avertisment, am revenit pe strazile londoneze. Mieunatul unor pisicute m-a trezit din visul pe care-l traisem cu citeva clipe mai devreme”.

preluare de pe: http://www.almeea.com/experimente-stranii-de-calatorie-in-timp/